Buna dimineata 🌞

30.06.2023 / 5:30 - Rosolina Mare, Italia

Salutari de la Rosolina Mare 🌞

 

Inca doua zile de plaja apoi... impachetam si pornim la drum. Planul este sa facem o pauza de cateva ore la Laggo di Garda, in zona Nago-Torbole... 

Vacanta se apropie de sfârsit, insa nu imi pare rau, parca ma bucur sa ajung acasa 💖 14 zile de soare arzator, nisip, mare si mâncaruri cu peste sunt suficiente, sa-mi astâmpere pofta pâna la anul ce va veni!

Sclipirile marii - Reflexii in oglinda

Rubrica preluata de la SoriN 

Dacă doresti să participi la rubrica "Reflexii în oglinda" - publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Sa va spun ce am patit 😜

In ultimele zece zile, am mers cu masina mai mult de 1500 km, temperaturile sunt zilnic 34-36° (la umbra) si Opel-ul nostru Insignia a cam scos fum dupa drumuri lungi... asa ca bine s-a gândit Helmut sa verifice nivelul uleiului. Era scazut, deci trebuia completat - inainte sa apuce sa ne averizeze vreun senzor! Dar de unde ulei?! In Germania e foarte simplu, daca nu ai magazin de specialitate in apropiere, mergi la orice benzinarie - toate au ulei! In Italia, benzinariile functioneaza in regim auto-service si plata cu card. In cursul saptamânii mai gasesti cate un angajat care incaseaza, dar rar! I-am rugat pe prietenii nostri Diana si Gelu sa se intereseze si sa ne spuna unde putem cumpara ulei in apropiere de statiunea noastra si ei, draguti cum sunt, ne-au trimis imediat o adresa. Luni dimineata imediat ce ne-am trezit, l-am urcat pe Leo in masina - fara lesa, fara ham, ca am zis 12 km drum incolo, 12 inapoi si 5 minute cat cumparam ulei si completam rezervorul, merge si asa! (Leo are pe bancheta din spate o cuseta pentru transport animalute, captusita cu pernute, un lux pentru catei!). Am introdus adresa in navigator si am pornit la drum. Exact 12 km, cât ne au spus prietenii, si am ajuns. O duduie amabila, a cautat pentru noi tipul de ulei potrivit, a gasit (si nici nu a fost scump), am platit si Helmut a si ridicat capota, sa completeze rezervorul. Ei... cum s-a intâmplat, habar nu am, dar lui Helmut i-a sarit din mâna capacul rezervorului si disparut a fost! 😁 Legile lui Murphy... Am cautat peste tot sub capota, in spatele farurilor, in partea de jos intre motor, baterie si rezervoare, vânzatoarea a venit sa caute si ea, ne-am uitat cu "lanternele telefoanelor, am mutat masina... Capacul nu a mai aparut! In masina s-a incalzit, a trebuit sa il scoatem pe Leo la aer, dar saracul, fara lesa... "stai aici, nu te misca!"... Mai mult, Helmut fara ochelari, eu imbracata cu pantaloni albi si tricou alb cautând dopul rezervorului de ulei al unei masini prafuite rau, parcata pe plaja de zece zile!!! O patanie mai penibila nici ca ni se putea intâmpla!!!  

 

Am rugat vânzatoarea sa cheme un service, ca fara capac nu putem pleca. A sunat ea la cateva ateliere si ne-a spus jenata ca aceia nu au timp pentru asa ceva! Clar e bagatela, dar de pornit, nu mai poti porni masina decat poate un kilometru! Uleiul ar fi fost improscat peste motor si pericolul de foc ar fi fost iminent! Deci?! Ce solutie mai ramâne decat sa sunam in Germania la asigurarea noastra!?! Zis si facut. Ne-am inghesuit toti patru - eu, vânzatoarea, Helmut si Leo, in dugheana gen container, sa fim cat de cat feriti de galagia soselei, sa putem sa ne intelegem la telefon cu ADAC-ul. Masinile vâjâiau fara pauza pe lânga noi si interlocutorii ne cereau tot felul de date exacte! Noroc ca tocmai introdusesem adresa in navigator, alfel habar nu aveam unde suntem! In concediu in Italia, pe o stada fierbinte! 😁 Lucratorul de la asigurare ne-a promis ca se intereseaza cum ne poate ajuta si ne suna inapoi. Tja... am astepta mai mult de o ora. Intre timp, ne-am asezat toti trei - eu, Helmut si Leo, ca cersetorii, la umbra, direct pe asfalt. Vânzatoarei i s-a facut mila de noi, ne-a servit cu cate un espresso in paharele de plastic, pentru Leo a adus apa intr-o caserola de aluminiu si... am asteptat! Cândva a sunat telefonul si omologul lucratorului de la asigurarea germana, din Italia, ne-a spus ca ii pare rau, nu a gasit inca nicio solutie, o sa vina cineva sa ne remorcheze. Da, dar masina noastra are schimbator automatic, nu poate fi tractata! Merge doar urcata pe rampa si deplasata! Tja! Trebuie trecut de la "plan B" la "plan C"! Trebuie cautat...sa mai asteptam putin... Intre timp am inteles cum functioneaza benzinariile in Italia, cum e cu auto-service, cum e cu service-ul, am numarat masinile care treceau in sus, apoi masinile care treceau in jos... Tja! La ora 10:45 am primit un SMS ca o masina cu platforma este in drum spre noi si timpul estimat este de 40 minute! La ora 11:20 a aparut masina. Un tânar imbracat in salopeta a coborât sa ne salute. Pâna sa ii explicam noi toata patania pe engleza, a venit vânzatoarea si i-a povestit pe italiana. Tipul a lovit usor caroseria, s-a uitat sub capota, s-a trantit pe trotuar si s-a bagat sub masina, a tras de carcasa, si-a bagat màna intr-un orificiu, julindu-se si... a scos capacul! Am strigat toti "wow"! de zicei ca Arhimede tocmai a descoperit principiul ce-i poarta numele! Evrica! De bucurie ne-am imbratisat toti, vânzatoare, mecanicul si noi 🤗 Am inchis rezervorul de ulei, am semnat raportul pentru asigurare, l-am luat pe Leo in masina, am spus "mille grazie!" si "Arrivederci" si am plecat spre satul nostru de vacanta! La doar 12 km departare...

Venetia - Miercurea fara cuvinte

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Ce bine e la mare!

Anul trecut am petrecut sapte zile aici, in satul de vacanta Rosapineta, de la malul Marii Adriatice. Atunci, am avut o casuta "mobilhome Ponza". A fost extrem de ingust! Am avut camera de zi (prevazita chiar si cu semineu 😁 oare se poate inchiria si iarna?!), doua dormitoare (mai precis o camaruta cu un pat dublu si dulap si o alta camaruta cu un raft si un pat cu doua saltelute - deschideai usa si sareai direct in pat), bucatarie si baie... dar daca deschideam o usa, se bloca trecerea pe coridor. Tavanul era la 2 metri de podea, totul se incingea si inghesuiala aceea, crea o usoara stare de claustrofobie. A fost ok pentru o saptamana! Am avut o terasa mare, cu podele de lemn, iar casuta a fost practic ca o rulota!

   

Anul acesta ne am dorit mai mult spatiu, asa ca am rezervat o "Villono V6" adica un Bungalow pentru 6 persoane (pentru sase ca piticii Albei-ca-zapada... presupun. Ca pentru 6 persoane normale, nu e sub nicio forma loc! 🤣). Avem o terasa cu gresie pe jos si pereti de caramida. Intrarea este direct in camera de zi care are o canapeluta pe care pot sedea doua persoane (Leo incape cu greu intre noi, cand ne uitam la striri la TV). Canapeluta cica se poate desface si pot dormi doua persoane pe ea!!!!(😨) In partea dreapta se deschide o nisa spatioasa, cu dulapuri de bucatarie. In partea dreapta e o alta nisa/hol, cu trei usi: una duce spre baie, alta spre dormitorul cu pat dublu si ultima usa, spre dormitorul cu pat dublu si baie separata! Un lux de care tare ne bucuram! Tavanul este foarte inalt (dublu de inalt in comparatie cu casa noastra "de acasa"), asa incat caldura nu ne apasa (vilisoara are bineânteles si aparat aeroterm). Fiecare camera este mobilata generos, ne simtim foarte bine. Helmut doarme cu geamurile deschise (geamurile au plasa), mie imi place sa inchid chiar si obloanele 🤣 sa fie intineric-bezna! Asa ca "Villino V6" ne permite sa petrecem un concediu relaxant si deosebit de placut! Astazi am hotarat ca tot aici vom veni si la anul! Tot Bungalow pentru 6 persoane vom lua! 🤗 Dar... nu vom mai lua 14 zile, ci doar 10. Zece zile de plaja si mare sunt suficiente. Sapte sunt prea putin, paisprezece sunt un pic prea mult! 🌞 

 

Ce facem la mare?! Alternam zilele de plaja cu excursiile. Anul acesta am fost o zi in Chioggia ("mica Venetie"), o zi in Venetia, o zi prin Rosolina, o zi in Soave si miercuri vom face o excursie la Murano. Plaja este superba, cu nisip fin; exista o portiune unde sunt admisi cateii, deci socializeaza si patrupezii, suntem toti trei multumiti! Avem bineinteles umbreluta si sezlonguri, avem chiar si cort de plaja, pentru zilele cand ramanem pe nisip si la orele amiezii (face umbra bine-bine si are gemulete din plasa, pentru circulatia aerului). Drumul de la casa pana la plaja este de 5 minute, pe jos. Pe plaja nu au acces decat locuitorii satului de vacanta. Este perfect! De aceea, intr-un sejur, intalnesti la plaja mereu aceleasi persoane, pentru ca in general, fiecare isi pastreaza locul 😅 Cei care circula de colo-colo sunt doar vanzatorii ambulanti. Cativa cu autorizatie, care comercializeaza prosoape, cearsafuri, margele si ochelari de soare. Am cumparat intr-o zi doua prosoape (cumparam in fiecare an, ca suvenir de concediu) si vânzatorul acum, ne considera "prieteni" (a se citi "sponzori") 😂 De câte ori trece pe lânga noi, striga "hello my friends" O tactica buna pentru vânzare! Din simpatie, am mai cumparat doua cearsafuri, apoi doua prosoape si inca doua 🤣😂 ... Prosoapele sunt de foarte buna calitate si sarmanul om, aleraga toata ziua pe nisipul incins, cu greutatea produselor pe umeri si brate! Dar gata, de mâine, nu mai cumparam nimic! 🤣

   

Ce mâncam? Hmmm... numai bunatati! Am gasit o piata de legume-fructe si mereu avem fructe de sezon, rosii si ridichi. Cumparam tot a doua zi carne de la macelarie si franzelute proaspete. Obisnuim sa mancam dimineata la noi acasa, Muesli-bio, cu iaurt natural si cu o piersica sau caisa taiata, in bol. Pe la ora 11 servim un espresso pe plaja, alaturi o gogoasa cu crema de vanilie sau o brioche cu marmelada de caise. Pe la ora 14 mancam fructe (piersici, caise, cirese, pepene, struguri) si pe la ora 18 servim masa principala a zilei. O zi facem gratarel, acasa - piept de pui si ceafa de purcel, cate o felie, plus un castron cu salata de rosii, ceapa si ridichi. Cealalta zi mergem la restaurant, comandam peste la gratar sau fructe de mare. Eu merg pe ideea ca peste proaspat, in atatea variante, nu gasesti decat la mare! In general, cu acest program de masa nu m-am ingrasat niciodata, cu toate aceste bunatati! 

Vacanta... nu am auzit niciodata sa dauneze cuiva 😜 Pupici si imbratisari 🤗

Soare, mare, zâmbete, vacantaaaa

... pupici cu nisip si picuri de sare, imbratisari calde si numai gânduri bune, trimitem de pe malul Marii Adriatice ❤️ tuturor celor care poposesc pe aceasta pagina de blog 😘🐾🤗🌞 Un start bun in noua saptamâna!

La castel

(continuare la "Intâmplari- intâmplatoare")

Scaligerii au fost domnitorii provinciei Verona din 1262 până în 1387. În ceea ce privește istoria culturală, ei joacă un rol de constructori ai castelelor Scaliger din nordul Italia si tipic acestora, este terminatia zidurilor si a turnurilor in "coada de rândunica"(emblema lor nobila era "scara").

Si castelul pe care l-am vizitat noil a apartinut familiei della Scala. 

Construit in vârful dealului, castelul medieval ofera o superba priveliste panoramica peste podgorii - vinul de Soave este renumit international. 

Castelul și fortificația orașului Soave este un ansamblu defensiv coerent, construit în jurul anului 1360 de Cansignorio della Scala. Fortificațiile orașului cu cele 24 de turnuri și cele două porți au fost păstrate complet și sunt legate de castel prin ziduri laterale.

Ca toate familiile bogate din acele vremuri, familia della Scala avea foarte multi concurenti si dusmani, iar setea de putere si bogatie nu cunostea granite! Aceasta familie de domnitori a avut mâinile mânjite cu sânge!

Cansignorio a fost domn al Veronei între 1359 și 1375, împreună cu fratele său Paolo Alboino.

A preluat domnia la moartea tatălui său Mastino, împreună cu frații săi Cangrande al II-lea și Paolo Alboino. Cu toate acestea, Cangrande II avea putere efectivă. Cansignorio a complotat împotriva puterii sale tiranice și, după ce l-a asasinat într-o ambuscadă, la 14 decembrie 1359, a preluat controlul orașului.

Cansignorio a guvernat Verona cu moderație și a îmbogățit-o cu numeroase clădiri, inclusiv Ponte Navi sull'Adige și primul turn cu ceas din Italia, Torre del Gardello.

Pe patul de moarte, în 1375, a comandat uciderea fratelui său Paolo Alboino (care fusese practic închis din 1365), pentru a le garanta succesiunea fiilor săi Bartolomeo al II-lea și Antonio.

Mormântul lui Cansignorio este una dintre celebrele chivote Scaliger din Verona.

Ghida noastra ne-a spus ca spre exemplu, castelul a fost construit in asa fel incat, pe timpul unei plimbari in turn, o trapa secreta sa poata fi deschisa si dusmanul familiei sa cada intr-o groapa de unde nu mai existau sanse de scapare! Când castelul a fost renovat, in acasta groapa a fost gasita o depunere de doi metri de oseminte!

Deasemenea, exista un tunel prin care, in caz de asediu, principalii familiei sa poata fi salvati si scosi din castel, departe, la capatul zidurilor.

Dupa atata istorie infricosatoare, ne-am retras la umbra sub maslini si smochini, am ascultat un concert de cicade, inconjurati de fluturi si parfum de salcâm albastru si oleandrii.

Am incheiat vizita la noii nostri prieteni cu o masa copioasa cu... cu ce altceva decât mititei, cartofi prajiti, mustar, bere rece si buna-dispozitie ca la români!?! 

PS: Multumim si pe aceasta cale Dianei si lui Gelu pentru ospitalitate si pentru caldura cu care ne-au insotit. (La caldura sufleteasca ma refer aici... Cea atmosferica a fost un pic prea exagerata😁 au fost 36°C la umbra!) Tommy, si el dragalasul a impartit cu Leo acelasi blid cu mâncare! 

Sunt multe minuni pe lumea asta, iar intalnirea noastra cu cei trei, este  una din ele❤️

Intâmplari-intâmplatoare

A trecut deja o saptamana din vacanta noastra pe tarmul Marii Adriatice. 

Din pacate, ieri s-a terminat seria de vacanta pentru cei de o saptamana. Atât prietenii din Italia (Diana, Gelu si Tommy) cât si cei din Elvetia (Denise, Daniel si Lisie) au impachetat deja... de vineri seara. Ne-am luat ramas bun si tare rau ne a parut... 

Sâmbata de dimineata, se adunasera ceva nori pe cer si batea vântul. Ne-am zis "asta este o zi ideala pentru o excursie"... Dar unde sa plecam?! Diana si Gelu ne-au spus ca locuiesc intr-o statiune turistica, la 200km de mare. Asa ca am hotarat spontan sa ii insotim pe drumul spre casa 😊 Dupa vreo 25 km ne-am oprit intr o benzinarie sa alimentam. Si... cine credeti ca a oprit in aceeasi benzinarie?! Familia din Elvetia 😁🤣 Ne-am bucurat de coincidenta, ne-am luat din nou ramas bun si am pornit fiecare pe drumul lui. Dupa vreo 100 km, imi zice Helmut "elvetienii ne depasesc" 😁 Am crezut ca glumeste, dar intr-adevar ei erau. Am râs cu gura pana la urechi, ne-am fotografiat din mers, ne-am facut cu mana si ne-am trimis pe WhatsApp fotografiile. 

Dupa o calatorie de inca o ora si ceva, ne-am atins telul. Ne-am oprit la Castelul Scaligero. (va urma)

PS: Se spune ca nimic pe lumea aceasta nu este intâmplator! ❤️

De Sânzinen...

♥️ Sa aveti parte de o noapte magica, inmiresmata cu parfum de Sânziene! Zânele bune sa va ocroteasca si roua florilor sa va daruiasca sanatate! Intreaga zi sa va fie numai voie buna, cântec si veselie! ❤️

 

Delta Adige

 

Bineinteles ca si in aceasta vacanta ne-am facut noi prieteni, o familie din Elvetia (elvetieni originari) si o familie din Italia, originari din Galati. 

Ieri am facut gratarel la noi pe terasa si i-am invitat pe Diana, Gelu si micutul Tommy. Am mancat cate o bucata de steak de purcel, cate una de piept de pui, barbatii si cate un carnacior, am avut si porumb fiert si prajit la gratar si salata de rosii italiene, castraveciori, ridichi si ceapa. O delicatese! Desertul l-au adus musafirii nostri: cafea Mokka si prajitura de cacao. Am baut vin alb si rosé, italiene... ne-am ospatat pana aproape sa ne plezneasca burtile! 

Chiar si Leo si Tommy au primit cate o bucata de carnita la gratar! Dupa masa, ne-am spus "acum ce facem cu surplusul de calorii?!" Gelu a propus sa mergem pe jos la "Torre Panoramica Foce dell'Adige" una din atractiile turistice din regiune. A fost un mars de o ora prin nisip, de a lungul plajei... Am pornit pe la ora 20 dupa ce ne-am spray-at cu solutie impotriva tantarilor. 

A fost o mica aventura, o plimbare superba la locul unde Adige se varsa in Marea Adriatica. Am urcat in turnul de observatie pe scarile spiralate exterioare si am admirat panorama. Deasupra noastra nu era decat un ciot de luna si Luceafarul. La ora 22 am fost din nou acasa 🤗

Rasarit de soare - Reflexii in oglinda

M am trezit la ora 5, greu de tot! Nu m am pieptanat si nici nu m am spalat pe dinti... am imbracat un tricou si pantaloni scurti, mi am luat telefonul si stickul pentru selfies si am plecat cu Leo spre plaja. Helmut nici nu ne a auzit cand am inchis usa. De la casa noastra de vacanta nu avem de mers pana la plaja decat 5 minute pe jos. La ora 5:20 s a produs miracolul... Discul de foc s a ridicat din apa marii. Mai intai pe sfert, apoi jumatate de disc... Plaja a fost a noastra 🥰 (pe partea cealalta a digului, pe plaja a mai fost doar o familie cu doi Teenagers). Mi am umplut sufletul cu frumusete si mintea cu energie pozitiva 💖 A facut cateva fotografii si la ora 5:45 am fost din nou acasa 🤗 O noua zi de vacata a incaput 😎

Miercurea fara cuvinte - Solstițiul de vară 2023