Wine & Painting la Sibiu – când arta și convivialitatea se întâlnesc

Cine mă cunoaște știe că de mult cochetez cu pictura, ceramica și diverse forme de artă decorativă – colaje realizate din materiale variate, pe suport de lemn, carton sau lut. Fără să am o pregătire specială, mă apropii de artă ca de un mijloc de relaxare în timpul liber. Majoritatea lucrărilor mele sunt în acryl, dar am încercat și pictura în ulei. Din dorința de a înțelege mai bine universul artistic, am studiat pictorii renumiți și am realizat modeste copii după operele lor, ca exercițiu de învățare și admirație.
De aceea, când prietena mea din școala generală, Mariana, m-a invitat să o însoțesc la un workshop de pictură, am acceptat cu multă bucurie. Din cele cinci seri petrecute la Sibiu, cea de joi, 20 noiembrie, a rămas în memoria mea ca o seară plină de inspirație și frumusețe.

Atelierul 17, un spațiu al comunității creative

Pe strada Vopsitorilor nr. 17A, în inima Sibiului, Atelierul 17 a devenit, în acea seară de joi, locul unde arta și prietenia au fost celebrate. Evenimentul Wine & Painting, parte din Clubul de artă pentru adulți, a reunit participante dornice să experimenteze pictura într-un cadru relaxat, cu vin și muzică ambientală. Atelierul este coordonat de Valentina Cristea, artist consacrat și fondator al asociației CreativAct, alături de Magda Ienci, coordonator științific. Cele două au ghidat cu profesionalism și căldură fiecare etapă a workshopului, oferind explicații, inspirație și sprijin creativ.

Modigliani, inspirația serii

Seara a debutat cu o prezentare a vieții și operei lui Amedeo Clemente Modigliani, pictorul italian care a marcat expresionismul prin portrete recognoscibile — fețe înguste și gâturi alungite, ochi migdalați și înguşti. Paleta cromatică tipică lui Modigliani – tonuri calde de ocru, portocaliu intens, galben crom, verde smarald, albastru de Prusia și roșu vermilion – a servit drept inspirație pentru lucrările realizate.

Vinul, muzica și atmosfera

În timp ce pensulele alunecau pe pânză, participantele au degustat două vinuri rosé: Grigorescu de Jidvei și Lil Rosé, wild berry, acompaniate de fursecuri și covrigei cu brânză. Muzica ambientală în surdină a creat un fundal sonor discret, dar inspirator, iar mirosul de vopsele acrilice proaspete a completat perfect atmosfera.

Portrete și povești împărtășite

Participarea exclusiv feminină a conferit serii un aer de intimitate și co-working artistic. Fiecare portret pictat a devenit o expresie personală, o fereastră spre universul interior al celei care l-a creat. Între pensule, culori și povești, timpul a zburat, iar chipurile vesele au dăruit serii un aer de sărbătoare.

Mai mult decât un workshop

Astfel de evenimente culturale nu sunt doar momente de relaxare, ci și punți între oameni și comunitate. Atelierul 17 devine un spațiu unde arta se democratizează, unde fiecare participant – indiferent de experiență – are ocazia să își exprime creativitatea. Într-un oraș ca Sibiu, cu tradiție culturală puternică, aceste seri contribuie la consolidarea unei comunități vii, conectate prin artă și dialog.
Seara Wine & Painting de la Sibiu a fost mai mult decât un workshop de pictură — a fost o celebrare a prieteniei, a artei și a bucuriei de a crea împreună. 

Slideshow‑ul cu imagini surprinse, alături de fotografia de grup, păstrează magia acestei experiențe și completează amintirea serii.

PS: În această seară dedicată lui Modigliani, inspirația mea a fost Portretul lui Jeanne Hébuterne.
PS2: Pentru mai multe activitati artistice: www.creativact.ro
Înscrieri și detalii: https://creativact.ro/product/winepainting-atelier/
Informatii - telefon 0746 73 66 06)

„Rămas bun”... sau poate „Despărțire”?

Așa s-ar putea numi romanul "Abschied", dacă ar fi tradus cândva în limba română. Un titlu simplu, dar încărcat de sensuri. Nu doar o plecare, ci o ruptură, o tăcere lungă, o amintire care așteaptă să fie redescoperită.
📚 Un manuscris uitat, un pseudonim ales, o traducere de familie
Există cărți care nu apar în lumina tiparului la timpul lor, ci își așteaptă momentul în tăcere. "Abschied" nu a fost publicat în timpul vieții autorului. Scris în 1932, a rămas uitat într-un sertar până în 2025, când fiul lui Haffner - Oliver Pretzel, l-a descoperit și l-a tradus în engleză sub titlul "Parting". Da, aproape un secol mai târziu! În română nu există încă o versiune oficială, așa că cei care au citit varianta germană sau engleză fac parte dintr-un cerc restrâns de cititori.
M-am întrebat de ce fiul se numește Pretzel, iar autorul e cunoscut ca Haffner. Răspunsul e la fel de fascinant ca romanul. Sebastian Haffner s-a născut Raimund Pretzel, dar și-a schimbat numele în timpul exilului său în Marea Britanie, pentru a-și proteja familia de eventuale represalii naziste. A ales „Sebastian” din admirație pentru Bach și „Haffner” dintr-o simfonie a lui Mozart. Un pseudonim cu rezonanță culturală, dar care nu trăda identitatea reală.
Fiul său, Oliver, născut în Anglia în 1939, a păstrat numele de familie original și, ironic sau nu, e cel care a dat lumii această despărțire literară. O despărțire între generații, între epoci, între identități — dar și o regăsire tăcută, prin cuvinte.

Am început "Abschied" în vacanță, cu gândul că va fi o lectură ușoară, potrivită pentru zilele leneșe de plajă. Poate m-a atras titlul, poate coperta, poate ideea unei povești pariziene scrise într-o epocă îndepărtată. Dar pe măsură ce am înaintat, am realizat că romanul nu se lasă citit superficial. E o carte care cere răbdare, atenție și disponibilitate emoțională. Nu a fost comodă, dar tocmai această densitate m-a făcut să o duc până la capăt. A devenit, treptat, mai mult decât o lectură de vacanță — o experiență care m-a însoțit dincolo de zilele însorite. Am citit uneori la pauza de amiază sau seara, în pat — și într-una dintre seri, m-a amuzat teribil să descopăr că lenjeria de pat părea desprinsă din coperta cărții: o fotografie vintage, în tonuri de sepia, ocru, maro și bej. O potrivire neașteptată, care a făcut lectura să pară și mai intimă, ca și cum decorul se aliniase cu povestea.

📚 Recenzie personală: „Abschied” de Sebastian Haffner

Am terminat „Abschied” de Sebastian Haffner. Sau mai bine spus, am încheiat o călătorie literară intensă, care m-a provocat, m-a intrigat și m-a ținut captivă până la ultima pagină. Nu a fost o lectură comodă, dar tocmai asta i-a dat profunzime. M-am întrebat, pe parcurs: de ce mă atrage această poveste atât de mult, în ciuda disconfortului pe care îl provoacă? Poate din respect pentru autor, poate din fascinație pentru contextul istoric, sau poate pentru că unele cărți nu se citesc — se trăiesc.
Cartea e un roman autobiografic, scris în 1932, dar publicat abia în 2025. Haffner, pe atunci Raimund Pretzel, ne poartă prin două zile din viața lui, petrecute la Paris, unde se reîntâlnește cu iubita lui, Teddy. Sună romantic? Ei bine... da și nu.

💭 Atmosferă vs. Acțiune
Parisul e descris cu o tandrețe boemă, ca un oraș al libertății și al artei, în contrast cu Germania tensionată de acasă. Dar dincolo de decor, nu se întâmplă mare lucru. Cartea e mai mult o stare decât o poveste. Dialoguri lungi, introspecții și o relație care pare să se destrame în fața ochilor noștri, fără ca personajele să o conștientizeze cu adevărat.

👫 Personaje care rămân la distanță
Deși conturați cu grijă, personajele nu reușesc să creeze o legătură autentică cu cititorul. Raimund e o fire complexă — egocentric, ușor iritant, cu o nevoie constantă de control și corectare. Teddy, pe de altă parte, pare mai degrabă o idealizare romantică decât un om în carne și oase. Mi-a fost dificil să mă apropii de ei, să le înțeleg motivațiile sau să mă implic emoțional în povestea lor.

😴 Lectură grea, dar nu inutilă
Recunosc, am avut momente în care am vrut să abandonez. Stilul e poetic, dar fragmentat. Dialogurile sunt repetitive, iar ritmul e lent. Și totuși, ceva m-a ținut acolo. Poate melancolia, poate Parisul, poate dorința de a înțelege o generație pierdută între două războaie.

📝 Verdictul meu
„Abschied” nu e o carte pentru toți. Nu e o lectură ușoară, nici captivantă în sensul clasic. Dar e o fereastră spre o epocă, o stare, o despărțire. Dacă îți plac romanele introspective, cu atmosferă și ton nostalgic, poate vei găsi ceva valoros în ea. Dacă nu... e ok... Unele cărți sunt ca niște relații - le închei cu un oftat și mergi mai departe.

Călătorie în farfurie – Italia, Spania, Franța. Ziua în care "vom pleca"… fără să plecăm.

E început de vară și aerul miroase a promisiuni nerostite.
Soarele zăbovește mai mult pe cer, serile se lungesc, iar în mine crește dorul de ducă… Visez cu ochii larg deschiși la dimineți leneșe cu briza mării în păr, la cafele sorbite pe terase cu vedere la Mediterană și la cine sub felinare, în grădini care miros a lavandă și vin alb.
Așa sunt eu — visez și din vis se nasc idei. Multe. Colorate. Parfumate.
Concediul nu mai e departe — mai sunt doar patru săptămâni. Dar când gândul e deja acolo, printre valuri și nisip fierbinte, timpul pare că se derulează cu încetinitorul... Și-atunci, intervine imaginația mea — bogată, neobosită, mereu gata de zbor. Uneori, ideile îmi vin ca valurile - neașteptate, jucăușe și imposibil de ignorat. (Apropo, știți cum se numesc aceia care au mereu idei?... Nici eu nu mai știu denumirea exactă… dar sigur, aceia nu se plictisesc niciodată! 😜)
Soțul meu mă privește cu acel amestec de amuzament și resemnare tandră. Cred că s-a obișnuit că lângă mine, fiecare zi poate deveni o aventură. Așa că atunci când i-am spus cu ochii sclipind, că vreau să aduc vacanța acasă pentru o zi, a zâmbit larg și a zis: „Delicios! Hai să facem lista de cumpărături!”
Care este de fapt ideea?!
Să ne jucăm de-a concediul. Duminica, toată ziua! Să transformăm bucătăria într-un aeroport al amintirilor, cu lingura drept busolă și cuptorul ca motor de decolare. Să luăm micul dejun în Italia, prânzul în Spania și cina în Franța — fără însă să ieșim din casă.

---

🌅🥐 Micul dejun în stil italian, va fi o călătorie gustativă prin amintirile noastre din Roma, Veneția, Trieste, Verona, Piombino, Pisa, Florența, Siena și Napoli. Fiecare aromă, o rază de soare, fiecare înghițitură, o piațetă plină de viață...
Diminețile italiene nu se grăbesc. Se întind leneș, ca o rază de soare pe faianța caldă din Trastevere. Începem cu un cornetto pufos, umplut cu cremă de fistic — verdele acela catifelat care amintește de grădinile romane. Alături, o cafea ristretto, mică, dar intensă, ca un sărut furat pe o stradă îngustă din Verona. Pe farfurie vom așaza câteva felii de prosciutto crudo, o bucățică de pecorino maturat și o linguriță de miere de castan — sunt gusturile care vorbesc în șoaptă despre dealurile Toscanei. Va fi un mic dejun care nu va cere conversație, ci contemplare. (updata aici)

---

💃☀️ Prânzul va fi o călătorie iberică prin amintirile noastre cu gusturi adunate din Barcelona, Figueres, Valencia, Malaga, Granada și Sevilla. Fiecare gust - o plimbare printre portocali, piețe colorate și ritmuri de flamenco.
Vom începe cu crema de calabaza y naranja – o supă-cremă de dovleac și portocală, catifelată, cu note citrice și parfum cald, ca un apus blând pe o terasă din Sevilla.
Apoi, o paella reinventată: orez cu șofran, fructe de mare și chorizo picant, un dans între mare și foc. Alături, o salată de portocale cu măsline negre și ceapă roșie — un contrast care nu ar trebui să funcționeze, dar o face! Ca un tablou de Dalí, undeva între Figueres și Valencia.
Desertul? Crema catalană, cu scorțișoară și coajă de lămâie, arsă ușor la suprafață. Gustul soarelui de după-amiază, prins într-o linguriță, ca o amintire dulce din Barcelona.

---

🗼🍷 Cina o vom servi în Franța, cu un strop de Paris în eleganță, o adiere sărată din Saint-Malo, farmec gotic de Mont Saint-Michel, o notă alsaciană din Strasbourg și Colmar, prospețimea alpină din Chamonix și căldura sudului din Perpignan. Fiecare aromă, o poveste dintr-un loc trăit.
Seara va începe cu un pahar de vin alb din Alsacia, rece și floral, acompaniat de melci de vie gătiți cu unt, usturoi și pătrunjel — o reamintire că uneori, cele mai neobișnuite lucruri pot deveni delicii.
Felul principal este Flammkuchen cu pere și șuncă — o tartă subțire și crocantă, unde dulceața perelor și nota sărată a șuncii dansează împreună pe papilele gustative. Un omagiu adus serilor tihnite din Strasbourg sau colinelor din jurul Mont Saint-Michel.

O lumânare aprinsă. Un vibe în stil Claude Nougaro — jazz franțuzesc cu ritmuri urbane și poezie în aer. Muzica va curge, vinul va fi rece, iar seara va continua firesc, fără grabă...

---

Această zi culinară nu va fi neapărat despre gătit. Va fi despre reamintire. Despre cum poți transforma o duminică obișnuită într-o călătorie extraordinară, doar cu puțină imaginație și multă grijă pentru detaliu. Fiecare masă va fi o hartă a simțurilor. Fiecare gust, o destinație.
Acum facem lista de cumpărături și ne pregătim de... „zbor”.
Iar duminică seara, promit să revin cu fotografii, povești și poate chiar cu o rețetă sau două. Cine știe?
Poate vă inspir și pe voi să vă jucați de-a vacanța, chiar și într-o zi obișnuită.

La taclale

Coafeza mea este nascuta în Turcia, însa traieste de mic-copil aici în Germania si deci, vorbeste perfect germana, este o tipa extravertită si foarte simpatica. Sunt clienta ei de câtiva ani, dar nici acum nu stiu sa îi pronunt corect numele – Fahriye… evit mereu sa ma adresez direct. Dar îmi place mult de ea si orele pe care le petrec în salonul ei sunt placute! 

Dupa cum am spus, sâmbata am avut programare, sa reîmprospateze vopseaua (ca sunt jumatate carunta!) si sa îmi taie vârfurile (ca parul meu devenise dupa permanent, casabil). De ani de zile visez sa am parul lung, dar mereu îl scurtez… cu sau fara motiv! Întreg tratamentul a durat aproape trei ore, timp în care mi-a povestit o multime de patanii! ☺ Ceea ce imi place la ea, este ca povesteste cu foarte mult umor. 

Este divortata de câtiva ani si cei doi fii sunt în grija ei. Pentru a face fata cheltuilelilor, mai are înca un mini-job la sfârsit de saptamâna! 

Fiul cel mare este student, cel mic a terminat liceul si scoala lui tocmai a organizat “excursia de absolvire” la Paris! Zice ea “800 de Euro pentru doar patru zile, este pentru mine mult prea scump, însa cum sa interzic fiului meu excursia?!” Si de fapt cum s-a desfasurat excursia?! A nimerit exact zilele de revolta din Paris… Autocarul ar fi trebuit sa fie înainte de orele amiezii la destinatie, însa a ajuns seara târziu, pentru ca majoritatea strazilor au fost blocate de politie sau manifestanti! În plus, hotelul lor nu a fost într-un cartier bun! Peste drum, lânga alimentara, ziua se vindeau droguri si seara ardeau lazile de gunoi si chiar autoturisme! În camera au avut doua paturi cu noptiere si un raft-de-perete cu patru compartimente. Zice ea “I-am calcat tricouri si camasi, sa aiba de schimb, sa arate bine”… dar bietul copil nu a avut dulap cu umerase, toate hainele au rams mototolite în geanta de voiaj. 

Pe durata sejurului au facut un tur al orasului, fara vizitare de muzee. Toti si-au dorit macar sa urce în Turnul Eiffel dar si acesta era oficial-închis, de teama actelor de vandalism! S-au dat o tura cu vaporasul, pe Sena si... cam asta a fost excursia. Programat era sa paraseasca Parisul dupa-amiaza, însa de teama blocajelor, organizatorii au hotarât sa plece în zori de zi! Din cele patru zile, a petrecut una si jumatate în autocar!…"Si, puff, asa au zburat 800 de Euro!” 

Cele câteva zile cât cel mic a fost în Paris, si-a propus cu celalat fiu sa faca mici festine, pentru ca, zice ea “cel mic este mofturos, iar acum, fara el, am avut de gând sa mâncam în fiecare zi mâncaruri pe care din cauza mezinului nu le gatim”. Ei… ce s-a întâmplat de fapt?! Au mâncat doar morcov fiert si pâine prajita! Cel mare a facut o gastroenterita virală! Cu febra, cu varsaturi si diaree, cu deshidratare extrema, ca în noaptea cu pricina a trebuit sa îl duca la urgente! Si dupa ce a stat pâna la ora 4 dimineata pe coridoarele spitalului, speriata si îngrijorata, si-a adus baiatul acasa, a dormit doua ore si dimineata a plecat ”proaspata” la serviciu! Mesajele mezinului din Paris au continuat triste, acum nici macar cartea de debit nu îi functiona! Mama a trebuit în pauza de masa sa fuga la banca, sa clarifice, sa deblochetze cardul pentru ca baiatul nu a primit bani cash pentru excursie. Cândva seara a ajuns acasa, a intrat la dus si… a picat, efectiv s-a prabusit pe gresie! Of Doamne! Dar zice ea “cândva mi-am revenit, ca mi-a fost frig! M-am ridicat si m-am dus sa-i fac un ceai fiului bolnav!” 

A doua zi s-a dus la medicul de familie si a povestit incidentul si zice ea "pentru urmatoarele saptamâni am o multime de programari la medici de specialitate: neurolog, cardiolog, endocronolog... Ok, o sa fac toate analizele si examenele medicale, însa sunt sigura ca totul a fost doar supra-stress!"...

Nopatea a fost furtuna, a plouat si a batut vântul extrem… Tocmai reusise sa adoarma, când o bubuitura puternica s-a produs în imediata ei apropiere. Zice “Acum câtiva ani am schimbat ferestrele si la dormitor, capacul care acopera nisa de deasupra geamului, unde se ruleaza jaluzeaua, începuse în ultimul timp sa se clatine, când afara era vijelie” Ei, capacul a rezistat exact pâna în noaptea aceeal! Si acum, în cadere a smuls si bucatile de ghips cu care fusese fixat pe perete! A apreciat pagubele cu ochii între-deschisi, a scuturat plapuma de ipsos si a adormit la loc. Zice zâmbind “Se spune ca persoanele pesimiste atrag fenomenele negative… dar eu nu sunt pesimista! Se spune ca persoanelor darnice, viata le întoarce darnicia înzecit înapoi! Eu ajut pe toata lumea, sunt darnica, sunt miloasa… dar ghinionul ma urmareste una-ntruna!”. Mi-a venit sa o iau în brate de mila, dar am stiut ca nu asta ar fi asteptat, asa ca am râs împreuna cu ea si am zis “daca ai spart cumva o oglinda, sunt sigura ca acum traiesti ultimele ghinioane din al saptelea an. Poate chiar de mâine, soarele va straluci si pe strada ta!”♥♥♥

De ce am povestit toate acestea?! Pentru ca sunt sigura ca unele mame se vor recunoaste aici si... sfatul meu este sa "puneti frâna" din timp, sa va menajati, pentru ca „black out“-ul a devenit o boala frecventa în zilele noastre! Termenul medical pentru aceasta este „sincopă” și este definit ca o pierdere scurtă a conștienței cu pierderea tensiunii musculare, care netratata, poate duce în continuare la căderi psihice si fizice! Va doresc numai bine! ♥

Planuri pentru vacanta de vara

Anul acesta, am împartit vacanta de vara în doua etape: o saptamâna, la sfarsitul lunii mai, o vom petrece la Sibiu, respective, doua zile din cele sapte, le-am rezervat pentru Brasov.
La începutul lui iulie am planificat o vacanta de trei saptamâni la Marea Mediterana, în cel mai de sud punct al Frantei - în statiunea Banyuls-sur-Mer. Casa noastra de vacanta se afla la 30 km de granita spaniola, asa ca avem de gând sa dam "o fuga" atât în Barcelona (capitala catalana pe care o iubim si pe care nu am mai vazut-o de 5 ani!) cât si în Marsilia (cel de al doilea cel mai mare oras al Frantei, pe care l-am vizitat o data în 2014).
Dupa cum am mai scris aici pe blog, eu traiesc o vacanta de 3 ori ☺ Prima data, când încep sa adun informatii despre zona în care urmeaza sa mergem, a doua oara, când sunt cu adevarat acolo si a treia oara, când sortez fotografiile facute si îmi scriu impresiile de vacanta. Prin urmare, eu sunt deja cu mintea la vacanta. Am descoperit ca Banyuls-sur-Mer este localitatea în care s-a nascut unul din marii artisti ai Frantei – Aristide Maillol, sculptor, pictor si grafician, supranumit “antipodul lui Auguste Rodin” sau “Cezanne al graficii”. Maillol a influentat stilul multor sculptori - printer care Henri Matisse si Constantin Brâncusi. Lucrarile lui se gasesc în marile centre culturale ale Europei, în Paris (Musee d’Osray, Jardin de Tuleries), în Spania, în Germania (Hamburg, Hannover, Stuttgart). Abia astept sa vizitez Casa Memoriala din statiunea noastra.
Am mai descoperit ca la 60 km distanta, în localitatea Figures s-a nascut Salvator Dali. Vom vizita si aici Casa Memoriala si muzeul Dali din Portlligat, o alta localitate din apropiere.
Abia astept sa vizitez:
- orasul Perpignan (la 30 minute cu masina), localitate fondata de romani, supranumita “de la superb la sublim”(du superb au sublime, au coeur de l’intime”)
- baile arabe din Girona ( o alta localitate aflata la jumatate de ora cu masina)
- castelele din Carcassonne (jumatate de ora cu masina)
- catedrala si castelele din Narbonne (o ora cu masina)
Si bineîntels o sa ma bucur de frumusetea plajelor de pe Côte de Midi, Côte Vermeille, Costa Brava si Costa del Maresme.
Drumul de acasa pâna în statiune îl vom face cu automobilul personal si ruta nostra taie 4 tari si trece prin cele mai frumoase locuri ale Europei: Konstanz (pe lânga lacul Bodensee), Bern, Lausanne, Genf, Grenoble, Valence, Avignon, Nimes, Montpellier si coasta occitana a Mediteranei. Vom înnopta si la dus si la întors, în localitatea Chambéry, la poalele muntelui Mont Blanc (4810 m) – cel mai înalt munte al Europei.
Dupa ce ne vom întoarce din Sibiu, voi avea de numarat înca 5 saptamâni pâna la urmatorul conncediu. Iar pâna la mini-vacanta din Transilvania, au mai ramas doar 17 de zile ☺
PS: Cu toate ca Leo are doar 2 ani si jumatate, a fost cu noi în multe locuri deosebite si a calatorit în câteva tari europene: Germania, Austria, Italia, Slovenia, Croatia. Vara aceasta va ajunge si în România (cu trecere prin Ungaria) si în Franta si Spania (cu trecere prin Lichtenstein si Elvetia). Leo a urcat deja pe cel mai înalt munte al Germaniei – Zugspitz, la aproape 3000 de metri si s-a scaldat de mai multe ori în Marea Mediterana, respective marile Adriatica si Ligurica. Leo are fotografii în Italia - pe Podul Railto si Piata San Marco din Venetia, la amfiteatrul roman din Verona, în portul din Triest, lânga lupoaica din Siena, la Turnul din Pisa, pe insula Elba si la Laggo di Garda. În Slovenia are poze în statiunile Portoroz si Koper si în capitala Ljubljana, în Austria, la baza trambulinei de schi din Innsbruck, la lacul Plannsee si pe cel mai înalt pod din Europa – Europabrücke, în Croatia prin Alpii Dinarici, iar în Bavaria are poze de peste tot - la tot felul de castele, pe munti si strâmtori si prin multe-multe orase istorice! ☺

Notre-Dame de Paris - Miercurea fara cuvinte 16/2019

Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Miercurea fara cuvinte (s.46) - Acasa la Monet - Ziua impresionismului

Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Exista aici, chiar si un tabel cu teme facultative pentru fotografii, pe fiecare saptamâna - pentru ca de obicei, atunci când este permis orice, cadem în pana de ideii ☺ Happy WW! ☺

Vineri 13

"La religion ne transforme pas les hommes en criminels; ce sont les criminels qui utilisent la religion comme alibi de leur soif de pouvoir." - Isabelle Delloye

Mirecurea fara cuvinte (22) - 23 de ore pe drum

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

"Despre viata nu se poate scrie decat cu un toc înmuiat în lacrimi"

Pentru ca nu ajung niciodata sa fac destul din ceea ce îmi place, am pus la punct o metoda prin care gust macar câte putin - dar în mod regulat, din ceea ce ma fascineaza. Mi-am întocmit o lista cu persoane de cultura si arta, persoane care au reprezentat si reprezinta ceva special pentru sufletul meu si care cândva au influentat puternic felul meu actual de a fi. Fie ca sunt pamânteni sau deja STELE, eu le celebrez zilele de nastere prin faptul ca, în acea zi le dedic tot timpul meu liber, cautând date biografice, citind sau recitind interviuri si pasaje ale operelor lor.
Astazi se împlinesc 103 ani de când s-a nascut Emil Cioran, cel ce avea sa devina cel mai mare filozof nihilist al secolului douazeci. Deci astazi m-am plimbat virtual din Rasinari la Paris, cautând sa descopar amanunte noi despre cel ce s-a nascut în satucul situat la 12 kilometri de Sibiu (orasul în care eu am locuit "o viata") si care în anul 1928, a absolvit liceul pe care câteva decenii mai târziu l-am absolvit si eu.
Va recomand sa cititi: "Interviu inedit cu Simone Boué, prietena/iubita/ (niciodată soţia) de-o viaţă a lui Emil Cioran", "Un centenar prea discret", "Wolfgang Kraus despre Emil Cioran", "10 locuri “românesti” la Paris", "Mansarde à Paris avec vue sur la mort - les detours de Cioran","Cimitirul Montparnasse", "Scrisori către cei de-acasă"...

Mai întâi ridiculizat, apoi ovationat...

Astazi se împlinesc 125 de ani de la inaugurarea Turnului Eiffel.
La început a fost considerat o monstuozitate, o constructie lipsita de bun-gust - astăzi, turnul reprezinta una din cele mai mari atractii turistice din Europa, Turnul Eiffel este considerat simbolul Parisului, ba chiar al Frantei!
În anul 1889 constructia a stârnit un val urias de proteste. Parerile multor artisti, prezentate la vremea respectiva de "Les Temps" sunau cam asa: "Acest lampadar este cu adevărat tragic"/"Ce lampadaire véritablement tragique" (Léon Bloy), "Acest catarg de fier, greu de abordat, incomplet, confuz, deformat"/"Ce mât de fer aux durs agrès, inachevé, confus, difforme" (François Coppée), "Aceasta schela de clopotnita"/"Ce squelette de beffroi"(Paul Verlaine)...

Realizatorul turnului, inginerul francez Gustav Eiffel s-a aparat si a sustinut ca orice colos provoaca o anumita atractie, poseda un sarm propriu si nu se supune teoriilor obișnuite ale artei ("Il y a, du reste, dans le colossal, une attraction, un charme propre, auxquels les théories d’art ordinaires ne sont guère applicables."). El a folosit ca exemplu piramidele Egiptene si a spus "Nu datorita valorii lor artistice suntem coplesiti de emotii în fata piramidelor. Piramidele ne impresioneaza mai ales prin imensitatea lor!" si a adaugat "Sunt ferm convins ca de-a lungul timpului, turnul va impresiona prin puterea si frumusetea lui." Astazi stim ca Gustav Eiffel a avut perfecta dreptate!

Miercurea fara cuvinte (13) - Fântâna inocentilor

Paris, sept.2013





Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

Miercurea fara cuvinte (8) - Omagiu marelui Constantin Brâncuși

Atelierul Brâncuși - Paris, septembrie 2013

Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris)

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

Club 27...

... sau "Forever 27 Club" este grupul de artisti-muzicieni care s-au stins din viata la vârsta de 27 de ani. Atentia speciala asupra acestei "coincidente" a provocat-o decesul lui Kurt Cobain în anul 1994 si - cu toate ca ideea se vehicula înca din anii '70, abia din acest moment numele "clubului" a devenit oficial.
Pe aceasta tema s-au scris romane, filme si piese de teatru, s-au lansat diverse teorii si s-au facut multe speculatii. Multi sociologi, psihiatri, oameni de presa, au analizat destinul celor ce au devenit - cu sau fara voie - membrii ai macabrului club.
Înca la începutul anilor '70 au circulat diverse teorii în legatura cu decesul marilor muzicieni Brian Jones, Jimi Hendrix, Janis Joplin si Jim Morrison, însa oficial nu s-a putut stabili nicio legatura între tragicele evenimente. Abia dupa decesul lui Kurt Cobain s-au publicat câteva declaratii în legatura cu deja existentul "Club 27".
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Fotografie	Nume	Ziua decesului	Vârsta	Cauza oficiala a decesului	Rolul în lumea muzicii
	Brian Jones	3 iulie1969	27 ani si 125 zile	înecat în piscina	membru fondator al formatiei Rolling Stones, chitarist si multi-instrumentist
	Jimi Hendrix	18 septembrie 1970	27 ani si 295 zile	asfixiere prin aspirarea propriei vome, în urma unei supradoze de alcool si somnifere	compozitor si textier de muzica rock/hardrock, cel mai mare chitarist al tuturor timpurilor
	Janis Joplin	4 octombrie 1970	27 ani si 258 zile	supradoza de Heroin si alcool	solista, compozitoare și textieră de muzică rock (blues-rock, hard rock, psihedelic) cu influențe de rhythm and blues și soul
	Jim Morrison	3 iulie 1971	27 ani si 207 zile	Insuficienta cardiaca	solist, compozitor, textier, regizor-video al formatiei The Doors
	Kurt Cobain	5 aprilie 1994	27 ani si 44 zile	sinucidere prin împuscare dupa o supradoza cu Heroina	solist, compozitor, textier si chitarist al formatiei Nirvana

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Biograful Charles R. Cross, cel care a cercetat, publicat si descris vietile lui Hendrix si Cobain, a facut cunoscuta maselor largi declaratia facuta unui ziarist de catre mama lui Kurt Cobain: "Now he’s gone and joined that stupid club. I told him not to join that stupid club." (Acum a plecat și s-a alăturat clubului acela stupid . I-am spus să nu adere acelui club tâmpit). [The Daily World].
Opinia lui Cross, cum ca Hendrix, Joplin si Morrison - cele trei superstaruri ale generației flower power, au planuit împreuna sa se sinucida, are multi adepti.
Analizând circumstantele în cazul Cobain, s-a dovedit ca acesta nu a fost primul din familie care s-a sinucis (doi unchi de-al lui Kurt Cobain, precum si fratele bunicului au facut-o înaintea lui), însa tot mai multi specialisti cred ca ideea lui Cobain de a se sinucide la vârsta de 27 de ani a fost intentionata.
În scrisoarea de adio, Cobain a citat un pasaj din textul unei melodii a formatiei Nirvana "It's better to burn out than to fade away"  si acest citat a devenit motto-ul straniului club. Asa s-a dat startul întocmirii unei liste - bazate pe date oficiale, cu toti muzicienii care au murit la vârsta de 27 de ani. (lista completa aici).
Nume ca Rudy Lewis (formatia The Drifters), Pete Ham ( formatia Badfinger), Gary Thain (formatia Uriah Heep), Jacob Miller (formatia Inner Circle), Mia Zapata (formatia The Gits), Amy Winehouse, plus cei cinci mai sus numiti si înca 28 muzicieni compun "Clubul 27". În total sunt 39 nume, plus înca unul pe lista de asteptare - deoarece cazul misterioasei disparitii în anul 1995 a lui Richey James Edwards, chitarist si textier al formatiei rock Manic Street Preachers, nu a fost elucidat! Cu toate ca circumstantele înclina spre caz clar de sinucidere, faptul ca trupul acestuia nu a fost înca gasit, Edwards este înca si astazi declarat "presupus mort".
În ceea ce-i priveste pe cei din "Clubul 27", bizarul nu se opreste aici! Spre exemplu, datorita faptului ca vaduva lui Kurt Cobain - Courtney Love a vândut un sfert din drepturile de autor ale formatiei Nirvana contra sumei de 70 de milioane de lire sterline (aproximativ 88 de milioane de euro), Kurt Cobain a primit titlui de "mortul cel mai bine plătit" (revista "Frobes" - 2006).
Iar mormântul lui Jim Morrison este unul dintre cele mai renumite din lume, cel mai cautat si totodata singurul mormânt pazit special în cimitirul Père Lachaise din Paris... În septembrie 2013 am trecut si eu sa pun o floare (despre aceasta vizita mai ciudata voi povesti pe larg într-un articol viitor).

PS: Janis Joplin - cea mai puternică femeie a muzicii rock şi prima cântăreaţă albă de blues, ar fi împlinit ieri 71 de ani!

Locuri sfinte

în completare la "MfC - Fotografii la fotografii"si "11.12.13"
 

Una din bijuteriile Parisului este biserica catolica Saint-Merri, o constructie în stil gotic-târziu ridicata la începutul secolului 16, incorporând capela medievala ce a existat înca din secolul 7.
Vitraliile fascinante sunt în mare parte originale, coloanele si boltile par dantelate, galeriile si baldachinele sunt de o frumusete arhitecturala ce impresioneaza adânc si toate acestea împreuna confera bisericii un farmec cu totul aparte.
Supranumita "Notre Dame la petit", biserica Saint-Merri adaposteste într-o cripta moaștele patronului Saint Merri (cunoscut initial sub numele de Saint Médéric), decedat în anul 700.
Sfântul Merri este invocat pentru ajutor în eliberarea celor în stare de captivitate si faptul ca biserica a gazduit în perioada august-septembrie 2013 expozitia fotografica a artistului Nedjma Berder nu mi s-a parut o alegere deloc întâmplatoare.
Un amanunt ce nu poate fi trecut cu vederea este ca între anii 1853–1857 orga bisericii l-a avut pe Camille Saint-Saëns titular!






Biserica este situată în Centrul Cultural „Georges-Pompidou”, în apropierea Atelierului Brâncusi si a Muzeului National de Arta Moderna, adapostit de ciudata, dar celebra constructie cu aspect de rafinarie.