Ochiul magic - Miercurea fara cuvinte 21/2026

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

Cinci zile de magie la Sibiu

 

Sibiu m-a întâmpinat săptămâna trecută cu aerul lui boem și tihnit, iar eu am ajuns acolo (pe 18 nov, seara) cu un motiv cât se poate de special — ziua mamei, pe 19 noiembrie. Am plecat duminică în zori, la ora 6 dimineața, cu emoția aceea plăcută a drumului spre casă, în Bavaria.
Cinci zile nu par multe, dar au fost pline, intense și colorate, ca un mozaic de momente care se așază acum în sufletul meu ca niște pietricele lucioase.

Am petrecut timp prețios cu mama, care tocmai a împlinit 83 de ani. Am ieșit împreună la restaurant, am colindat Târgul de Crăciun atât ziua, cât și seara, pentru că farmecul lui se schimbă odată cu lumina și devine aproape magic sub strălucirea instalațiilor. Am fost împreună la cimitir, la cei dragi plecați în lumea stelelor, am fost la concert și la muzeu, ne-am plimbat pe străzi, am făcut cumpărături, am gătit împreună și am stat până târziu la povești. Totul a fost minunat, cu parfum de sărbătoare și de tihnă. Mama are nevoie de relaxare mai mult decât mine, iar atunci când se uita la serialele ei preferate (Dallas rămâne vedeta! 😀) sau trăgea câte un pui de somn, eu mi-am făcut timp pentru întâlniri care mi-au umplut inima. Am revăzut prietene vechi, fiecare întâlnire fiind ca o călătorie în timp. 

Cu Corina, cu care mă jucam la șase ani în fața blocului și pe care nu o mai văzusem de peste 25 de ani, am retrăit copilăria. M-am întâlnit cu Alina, colega mea de echipă la volei din vremea școlii sportive, am retrăit amintirea antrenamentelor și a deplasărilor, dar mai presus de toate am vorbit despre familiile noastre. Aceste povești recente sunt, de fapt, piesele noi din puzzle-ul vieții noastre, care completează frumos imaginea prieteniei de odinioară. Cu Mariana, colega de școală generală pasionată de artă și bricolaj, am mers la atelierul ei de pictură și am simțit din nou bucuria creației. Iar în ultima seară, alături de colegii de liceu, m-am simțit ca la 18 ani – și încă mă întreb, oare de ce senzația aceea nu se pierde niciodată?! 😇
Au fost doar patru după-amiezi la dispoziție, dar am reușit să le umplu cu tot ce contează — familie, prieteni, amintiri și clipe de bucurie. Mai sunt multe de povestit și voi scrie separat despre fiecare întâlnire și activitate, dar pentru moment rămân cu această senzație de exuberanță și nostalgie, ca un cocktail de emoții dulci și fresh. 

Sibiu mi-a dăruit din nou acel sentiment că timpul poate fi comprimat în momente de intensitate și că frumusețea vieții stă în aceste fragmente de fericire împărtășită.

Feerie de toamnă și Halloween — cum am transformat casa într-un colț de poveste

🍂 Toamna s-a instalat în curtea mea ca o mâță blândă, cu blană de frunză arămie și ochi de lumină caldă, torcând miros de frunze amare și ceai de iasmin cu lămâie.
Ultimele zile de octombrie dansează ca niște balerine în rochii ruginii, un vals de frunzulițe care se ciocnesc, se rostogolesc, se ascund sub bancă și se așază într-un covor moale pe pământul umed. 🍁 Peste cartier plutește miros de foc cu lemne și arome de supă-cremă de dovleac. Luna noiembrie se apropie grăbită ca o regină tăcută, cu pălărie de vânt și eșarfa de ceață, nerăbdătoare să șoptească povești învelite în pulovere groase...
🎃 Am împrăștiat prin casă și curte decorațiuni de Halloween — ghirlande, figurine, luminițe și fețe zâmbitoare care privesc complice, ca niște musafiri poznași sosiți cu bagaje pline de râsete și bucurii învelite în catifea portocalie. Se ascund prin colțuri ca glumele bune, rostite la momentul potrivit, lăsând în urmă ecouri de magie și veselie. FA-BOO-LOS! — exact așa se simte totul! Un Halloween discret, dar plin de farmec, cu accente simpatice și culori calde, ca o poveste spusă în șoaptă la gura sobei, în timp ce afară vântul își scrie poemul printre crengi. ✨
În curte, în lipsa florilor, am chemat la apel niște vrăjitoare din foi de cucuruz, cu pălării șugubețe și rochii foșnitoare, ca niște sperietori de ciori cu suflet de poveste. Stau cuminți printre frunzele aurii și acaju, păzind ghindele și castanele lucioase. Lampioanele portocalii dansează în ritmul vântului, desenând umbre tremurătoare pe aleea pietruită.
🧛‍♂️ Graf Dracula și Vrăjitorul din Oz — croiți din fetru colorat, își fac veacul la oglindă și la ușă, ca niște paznici ai bunei dispoziții. 👻 Pe masă, farfuriile decorative cu mutrițe de bostan-sperietoare râd cu gura până la urechi.
Canapeaua e acoperită de pernuțe decorative cu dovleci zâmbitori și siluete feline cu ochi sclipitori. Leo, micul meu tovarăș blănos, poartă mândru o pălărie de Halloween și se joacă vesel cu noua lui prietenă de pluș — o pisicuță neagră cu urechi violete. Parcă râd amândoi în limba lor, complici la toată această feerie.
🌙 De câteva zile mă ocup de aceste mici bucurii, iar serile mele de sfârșit de toamnă s-au umplut de culoare, de râsete și de acel freamăt dulce care vine când transformi casa într-un colț de poveste. Nu e doar decor, e o stare de spirit — un Halloween discret, dar fermecător, ca o vrajă spusă în șoaptă...

PS: pentru videoclip, am folosit — Music: Magical Halloween Music by HD Studio from Pixaba

PS2: ah, daaa... Tradiția cioplirii dovlecilor în ajun de Halloween este, în familia mea, veche de peste 30 de ani și e strâns legată de mămăliguța cu lapte, brânză și smântână ☺. Așa și-au dorit fetele când erau mici și așa a rămas obiceiul! 

Asta, ca să nu vă întrebați mirați ce-i în farfurii.🎃👻🕷️🕸️🧙‍♀️🧛‍♂️🧟‍♀️🧟‍♂️🦇🍬🍭🪦⚰️🪄🏚️🔮🧹🧤🐈‍⬛🐾🧁🎈🕯️🏮🎃

Un Final Perfect al Sezonului de Sărbători - Reflexii în Oglinda 2/2025

Ca în fiecare an, Christmas Garden Augsburg a transformat grădina zoologică pentru doua saptamâni, într-un tărâm de basm, cu instalații luminoase care fascineaza orice vizitator - om sau catel, indiferent de vârsta! Si aceasta bineînteles, fara sa deranjeze câtuși de puțin confortul animalelor salbatice, traseul de lumini fiind departe de adaposturile lor încalzite. 

Pe 6 decembrie, în ultima zi a acestei spectaculoase expoziții de lumini, am hotarât sa iesim la plimbare în Christmas Garden la Zoo Augsburg. Împreună cu soțul meu și cățelul nostru, Leo (am avut bilete pentru doi adulti si un catel, 23,5€ x2 + 4€), am trăit aceasta atmosferă de poveste, înconjurați de mii de luminițe.

Parea ca fiecare colț al grădinii a fost decorat cu lumini strălucitoare și figuri de poveste, oferindu-ne o experiență vizuală și emoțională profundă. A fost creata o adevarata Oază de Lumină și Magie. 

Lacul din grădină a devenit o oglindă fermecată, reflectând luminile strălucitoare și creând un spectacol vizual captivant. Fiecare unduire a apei părea să danseze în armonie cu luminile, transformându-se într-un tablou viu, plin de culoare și basm. 

Copacii din grădină au fost îmbrăcați în mantii de lumină, strălucind în culori vibrante precum Aurora Borealis. Ramurile lor păreau să prindă viață, dansând în ritmul vântului și creând un spectacol de lumini care ne-a lăsat fără cuvinte. Fiecare culoare părea să spună o poveste, aducând un strop de magie în acea noapte de iarnă. 

Fântâna arteziană a fost punctul culminant al serii, oferindu-ne un spectacol de apă, foc și lumină care ne-a impresionat. Jeturile de apă dansau în ritmul muzicii, schimbându-și culorile într-un balet acvatic fascinant. Fiecare strop de apă părea să prindă viață, creând o simfonie vizuală care ne-a încântat simțurile. 

Imaginile produse cu fum fin și culori au adăugat un element de visare serii. Fumul colorat se ridica ușor, creând forme efemere care păreau să plutească în aer, asemenea viselor dulci. Culorile se amestecau și se transformau, oferind un spectacol vizual care ne-a transportat într-o lume de basm. 

Plimbarea noastră a fost plină de momente de bucurie și relaxare. Leo, cățelul nostru, a fost fascinat de luminile colorate și de sunetele ambientale care au completat peisajul. Ne-am bucurat de fiecare pas, admirând frumusețea și creativitatea instalațiilor. 

Vizita noastră la Christmas Garden a fost un mod minunat de a încheia sezonul de sărbători. Aceasta plimbare ne-a oferit o experiență magică, plină de emoție și frumusețe. A fost o seară minunată, petrecută cu cei dragi, într-un decor feeric.

 

Daca si pe voi va fascineaza imaginile din oglinzi si reflexii, vă invit cu drag să participați la "Reflexiil în Oglindă"(rubrica preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Reflexii in Oglinda Retrovizoare - RiO1/2025

Când pornești mașina și te avânți pe drumurile înzăpezite, peisajul de iarnă începe să prindă viață. Drumul înainte este o promisiune de aventură, dar privirea în oglinda retrovizoare te conectează cu trecutul și cu toate amintirile frumoase ale iernilor de altădată. 

Imaginile din oglinda retrovizoare par întotdeauna să aibă un farmec aparte. Într-o zi de iarnă, când totul este acoperit de o pânză albă, această fereastră către trecut devine un portal către o lume de poveste. E ca și cum ai privi într-un glob de cristal, unde fulgii de zăpadă dansează jucăuș în lumina unei după-amiezi de iarnă. Brazii sunt împodobiți cu un strat gros de zăpadă, ca niște uriași adormiți acoperiți de pături pufoase. 

Drumul șerpuiește printre dealuri și văi, iar în oglinda retrovizoare se reflectă un peisaj imaculat, neîntinat de urmele trecerii noastre. Casele acoperite de zăpadă par sculpturi de turtă dulce, iar fumul care iese din coșuri se ridică leneș în aerul rece, ca niște panglici argintii. Copacii goi, învăluiți într-o haină de gheață, strălucesc în lumina soarelui de iarnă, ca niște bijuterii prețioase agățate de cer. Liniștea devine aproape tangibilă. 

În oglinda retrovizoare, vezi cum peisajul se transformă într-un tablou idilic, unde timpul pare să stea în loc. Într-o lume în care totul se mișcă atât de repede, aceste momente de reflecție sunt ca niște daruri neașteptate. În oglinda retrovizoare, imagini efemere prind viață și rămân gravate în memorie, ca niște fotografii într-un album al sufletului. Iarna, cu magia ei albă, ne oferă șansa de a ne opri pentru o clipă și de a aprecia frumusețea care ne înconjoară. 

Așadar, data viitoare când ești la drum, în mijlocul unui peisaj de iarnă, nu uita să arunci o privire în oglinda retrovizoare. Vei descoperi că, dincolo de destinație, călătoria în sine este un adevărat "winter wonderland".

 

Daca si pe voi va fascineaza imaginile din oglinzi, vă invit cu drag să participați la  "Reflexiil în Oglindă"(rubrica preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Târgul de Advent

Weekendul ce a trecut (mai exact vineri, pe 1 decembrie), am reusit sa-l motivez pe Helmut si am fost împreuna în Târgul de Advent din orasul nostru. Am plecat pe la ora 13, pentru ca l-am luat si pe Leo cu noi (daca se însereaza, este foarte greu cu catelul în aglomeratie). 

Tocmai începuse sa ninga când ne-am urcat în tramvai. 

Am facut câteva ture printre tarabe, mi-am cumparat doua saluri tricotate, enorme si pufoase (unul alb si unul negru) si bineînteles am baut câte un vin fiert si am mâncat fiecare câte un corn cu cârnacior prajit. Eu am luat Bosna, Helmut si-a dorit cârnaciori de Nürnberg.  Deliciosi!

Leo a fost foarte cuminte si spre norocul nostru, nu ne-a iesit în cale niciun alt mascul feroce ☺ Leo este jucaus, prietenos cu oricine, se lasa tras de coada de orice copil, dar daca întâlneste un alt mascul (ne-castrat) atunci, deja cu 3 minute înainte ca noi sa observam câinele, Leo al nostru se aseaza în pozitie de lupta! Se încordeaza, coada-i sta ca o sulita în prelungirea corpului, îsi ascute urechile si începe sa mârâie, aratându-si dintii si gingiile! ☺☺☺ Fiorosul lu' mama! Daca i-am da drumul, ar sari la lupta ca un leo-paraleu! Nu avem cum sa-i schimbam meteahna, este un instinc specific rasei (foxterrier). 

Leo este câine de vânatoare, dar saracul, habar nu are cum se vâneaza un soricel. Ba chiar nici mâtele nu întelege ce fel de fiinte sunt... Nu a fugarit în viata vreo pisica. Tolereaza toate pasarile care poposesc la noi în curte, doar le observa, indulgent. Dar daca suna cineva la usa sau daca trece cineva pe aleea de lâna curtea noastra, atunci sare si din cel mai adânc somn! Latra si îsi apara teritoriul, este sigur ca asta este datoria lui. ☺  

Dar revenind la târg... nu a fost niciun incident cu copilul nostru blanos si patruped. ♥

 

Ne-am plimbat linistiti si am privit fulgii de nea, încântati de peisajul care-si schimba aspectul sub ochii nostri. La una din tarabele care vindeau presepio, am hotarât brusc si de comun acord sa cumparam o noua casuta pentru figurinele noastre din portelan. Casuta de acasa, sau mai exact ieslea din sceneta Nasterii Domnului, a suferit de-a lungul anilor câteva tamponari la manevrele de depozitare. Am gasit aici în târg o iesle de marime potrivita si ne-am bucurat sa o cumparam. 

Intr-un articol viitor, voi arata cum am aranjat totul pe pervazul geamului din sufragerie ♥

 

În drum spre casa, stratul de zapada a devenit tot mai înlat. Privind din tramvai orasul (strazile si parcurile), peisajul parea desprins dintr-un basm! Ne-am bucurat de ninsoare ca niste copii. 

Ceea ce nu am stiut atunci, este ca ninsoarea nu s-a mai oprit pâna a doua zi dimineata. Sâmbata dimineata, stratul de nea a fost între 50 si 70 centimetri! Dar asta e alta poveste...

Hamburg by night

 

Fotografiile nu sunt fantezie, nu sunt realizate pe vreun platou de filmare si nici nu sunt prelucrate în studio. Sunt pura realitate! Cumnatul meu este autorul acestor fotografii. Sâmbata, 09.09 in portul din Hamburg au ancorat noua vapoare de croaziera si focul de artificii a marcat iesirea din port!

Feeric! Incredibil de frumos! Parerea mea ☺...

Iar acesta este cumnatul meu, nu sâmbata seara, ci cândva într-un concediu -prezint fotografia  doar ca sa stiti ca fotografiile din port nu sunt facute cu un telefon mobil☺

Un start bun în saptamâna calendaristica 37! (Mai sunt  doar 15 saptamâni pâna la Revelion!) ☺