O poveste de ianuarie cu brad, Stelari și ninsoare

Astăzi m-am gândit că ar fi timpul să strâng bradul. De obicei îl despodobesc după ce trec Stelarii — moment care pentru mine marchează sfârșitul sărbătorilor de iarnă. Dar anul acesta nu au mai ajuns până la mine.
Îi aștept în fiecare an cu aceeași bucurie. Vin patru copii de la școala primară din cartier, cu obrajii roșii de frig și cu acea emoție serioasă în priviri, pregătiți să-și joace rolurile. Repetă sceneta cu entuziasm și poartă cu mândrie costumele. Trei sunt regii – Caspar, Melchior și Balthasar – iar al patrulea este Sternträger, cel care duce Steaua. Patru mogâldete adorabile, însoțite de un adult din parohie.
În fiecare an strâng donații pentru o cauză frumoasă, iar tema de acum a fost «Școală, nu fabrică!», un apel nobil de a aduna fonduri pentru a le oferi copiilor din alte colțuri ale lumii șansa la educație și la o copilărie adevărată.

Dar gerul din ultimele zile a fost prea aspru. Au reușit să ajungă doar la câteva case, apoi au trebuit să renunțe. Și e firesc; sănătatea este în prim‑plan. Așa că azi, fiind deja 8 ianuarie și anunțați că Stelarii nu mai vin, m‑am gândit că e vremea să strâng bradul.
Înainte să mă apuc de treabă, am făcut câteva poze pentru rubrica de joi „Reflexii în oglindă”. Bradul strălucea atât de frumos, iar luminițele se oglindeau în globuri ca niște mici universuri. Mă învârteam în jurul lui, lângă ușa glisantă spre terasă, căutând unghiul perfect pentru poze, când am observat că începe să ningă. Întâi timid, apoi tot mai des, tot mai hotărât. Și mi-am zis «ei bine, de ce să strâng bradul acum? E încă proaspăt, verde, cu crengile semețe, arată minunat!».

Era pauza mea de amiază – lucrez remote astăzi – iar ninsoarea părea o invitație. M-am îmbrăcat în roșu, Leo la fel, să contrastăm cu albul imaculat, apoi am ieșit în parc (voi reveni într-o altă postare).
În funcție de cum evoluează vremea, poate îl voi strânge duminică… sau poate îl mai păstrez până weekendul viitor 😊 Ninsoarea asta aduce înapoi un strop din magia Crăciunului. Și muuuuultă nostalgie.

♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

Reflexii si oglindiri într-o zi gri - RIO 51-2025

Iarna are darul de a transforma cele mai simple lucruri în miraje. Un geam, un pervaz, câteva luminițe și o privire atentă pot dezvălui o lume paralelă, unde realitatea și oglindirea se împletesc într-un joc de frumusețe.
Pe pervazul geamului, luminitele Krippei se reflectă și se multiplică, dublându-și frumusețea. Oglindirile se joacă între interior și exterior, iar mirajul creat dă impresia că ieslea e mai mare. Lângă ea, cactusul de Crăciun (Schlumbergera) își deschide timid florile, iar petalele se prind și ele în jocul reflexiilor.
Dincolo de fereastră, curtea golașă strălucește. Chiciura depusă peste noapte se topește, iar picăturile mari de apă atârnă pe ramuri ca niște cristaluri. În lumina zilei, fiecare ramură sclipește, purtând o diademă efemeră.
Privirea rămâne prinsă între interior și exterior, între lumina caldă a ieslei și strălucirea rece a naturii. Reflexiile nu sunt doar jocuri de sticlă, ci punți între două lumi, iar frumusețea lor efemeră dă iernii un chip de sărbătoare.

♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

Acasă, în ritmul săptămânii 51

 

În fiecare zi, casa capătă tot mai mult aspect de sărbătoare! 🎄
Renul alb, așezat între bulgării de zăpadă și florile roșii de Crăciun, creează un contrast viu, plin de viață.
Pe pervazul sufrageriei am aranjat Krippe – scena Nașterii Domnului, cu ieslea și figurinele ei ce simbolizează sensul profund al Adventului. Pe o etajeră, colecția de Spargători de nuci – în diferite mărimi, fiecare în uniforma lui colorată – pare să păzească magia din fiecare colț, conferind casei un aer de poveste. Acadelele strălucitoare și căsuțele de turtă dulce aduc amintiri dulci din copilărie.
Si peste toate... se așază tihna – liniștea caldă care face ca fiecare detaliu să fie trăit cu bucurie. Este un decor care nu doar împodobește casa, ci și sufletul, pregătindu-l pentru sărbătoarea ce se apropie. 🧣🧸🎀

Ulm în lumina Adventului

Am ajuns la Ulm la ora amiezii, după ce cu greu am ieșit din bucla fără sfârșit în care ne-a învârtit navigatorul, chiar la cinci kilometri de intrarea în oraș, unde șoseaua era complet închisă. Am parcat mașina la mătușa mea și am pornit împreună pe jos spre centrul orașului, către Domul din Ulm, biserica al cărei turn a rămas timp de 135 de ani cel mai înalt din lume. De curând însă, recordul a fost luat de Sagrada Familia din Barcelona, care și-a încheiat în sfârșit lucrările de construcție după câteva sute de ani de așteptare.
În fața Domului am găsit tradiționalul Ulmer Weihnachtsmarkt, locul unde ne-am dat întâlnire cu fratele meu și cu Helena. Nu ne-am așteptat să fie atât de aglomerat, iar Leo, săracul, s-a strecurat printre picioarele oamenilor. Totuși, nu era la fel de plin ca seara, când luminile se aprind și magia târgului sporește. Noi am băut câte un vin fiert și am mâncat câte un cârnat prăjit pus într-o chiflă cu muștar, apoi am pornit la pas printre căsuțele frumos decorate.
Privirea ni s-a oprit mereu asupra artei artizanale de sezon, lemn sculptat cu migală, sticlă colorată, lumânări parfumate, îngerași pictați cu delicatețe. Cel mai mult m-a cucerit standul cu Krippen, acele scene ale Nașterii Domnului, cu figurine lucrate manual, fiecare detaliu purtând amprenta tradiției. Aș fi putut rămâne acolo cel puțin o oră, pierdută în frumusețea lor, dar Helmut m-a tras mai departe, altfel aș fi cumpărat ceva pentru ieslea noastră de acasă, care oricum are tot ce trebuie ca să fie special.
Ne-am oprit și la vitrina cu povești de iarnă, unde figurinele din pluș se mișcau ca și cum ar fi fost vii — atracția copiilor și, bineînțeles, a lui Leo. Apoi am ajuns la țarcul unde era reprezentată Nașterea Pruncului Iisus, cu animale adevărate, un colț de autenticitate ce aducea emoție în mijlocul târgului.

Fiind multă gălăgie — râsete, colinde, zurgălăi și clinchete de clopoței — nu am putut povesti prea mult, așa că am căutat o cofetărie la marginea târgului, unde am băut un ceai cald și am stat la povești. Înainte să se lase seara am pornit din nou spre casă, drumul din Ulm la Augsburg durând cam o oră, iar în decembrie întunericul cade deja pe la ora 16 și pentru cei care poartă ochelari și nu mai sunt tineri condusul pe drumuri ude și reci nu e deloc ușor — umezeala și riscul de gheață fac fiecare kilometru mai solicitant.
Și așa, cu sufletul plin de lumină și de bucuria întâlnirii, am înțeles încă o dată că magia Crăciunului nu stă doar în lumini și târguri, ci mai ales în oamenii dragi alături de care le trăiești. ✨

Prima duminica de Advent 2025

Presepio

Înca din timpul Adventului îmi propusesem sa scriu despre presepio - pentru ca din discutiile avute cu cunostintele si prietenii români, am constatat ca putini stiu ce înseamna acesta. Nu stiu cum s-a întâmplat, dar am tot amânat, abordând alte teme.
Dupa sejurul mei în Italia, în care am mai adunat câtva fotografii pe aceasta tema, am hotarât sa profit de aceasta prima editie a Happy weekend 2013 (tabel de înscriere la Elly Weiss) si sa va prezint câteva informatii.
(urmatoarele 6 fotografii sunt facute în Muzeul Narurii - München)

Un presepio, este o reprezentare a nasterii lui Iisus din Nazaret, urmând descrierea din Evangheliile lui Matei si Luca. Scena - devenita simbol al Craciunului, este compusa din figuri reprezentând cel putin Sfânta Familie. In functie de complexitate, un presepio poate avea dimensiuni de la foarte mici, pâna la machete de marimea unei camere. În aceste cazuri, pe lânga Iisus nou-nascut, maica Maria si Iosif, pot fi plasate si alte personaje biblice - îngerul, cei trei magi, pastorul sau animalele din iesle (de obicei un miel, un magar, un bou). Pe lânga povestea traditionala, se pot prezenta si alte scene din viata în Betleem. Figurile pot fi executate din plastic, ceramica, lemn sau pot fi plasate personaje reale - actori si animale adevarate. Între timp exista o adevarata industrie axata pe productia de presepio, însa cele mai valoroase piese sunt cele executate de artisti si buni cunoscatori ai acestei traditii pe care o respecta si doresc sa o transmita mai departe prin acest mijloc de exprimare.
Denumirea de presepio provine din limba latina unde praesaepe înseamna țarc (pe italiana - presepe, pe germana - Krippe, pe engleza - crib sau natyviti, pe franceza - crèche).

Presepio din Gradina Botanica - Augsburg este expus anual începând din 1954, ocupa o suprafata de 45 m² si este compus din 150 statuete, lucrate manual din lemn si purtând haine tesute. La începutul lunii decembrie, în ziua când am facut eu fotografiile, Maria era reprezentata înca însarcinata si umblân însotita de Iosif în cautarea unui loc în care sa-l aduca pe lume pe Iisus.
Multe din scenele presepio sunt asezate din seara de Ajun, pâna pe 6 ianuarie, când biserica romano-catolica serbeaza Craii de la Rasarit (germana- Heilige Drei Könige) pe Melchior, Baltazar și Gașpar. Alte presepio prezinta scenele începând din duminica primului Advent si statuetele sunt adaugate sau deplasate pe masura ce se desfasoara evenimentele descrise în Evanghelii.
Înainte sa se raspândeasca obiceiul împodobirii Pomului de Craciun, presepio a fost cea mai importanta decoratiune de Craciun.
(urmatoarele fotografii sunt facute în magazinul de suveniruri al Mânastirii Ottobeuren)