A ll-a Duminică de Advent 2025

Dimineața celei de a doua Duminici de Advent începe cu miros de cafea și emoția drumului. 

Ne pregătim să plecăm spre Ulm, cu mici daruri pentru mătușa mea Geta, pentru nepoțelele ei, pentru fratele meu Mircea — sosit aseară din Valencia, în escala spre Sibiu — și pentru prietena lui... Magia e în întâlnire - în îmbrățișarea regăsirii, în surprizele ascunse în pachețele, în zâmbetele ce se aprind. Iar după ce ne strângem cu toții, vom merge împreună la Christkindlemarkt din Ulm, unde lumina, colindele și miresmele de scorțișoară vor fi doar ecoul acestei bucurii de familie.
Vă doresc o a doua Duminică de Advent plină de căldură și lumină. Fie ca această zi să aducă tuturor pace, speranță și zâmbete care să lumineze iarna! ✨

Pisica care face cu mâna – o poveste personală și un simbol asiatic cu labuță magică

În urmă cu câțiva ani, am primit un cadou de la Diana care mi-a rămas tare drag: o pisicuță albă, cu urechi roz, zgardă roșie și medalion auriu. Își ține labuța stângă ridicată, făcând acel gest simpatic de „hai noroc!”, iar sub ea se află o grămadă de bănuți aurii, ca un mic tezaur personal. De atunci, stă cuminte și neobosită în biroul meu, chiar lângă masa de lucru, și funcționează — adică își mișcă labuța ritmic, fără oprire, ca un mic metronom al norocului.
De câte ori o privesc, mă gândesc la Diana cu dor și recunoștință. Iar în momentele în care norocul îmi bate la ușă pe neașteptate, nu pot să nu cred că lor li se datorează — pisicuței și prietenei care mi-a oferit-o.
Multă lume o numește „pisica chinezească norocoasă”, dar adevărul e că originile ei sunt japoneze. Se numește Maneki-neko, care în japoneză înseamnă „pisica ce invită”. A apărut în perioada Edo, undeva între secolele XVII și XIX, și a fost inspirată de o legendă în care o pisică a salvat un samurai de un fulger, făcându-i semn cu labuța să se adăpostească. De atunci, gestul a devenit simbolul unei invitații spre noroc, protecție și prosperitate.
În China, Maneki-neko a fost adoptată cu entuziasm și reinterpretată în stil feng shui. A devenit un element nelipsit din vitrinele magazinelor, restaurante și chiar case, fiind plasată strategic la intrare pentru a atrage energie bună și belșug.
Culorile ei nu sunt alese la întâmplare. Alb simbolizează puritatea și fericirea, auriul atrage bogăția, negrul protejează de spirite rele, roșul aduce sănătate, iar rozul e pentru dragoste și relații armonioase. Poziția labuței contează și ea: dacă e ridicată stânga, atrage prieteni și clienți; dacă e dreapta, aduce bani; iar dacă sunt ambele ridicate, oferă protecție completă — deși unii spun că e cam lacomă.
Pisica poartă adesea o zgardă roșie cu clopoțel, după moda japoneză din perioada Edo, când pisicile erau tratate ca mici aristocrați. Pe piept are o monedă ovală, koban, simbol al bogăției. În versiunile chinezești, moneda e înlocuită cu inscripții precum „Zhao Cai Jin Bao”, care înseamnă „Adu avere și comori”.
Deși nu are o funcție religioasă, Maneki-neko este un simbol puternic în cultura asiatică. Dincolo de tradiție, psihologia culturală spune că obiectele cu semnificație pozitivă pot influența starea de bine, încrederea și chiar performanța. Așa că nu e de mirare că, în prezența ei, simți un soi de protecție blândă și optimism.
Așadar, dacă ai o Maneki-neko sau te gândești să-ți iei una, nu e doar un obiect decorativ. E o mică ambasadoare a norocului, cu o istorie fascinantă și o labuță care nu obosește niciodată. Și cine știe? Poate că, la fel ca în cazul meu, îți va aduce nu doar noroc, ci și amintiri dragi și recunoștință pentru cei care ți-au oferit-o.

---

PS – Mai am ceva primit cadou de la Diana, o bufniță de zăpadă, la care țin la fel de mult. Bufnița albă cu cioc auriu simbolizează înțelepciunea profundă, claritatea intuitivă și protecția spirituală. Albul reprezintă puritatea și capacitatea de a vedea adevărul dincolo de aparențe, iar ciocul auriu adaugă o notă de noblețe și prosperitate. Este considerată un ghid al sufletului în momente de tranziție, un mesager al cunoașterii și un aliat discret în căutarea sensului.

O zi de răsfăț absolut la Bad Erding – Cadoul perfect de Ziua Mamei

Există daruri care nu se împachetează în hârtie colorată, ci în emoții, zâmbete și clipe de neuitat. De Ziua Mamei, fetele mele mi-au oferit o zi întreagă de răsfăț desăvârșit în cel mai mare centru spa & wellness din lume – Bad Erding. 💗
A fost o zi în care timpul s-a oprit în loc, iar sufletul a plutit lin printre ape termale, arome exotice și o liniște care îți mângâie inima. De cum am pășit în acest colț de paradis, am știut că urmează ceva cu totul special. Bad Erding nu e doar un loc – e o magie care se trăiește cu fiecare simț. Deși acasă am propria mea sală de saună, nimic nu se compară cu acest univers spa – un tărâm al simțurilor, unde fiecare colț șoptește promisiuni de relaxare, iar fiecare clipă devine o amintire prețioasă.
În inima acestui sanctuar al relaxării, ne-au întâmpinat săli impresionante, cu șezlonguri moi, paturi cu baldachin și plante exotice care păreau desprinse dintr-o grădină tropicală. Ne-am ales cu grijă „cuibul” nostru – un colț liniștit, perfect pentru a ne lăsa gențile și grijile deoparte. Piscinele cu temperaturi și săruri variate ne-au învăluit trupurile într-un dans lichid al vindecării. Jeturile de apă ne-au masat fiecare fibră – de la tălpi până la creștet – ca și cum natura însăși ne-ar fi atins cu mâini nevăzute.
Am explorat saunele cu atmosfere contrastante – de la uscăciunea fierbinte a celor nordice, până la aburii densi ai celor tropicale. Iar experiențele de Saunaaufguss ne-au purtat în lumi îndepărtate, printr-un spectacol al simțurilor. (Pentru cei care nu cunosc acest ritual, Aufguss este o tradiție specifică saunelor din cultura germană, austriacă și nordică. În timpul acestuia, un maestru al saunei – Saunameister – toarnă apă amestecată cu uleiuri esențiale peste pietrele încinse, generând un val intens de aburi și căldură. Apoi, cu mișcări ample ale prosopului sau evantaiului, distribuie uniform aerul fierbinte și aromele în întreaga încăpere. Este o experiență multisenzorială, adesea însoțită de muzică, lumină ambientală și chiar povești sau teme inspirate). Arome de lemongrass și eucalipt, portocală cu scorțișoară, fructul pasiunii sau ciocolată caldă cu mentă ne-au învăluit simțurile, în timp ce maestrul dansa cu prosopul în aerul fierbinte – un adevărat alchimist al relaxării.
În Oaza Vital, pielea noastră a fost mângâiată de unt de shea și ulei de cocos, într-un adevărat răsfăț tropical. Ne-am lăsat trupurile să absoarbă toată bunătatea naturii, ca și cum fiecare por ar fi sorbit lumină și liniște.
Apoi, am pășit într-un spațiu al tăcerii profunde, unde am participat la o sesiune de meditație cu boluri tibetane (Klangschale), învăluite în aroma delicată a florilor de cireș. A fost o călătorie interioară, ghidată de sunet, spre un echilibru subtil și profund. Totul a început cu vibrațiile calde ale unui fluier de bambus tibetan, ale cărui note blânde păreau să respire odată cu mine, aducându-mi mintea înapoi în prezent. Apoi, un Disch – gong tibetan – a umplut spațiul cu un ecou grav, ca o chemare din adâncurile ființei. Fiecare bătaie vibra prin aer și prin corp, dizolvând tensiuni ascunse și deschizând un spațiu de liniște pură.
În final, Klangschale – bolurile tibetane – au început să cânte, una câte una, cu sunete cristaline care se împleteau într-o armonie subtilă. Fiecare ton părea să atingă o coardă invizibilă din sufletul meu, aducând o stare de pace profundă și reconectare. A fost mai mult decât o sesiune de relaxare – a fost o reamintire a cât de vindecător poate fi sunetul atunci când este ascultat cu inima.
Într-o altă saună, am fost purtate de parfumul visător al unei sesiuni La Dolce Vita – o explozie de citrice dulci și vanilie, care ne-a făcut să visăm cu ochii deschiși la vacanțe în Italia, la soare blând și străzi pietruite scăldate în lumină.
Ne-am îmbăiat în apă de trandafiri, am primit un masaj ayurvedic numit „Armonia Vieții”, care ne-a echilibrat energiile și ne-a adus o liniște profundă. Am făcut peeling corporal și facial, urmate de o mască hidratantă cu colagen, iar picioarele noastre au fost răsfățate cu „șosete magice” umplute cu soluții bio miraculoase.

Chiar de la începutul zilei, am avut parte de un moment care ne-a stârnit hohote de râs. Ne-am întâlnit ieșind din cabinele de schimb, în halate și șlapi, și am izbucnit în râs când am realizat că eram ca într-un joc de culori inversate: eu purtam un halat în nuanța spumei de zmeură și aveam pedichiura gri-sidefiu, Raluca avea manichiura spumă de zmeură și halat alb, iar Adela – halat gri-argintiu și pedichiură alb-sidefie. Ne-am propus imediat să facem o fotografie, pentru că era prea amuzantă potrivirea! Din păcate, realizarea de fotografii în incinta spa-ului este strict interzisă, așa că am amânat... și, cândva, planul nostru colorat s-a destrămat.
Eu, care aveam un lac de unghii obișnuit, am descoperit după „șosetele magice” – adică tratamentul de peeling pentru picioare – că lacul meu s-a dus complet! Unghiile mele au redevenit... natur ☺. Iar Raluca, într-un moment de neatenție, s-a ridicat de pe șezlong și s-a împiedicat de piciorul șezlongului meu, lovindu-se destul de serios la degetul mare. A venit imediat asistenta sanitară, i-a dezinfectat rana și i-a aplicat un leucoplast aqua rezistent. După câteva minute, durerea s-a estompat și ziua a continuat „normal” – dar momentul fotografiei noastre simpatice... a trecut. Nu mai avea rost. ☺
La prânz, ne-am așezat la o masă ușoară și elegantă: o salată de crudități cu legume, fructe și creveți, perfectă pentru a ne hrăni trupul cu prospețime. Iar momentul de grație? Un pahar de șampanie savurat în Champagnerpool, plutind în bule de fericire.
Seara, cu sufletele și trupurile răsfățate la maximum, ne-am întors acasă entuziasmate, dar complet epuizate – un paradox frumos, pentru că atunci când te relaxezi la nivel absolut, corpul tău simte nevoia să se predea odihnei totale. Am dormit ca pe un pat de nori, în al nouălea cer al recunoștinței și iubirii.
Această zi nu a fost doar o escapadă la spa. A fost o declarație de dragoste din partea fiicelor mele. A fost o poezie trăită, o îmbrățișare prelungită, o amintire care va rămâne veșnic în inima mea. 💖   

🌺🍊🥥✨💖🌺🍊🥥✨💖🌺🍊🥥✨💖🌺🍊🥥✨💖

Surprize hand-made

Așa cum fac în fiecare an, și anul acesta am pregătit ceva meșteșugărit pentru vecinele mele de pe stradă. Chiar dacă toți ne plângem de criza de timp, dacă cineva dorește din inimă, găsește timp berechet! Așa că anul acesta am confecționat manual câteva obiecte decorative cu tematică pascală, folosind diverse materiale.
Pentru mine, această activitate este benefică, deoarece îmi stimulează creativitatea și mă relaxează. În același timp, sper ca vecinele mele să se bucure de micile decorațiuni și să le găsească utile.
Pentru fiecare vecină am cumpărat o vaniță din tablă, pe care am decorat-o cu șervețele cu motive de Paște, atât la interior, cât și la exterior. În fiecare vaniță am pus iarbă și mușchi de pădure decorative, apoi am adăugat câte o inimioară din lemn, vopsită vintage în alb - simbolul păcii. Am inclus și un ou de plastic căruia i-am lipit urechi și i-am desenat ochi și botic cu mustăți, precum și un ou de gâscă, tot din plastic, decorat cu paie și flori uscate. Bineînteles ca Leo m-a ajutat! ☺ Fiecare vaniță conține și câte un iepuraș cumpărat, în culori pastelate, câteva ouă de ciocolată și... vineri, după ce voi vopsi ouăle, voi adăuga în fiecare vaniță câte două ouă - simbol al Învierii Domnului.
Pentru toti cei care trec pe aici, ofer câte o lalea, din curtea mea ♥
 

Deasemenea, am mai avut un proiect hand-made. 

Pentru fetele mele, am modelat din pastă FIMO, doua suporturi decorative pentru oua de Sfintele Paşti. Pasta este albă, se modelează ușor și trebuie udată din când în când pentru a o menține maleabilă, deoarece se usucă în aer liber - deci nu este necesară arderea.

Initial am vrut sa ma folosesc de cofrage de oua, pe care le-am decupat si capsat, incercând sa le dau forma pe care mi-am imaginat-o... însa ideea nu a functionat. 

Am folosit un kilogram de pasta pentru fiecare suport! ☺ Am modelat un inel, am presat cu un ou decorativ din alabastru, împartind "inelul" pentru sase locuri de oua. Apoi am lasat la uscat. Am lasat primul inel afara in curte, la uscat. Cum la noi a fost foarte cald - ca vara, modelajul s-a uscat prea repede si a suferit cateva crapaturi. Crapaturi mici, si doar de suprafata, insa... totusi a trebuit sa le "cârpesc"! La al doile inel, am avut grija sa se usuce la umbra. Apoi am inceput sa lipesc cu Ponch bucati de servetele cu un motiv neutral, alb-negru (pentru ca m-am gândit, sa nu concureze ouălor). Am lipit mai intâi fața, am lasat la uscat, apoi dosul, am lasat la uscat...La final, am aplicat lacul care sigilileaza si da si luciu. Din nou în doua faze cu lunga asteptare: mai intai o parte, apoi cealalta. Astazi inca un suport asteapta sa se usuce! Dar am facut cateva fotografii, cu primul suport, care este gata. 

Da, ce mai vreau sa spun este ca inelul are la mijloc un orificiu doar atât de mare încât sa încapa un paharel decorativ, suport pentru lumânare. Acum, in graba mare, sa fac poze pentru blog, am obtinut doar aceste imagini. Cred însa ca pe masa aranjata pentru Paşti, vor arata mai bine decat pe placa mea de lucru liliachie ☺ Si bineîntels, sper sa placa fetelor mele ♥

Pentru "simetrie" (patru colaje de fotografii sus, patru jos), am adaugat si un colaj cu ouale de anul trecut, la vopsirea carora m-au ajutat Leo si Chico ♥ Sa vedem cum imi vor iesi ouale mâine?! 

Va doresc spor la treaba! ☺

 

Lotto-toto

Jocul la Lotto este pentru mulți o combinație de speranță și distracție, iar Helmut nu face excepție. De ani de zile, el își încercă norocul săptămânal, investind constant 6 euro în bilete. 

Deși visul de a câștiga marele premiu încă nu s-a împlinit, Helmut a avut parte de câteva momente de bucurie când a câștigat sume mai mari, de două sau trei ori depășind pragul de 200 de euro.

În restul timpului, câștigurile sunt mai modeste, câte 10 euro din când în când, dar pentru Helmut, aceste mici victorii sunt suficiente pentru a menține entuziasmul jocului. 

Lotto nu este doar despre câștiguri mari, ci și despre micile emoții și anticipația fiecărei extrageri. Este despre momentul acela de speranță, când își verifică biletul și visează la ce ar putea fi.

Chiar dacă nu a câștigat sume impresionante, pentru Helmut, jocul la Lotto este mai mult decât o șansă de îmbogățire. Este o tradiție săptămânală, un mic ritual care aduce un strop de entuziasm și optimism în viața de zi cu zi. 🎟️🍀✨

Sâmbata dimineata a primit la ghiseu un mic cadou. Frumos ambalat, un etui pentru legitimatia de joc, un pix, o punguta cu jeleuri, un pachetel cu turta dulce, o ciocolatica, un pachet de servetele si o forma inox pentru taiat fursecuri, in chip de îngeras. Chiar si eu, care "nu dau doi bani" pe jocul Lotto, am fost impresionata de frumosul gest!

 

Poate Anul Nou o sa vina cu mai mult noroc! 😉

💚 Sanatate si La multi ani!! 💚

Au mai ramas doar doua zile până la Ajunul de Crăciun

 

Aseară a nins, frumos ca-n povești, cu fulgi mari și desi. Un strat subțire de zăpadă s-a așternut peste curtea tăcută. 

Dimineața, totul părea pudrat cu zahăr, dar soarele amiezii a topit aproape totul. Se pare că nu vom avea Crăciun cu zăpadă... ❄️✨ E însa frig si bate vântul. 

Helmut s-a întors de la cumparaturi si mi-a adus un buchet de trandafiri alb-roz, fragili și grațioși. Mirosul lor proaspăt, deși abia perceptibil, aduce o notă de tandrețe și emoție în mijlocul acestui anotimp rece.🌹❄️✨

Bradul așteaptă răbdător în curte, mai sunt doar două zile și va fi împodobit pentru marea sărbătoare a anului. 

Astăzi am pregătit pungi cu mici cadouri pentru vecinii de pe stradă. 

Mâine, în a patra duminică de Advent, vom bate din ușă în ușă și vom lăsa micile surprize, cu speranta de a răspândi bucuria sărbătorilor în cartier. ✨🎄

Felicitari speciale de Craciun

Crăciunul a fost întotdeauna o sărbătoare magică în casa noastră, mai ales de când le am pe cele două fiice ale mele. 

Îmi amintesc cu drag de anii când erau mititele, când magia sărbătorilor începea devreme, cu micile scrisori către Moș Crăciun, pline de dorințe și speranțe. Ma amuzau teribil stradaniile lor de a iesi in evidenta prin cumintenie, în luna decembrie. Au crezut în Moș Crăciun până după clasa a doua, iar acei ani au fost plini de frumusete și inocență.

 

Casa noastră a fost mereu plină de veselie si de agitatie placuta, în perioada de Advent. Mereu se întâmpla ceva important, fie că era vorba de curatenia generala, de pregătirea prăjiturilor sau de cântatul colindelor. Acum, fiecare dintre ele are propriul apartament, iar noi, eu și Helmut, am rămas în casa doar cu Leo, baietelul nostru blanos si cu patru picioare ☺

Anii trec, curățenia într-o casă atât de mare ne ia tot mai mult timp, dar veselia încă domnește. Oricât de grea ar fi ziua de lucru, Leo reușește prin giumbușlucurile sale să alunge stresul cotidian și să readucă echilibrul și armonia în viața noastră. 

Cât despre zilele de Crăciun, le-am serbat mereu împreună - Crăciunul rămâne o sărbătoare a iubirii și a familiei. Fiecare din cele trei zile de Craciun sunt frumos marcate, în familia noastra. Bradul îl împodobim in ziua de Ajun, apoi începe masa festiva, iar dupa aceea, desfacem cadourile de sub brad, depuse discret si din timp. Ascultam colinde si cântam, povestim amintiri dragi, Leo si Chico - catelusul Ralucai, se joacă veseli printre picioarele noastre si atmosfera este deosebit de plăcută. Seara se încheie cu toți adunați în jurul șemineului, savurând o cană de ciocolată caldă sau vin fiert. Este un moment de liniște și reflecție, în care ne amintim de cei care nu mai sunt printre noi și ne bucurăm de prezența celor dragi. Seara de Ajun de Craciun este o seara speciala! 

Prima si a doua zi de Craciun, sunt serbate deasemenea cu fast. Meniurile sunt alese si pregatite cu multa dragoste si grija. Pâna acum doi sau trei ani, am obisnuit sa serbam toate cele trei zile acasa la noi, acum fetele au preluat fiecare una din zile si îsi etaleza personal atât maiestria culinare, cât si cea de gazda, asa cum au învatat de la noi ♥ Anul acesta suntem toti invitati pe 25 decembrie la Raluca si pe 26 decembrie la Adela (apropo zile sfinte, pe Adela am botezat-o si Cristina, deci Ziua Nasterii Domnului este ziua ei onomastica, iar pe Raluca am botezat-o su Stefania, iar ziua de 26 decembrie este Ziua Sfântului Stefan, deci ziua ei onomastica). 

Revenind la Seara de Ajun si cadouri, trebuie sa recunosc ca nu mai sunt creativa... Pâna acum câtiva ani, umblam din magazin în magazin, în cautarea cadoului perfect. Asta înca mai fac, dar doar pentru prieteni si vecini. Pentru familie, am devenit mai practica - daca se poate numi asa. Am hotarât ca nu are rost sa cheltuim bani pe ceva ce nu ne este neaparat necesar. De aceea, eu si Helmut ne dorim ceva si cumparam de comun acord; nu mai este o surpriza, însa este totusi o bucurie, o împlinire. Iar pentru fete, cumparam ceva mic-simpolic, alaturi de care punem un voucher - pentru un spectacol, pentru un hobby sau poate pentru coafor. În plus, eu si fetele avem o traditie:  întotdeauna ne scriem câte o felicitare, prin care ne exprima sentimentele și ne reaminti cât de mult ne prețuim una pe cealaltă. În fiecare an avem fotografii cu Adela cu ochii plini de lacrimi ♥ Adela, fiind cea mai sensibilă dintre noi, își lasă lacrimile să curgă de fiecare dată când citește ceea ce i-am scris. Lacrimile ei nu sunt doar de emoție, ci și de recunoștință și dragoste. 

Anul acesta, am decis să scriu același mesaj atât pentru ea, cât și pentru Raluca, pentru a le spune cât de mândră sunt ele. Felicitarea este identica si am cumparat-o special pentru ca mi-a amintit de un biletel pe care mi l-au scris ele cândva, când erau mici (în loc de semnatura, au desenat atunci doua capete de îngerasi ☺). Iar banii, nu îi voi pune doar asa în plic ci, anul aceasta m-am gândit sa confectionez un gen de felicitare cu motiv de Craciun. 

  

Am decupat carton colorat - acum, ca felicitarile sunt gata, ma gândesc ca ar fi fost poate mai potrivit carton rosu, dar... eu am folosit acest carton galben, asortat la felicitarea cu îngerasul. Pe o coala de hârtie, vernil pentru Raluca si bleu pentru Adela, am lipit usor cu banda adeziva, cateva bancnote. Apoi cu ajutorul unei folii transparente, am copiat locul unde se vad sumele, astfel încât, pe cartonul galben sa pot desena "globuri" ferestre. Am decupat, începând sa tai din partea de sus a cartonului, în linie dreapta, ca si când acolo ar exista "snurul pentru glob". Am lipit cartonul peste coala cu bani, am colorat putin marginile "ferestrelor" si am scris cu auriu si rosu "Frohe Weihnachten!"

 

Ceea ce a rezultat, se vede aici. Raluca si Adela stiu sa aprecieze si cu siguranta surpriza va aduce un zâmbet pe chipurile lor. 

În seara de Ajun știu că vom trăi din nou acele momente de neuitat, pline de emoție și căldură. Ne vom îmbrățișa, vom râde și cu siguranta vor curge câteva lacrimi de bucurie. Crăciunul nu este doar despre daruri materiale, ci despre a fi alături de cei dragi și a împărtăși sentimente sincere și profunde. 🎄✨

~~~~~~~~~~~*******~~~~~~~~~~~********~~~~~~~~~~~~~~~~~

Înscriu postarea la AFEC - Niko

De Mos Nicolae

Seara de Moș Nicolae aduce mereu o atmosferă de magie și bucurie. Să oferi mici surprize celor din jur, mai ales celor care nu se așteaptă la un gest de bunătate, este o tradiție care încălzește inimile tuturor. 

Plăcerea de a pregăti și de a oferi mici daruri este de neprețuit. Fie că este vorba de un coșuleț cu bunătăți lăsat la ușa unui vecin, sau de dulciuri plasate discret în ghetele copiilor, bucuria dăruirii se transformă într-o satisfacție interioară profundă. Surprizele pregătite în secret aduc zâmbete pe chipurile celor care le primesc, iar acest lucru, la rândul său, luminează sufletul celui care dăruiește. 

Seara de Moș Nicolae devine astfel o sărbătoare dublă: a bucuriei împărtășite și a generozității anonime. 🎅✨ Actul de a face bucurii mici, fără a aștepta nimic în schimb, este un gest simplu dar puternic, care ne reamintește de frumusețea umanității și de puterea bunătății în viața noastră de zi cu zi. 

Iepurasul (catolic) mai are doar doi pasi pâna la usa noastra...

Felicitare pop-up

In Clubul Hand Made din care fac parte: Niko, Mihaela, Suzana, Rux, Diana si Pompilia a fost lansata o tema pe care eu cam asa am înteles-o: faceti o felicitare din hârtie veche de împachetat cadouri, în asa fel încât sa fie în relief. ☺☺☺Am vrut sa particip si eu ;-)

Am adunat de prin casa resturi de la înpachetat cadouri si m-am gândit, ce as putea face combinându-le... Pentru ca în curând este Ziua Valentine, am hotarât sa folosesc hârtia roz si am început prin a calca hârtía (cu fierul de calcat), pentru a o netezi. Apoi am desenat inimioare, muuulte, de toate marimile. Le-am decupat si le-am lipit. Hârtia mare cu cele doua inimi pop-up am lipit-o pe o coala alba de carton - dupa ce am taiat conturul cu o foareca de croitorie în zig-zag. Cu ajutorul unor mini-perinite decorative din burete pe care le aveam prin sertarul pentru hand-made am reusit sa lipesc "în relief" inimioarele din carton alb. Pentru ca mi se parea prea goala bucata de carton (alba) de sub inimile ce se ridica la pliere, am taiat o fâsie din banda metalica decorativa si am lipit-o cu super-glue. Mi s-au lipit si degetele... pentru ca banda are perforatii ☺ Tot din banda perforata metalica am lipit colturi nesimetrice. Interiorul a fost gata. Fața felicitarii am decorat-o cu text in marker pink si inimioare roz-metalic. Am desenat zimți pe marginea coperții si... Gata! Felicitarea mea va fi un cadou dulce pentru 14 februarie ♥

 

Surprize, surprize

Nu este "MfC" dar... sunt fara cuvinte!

Asta seara am gasit în cutia postala un plic maaaare! De la Ra, sora lui Rux ♥ Cale lunga si întortocheata a avut "Mosul", de la Rux a plecat la Raluca si de la Raluca la mine ♥ Si iata, a ajuns înca în anul 2023! Surpriza mare mare mare! Multumesc draga Rux, ai un suflet mare ♥ Ma sint foarte onorata ca ai gasit aceasta cale, de a-mi trimite aceste decoratiuni de brad. Lucrate cu sufletul, nu doar hand made! Multumesc deasemenea si dragei tale surori pentru ca s-a implicat în aceasta actiune-surpriza ♥ Va îmbratisez cu drag ♥

PS: Draga Rux, pentru ca tu ai setat o protectie anti-copiere... greu de tot am putut sa iau chiar si un link catre blogul tau. Poate ca ar trebui sa renunti la acest tip de protectie... eu nici macar fotografiile nu le mai semnez, exista acum legi puternice care protejeaza autorii. Te pup ♥

Mici ornamente de Craciun - Miercurea fara Cuvinte 52/2023

 

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

A trecut Mos Nicolae

În Ajun de Mos Nicolae am împachetat micile cadouri pentru cele câteva persoane care anul acesta, reprezinta ceva deosebit în viata mea. Un pachet l-am dus chiar atunci seara, fetitei din vecini. Nu stiu cum s-a bucurat, dar stiu ca ea crede înca în miracolul cadourilor primite în ghetute... Cu siguranta a facut ochii mari de dimineata. 

[Aseara când am ajuns acasa (ca de obicei, dupa ora 18), pe masa erau un saculet cu mandarine si o farfurie cu fursecuri de casa, facute de mama ei. Helmut a foat foarte miscat de gestul vecinei si a multumit în numele nostru.]

 

Tot în ajunn, mi-am rupt câteva ore si am facut la masina-de-cusut câteva reparaturi la pantalonasii de gradinita al baietelului unei prietene si colege de serviciu. Micutul cade sau se târase în genunchi si are gauri în toti pantalonii! Îi plac animalele si tricoul lui preferat, cel cu leu pe piept i-a ramas mic, însa spre disperarea mamei lui, se încapatâneaza sa îl poarte, doar pentru model! Asa ca am decupat capul de leu si l-am aplicat pe o bluza care i se potriveste. Pantalonasii i-am peticit cu decupaje cu catei - resturi de pânza ce am avut eu prin casa. M-am cam chinuit, ca tare înguste sunt hainutele pentru 4 anisori! Am uitat de când au fost fetele mele asa de mici! Dar a iesit totul dragut. Am fost multumita. Sper ca si micutul Antony ♥ 

Ziua de Mos Nicolae am serbat-o foarte dragut! Am daruit colegilor de birou câte o punguta cu ciocolata si un mini-spargator-de-nuci. Iar prietenelor mele, câte ceva ce am crezut eu ca le va face bucurie. 

Andrea este mare fan Snoopy si prietenul ei fan Manga. Pentru ei am cumparat tricouri. Si o sticla termica. Pentru Jinnu, care în curând o sa fie pentru a doua oara mamica, un Dumbo-Disney din pluș. Pentru Claudia, o carte simpatica cu retete de cupcakes. Bineînteles ca si eu am primit dulciuri, crema de mâni, un parfumel de poseta, etc. A fost o atmosfera foarte placuta!  

Seara acasa, am savurat un vin-fiert (facut de Helmut dupa reteta lui "secreta") în fata semineului. Am ascultat colinde si am rontait covrigei si fursecuri de la vecina.

20 octombrie, la serviciu

Ziua mea a picat anul acesta într-o zi de vineri. Primul meu gând a fost sa îmi iau o zi libera si astfel sa prelungesc weekendul... Însa un coleg din alt compartiment a anuntat ca doreste sa îsi serbeze iesirea la pensie, exact vineri, pe 20 octombrie. Este unul din colegii buni, deci am hotarât sa onorez invitatia (a fost sef de laborator, responsabl cu respectarea normelor de siguranta). Am anuntat colegii de birou, ca nu voi aduce prajitura - asa cum este obiceiul la noi, voi amâna pe saptamâna viitoare, pentru ca nu are rost "sa ne îmbuibam" ☺ Vom mânca pe saturate la petrecerea lui Wolfgang. Si pentru mine, tema a fost "bifata" (uitata-rezolvata).

Nu obisnuim sa facem cadouri cu ocazia zilelor de nastere; adunam bani pentru cadou doar pentru cei care se casatoresc, devin parinti sau ies la pensie. Colegii însa mie mi-au facut o surpriza tare draguta. Vineri dimineata, ziua a început ca de obicei... Pâna pe la ora 8:30 (este program de lucru flexibil), ne adunam în birou, cei care vor sa vina la birou - pentru ca mereu sunt câtiva plecati în delegatii si pentru ca zilnic, aleg unul su doi colegi sa lucreze de acasa (înca mai este posibil si lucrul în regim home-office, prezenta la firma este obligativa doar 80%). Totul decurgea normal, eu tocmai îmi citeam noile e-mail-uri când... îi vad pe toti colegii adunati în jurul meu ♥ Mi-au urat în cor "La multi ani" (Alles Gute zum Geburtstag), seful mi-a daruit în numele colectivului un minunat buchet cu flori si o felicitare cu un bilet valoric la cofetaria mea preferata ♥ Asa prin surprindere m-au luat, ca am ramas fara cuvinte... Am fost foarte emotionata! Sunt toti niste draguti! ♥

 

Ah da, si la petrecerea lui Wolfgang, toata lumea îl felicita pe el si apoi ma felicitau pe mine cu ocazia zilei-de-nastere ... asa ca, am împartit cumva petrecerea cu "sarbatoritul zilei"☺

Recunosc, ziua de vineri nu a fost productiva ☺ nu prea m-am concentrat la lucru ☺ La ora 14 de altfel am si plecat acasa. Aveam în cap o lunga "lista to-do" pentru petrecerea mea, programata pentru sâmbata...

PS: din motive legislative [...consimțământul persoanei reprezentate în fotografie, dreptul de a reproduce ori de a utiliza fără consimțământul persoanei reprezentate ...] fețele majoritații persoanelor din fotografii, sunt "pixate". Atmosfera festiva însa este usor de recunoscut! ;-)

Dansul pe pânza de pictura

Dupa cum am spus în articolul precedent, saptamâna aceasta pentru mine a fost o saptamâna grea, dar plina de activitati dragute. Una din activitati, a fost seara petrecuta alaturi de Andrea la sedinta de pictura. Miercuri am plecat împreuna de la serviciu direct spre Gersthofen, oraselul în care s-a desfasurat evenimentul ArtNight. 

Tema picturii a ales-o colega mea de birou pentru ca aceasta seara a fost “cadou pentru ziua ei de nastere” ☺ “Dansatoare în lumina lunii” se numeste tabloul original conceput de artista berlineza Maria Degel. Ilustratoare si pictorita de meserie, Maria face parte din echipa ArtNight si asa cum a declarant, ea crede ca în fiecare om exista un artist. Trebuie doar ca fiecare sa aiba încredere în pensula si sa nu-i fie frica de pânza alba ☺ 

Tabloul ei poate fi realizat în trei ore si jumatate si paleta de culori poate fi adaptata dupa preferintele cromatice ale fiecaruia. “Dansatoarea în lumina” este în Germania, unul din cele mai bine vândute motive. Folosind o tehnică simplă care imita pointilismul, utilizând culori acrilice si doar trei marimi de pensule, fiecare din participante a reusit sa creeze un tablou unic. Acelasi tablou, interpretat în stilul propriu. 

Am fost 22 participante si am obtinut 22 dansatoare cu rochii uimitoare, în culori pastel sau efervescente, cu contraste, lumini si umbre, cu stralucire, volum si miscare pe diverse grade de intensitate. Fiecare a lucrat concentrat si totusi ne-am permis fiacare sa servim si câte un cocktail. Am marit atentia doar la alegerea paharului, pentru ca a fost pus pe masa alaturi de cel cu apa pentru spalat pensule ☺☺☺ 

Locatia a fost un separeu în Restaurantul “La Commedia”, cu geamuri spre Piata Primariei si Sala Culturii. La un moment dat, afara a plouat în rafale si apoi, piața a fost învaluita în culorile curcubeului. Ne-am zis: iata un nou motiv pentru pictura!... cu alta ocazie, poate... 

Am pertecut o seara tare placuta si târziu, când culorile s-au uscat pe pânza, ne-am sunat sotii care au venit dupa noi cu automobilul.

Happy Friday sau... vremea nebuna!

Soarele si-a facut aparitia dis-de-dimineață si toata lumea a sperat ca cele doua luni de ploaie s-au încheiat... Nu a fost sa fie!

La ora 16 am plecat de la serviciu si... la asa-numita " jacuzzi-party" sau "girls-party", am prins ultimele raze de soare ☺ Am promis ca o sa postez fotografii de la dupa-amiaza petrecuta împreuna cu fetele mele si iata-le:

Pe scurt: ne-am simtit foarte bine, am mâncat numai bunatati, am râs, ne-am balacit sub cerul liber (apa în jacuzii a avut 42°C) si înainte sa se însereze, am pornit spre casa mea (ziua lui Helmut urma sa fie în urmatoarea zi ♥). 

Cerul a devenit din ce în ce mai gri, norii tot mai desi si de la jumatatea drumului, m-a însotit ploaia. 

Când am intrat în Augsburg, soselele erau acoperite de o mâzga groasa, verde si marginea trotuarelor era alba... M-am întrebat ce poate fi?! Când am parcat masina, în coltul garajului era o gramajoara de ghiata... hm?! Mi-a fost clar ca peste cartierul meu cazuse de curând grindina, dar norii aceia furiosi m-au ocolit cumva... Însa cartierul meu a fost lovit puternic! Mâzga aceea verde s-a format din frunzele copacilor, macinate de geata ce au cazut din cer, cu mânie! 

Când am intrat în acasa, Helmut mi-a spus ca grindina tocmai încetase în urma cu ~10 minute. 

Am iesit în curte - pe gazon parea ca cineva a împrastiat pietricele albe si mingi de ping-pong...

Nu mi-a venit sa cred ca furtuna m-a ocolit! Nici nu vreau sa ma gândesc cum as fi reactionat daca pe autostrada ma bombardau bulgarii de gheata!!!! Am avut noroc!

PS: lalelele s-au scuturat, narcisele si frunzele lalelelor au fost culcate la pamânt, magnoliul a ramas fara flori, trandafirilor le-au fost rupte multe crengute si totusi pot sa zic ca nu am avut pagube mari... "Wir sind mit einem blauen Auge davonkommen" - cum zice neamtul ☺ Tradus mot á mot: am scapt doar cu un ochi vânat ☺☺☺ Adica în ciuda pericolului mare, am scăpat cu puține pagube! Mulțam, Doamne!