Se afișează postările cu eticheta Târg de iarna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Târg de iarna. Afișați toate postările

joi, 27 noiembrie 2025

Două mame, două lumini - Reflexii în oglinda 48/2025

Sibiul este pentru mine nu doar un oraș frumos și plin de istorie, ci și locul în care mi-am petrecut trei decenii din viață, între copilărie și maturitate. Așa că, săptămâna trecută, Sibiul a devenit spațiul unei reîntoarceri pline de sens, unde am regăsit rădăcini, amintiri și oameni dragi.
Ocazia vizitei mi-a adus și reîntâlnirea cu Mariana, prietena mea din școala generală. Am depănat amintiri, am râs de întâmplările de altădată și ne-am povestit noutățile. Mai mult, Mariana m-a invitat la o seară de pictură organizată de asociația unde este participantă. A fost o experiență plină de culoare, un fel de răgaz pe care ni-l permitem acum, după ce ne-am crescut copiii și i-am văzut ajunși la maturitate — un timp al nostru, în care începem să ne trăim viața așa cum ne place. Dar adevărata magie s-a petrecut în seara petrecută la ea acasă.🪄Mariana trăiește alături de mama ei, o doamnă ajunsă la frumoasa vârstă de 90 de ani, iar eu am venit împreună cu mama mea. Două mame, două vieți lungi și pline, două lumini care încă ard puternic. 
Nu sunt speciale doar pentru că sunt mamele noastre, ci pentru că au reușit să se mențină atât de bine la vârsta lor. Mama mea se gospodărește singură, își face curat, spală, gătește, merge la cumpărături – tot ce presupune să-ți duci viața independent. Mama Marianei, la rândul ei, mai iese la cumpărături, se ocupă de câte ceva prin casă, iar Mariana veghează cu grijă asupra ei. 💕
Ambele sunt lucide, pline de umor, cu mici pasiuni care le colorează zilele, fie că e vorba de seriale, muzică sau lectură. Și mai presus de toate, au păstrat acea lumină interioară care vine din dragoste – dragostea pentru viață, pentru familie, pentru frumos.
Lumina și dragostea sunt cele două forțe care le însoțesc și le definesc. Lumina – ca simbol al clarității, al seninătății, al bucuriei de a trăi. Dragostea – ca energie care le hrănește sufletul și le dă putere să meargă mai departe. Împreună, aceste două daruri transformă fiecare zi într-o sărbătoare discretă, dar plină de sens.
Privindu-le, am înțeles că adevărata artă nu se află doar pe pânzele pictorilor sau în sălile luminate de lumânări. Ea se află în felul în care două mame, la 83 și 90 de ani, reușesc să trăiască cu demnitate, să păstreze umorul și să răspândească lumină și dragoste în jurul lor.
Doamne, dă-le sănătate în continuare! 💗 Pentru că lumea are nevoie de astfel de lumini vii, care ne amintesc că dragostea și lumina nu se sting niciodată. 💏💓✨🌟🕯️

♦ Prezint aici câteva colaje cu fotografii sclipitoare, pline de reflexii. Unele au fost surprinse pe drumul de la Atelier 17 spre centrul orașului, altele chiar acasă la Mariana. Fotografiile cu frumoasele obiecte decorative pentru sărbătorile de iarnă le-am făcut pentru a vă arăta pasiunea ei. Este vorba de un fel de bricolaj – mici bijuterii delicate, care pot fi oferite cadou. Mariana creează pentru toate ocaziile, nu doar pentru Craciun — pentru Paște, pentru 1 Martie, pentru zile de naștere sau ori de câte ori apare dorința de a dărui. Lucrările ei pot fi comandate oricând și aduc bucurie prin originalitatea și frumusețea lor. Dacă v-am trezit dorința de a le avea, cereți-mi numărul ei de telefon. Mariana vi le va trimite prin poștă, cu grijă și siguranță, ca niște mici daruri de lumină menite să ajungă la sufletul celui care le primește.
♦ Am alăturat fotografia cu controversatele inimioare – instalațiile luminoase montate pe stâlpii din zona centrală a orașului – doar pentru că mi s-a părut potrivită în asociere cu mamicile noastre. Totuși, îi înțeleg perfect pe cei care văd în aceste decorațiuni o ruptură față de estetica clasică a sărbătorilor, inimioarele nefiind simboluri tradiționale de Crăciun. Mai mult, am aflat că investiția este considerabilă, costul unei singure instalații fiind estimat la aproximativ 577 de euro. Poate că ar fi fost mai inspirate ornamente cu îngerași, crenguțe de brad, fulgi de nea sau stelute, care să păstreze farmecul tradițional al iernii. Voi ce părere aveți?😃Vă provoc la reflecții ... și reflexii!
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.
Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

luni, 17 noiembrie 2025

Luni cu ploaie și vibe melancolic


Ziua de luni s-a trezit cu un oftat al cerului. Ca un pictor melancolic, dimineața a amestecat griul ploii cu argintiul norilor și a presărat umbre reci peste oraș.
Playlistul naturii s-a schimbat. După multe zile cu soare chill, azi rulează în loop un soundtrack de ploaie și vânt. Picăturile bat în geam într-un ritm alert, iar frunzele dansează haotic, ca niște confetti risipite.
Atmosfera e pustie și rece. Străzile sunt goale, umbrele grăbite, aerul e tăios și vântul aduce parcă vestea iernii ce se apropie. Ninsoarea a ajuns până la poalele Alpilor, nu departe de noi. Aici încă nu a nins, dar senzația că totul e pe muchie de schimbare devine tot mai puternică.
De mâine sunt în concediu, iar astăzi lucrez de acasă — un mic lux care mă scutește de drumurile prin vremea neplăcută și îmi dă câștig de timp. În casă e liniște, Leo moțăie cuibarit în pătura caldă. Tastatura mea răsună ca o claviatură de blues, făcând parcă duet cu ploaia — ca un mix între muncă și poezie, între taskuri și visare. Pe birou, ceașca de ceai fierbinte răspândește aburi calzi, aducând echilibru acestei zile reci.
În hol, valiza mea stă încă deschisă. Nu am hotărât ce haine să iau. Mâine dimineață am bilet de avion, iar după-amiază voi fi la Sibiu. Buletinul meteo de acolo e schimbător, dar mai am timp să decid până diseară. Se poate să ningă la noi chiar în această seară, în timp ce la Sibiu e soare și târgul de Crăciun s-a deschis deja. Paradoxuri ce se prelungesc în mine, între bucuria că merg la mama și tristețea că plec singură, lăsându-i pe băieții mei acasă.
Este o zi de luni plină de contraste, semne de întrebare și emoții amestecate. O trăiesc fragmentar — ca un jurnal de stări, nu ca poveste liniară...
De mâine, poveștile mele vor veni din România. La bună recitire, reauzire și revedere! ❤️😘

vineri, 14 noiembrie 2025

11.11 - Fasching, Sfântul Martin si ziua lui Leo

Ziua de 11 noiembrie are în Bavaria o dublă semnificație: dimineața aduce veselia Fasching-ului, iar seara se îmbracă în lumina și poveștile Sfântului Martin. Pentru noi, acasă, mai există încă un motiv de bucurie — sărbătorim ziua de naștere a lui Leo, cel mai răsfățat membru al familiei. 
Atmosfera acestei zile de noiembrie are un farmec aparte. Pe 11.11, la ora 11 și 11 minute, Germania intră în cel de-al „cincilea anotimp” – Fasching-ul. Alegerea momentului nu e întâmplătoare. 11.11, 11:11 este un "Schnapszahl" — un număr repetitiv care, în cultura germană, este considerat norocos și festiv. Exact potrivit pentru începutul carnavalului. 
Piețele se umplu e costume colorate — de clovni, prinți și prințese, iar strigătele de „Helau!” și „Alaaf!” se amestecă cu râsete și muzică. Și toată lumea mănâncă Krapfen – delicioasele gogoși bavareze, pufoase și umplute cu gem de caise, vanilie sau ciocolată. Uneori, ca o farsă, printre gogoși se strecoară și câte una umplută cu muștar. „Norocosul” care o nimerește provoacă în jurul lui hohote de râs ce cu greu se potolesc.
Chiar dacă am fost la serviciu, data magică nu a trecut fără semnificație. Am fost "convocați" în spațiul comun dintre birouri, la o pauză veselă, unde ne așteptau platouri pline cu gogoși. Fix la 11:11, după ce am ridicat brațele făcând un „val” jucăuș, am strigat cu toții în cor «Helau!» și ne-am înfruptat din pufoseniile dulci. 

Odată cu lăsarea serii, atmosfera în oraș se schimbă. Bavaria serbează Martinstag, sărbătoarea Sfântului Martin de Tours, cel care pe vremea când era soldat roman, și-a împărțit mantia cu un cerșetor înghețat. În anul 371, Martin a devenit episcop de Tours, iar de atunci numele lui a fost cinstit ca simbol al generozității. De Ziua Sfântului Martin, copiii ies pe străzi cu felinare colorate, cântă melodii populare – precum „Sankt Martin”, cel mai cunoscut cântec despre mantia împărțită cu cerșetorul, sau „Ich geh mit meiner Laterne”, un cântec vesel despre felinare – și participă la procesiuni luminoase. Aceste defilări prin cartiere adună grupuri de copii și părinți care merg împreună cu felinare aprinse. Procesiunea se încheie, de obicei, cu un foc de tabără sau cu o scenetă despre Sfântul Martin, după care se împart fursecuri glazurate în formă de gâscă. 
La masa de seară, în familie, este tradițional să se servească fripturi de gâscă sau rață, cu varză roșie și Knödel. Această cină bogată în calorii este considerată o ultimă masă îmbelșugată înainte de începutul postului Crăciunului. 
Astfel, ziua de 11 noiembrie nu este doar o simplă dată din calendar, ci o clipă care unește două universuri — unul plin de râsete și culoare, celălalt scăldat în lumină și solidaritate. În Bavaria, această suprapunere este văzută ca o bogăție culturală, nu ca o contradicție. 
După Sfântul Martin, toamna mai face câțiva pași, apoi începe să se retragă. Curând, târgurile de Advent, casele și curțile se vor umple de luminițe și strălucire, iar natura se va cufunda în somnul hibernal. Iarna va păși lin, pregătind scena pentru magia sărbătorilor.

vineri, 15 noiembrie 2024

Primii fulgi de nea



În prima seară când a nins ușor, 
Zăpada s-a așezat ca un covor 
Peste gazon și peste crengi, 
Un peisaj de basm ne prinde-n mreji. 

Leo, cățelul drag și jucăuș, 
Cu nasul în zăpadă, vesel și ghiduș, 
Aleargă printre fulgii ce dansează, 
O lume albă, de poveste, se creează.


PS: A doua zi dimineata nu mai era nici o urma de zapada. 
Momentan la noi "s-a încalzit" avem temperaturi pozitive atât ziua cât si noaptea, dar nu se depasesc +6°C. 
De mâine voi fi în Sibiu; prognoza meteo spune ca in cursul zilei temperaturile vor putea atinge maxim 8°C însa noptile vor avea minus grade! 
Joi, în ziua când am rezervat zborul de întoarcere, atât in Sibiu cât si in Augsburg va ninge! Sper ca zborul meu sa nu aiba întârziere (sau Doamne fereste sa fie anulat!) din acest motiv! Joi seara avem dinner cu colegii de serviciu si îmi doresc sa pot participa. 
Sa aveti parte de un weekend minunat! Voi reveni cu imagini din Târgul de Craciun din Sibiu, care se va deschide asta seara!

joi, 21 decembrie 2023

Cu fetele în târgul de Advent

 
Târgul Christkindlesmarkt din Augsburg se va închide duminica, pe 24 decembrie la orele 12. Zilele acestea se fac ultimele mici cumparaturi pentru sarbatorile de Craciun, aglomeratia creste exponential cu vânzarile, toata lumea este într-un fel sau altul multumita. 
Este adevarat ca si preturile au crescut, însa... este oare ceva pe lumea asta care s-a ieftinit?! Salariile noastre stagneaza, încercam sa facem economie la altele, sarbatorile sunt însa sarbatori! Si traditiile ramân traditii atâta vreme cât oamenii le practica. Un vin fiert si o chifla cu cârnaciori sau o farfurie cu varza caltita si Schupfnudeln sunt traditionale în târgurile de Advent, la fel ca si turta dulce, vata-pe-bat sau castanele prajite. Nu poate sa vina Seara de Ajun daca nu ne-am plimbat macar o data prin târg. Pentru mine a fost a patra iesire (fara sa numar plimbarea in târgul din Sibiu) - am fost la deschidere cu Andrea, o data am fost cu Helmut si Leo, o data cu colegii de birou si acum cu fetele mele. 
Si de fiecare data ma bucur ca si când as vedea pentru prima oara casutele încarcate cu chestii luciose, stralucitoare, luminoase, vesele... Cristaluri, stelute, globuri, jucarioare, lumânari, chihlimbar, caciulite si fulare, acadele, ciocolata si câte si mai câte! Peste tot oameni veseli, copii cu ochii sclipind de bucurie, colinde si voie buna! Cum sa nu iti faca placere, mai ales când te plimbi împreuna cu cele mai dragi persoane?!
Numaram zilele care au mai ramas pâna la marea sarbatoare a Nasterii Domnului. Mai sunt doar doua zile si jumatate pâna la Seara de Ajun... Agenda mea mai are notata o singura întâlnire, vineri, cu Sabrina, o fosta colega de birou cu care am pastrat contactul de peste 5 ani. 
Apoi începem sa ne linistim cu totii; cumparaturile mai sunt posibile doar pâna sâmbata la ora 20, dupa care în oras se va asterne linistea. Fiecare va petrece câteva zile placute alaturi de cei dragi. Vânzoleala și un iureșul zgomotos vor fi reluate în prag de An Nou. Dar pâna atunci, va doresc un rest de saptamâna cât mai placut! 
PS:Pentru mine astazi a fost ultima zi de lucru din anul 2023, de mâine începânt am concediuuuuu, juhuuuu!

vineri, 8 decembrie 2023

Târgul de Advent

Weekendul ce a trecut (mai exact vineri, pe 1 decembrie), am reusit sa-l motivez pe Helmut si am fost împreuna în Târgul de Advent din orasul nostru. Am plecat pe la ora 13, pentru ca l-am luat si pe Leo cu noi (daca se însereaza, este foarte greu cu catelul în aglomeratie). 
Tocmai începuse sa ninga când ne-am urcat în tramvai. 
Am facut câteva ture printre tarabe, mi-am cumparat doua saluri tricotate, enorme si pufoase (unul alb si unul negru) si bineînteles am baut câte un vin fiert si am mâncat fiecare câte un corn cu cârnacior prajit. Eu am luat Bosna, Helmut si-a dorit cârnaciori de Nürnberg.  Deliciosi!
Leo a fost foarte cuminte si spre norocul nostru, nu ne-a iesit în cale niciun alt mascul feroce ☺ Leo este jucaus, prietenos cu oricine, se lasa tras de coada de orice copil, dar daca întâlneste un alt mascul (ne-castrat) atunci, deja cu 3 minute înainte ca noi sa observam câinele, Leo al nostru se aseaza în pozitie de lupta! Se încordeaza, coada-i sta ca o sulita în prelungirea corpului, îsi ascute urechile si începe sa mârâie, aratându-si dintii si gingiile! ☺☺☺ Fiorosul lu' mama! Daca i-am da drumul, ar sari la lupta ca un leo-paraleu! Nu avem cum sa-i schimbam meteahna, este un instinc specific rasei (foxterrier). 
Leo este câine de vânatoare, dar saracul, habar nu are cum se vâneaza un soricel. Ba chiar nici mâtele nu întelege ce fel de fiinte sunt... Nu a fugarit în viata vreo pisica. Tolereaza toate pasarile care poposesc la noi în curte, doar le observa, indulgent. Dar daca suna cineva la usa sau daca trece cineva pe aleea de lâna curtea noastra, atunci sare si din cel mai adânc somn! Latra si îsi apara teritoriul, este sigur ca asta este datoria lui. ☺  
Dar revenind la târg... nu a fost niciun incident cu copilul nostru blanos si patruped. ♥
 
Ne-am plimbat linistiti si am privit fulgii de nea, încântati de peisajul care-si schimba aspectul sub ochii nostri. La una din tarabele care vindeau presepio, am hotarât brusc si de comun acord sa cumparam o noua casuta pentru figurinele noastre din portelan. Casuta de acasa, sau mai exact ieslea din sceneta Nasterii Domnului, a suferit de-a lungul anilor câteva tamponari la manevrele de depozitare. Am gasit aici în târg o iesle de marime potrivita si ne-am bucurat sa o cumparam. 
Intr-un articol viitor, voi arata cum am aranjat totul pe pervazul geamului din sufragerie ♥
 
În drum spre casa, stratul de zapada a devenit tot mai înlat. Privind din tramvai orasul (strazile si parcurile), peisajul parea desprins dintr-un basm! Ne-am bucurat de ninsoare ca niste copii. 
Ceea ce nu am stiut atunci, este ca ninsoarea nu s-a mai oprit pâna a doua zi dimineata. Sâmbata dimineata, stratul de nea a fost între 50 si 70 centimetri! Dar asta e alta poveste...

joi, 7 decembrie 2023

O lume colorata - Reflexii în Oglinda S49/23

Caruselul pentru copiii prescolari mi se pare cel mai dragalas loc din târgul de Advent din orasul meu 😍 
Va invit sa participati la rubrica Reflexii în Oglinda initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

joi, 30 noiembrie 2023

S-a deschis Târgul de Advent din Augsburg - RIO S48/23

Deschiderea oficiala a târgului de Advent din Augsburg a fost anuntata pentru luni, 27 noiembrie, ora 18. Eu locuiesc de 23 de ani în Augsburg si în fiecare an imi place sa fiu de fata atunci când se aprind luminitele în târg.
Chiar daca teoretic nu este nimic nou, atmosfera acestui moment este magica! 
Stiind ca Helmut nu (mai) este amator (da, Fiordaliso ma întelege cel mai bine), am convins-o pe Andrea - colega si prietena mea sa vina cu mine. Nici ea si nici logodnicul ei nu au participat niciodata la deschiderea târgului din Augsburg (der Augsburger Christkindlesmarkt) asa ca am plecat mai devreme de la serviciu si ne-am înteles sa ne întâlnim în tramvai (am cumparat bilet la oferta de "grup" dus-întors si am economisit câte 5 euro fiecare). 
Când am plecat spre casa, fulguia atât de frumos! Am ajuns acasa, m-am schimbat repede de haine si m-am îmbracat cu altele mai calduroase si foarte comode. Leo a fost extrem de dezamagit ca nu are voie sa vina cu mine, însa la un asemenea eveniment, daca esti mic, esti calcat în picioare! Am iesit punctuala în statia de tramvai si am asteptat sa soseasca tramvaiul in care s-a urcat Andrea (trei statii ne-au despartit). A început sa bata un vânt puternic, sa ma ia pe sus nu alta!
Fulgii zburau în toate directiile si se izbeau de toate obstacolele înainte sa ajunga pe pamânt. "Brrrr!" mi-a scrsis Andrea, "suntem in tramvai. Urca în ultimul vagon." Ce bine a fost în tramvai! Incalzit, curat, cu scaune comode... Andrea era bine "împachetata" ☺ avea si caciula si manusi. M-a întrebat îngrijorata "Tu nu ai nici macar gluga?!" Eu fandosita, am zis ca am un clop de blanita în rucsac, dar îl voi folosi doar in caz extrem! ;-) 
Ajunsi în centrul orasului, am constatat ca ninsoarea s-a transformat în lapovita. Mi-am scos palariuta si mi-am acoperit parul. 
În zona pietonala, asa cum era de asteptat, toate instalatiile electrice stradale erau stinse. Straluceau doar decoratiunile vitrinelor. Pe masura ce ne-am apropiat de Piata Primariei, a devenit tot mai aglomerat. Trecerea tramvaielor era blocata cu un microbus al politiei, parcat de-a curmezisul strazii principale. Lumea statea ciorchine la intrarea laterala în piata. I-am tras de mâna pe cei doi însotitori ai mei, am format un "trenulet" si ne-am strecurat pâna pe aleea principala din fata balconului primariei vechi. Am gasit un loc din care puteam sa vedem cladirea primariei foarte bine.
Toate tarabele aveau lumina stinsa si erau acoperite partial cu prelate. Este total interzis vânzarea produselor înainte de deschiderea oficiala a târgului. 
Târgul a început sa fie construit în primele zile ale lunii noiembrie. O vedere de sus a Târgului aici . Arhitectura este clara, amplasarea tarabelor-casute este stabilita cu mult-mult timp înainte În plus, nu oricine primeste licenta de vânzare aici. Sunt mestesugari si antreprenori cu traditie, care transmit din tata-n fiu aceasta îndeletnicire. 
Piata este înconjurata de Primaria veche, Turnul Perlach, magazine si restaurante si Primaria noua. Geamurile superioare ale primariei noi sunt decorate în fiecare an ca un calendar de Advent. Exista 24 de ferestre, în fiecare zi se trage draperia si apare la vedere un tablou dragut. Pâna la Întâi decembrie sunt însa toate ferestrele acoperite.
Nici macar bradul nu se observa în întunericul ce devenise adânc. Pomul de Crăciun este considerat centrul simbolic al pieței. Bradul Nordmann este o donație din regiune, a avut cca. 33 de ani, depaseste 18 metri înălțime și cântărește în jur de patru tone. Ziarele au scris ca decorul pomului este format din aproximativ 300 de stele aurii și aproximativ 1000 de luminițe. Bradul a fost împodobit pe 7 noiembrie. 
În fata primariei, a fost construita o scena din lemn. În fiecare zi vor avea loc aici mici spectacole si concerte tematice de Advent. Acum, o cântareata de opera intrepreta cele mai îndragite colinde, acompaniata de pian: Kling, Glöckchen, klingelingeling (Sună, clopoțel, sună), Leise rieselt der Schnee (Zăpada cade liniștit), Stille Nacht, heilige Nacht (Noapte tăcută, noapte sfântă), O Tannenbaum (O, brad frumos!) si Ave Maria. 
Târgul de Craciun din Augsburg - unul din cele mai vechi târguri din Germania, existând înca din secolul al XV-lea, a capatat acum 75 de ani denumiera oficiala „Christkindlesmarkt”. Pe lânga acest jubileu, anul acesta se serbeaza si 44 ani de când are loc sceneta "Cântecul Îngerilor" (Das Augsburger „Engelesspiel“). Traditional, la ora 18 fix, în balconul si ferestrele primariei vechi, apar rând pe rând îngerasi. Aruncând o privire în culise, îngerii sunt eleve la scolile si liceele din Augsburg, special selectate pentru aceste roluri. Pe lângă o expresie facială încântătoare, sunt necesare grație în mișcare, muzicalitate și, desigur, sa nu aiba rau de înălțime ( pentru a nu se întâmpla nimic atunci când îngerii se arata în ferestrele primăriei). Sunt 23 de ferestre cu îngerasi si în balcon, muzicantii. Inspirat dintr-un tablou de Hans Holbein (pictor nascut la Augsburg în anul 1497, unul din cei mai reprezentativi artiști germani din perioada Renașterii) sceneta "Engelsspiel" a fost inventata în anul 1977 de fostul director de turism din Augsburg, Fritz Kleiber. 
Sapte îngeri apar în balconul primariei, îmbracati în costume medievale si simuleaza interpretarea câtorva piese de epoca. 
    
În piata rasuna muzica, melodiile vocale și instrumentale sunt ascultate de catre spectatori, cu respiratia oprita... În mod normal... ca de data aceasta, a început sa ploua cu galeata! S-au deschis sute de umbrelele, copiii au început sa se agite, sa-si strige parintii, masa de oameni a început sa se miste, unii au cautat adapost sub acoperisul tarabelor, altii s-au adapostit lânga zidul Primariei Noi. Zapada de pe acoperisuri a început sa alunece... În plus, am fost înconjurata de un grup de italieni galagiosi (ups, este pleonasm?!). Greu am putut savura momentul... Nu mai pomenesc despre tentativa de a filma sau fotografia. Aceasta activitate s-a dus pe apa... nu sâmbetei ci a zilei de luni - ca luni s-a întâmplat toata povestea asta! ☺☺☺ Totusi, pentru cei care nu au vazut niciodata, spectacolul a fost foarte frumos! ♥ 
Dupa ce îngerasii s-au retras, primarita Augsburgului a declarat târgul deschis si în aplauze, luminile au fost aprinse în toata zona pietonala centrala. Bradul a stralucit în toata spendoarea, vârful piramidei a început sa se învârta, tarabele si-au deschis vânzarea.. Bineînteles, primele cozi s-au format la tarabele care vindeau vin fiert si la cele pentru mâncare. 
 
Am început si noi cu un vin fiert. Servit în pahare înalte, cu toarta, cu emblema târgului... Vin delicios, aromat si fierbinte. Ce bine ne-a prins! Vântul se mai îmblânzise însa ploaia ne biciuia, apriga! Am luat câteva înghitituri si am râs ca daca nu ne grabim, ploaia o sa umple si o sa dilueze mereu vinul... am fi putut bea câteva ore! ☺
Mi-am tras palaria pâna la ochelari, simteam manusile ude... Am servit si câte o chifla cu steak de porc, dar pânea s-a cam umezit... Am facut o tura scurta printre tarabe, sperând ca ploaia se va potoli, însa nu a fost sa fie. Am trecut pe lânga standul cu castane prajite (poza este dedicatie pentru Rux) (locomotiva) si ciudat, nu cumpara nimeni... Tja, ploaia bat-o vina!
     
Nu am rezistat aromei de "cartofi turbo" (acelia taiati spirala si infipti pe tepusa, prajit în ulei clocotind) dar nici de acestia nu am avut hazna. Pâna când am mâncat jumatate, cealalta jumatate s-a sleit! (cum s-ar zice, am luat teapa si aici). 
         
Simteam ca umezeala mi-a patruns prin captuseala mânecilor... Am decis sa ne grabim spre casa, altfel s-ar putea ca mâine sa fim bolnavi! 
Macar la tramvai am avut noroc. Nu am avut de asteptat nici macar un minut! Am calatorit tacuti, plouati, murati... I-am scris lui Helmut pe WhatsApp rugându-l sa porneasca sauna, ca sosesc în douazeci de minute, înghetata bocna. M-am despartit de cei doi prieteni si am alergat spre casa. Leo m-a întâmpinat la intrare, dar s-a retras si el dezgustat de îmbracamintea mea umeda. 
M-am dezghetat treptat, în aburii parfumati. Am facut trei serii de infuzii, cu aroma de pin, de portocala si de salcâm. Mi-am recapatat buna-dispozitie si mai târziu, cuibarita confortabil în pat si cu Leo în poala, am facut retrospectiva zilei si am concluzionat ca totusi seara a fost placuta! ;-)
Sper ca v-a facut placere sa ma însotiti în Târgul din Augsburg, v-au placut reflexiile din fotografii si videoclipuri ♥ Va doresc o zi de joi minunata si va invit sa participati la aceasta rubrica, initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel: