Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
Din zori se‑aprinde dorul ce‑ți tresare, Răsună-n piept ca un ecou de sărbătoare. Atinge clipa, las-o blândă să te poarte, Gândul bun să te ducă departe.
Ochii să-ți râdă, sufletul să renască, Bucuria-n tine să se cuibărească. Este o zi în care inima vorbește, Tot ce e sincer crește și-nflorește. Eu îți doresc IUBIREA ce-n fiecare zi sporește.
🕯️Astăzi, 1 Noiembrie, e Luminația — cunoscută aici ca Ziua Tuturor Sfinților. Este o zi în care tăcerea capătă sens, iar lumina unei lumânări spune ceea ce cuvintele nu pot.
Am fost la o capelă mică, retrasă, într-un parc la marginea autostrăzii. Acolo știu că nu vine multă lume și tocmai de aceea mi se pare locul potrivit pentru gânduri liniștite.
Am aprins lumânări albe pentru toți cei dragi care nu mai sunt lângă noi. Fiecare flacără a fost o amintire, o mulțumire, o îmbrățișare tăcută. Gânduri și lumină. Pomenirea sufletelor care au trecut dincolo… Ziua de azi e un amestec de tristețe și recunoștință. Mă gândesc mereu la cei dragi care au plecat, dar astăzi e altfel. E o zi în care îi celebrez. Cu lumină. Cu tăcere. Cu iubire.
Este o zi a reculegerii și a respectului față de cei trecuți în neființă. O reamintire că moartea nu înseamnă sfârșit, ci o trecere spre o altă formă de existență...
Cunoscută și sub numele de "Rainbow Bridge," este o poveste emoționantă și reconfortantă care aduce alinare celor care și-au pierdut animalele de companie. Această legendă a Podului Curcubeu este o frumoasă expresie a speranței și iubirii, oferind confort celor care și-au pierdut animalele dragi.
Legenda nu are o origine precisă, dar a devenit populară în cultura occidentală, în special în comunitățile iubitorilor de animale.
Se spune că atunci când un animal de companie moare, acesta ajunge într-un loc minunat numit Podul Curcubeu. Un loc în care animalele sunt sănătoase și fericite, alearga și se joaca împreună pe câmpuri verzi, sub un cer strălucitor. Ele nu mai simt durere sau suferință și așteaptă cu nerăbdare să fie reunite cu stăpânii lor.
Podul Curcubeu este descris ca un pod strălucitor, cu culorile unui curcubeu, care leagă lumea noastră de un tărâm paradisiac. Când stăpânii animalelor trec și ei în lumea de dincolo, animalele îi întâmpină cu bucurie la capătul podului. Împreună, traversează Podul Curcubeu pentru a fi reuniți pentru totdeauna. Această poveste simbolizează iubirea eternă și legătura indestructibilă dintre oameni și animalele lor de companie. Este o poveste plină de speranță și consolare, oferind alinare celor care suferă după pierderea unui prieten necuvântător.
Curcubeul are semnificații variate în diferite culturi și mitologii. În mitologia nordică, curcubeul este cunoscut sub numele de Bifröst, un pod care leagă lumea oamenilor (Midgard) de lumea zeilor (Asgard) și este păzit de zeul Heimdall. În mitologia greacă, curcubeul era asociat cu zeița Iris, mesagera zeilor, care traversa cerul lăsând în urma sa un arc de culori. În cultura Creștină se spune despre curcubeu că este un simbol al legământului dintre Dumnezeu și oameni, după Potopul lui Noe.
Vecina mea, ne-a invitat la o întâlnire "in memoriam Claire", catelusa care a fost membru al familiei pentru 15 ani... Initial l-am lasat pe Leo acasa, pentru ca ne-am gândit ca prezenta lui ar stârni amintiri dureroase, însa vecina a insistat sa il aducem si pe el in vizita. Am fost trei familii de pe strada noastra; Helmut a facut un tort cu cireșe Pădurea Neagră, vecina a pregatit Pizza-Muffins, am servit câte un pahar de Prosecco si câte o cafeluta, am povestit despre anii ce trec si amintirile care ne ramân in suflet... Claire a trecut Podul Curcubeu pe 27 decembrie 2024.
Un serviciu special pentru animale de companie, s-a ocupat de incinerare... Din Claire a mai ramas doar o cutie cu cenusa, un flacon cu blanita, câteva fotografii si... un ocean de amintiri.
Când am ajuns la casa lor, am fost întâmpinată de doi părinți ce radiau fericire. Este evident că micuța le-a adus o bucurie imensă și o nouă perspectivă asupra vieții. Dar când am vazut-o pe micuța minune, mi s-au umplut ochii de lacrimi de emotie. O bebelușă adorabilă, care abia începe să deschidă ochișorii și să exploreze lumea din jurul ei. M-a emotionat sa vad mogâldeata, papusica de doar 4 kg, perfectiunea umana!
Mi-am amintit de vremea cand eram si eu proaspat mamica… Doamne cum zboara anii! Parca mai ieri erau si fetitele mele mici-mici…
Am petrecut câteva ore admirând-o pe Sofie și povestind cu prietena mea, mult schimbata: mai frumoasa, mai fericita, mai împlinita. Mi-a povestit despre zilele petrecute în maternitate, despre primele nopți nedormite și despre cât de multe a învățat în aceste cinci săptămâni. Este clar că a fi mamica a prins-o de minune și că se bucură de fiecare moment petrecut alături de fetița ei. Tatăl, de asemenea este un adevărat sprijin. Își privește fetele cu o dragoste nemărginită și se implică în toate activitățile, de la schimbatul scutecelor (bineînteles de unică folosință, cum altfel în zilele noastre?!) până la legănatul bebelușei pentru a o adormi. Formează o echipă minunată, iar armonia dintre ei este evidentă.
Vizita mea s-a încheiat cu promisiunea că ne vom revedea curând, poate cândva vom iesi împreuna la plimbare – momentan, un uragan puternic s-a abătut asupra Bavariei, sa vedem ce-i va urma?! Poate ger sau poate zapada… Asteptam... Que será, será! ☺
Îmi amintesc cu drag de anii când erau mititele, când magia sărbătorilor începea devreme, cu micile scrisori către Moș Crăciun, pline de dorințe și speranțe. Ma amuzau teribil stradaniile lor de a iesi in evidenta prin cumintenie, în luna decembrie. Au crezut în Moș Crăciun până după clasa a doua, iar acei ani au fost plini de frumusete și inocență.
Casa noastră a fost mereu plină de veselie si de agitatie placuta, în perioada de Advent. Mereu se întâmpla ceva important, fie că era vorba de curatenia generala, de pregătirea prăjiturilor sau de cântatul colindelor. Acum, fiecare dintre ele are propriul apartament, iar noi, eu și Helmut, am rămas în casa doar cu Leo, baietelul nostru blanos si cu patru picioare ☺
Anii trec, curățenia într-o casă atât de mare ne ia tot mai mult timp, dar veselia încă domnește.
Oricât de grea ar fi ziua de lucru, Leo reușește prin giumbușlucurile sale să alunge stresul cotidian și să readucă echilibrul și armonia în viața noastră.
Cât despre zilele de Crăciun, le-am serbat mereu împreună - Crăciunul rămâne o sărbătoare a iubirii și a familiei. Fiecare din cele trei zile de Craciun sunt frumos marcate, în familia noastra. Bradul îl împodobim in ziua de Ajun, apoi începe masa festiva, iar dupa aceea, desfacem cadourile de sub brad, depuse discret si din timp. Ascultam colinde si cântam, povestim amintiri dragi, Leo si Chico - catelusul Ralucai, se joacă veseli printre picioarele noastre si atmosfera este deosebit de plăcută. Seara se încheie cu toți adunați în jurul șemineului, savurând o cană de ciocolată caldă sau vin fiert. Este un moment de liniște și reflecție, în care ne amintim de cei care nu mai sunt printre noi și ne bucurăm de prezența celor dragi. Seara de Ajun de Craciun este o seara speciala!
Prima si a doua zi de Craciun, sunt serbate deasemenea cu fast. Meniurile sunt alese si pregatite cu multa dragoste si grija. Pâna acum doi sau trei ani, am obisnuit sa serbam toate cele trei zile acasa la noi, acum fetele au preluat fiecare una din zile si îsi etaleza personal atât maiestria culinare, cât si cea de gazda, asa cum au învatat de la noi ♥ Anul acesta suntem toti invitati pe 25 decembrie la Raluca si pe 26 decembrie la Adela (apropo zile sfinte, pe Adela am botezat-o si Cristina, deci Ziua Nasterii Domnului este ziua ei onomastica, iar pe Raluca am botezat-o su Stefania, iar ziua de 26 decembrie este Ziua Sfântului Stefan, deci ziua ei onomastica).
Revenind la Seara de Ajun si cadouri, trebuie sa recunosc ca nu mai sunt creativa... Pâna acum câtiva ani, umblam din magazin în magazin, în cautarea cadoului perfect. Asta înca mai fac, dar doar pentru prieteni si vecini. Pentru familie, am devenit mai practica - daca se poate numi asa. Am hotarât ca nu are rost sa cheltuim bani pe ceva ce nu ne este neaparat necesar. De aceea, eu si Helmut ne dorim ceva si cumparam de comun acord; nu mai este o surpriza, însa este totusi o bucurie, o împlinire. Iar pentru fete, cumparam ceva mic-simpolic, alaturi de care punem un voucher - pentru un spectacol, pentru un hobby sau poate pentru coafor. În plus, eu si fetele avem o traditie: întotdeauna ne scriem câte o felicitare, prin care ne exprima sentimentele și ne reaminti cât de mult ne prețuim una pe cealaltă. În fiecare an avem fotografii cu Adela cu ochii plini de lacrimi ♥ Adela, fiind cea mai sensibilă dintre noi, își lasă lacrimile să curgă de fiecare dată când citește ceea ce i-am scris. Lacrimile ei nu sunt doar de emoție, ci și de recunoștință și dragoste.
Anul acesta, am decis să scriu același mesaj atât pentru ea, cât și pentru Raluca, pentru a le spune cât de mândră sunt ele. Felicitarea este identica si am cumparat-o special pentru ca mi-a amintit de un biletel pe care mi l-au scris ele cândva, când erau mici (în loc de semnatura, au desenat atunci doua capete de îngerasi ☺). Iar banii, nu îi voi pune doar asa în plic ci, anul aceasta m-am gândit sa confectionez un gen de felicitare cu motiv de Craciun.
Am decupat carton colorat - acum, ca felicitarile sunt gata, ma gândesc ca ar fi fost poate mai potrivit carton rosu, dar... eu am folosit acest carton galben, asortat la felicitarea cu îngerasul.
Pe o coala de hârtie, vernil pentru Raluca si bleu pentru Adela, am lipit usor cu banda adeziva, cateva bancnote. Apoi cu ajutorul unei folii transparente, am copiat locul unde se vad sumele, astfel încât, pe cartonul galben sa pot desena "globuri" ferestre. Am decupat, începând sa tai din partea de sus a cartonului, în linie dreapta, ca si când acolo ar exista "snurul pentru glob". Am lipit cartonul peste coala cu bani, am colorat putin marginile "ferestrelor" si am scris cu auriu si rosu "Frohe Weihnachten!"
Ceea ce a rezultat, se vede aici. Raluca si Adela stiu sa aprecieze si cu siguranta surpriza va aduce un zâmbet pe chipurile lor.
În seara de Ajun știu că vom trăi din nou acele momente de neuitat, pline de emoție și căldură. Ne vom îmbrățișa, vom râde și cu siguranta vor curge câteva lacrimi de bucurie. Crăciunul nu este doar despre daruri materiale, ci despre a fi alături de cei dragi și a împărtăși sentimente sincere și profunde. 🎄✨
Turandot este ultima operă a lui Giacomo Puccini, finalizată conform schițelor și notelor marelui compozitor italian abia după moartea acestuia, de către mai tânarul coleg, Franco Alfano. Premiera a avut loc la aproape un an și jumătate după moartea lui Puccini (1858-1924), în aprilie 1926, la Scala din Milano, cu Rosa Raisa în rolul lui Turandot, conducerea muzicală a deținut-o Arturo Toscanini - unul dintre cei mai renumit dirijori italieni si totodata, prieten cu eminentul defunct.
Bazată pe un basm persan inclus în colecția lui Carlo Gozzi „1001 de zile” , opera îi are în rolurile principale pe Turandot, unica fiica a împăratului Chinei si pe Calaf, fiul regelui exilat al Tartariei.
Spectacolul prezentat joi seara (22.03.2023) pe scena Operei Regale Covent Garden din Londra si preluat în direct la cinematografele din reteaua Cineplex, este regizat de Andrei Serban (mi-a tresaltat inima când am citit). Regizorul româno-american Andrei Serban este un nume major în teatrul secolului al XX-lea, renumit pentru interpretările și montările sale inovatoare și iconoclaste. În anul 1992 a devenit profesor de teatru la Columbia University School of the Arts, post din care a demisionat în 2019, invocând presiuni opresive în numele „corectitudinii politice” la un nivel care îi amintea de România comunistă. Pentru opera Turandot, regizorul s-a inspirat din tradiția teatrală chineză, evocând un tablou fantezist colorat al vechiului Beijing (Peking). Alaturi de A.Serban, regizorul-revival Jack Furness.
Cruda poveste, însoțita de vărsări de sânge este transpusa pe scena prin mult rosu, prin dansuri în care balerinii cu masti apatice, poarta pumnale însângerate si miscarile lor sunt aproape brute, iar decorul principal consta în masti enorme hidoase… motiv pentru care opera Turandot nu face parte din lista preferatelor mele! Muzica operei însa, este divina! ♥ Dirijorul Orchestrei Royal Opera House - Antonio Pappano.
Este o operă care îmbină pasajele epice ale corului cu interpretarile captivante ale protagonistilor. Corul joacă un rol semnificativ, acționând ca un martor pe scenă la peste jumătate din acțiune.
Foarte prezenta secțiunea de percuție, plină de gong-uri și diverse instrumente indiofone (xilofon, clopoţei, etc). Deschiderea este deosebit de puternică, dramatica, este înfatisat călăul si acordurile produc “piele de gaina” un efect bine întreținut pe tot parcursul spectacolului. O mare parte din ritmul operei este de natură ritualică, plin de marșuri si manifestări ceremoniale.
Aria printului Calaf din actul final, Nesun dorma – este una dintre cele mai cunoscute arii pentru tenori dintre toate ariile de operă din toate timpurile. Însa... Turandot este mult mai mult decât Nessun Dorma si totuși, aceasta arie surprinde spiritul întregii opere - o așteptare stapânita de nerăbdarea de a vedea ce va aduce viitorul și o credință triumfătoare în capacitatea unui individ eroic de a depăși pericolele și complexitățile vieții.
În rolul lui Calaf este tenorul de origine coreana, Yonghoon Lee, o voce plina, calda si puternica. Este un rol greu, ce presupune note muzicale printre cele mai puternice din registrul vocal al unui tenor.
De cealalta parte, rolul printesei Turandot – fecioara de gheata - preluat de soprana italiana Anna Pirozzi, este considerat cel mai dificil rol de opera!
Doua voci deosebite, pătrunzătoare si puternice, o interpretare minunata, cu fraze sculptate clar, elegant, incisiv si un duet de final armonios, cald, cu iz romantic.
Povestea ma gândesc ca o stiti: principele Calaf, se îndrăgostește la prima vedere de frumoasa, dar frigida prințesă Turandot. Aceasta însa este bântuită de amintirea bunicii - prințesa Lou-Sing, violată și ucisă brutal de un bărbat, motiv pentru care printesa Turandot este pusă pe răzbunare. Opera este un bun exemplu al modului în care traumele pot determina oamenii să își saboteze propriile relații, astfel, printesa de gheata îsi provoaca pretendenții să răspundă la trei întrebări-ghicitoare. Dacă nu răspunde corect, pețitorului i se taie capul!
Calaf răspunde corect la cele trei ghicitori ale prințesei Turandot, aceasta însa ezită în a accepta casatoria, implorându-si tatăl, împăratul Chinei, să nu o mărite.
Calaf admite ideea că prințesa nu-l iubește și nu doreste o casatorie fortata, el ofera printesei o portita de scapare, propunând la rândul lui o ghicitoare. Dacă prințesa-i va afla numele până la răsăritul soarelui, acesta va accepta să fie executat, dar dacă prințesa nu va ghici, va trebui să se căsătorească cu el. Făcând contrapropunerea, Calaf îngenunchează în fața prințesei, iar tema "Nessun dorma" începe cu cuvintele "Il mio nome non sai" / numele meu nu-l știi! Adoratia lunii este o scena corala magica! Cruda și rece, Turandot ordonă tuturor supușilor să nu doarmă deloc, obligati fiind a afla numele pețitorului. Dacă nu vor fi în stare să afle numele acestuia, toți vor fi uciși.
Victima în aceasta noapte este si Liu, tânăra sclavă care îl călăuzeste pe regele Timur în exil. Vocea sopranei Masabane Cecilia Rangwanasha, de origine din Africa de sud, este absolut superba! A obtinut din partea publicului lungi ovatii, grație caracterului intens, rafinat și profund emoționant.
Remarcabile au fost si rolurile Ping, mare cancelar (bariton), Pang, mare șambelan (tenor) si Pong, mare paharnic (tenor).
Personajul Turandot poate fi văzut astăzi ca o figură de rezistență în fața violenței împotriva femeilor, refuzând dominația masculină și dispusă să facă orice în acest scop. Moartea iubitoarei și devotatei sclave Liù, care își dă viața pentru a proteja persoana iubita, ar putea fi interpretată ca prăbușirea arhetipului feminin de sacrificiu și supunere la putere și independență.
Urmând clișeul orientalist, Turandot este prezentată ca fără vârstă și eternă.
Opera înfățișează și modul în care iubirea poate fi posibilă doar în momentul în care îți doresti si esti pregatit sa o simți, sa o primesti. Schimbarea în iubire a lui Turandot se înscrie și ea în tradiția basmelor populare și a poveștilor nemuritoare. La fel ca Frumoasa Adormită, Turandot este eliberată din letargie / frigiditate printr-un sărut.
Versiunea finală a operei Turandot, terminată de compozitorul italian Franco Alfano, este adesea criticată pentru lipsa de subtilitate, prezentând căsnicia celor doi din perspectiva iubirii veșnice. În secret însa, noi toti suntem multumiti cu epilogul fericit al operei dramatice.
Noi, melomanii, ne-am lasat transportati în paradisul muzicii, al fanteziei și frumuseții, dincolo de preocupările prezentului rutinat în care trăim. Cele trei ore si jumatate s-au scurs pe nesimtite... În timpul pauzelor am fost rasfatati cu platouri pline cu delicatese, sandwich-uri, pateuri si cupe cu salata de fructe, Tiramisu si mousse de ciocolata.
Ghinion - câteva ore înainte de spectacol, Helmut a fost cuprins de o tuse acuta… Nu am vrut sa pierdem biletele dar nici sa deranjam auditoriul, asa încât cea mai rapida si eleganta solutie a fost sa o invit pe vecina mea Monika sa ma însoteasca.
(inspiratie: Floare de colt) Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!
Melodia "I'll Fight" în superba interpretare a lui Jennifer Hudson (text Diane Warren) face parte din coloana sonora a filmului RBG (2018), film nominalizat pentru Oscar (2019) în doua categorii: Cel mai bun documentar si Cea mai bună melodie originală. Melodia concureaza alaturi de "When a Cowboy Trades His Spurs for Wings" (din filmul The Ballad of Buster Scruggs), "All the Stars" (din filmul Black Panther), "The Place Where Lost Things Go" (din filmul Mary Poppins Returns) si "Shallow" (din filmul A Star Is Born). Abia pe data de 24 februarie vom afla câstigatorii râvnitului Oscar.
Ce se poate spune despre frumoasa si talentata Jennifer Hudson? Ca are în curând 50 de ani si ca arata ca un fotomodel de 30? Ca pe lânga premiile câstigate cu rolul în Dreamgirls (2006) a obtinut atât un Golden Globe Awards cât si un Oscar? Ca albumul R&B Jennifer Hudson (2008) a dobândit un Grammy Awards? Ca filmele în care a jucat si albumele pe care le-a lansat au fost foarte des nominalizate pentru cele mai importante premii în domeniu? Ca în anul 2017, a mai câstigat un Grammy cu albumul "The color purple" si ca anul acesta, numele ei se afla din nou pe lista nominalizarilor la Oscar? De-a lungul anilor, Jennifer Hudson a dovedit ca este o artista desavârsita! O luptatoare si o învingatoare! ca în fiecare vineri☺Friendship Friday☺Create With Joy☺Un weekend minunat tuturor!
Bryan Adams este unul din cei mai îndragiti interpreti de rock si pop contemporani si cariera lui muzicala a început în anii 1975/1979. De atunci artistul a compus si interpretat o multime de piese ce au ajuns hit-uri internationale si daca ar fi sa amintesc aici doar melodiile premiate, atunci acestea ar fi: "Cuts Like a Knife"/ 1984, Juno Awards, "Reckless"/1985 Album of the Year, "It's Only Love"/ 1986 MTV Video Music Awards, "Waking Up the Neighbors"/ 1993 Best Selling Album , "Can't Stop This Thing We Started"/1992 Juno Awards, "(Everything I Do) I Do It for You"/ 1992 American Music Awards si 1992 Grammy Awards.
Nu doar melodiile lui sunt încântatoare ci si versurile melodiilor sunt profunde si în general foarte romantice, de aceea nu e de mirare ca Bryan are foarte multe admiratoare. Baladele "Have You Ever Really Loved A Woman"(1996) sau "All For Love" (1994) sunt fredonate de orice om îndragostit.
Artistul nu a fost niciodata casatorit. Bryan are locuinte în Chelsea, Londra și Paris.
La un moment dat au existat zvonuri cum ca adupa divortul Printesei de Wales, ar fi exista o relatie între Bryan si Diana. Invitat de Andy Cohen într-un TV-live Show "Watch What Happens"/25. Juni 2018, Brian Adams a fost întrebat daca este adevarat ce a publicat Butler-ul Dianei? Acesta sustine ca l-a introdus pe Bryan Adams de multe ori "fraudulos" în Kensington Palast. Bryan Adams a spus doar ca el si printesa au fost "prieteni foarte buni"("great friends"). Bryan a lansat piesa "Diana" (1984) si textul descrie o femeie Diana - "regina tuturor viselor mele", casatorita cu un barbat care "nu este suficient de bun pentru ea". Se fac specualtii ca ar fi vorba despre Printesa Diana, mai ales ca după moartea printesei în anul 1997, Bryan nu a mai interpretat niciodata acest cântec.
Bryan are doua fete (n.2011 /n. 2013) împreuna cu asistenta sa Alicia Grimaldi - mandatar și co-fondator al fundației B. Adams, o fundație dedicată ajutării oamenilor din întreaga lume.
Bryan Adams este vegan din anul 1989 si totodata militant activ pentru Greenpeace si pentru drepturile animalelor (PETA). Artistul este deasemenea foarte angajat în activitati cu caracter umanitar, pentru adunare de fonduri dupa catastofe naturale si organizarea de concerte cu scop caritabil.
Anul acesta Bryan a lansat un nou album "Shine A Light" si artistul pregateste un turneu international.
Pentru provocarea muzicala de astazi am ales piesa care da numele albumului, precum si una din cele mai frumoase balade ale tuturor timpurilor Please Forgive Me.
ca în fiecare vineri☺Friendship Friday☺Create With Joy☺Un weekend minunat tuturor!
Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"
Verde, mult verde si toate nunatele de albastru se oglindesc nederanjate în lacul secret, pe care nici macar nereidele nu-l cunosc. Ssssssst... este lacul nostru!
De jur împrejur padurea tace. Chiar si vântul si-a oprit rasuflarea în fata acestei frumuseti. Si timpul stă pe loc. Doar soarele se joaca printre crengile copacilor ca degetele unui îndragostit în parul iubitei.
Ti-au încremenit cuvintele... dar ce nevoie ai de cuvinte aici?!
Splendoarea îţi cuprind inima şi sufletul şi simţurile-ţi sunt usoare. Si libere. E departe perfectiunea?!
Peste linistea adânca, se ridica doi stârci cenusii. Ecoul fâlfâitului de aripi se mutiplica, la fel ca gândurile.
Magia momentului e unica.
pentru rubrica "Reflexii în oglinda"
Pentru ca de doua zile plouă si e frig, ne-am gândit ca în loc de plimbarea planuita în gradina botanica, sa mergem ori la piscina cu apa termala, ori la cinematograf. Apoi ne-am gândit ca daca de poimânine vin nepoteii lui Helmut în vacanta la noi pentru o saptamâna, mai bine amânam înotul pentru când vor fi si ei aici.
Asa ca... am ajuns la cinematograf si am intrat la "Can a Song Save Your Life? / Begin Again". De obicei studiez programul cu cateva ore înainte de a ajunge la cinematograf, caut informatii în legatura cu cine joaca, care sunt temele filmelor, cine regizeaza, cine a scris scenariul... De data aceasta însa am ales spontan.
M-a distrat coincidenta ca filmul - care în mare, trateaza fenomenul de aparitie a hiturilor, nasterea starurilor si munca din spatele unui album (mi-am închipuit ca probabil asa s-a întâmplat si cu Zaz sau Of Monsters and Men...), a atins si tema pe care am abordat-o eu în articolul prin care am prezentat formatia Efterklang - ma refer la combinarea în muzica vocala si instrumentala, a sunetelor din natura, a zgomotelor din oras, a vocilor aparute pe neașteptate pe fundalul muzical. Filmul practic a fost o continuare a preocuparilor mele din saptamâna în curs ☺
Referitor la film, daca ati vazut filmul muzical Once si v-a placut, atunci va recomand sa vedeti neaparat Begin Again, realizat de acelasi John Carney.
Filmul împleteste povesti interesante de viata si framântari emotionale cu piese muzicale nostalgice, balade si cântece de dragoste. Numele eroului principal - Dan Mulligan, jucat de Mark Ruffalo, nu este ales deloc întâmplator, ci este legat direct de titlul si actiunea filmului. Termenul "Mulligan" aparut pentru prima data în jocul de golf, preluat mai târziu si în alte jocuri dar si în politica, înseamna a beneficia de o a doua sansa, fără bază pe rezultatele anterioare. Dan Mulligan - un producator muzical aflat în cea mai de jos faza a vietii lui, divortat, profesional ratat, proaspat concediat si în plus dependent de alcool, o întâlneste întâmplator pe Gretta (Keira Knightley) - o tânara compozitoare si interpreta de muzica pop-rock, india-rock, blue-eyed soul si blues, aftata deasemenea într-un moment disperat al vietii, când tocmai si-a parasit logodnicul ce i-a înselat asteptarile. Rolul ex-logodnicului (Dave Kohl ) este jucat de Adam Levine de la Maroon 5 - o surpriza deosebit de placuta! Revelatia filmului este însa Keira Knightley a carei voce este autentica, senzuala si plina de sensibilitate. Melodiile interpretate de cei doi sunt deosebite, contin mesaje profunde si transmit sufletului puternice vibratii emotionale.
Se spune ca în rolul Grettei ar fi fost propusa initial Scarlett Johansson . În momentul în care Keira Knightly a primit rolu, a trebuit sa învete sa cânte la chitara si a avut ca profesor pe sotul ei - James Righton, membru al formatiei Klaxons. Cei doi au glumit, caracterizând atmosfera din timpul orelor ca fiind "la un pas de divort sau crima" ☺
Filmul reuneste o multime de artisti veritabili: CeeLoGreen (Troublegum), Mos Def (Saul), Catherine Keener (Miriam), James Corden(Steve), Hailee Steinfeld (Violet), muzica impune magie în ritm, miscare, vorbire si actiune.
Finalul filmului este plin de sparanta, atât Dan cât si Gretta si-au reevaluat prioritatile si au folosit cea de a doua sansa, fara a se complace în situatii nedorite de dragul trecutului, luând viata în piept, din nou, de la zero.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
♦ Muzica filmului este semnata de Gregg Alexandersi piesele au fost lansate pe un CD la data de 30 iunie 2014, de Polydor Records si Interscope Records. Din coloana sonora fac parte si:
• Lost Stars - Adam Levine
• Tell Me If You Wanna Go Home - Keira Knightley& Hailee Steinfeld
• No One Else Like You - Adam Levine
• Lost Stars - Keira Knightley
• A Higher Place - Adam Levine
• Like a Fool John Carney Keira Knightley
• Coming Up Roses - Keira Knightley
• A Step You Can't Take Back - Keira Knightley
Odata cu lansarea albumului "Emotions" (1991), Mariah Carey a devenit interpreta mea preferata. Melodiile: So Blessed, Till the End of Time, And You Don't Remember, Can't Let Go si If It's Over, apartin definitiv sufletului meu.
Cu vocea încarcata de emotii si frumusete, Mariah poate acoperi notele de la alto, până la coloratura soprano și raza ei vocală cuprinde 5 octave.
Mariah a primit pentru acest album un American Music Award ("Favorite Soul/R&B Female Artist") si două Billboard Music Awards - "Best Female Artist Album" și "Best Female Single".
Trei single-uri de pe acest al doile album - "Emotions" , "Can't Let Go", "Make It Happen", au obtinut în 1993 BMI Awards.
Artista detine titlul de "World Best Selling Female Artist of the Millennium", are în palmares 23 premii Billboard Music, a câștigat cinci Premii Grammy si a vandut peste 200 de milioane de discuri în întreaga lume, fiind cotata ca unul din artistii cu cele mai mari de vânzari din istoria muzicii. Mariah Carey a avut 18 piese pe primul loc în top Billboard, mai multe decât oricare alt artist alb.
Fotografiile le-am facut pe plaja Marii Baltice si le ofer aici sa însoteasca melodia "Till the End of Time" /"Pâna la sfârsitul timpului" - pentru ca momentele surprinse în imagini mi se par la fel de înduiosatoare ca si textul cântecului...
Nisip fin, albit ca zaharul pudra de razele soarelui si de vânt, scoici murmurând soapte de pescari batrâni ce stiu sa îmblânzeasca marea cea mare, tipete de albatrosi si râsete de copii ce se lasa alergati de valurile zburdalnice... Iubesc atmosfera plajelor, ador aromele de alge si stropii sarati, ce-mi scrobesc pletele.
Fac cu ochiul soarelui si-l rog sa-mi coloreze pielea.
Las o multime de gânduri sa-mi fie spalate de spuma valurilor, îngrop griji în castele de nisip si-mi clatesc privirile în albastrul infinit al cerului.
Ma întorc vara, an de an la malul unei mari, indiferet care... Totul seamana si nimic nu se schimba aici. Timpul pare ca-si pierde notiunea... sunt prunc si adult simultan, aici.
Admir rabdarea calcarului ajuns graunte de nisip, contemplu perfectiunea liniei la orizont, care împarte apa de aer si nu o scap din privire pâna când totul în jur ia foc. Simt echilibrul... nu-mi lipseste nimic, am nisip, apa, aer, foc si iubire...
Astazi, la rubrica "Duminica la povesti" (tabel de înscriere la Anastasia), am sa povestesc despre Fetița, o catelusa din rasa Chihuahua, la care mie si sotului meu, ne-a ramas o bucata din suflet...
Cândva, pe când probabil avea sub un an, catelusa a fost adoptata de o familie care - ca multe alte familii care locuiesc în oras, au hotarât sterilizarea ei. Dupa ceva timp, nu au mai vrut-o si au dat-o altei familii. Aceasta locuia probabil într-un apartament la bloc si pentra ca Fetița latra - asa cum este normal pentru un catel sanatos, au hotarât sa o supuna unei noi operatii si anume taierea coardelor vocale! Dupa ce a supravietuit si acestei orori, Fetița tot nu a fost suficient pe placul lor, asa ca a fost data unui azil al animalelor. De aici a fost adoptata de o familie cu doi copii prescolari. Ce o mai fi patimit pâna când s-au obisnuit unii cu altii nu e chiar greu de imaginat, însa în felul lor, membri acestei familii au iubit-o pe Fetița. Întâmplarea a facut ca aceasta ultima familie, sa trebuiasca de pe-o zi pe alta sa se mute în strainatate... Catelusa, acum în vârsta de aproximativ cinci ani, nu a avut actele necesare emigrarii, cu fotografii, parafe si vaccinuri si în tumultul mutatului, adultii nici nu au avut timp sa se ocupe, asa ca au apelat la un bun prieten. Acesta a fost rugat sa întocmeasca Fetiței actele si sa aiba grija de ea, pentru aproximativ o luna - când se vor întoarce sa încheie ultimele formalitati datorate schimbarii de domiciliu si sa ia catelusa.
Eram la Paris, în locuinta prietenei mele Simona, când o buna cunostinta de-a ei a sunat la usa, rugând-o sa o gazduiasca pe Fetița deoarece trebuie sa plece pentru câtva zile din oras. Simona are un motan birmanez - Tarzan, si în principiu unde are loc un animalut, au loc si doua, însa nu a vrut sa accepte, motivând ca are musafiri. În timp ce avea loc discutia în hol, Fetița si Tarzan s-au cunoscut, s-au mirosit si si-au exprimat indiferenta - cumva tradus "nici prieteni, nici dusmani".
Priveam toti înduiosati scena si am soptit Simonei ca, daca adevaratul motiv al refuzului suntem noi, sa nu-si faca probleme, pentru ca noi iubim animalele si ne-am bucura sa avem în preajma, macar pentru câteva zile un catelus. Asa ca Simona a luat-o în gazda pe Fetița.
Ce-o fi fost în sufletelul catelusei, nu stie nimeni! Ne putem doar închipui... Ne-a lasat impresia ca întelege totul si ca-si accepta resemnata destinul. O catelusa cuminte, atenta la tot ce se întâmpla în jurul ei, multumita cu foarte putin si deosebit de fericita sa primeasca o mica mângâiere.
Toti am îndragit-o si mai ales, aflându-i povestea, am simtit ca niciun
rasfat nu e prea mult! Am iesit zilnic cu ea la plimbare, am mângâiat-o,
am luat-o sa doarma în pat cu noi si i-am dat sa manânce delicatese.
Cel mai mult ne-a emotionat reactia catelusei, când am luat-o cu noi într-o excursie de o zi (la Giverny) si am ajuns seara acasa. Toata ziua a fost cuminte si a mers la pas, oriunde am dus-o. Ajunsa acasa însa, nu a mai putut de fericire! Ce tumbe a facut si ce a mai dat din codita ei stufoasa! Parca ar fi încrecat sa spuna "Ce bine ca nu m-ati dat altcuiva si ca mi-ati permis sa vin din nou aici - acasa" chiar daca aceasta "acasa" era pentru ea de-abia de patru zile!
Helmut s-a atasat de ea atât de tare încât a hotarât sa o luam acasa la noi. Simona ne-a explicat ca nu este posibil pentru ca Fetița apartine familiei cu copii, si ca acestia o iubesc. Ba chiar ne-a venit ideea sa o luam totusi si sa o rugam pe Simona sa spuna ca a pierdut-o la plimbare. Dar... nu este corect sa faci asa ceva! Asa ca, în finalul vacantei noastre, ne-am întors acasa, fara catel...
Urmatoarele zile am pomenit-o permanent - când am plecat la plimbare am spus "uite, acum putea sa fie si Fetița cu noi", când ne-am dus la culcare am spus "ar fi avut loc si Fetița aici", dimineata când ne-am trezit am cautat-o si am ramas cu obiceiul ca atunci când mergem la cumparaturi, sa privim rafturile cu produse pentru catei.
Am sunat-o pe Simona câteva zile la rând, întrebând ce mai face Fetița, ce noutati mai are despre ea.
Saptamâna trecuta, când Simona a fost la noi, ne-a spus ca familia cu copii a luat-o si ne-a arata o fotografie primita pe sms, cu fetitele care o tin strâns în brate pe Fetița. Am oftat si ne-am spus "Doamne da sa fie toti fericiti!"
Exista catei cu duiumul pe lume si bineînteles si multi din rasa aceasta, dar niciunul nu este ca Fetița... Tare îi mai ducem dorul!
În încheiere, câteva fotografii cuTarzan, un motan frumos, norocos si educat la Paris! (este fiul lui Fraise☺)
Cu siguranta stie toata lumea despre obiceiul de a agata un lacatel lânga un monument sau obiectiv turistic, ca simbol al admiratiei deosebite pentru acel loc sau oras. Odata ce ai încuiat lacatul, ai încheiat un legamânt ca vei reveni în mod regulat în acel loc. Dragostea si fidelitatea sunt pecetluite prin lacat si în plus, capeti sentimentul ca esti proprietarul acelei privelisti superbe iar cheita din buzunar îti confera un plus de fericire. Atunci când revii din timp în timp, scoti cheita, verifici lacatelul si simti ca esti posesorul unei mici comori...
O singura problema exista! O data la 2-3 ani, autoritatile îndeparteaza aceste lacate, deoarece greutatea lor supune la un balast suplimentar grilajul - iar daca grilajul este balustrada unui pod (cum se alege de obicei), atunci chiar si calculele de statica sunt date peste cap. Obiceiul este însa tolerat, autoritatile nu interzic acest narav al turistilor, iar turistii nu fac demonstratii de protest atunci când nu-si mai gasesc lacatul. Cumpara altul si îsi reînoiesc legamântul ;)
Conform celor explicate mai sus, este de la sine înteles ca primul drum - dupa ce am lasat valizele la domiciliul de vacanta, a fost la "mica noastra proprietate", însa... nici noi nu am mai gasit lacatelul pus în urma cu câtiva ani. Am cumparat altul rapid si l-am legat pe acelasi - Pont des Arts, puntea care face legatura între Muzeul Louvre si Institutul Francez, unind bulevardele Malaquais si Conti cu bulevardele François-Mitterrand si Louvre. Este (dupa parerea mea si a sotului meu) cel mai romantic loc de peste Sena! ;-)
Am legat noul lacatel pe partea stânga, la a treizeci si una șarpantă - pentru ca era 31 august ;) Apoi am aruncat în Sena una din cele trei cheite. Am fotografiat "sigiliul" si acum trâmbitez în blogosfera ca am din nou proprietate în centrul Parisului! :-D)
