Se afișează postările cu eticheta Marea Adriatica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Marea Adriatica. Afișați toate postările

miercuri, 27 august 2025

Jurnal de vacanta 2025

Iulie 2025:  Italia - Rosolina Mare, Verona, Malcesine



August 2025: România - Sibiu, Gura Râului, oprire în Győr /Ungaria
11...
12...
13....
14...
15...
16...

miercuri, 16 iulie 2025

Jocuri la malul marii - Miercurea fără cuvinte 29-2025


LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

vineri, 11 iulie 2025

Când Luna se ridică din mare

Am ieșit cu Leo pentru ultima tură, să încheiem ziua. Se lăsase întunericul, trecuse de ora 21:30. Aerul păstra încă blândețea caldă a zilei.
Am ales să nu ne plimbăm pe alei — acolo încă era vânzoleală, muzică, bazar și miros de vată pe băț... În seara asta, "ceva" ne-a îndrumat pașii spre faleză.
Pe plajă, în capătul digului, ne-am oprit... și am rămas fără cuvinte. Pe abisul moale și întunecat al cerului atârna o perlă de lumină. Luna — superbă, perfect rotundă — se ridica tăcută, blândă, aproape timidă... ca și cum nu ar fi vrut să tulbure liniștea nopții.
Razele ei alunecau în dâre sidefii pe obrazul mării. Strălucea peste valuri în toată splendoarea, așa cum eu nu o mai văzusem vreodată. Se prelingea în licăriri fluide pe vârful valurilor ca o șoaptă de aur... Mi s-au umezit ochii de emoție. Și de recunoștința că am fost acolo.
N-am putut opri momentul într-o poză... telefonul meu amărât nu are rezoluție bună noaptea.
Dar ne-am umplut sufletul de frumos.
Dacă veți fi vreodată la mare, când Luna se ridică din valuri — nu o ratați. Sunt clipe care vă răscolesc toate emoțiile.
Eu, de acum, voi fi mereu atentă. Răsăritul lunii peste mare e ceva ce vreau să trăiesc din nou.

joi, 10 iulie 2025

Pe malul mării Adriatice...(RIO 28/2025)

... într-o zi fără vânt, am căutat cele mai frumoase sclipiri ale valurilor, special pentru rubrica Reflexii. 
Razele blânde ale soarelui dansau peste apa limpede, turcoaz, iar lucirile se transformau în reflexii de diamant. Valurile se retrăgeau tiptil, iar urmele talpilor goale dispăreau ușor pe nisipul fin și cald.
Lumina, lipsa grijilor și respirația continuă a mării se împleteau într-un ritm profund, aproape muzical.
Aerul era clar, timpul părea suspendat. Cerul - pictat cu albastru infinit, părea nemișcat iar marea, cu splendorile ei pure, se odihnea în propria frumusețe. 
Autentic, firesc — perfectă în imperfecțiunea clipelor.
 Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

miercuri, 9 iulie 2025

Vacanta la mare - Miercurea fara cuvinte 28-2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

luni, 7 iulie 2025

Jurnal de vacanta, episodul 1

După un drum lung și o mașină ticsită până la refuz, am ajuns, în sfârșit, la Rosapineta – un colț de paradis cuprins între o pădurice de pini și valurile mării. Ne-am instalat rapid în bungalow-ul nostru, fiecare bagaj și-a găsit locul potrivit, apoi ne-am reunit cu prietenii noștri din Soave, ajunși cu câteva ore înainte și cazați la câteva bungalowuri mai departe.
Cu pofta verii în priviri și cu bere rece, direct de la gheață, ne-am așezat la povești, ca și cum nu ne-am fi văzut doar de o săptămână. Seara a continuat cu un grătar savuros, salată de roșii, grisine crocante și espresso intens – un festin simplu, dar perfect.
Ghidați de lumina lunii dar inainte ca noaptea sa se asterne, am pornit spre plaja, în căutarea unui locul ideal pentru petrecerea următoarelor zile. L-am ales lângă turnul salvamar. Ne-am instalat "tabăra", marcând locul cu umbrelele bine înfipte în nisip și șezlongurile așezate în semicerc. Apoi, mulțumiți de alegerea făcută, am pășit desculți spre țărm, unde valurile se spargeau blând într-o apă surprinzător de caldă, ca o îmbrățișare sinceră de bun venit.
După o primă noapte dormită deosebit de bine, dimineața a început cu ritualul sacru al cafelei, savurată cu privirea pierdută spre mare. A urmat apoi o migrare leneșă către plajă, doar cu prosoapele sub braț.

Ne-am bucurat, ca în anii trecuți, de frumusețea simplă și sălbatică a plajei din Rosapineta și pentru energia vibrantă care o definește. Fiind o plajă dedicată persoanelor cu căței, locul e plin de patrupezi fericiți și bipezi care trăiesc vacanța la maximum.
Surpriza cea mare a venit din partea Dianei și a lui Gelu, care i-au oferit lui Leo un șezlong special. Parea sa fi fost exact ceea ce ii lipsea – l-a adoptat pe loc, cu o naturalețe cuceritoare. Cu aerul său relaxat, instalat confortabil și cu privirea la orizont, de-acum, părea stăpânul plajei.
Am petrecut întreaga dimineață la mal, alături de prietenii noștri și de Leo și Tommy – complici neobosiți la joacă și veselie. Ziua s-a transformat într-o adevărată sărbătoare, cu bălăceală, soare cât cuprinde, umbră cât să fie bine, cafeluțe aromate și bineînțeles, Hugo și Campari de la barul de pe plajă.
A fost o zi completă – intensă, relaxantă și veselă, o primă zi de vacanță la mare.

luni, 9 iunie 2025

Gust de vacanță și o surpriză neașteptată

Zilele trecute povesteam despre vise și pregătiri pentru vacanța de vară—momentul acela magic când, înainte de plecare, îți permiți să te transpui mental într-o atmosferă de concediu. Și ce mod mai bun de a face asta decât prin mâncare? Povesteam despre cum am hotărât să creez un meniu de o zi, inspirat din Italia, Franța și Spania, cu ingrediente fine, bio, speciale.
Cu această idee în minte, sâmbata am pornit la cumpărături. Circa... 70€ mai târziu (😜), am ajuns acasă, unde m-a întâmpinat Helmut cu o observație directă: „Cam scump, nu crezi?!” Desigur, am argumentat că unele produse vor rămâne pentru mai mult timp, nu doar pentru această zi de răsfăț gastronomic... Și exact în timp ce despachetam cumpărăturile și dezbăteam prețurile, sună cineva la ușă. Helmut deschide și îmi spune: „Mergi tu, trebuie să semnezi, e o recomandată din Italia.” Din Italia?! Nimeni nu m-a anunțat de vreun pachet, prietenii noștri ar fi dat un mesaj pe WhatsApp…
Curioasă, semnez și deschid. Era o amendă pe numele meu—pentru o viteză de cca. 97 km/h într-o zonă de 90 km/h, aplicând toleranța de 5 km/h, adică pentru o depășire de 2 km/h. 😬
Incidentul? 3 iulie 2024 / ora 18:21 - provincia Rovigo, regiunea Veneto. Costul? 70,4€, dacă plătim în primele cinci zile. Dacă nu, 83€. Iar dacă mai așteptăm, poate pentru a consulta un avocat, amenda va urca la 127,5€!!!
Deși ambele mașini sunt pe numele meu, cea mare—folosită și pentru concedii—e mereu condusă de Helmut. Niciun motiv de reproș, însă! O depășire de 2 km/h peste limita legală putea foarte bine să mi se întâmple și mie.
Am achitat imediat online, căci sincer, nu ai șanse* în astfel de situații în străinătate. 
Apoi, uitându-mă la Helmut, l-am întrebat zâmbind: „Și acum? Crezi că meniul nostru a fost scump?” 🥴😅
Uneori, realitatea te surprinde cu ironii de neuitat. Și uite așa, visul unei vacanțe culinare s-a transformat într-un moment de reflecție amuzant despre costuri și surprize neașteptate!

*) Amenda este valabilă! În Italia, autoritățile au până la 360 de zile pentru a notifica șoferii străini despre o contravenție rutieră, ceea ce înseamnă că poți primi o amendă chiar și la un an după ce ai vizitat țara. Dacă nu o plătești, pot exista consecințe, cum ar fi penalități suplimentare sau probleme în cazul unei viitoare călătorii în Italia. Concluzia? Daca am fi fost plecati de acasa, sa zicem pentru înca 20 zile... amenda nu ar mai fi fost valabila!!! 😝

duminică, 25 mai 2025

Memento mori

Mai e doar o lună până la concediul de vară, pe care îl vom petrece la fel ca anii trecuți, pe malul Mării Adriatice. Ar trebui să fie o perioadă de entuziasm și planuri, însă anul acesta plecarea noastră va purta o umbră de tristețe...
Acum un an, chiar în ziua aceasta, ne-am întâlnit la restaurant cu foștii noștri vecini – Reinhard, Magdalena și cățelușa lor, Molly. Le-am povestit că urma să plecăm la mare în concediu, iar ei și-au exprimat dorința să ni se alăture. Au reușit să găsească un bungalow vecin cu al nostru, iar la sfârșitul lunii iunie am pornit împreună spre mare. A fost o săptămână plină de povești, plimbări, râsete și nopți târzii încărcate de voie bună. Am trăit acele momente fără să ne gândim că timpul poate fi nemilos, că unele amintiri vor rămâne doar amintiri...
Ieri, l-am condus pe Reinhard pe ultimul său drum. Cu doar două zile înainte de ziua lui, s-a stins, lăsând în urmă o familie îndurerată...
Vara aceasta va fi la fel și totuși diferită... Valurile vor continua să mângâie țărmul, zilele vor fi însorite, briza caldă va purta mirosul sărat al mării, iar serile vor fi scăldate în lumina blândă a apusului. Vom regăsi aceleași peisaje familiare, același ritm tihnit al vacanței, dar Reinhard nu va mai fi acolo să le vadă, să le simtă, să le trăiască alături de noi...
Ne vom gândi la el, la timpul petrecut împreună, la amintirile care ne-au legat. Vom păstra un moment de reculegere, vom aprinde o lumânare și poate, cumva, prin noi, va simți marea, nisipul, serile lungi și atmosfera tihnită a acelor cine împărtășite odinioară...

marți, 2 iulie 2024

Vacanta la mare

Fiecare zi de plaja la Rosolina Mare, pe litoralul Marii Adriatice, este la fel si totuși altfel... 
Leo, cățelul nostru zglobiu, îsi găsește zilnic noi camarazi de joacă, sapă gropi în nisip si dă vesel din coadă. La orele dimineții, când marea este liniștită, Leo se aventureaza curajos în apă, savurând momentele de răcoare si de libertate. 
Cerul albastru fără nori, soarele fierbinte si briza mării încărcată cu sute de nuanțe de alge si săruri, ne ofera o senzatie perfecta de liniste si fericire interioara.
Plaja cu nisipul fin si plin de scoici, umbreluțele colorate, zmeiele atarnând de fire lungi, copiii cu zâmbete largi pe față, cățeii fericiti, valurile spumoase izbindu-se de mal, țipetele de pescăruși, fluturașii si șopârlele mici de la marginea digului... toate acestea înseamnă pură relaxare.

joi, 27 iunie 2024

Reflexii de la malul mării - RIO

 
Va invit sa participati la "Reflexii in oglinda", daca va face placere🤗 o rubrica saptamânala initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

marți, 25 iunie 2024

"Acasa" la mare


Am regasit satul de vacanta din Rosolina Mare neschimbat! La fel de bine organizat, la fel de însorit. 
Ne-a fost repartizat exact acelasi bungalow ca si anul trecut, asa ca ne simtim un pic "ca acasa". Chiar si Leo a fost foarte fericit când coborând din masina, dupa epuizanta calatori de 7 ore a recunoscut "casuta noastra". 
Anul acesta vizavi de noi sunt cazati fostii nostri vecini. Dupa ce Golden Retrieverul lor Jerry s-a mutat in ceruri, au înfiat-o pe Molly, o maidaneza neagra si dolofana, de aceeasi vârsta cu Leo. Este prima lor vacanta cu Molly... Asa ca, prima saptamâna de concediu o vom petrece în compania lor. Saptamâna viitoare, ei se vor întoarce acasa în Bavaria iar în satul de vacanta vor veni prietenii nostri de anul trecut - Diana, Gelu si Tommy. Abia îi asteptam!
Astazi, Magdalena, Reinhard si Molly s-au simtit înca obosiți dupa călătorie si nu au venit cu noi la plaja. Sunt de mers doar cinci minute pe jos, noi abia am asteptam sa revedem marea... Pe când coboram scările spre limba de nisip, am observat o femeie care zâmbea larg si făcea cu mâna în direcția noastra. M-am întors sa vad cui face asa o întâmpinare călduroasă dar... nu era nimeni in spatele nostru... Tânără doamna era alaturi de trei copii si atunci, m-am gândit ca poate am întâlnit-o ieri seara sau azi-dimineata la plimbarea cu Leo. Se întâmpla deseori sa întâlnim familii cu copii mici si... majoritatea copiilor, în inocenta lor, se reped la Leo si vor sa îl mângâie, spre disperarea parintilor care nu stiu ca Leo este pasnic si foarte tolerant. Iar noi ne facem timp si permitem copilului sa primeasca lectia de la parintii lor, sa invete cum sa se apropie de un catel si cum sa ceara voie sa fie mângâiat. Copilul este fericit si parintii ne sunt recunoscatori. Asa, Leo este un pic vedeta ☺☺☺ Si zau ca m-am gândit ca mamica aceasta care gesticula tot mai puternic pe masura ce ne apropiam de ea este asa una. Însa când am fost lânga ea, ne-a spus "Ciao, che bello rivederti!" m-a îmbratisat apoi i-a întins mâna lui Helmut si în final, l-a mângâiat pe Leo... M-am uit mai atenta si daaaa, mi-am amintit! Anul trecut, pe plaja lânga noi, a aparut cândva o tânara familie: mama în brate cu o bebelusa de cateva luni si de mâna cu un baietel de trei anisori si tatal, carând un carucior, o plasa plina cu jucarii si de lesa, un câne mare, foarte blând. Nu au avut decât un prosop pe care s-au asezat toti (ca unde era sa mai care si scaune de plaja?!)... I-am observat asa cum se face la mare ☺ Mama a ramas pe plaja cu bebe si catelul iar tatal s-a dus sa se joace cu baietelul in apa. Când au iesit, l-au învelit pe baietel in prosop iar mama cu bebelusa a stat în picioare. Mi-a fost greu sa vad asa ceva, noi cu doua sezlonguri, umbreluta, masuta, cearceaf si alte acareturi... am oferit cu drag mamei sezlongul meu. Ne-au multumit si din acea zi, ne-am salutat de câte ori ne-am întâlnit. Noi atunci am mai avut doar câteva zile de vacanta si în ultima zi, le-am daruit suportul nostru metalic pentru umbrela. Ca umbrela lor zbura deseori, la cea mai mica adiere de vânt... Ei urmau sa mai stea o saptamâna la mare, asa ca s-au bucurat. Nu i-am întrebat cum ii cheama, dar ne-am luat ramas bun îmbratisandu-ne. Si ca sa nu mai lunges povestea, ei erau cei care s-au bucurat asa sa ne revada! Ce coincidenta sa ne reîntâlnim! Si ei au sosit tot ieri, ca si noi. Anul acesta "bebelusa" merge si stie sa faca din nisip castel si prajiturele! Baietelul este mai nazdravan ca anul trecut si pe lânga batrânul câine, au anul acesta inca un catel! Ne-au spus ca cel de al treilea copil nu este al lor ci al unei prietene plecata sa cumpere ceva. Ce întâmplare draguta! Tare ne-a emotionat! Un proverb german spune ca "în viata, oamenii se întâlnesc de doua ori" /"Man trifft sich immer zwei Mal im Leben" cu acelasi sens al proverbului românesc "culegi exact ceea ce semeni"...
>

miercuri, 12 iulie 2023

Un rasarit, la mare si un apus, pe lac la 500 m.d.m. - Miercurea fara cuvinte 28/23

 
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy WW

luni, 10 iulie 2023

"Acasa" - la mare

Pâna acum, am tot povestit cât de bine ne-am simtit în concediu, la Marea Adriatica, câte excursii am facut si ce am vazut. Acum vreau sa povestesc cum am fost cazati si cum ne-am organizat. 
Am rezervat din timp (noiembrie 2022) o Villino V6K – adica o casuta pentru sase persoane… Pentru sase, este cu siguranta stressant, pentru patru personae cred ca este OK… iar pentru noi doi si Leo a fost mai mult decât perfect! ☺  
Suprafata casutei este de 45m² plus o terasa spatioasa (10 m²), plus curticica împrejmuita cu gard viu, în care se poate parca si masina, direct lânga casa. 
Bucataria a fost o nisa, din camera de zi, mobilata cu suficiente dulapuri, aragaz si combina frigorifica (frigider si congelator). Am avut la dispozitie servicii de masa si tacâmuri, cratite, oale, castroane si tot ce trebuie într-o gospodarie. 
Noi practic am foslosit foarte putin din toate acestea, deoarece am mâncat mai mult la restaurant; iar în putinele dati când am pregatit cina acasa, am facut gratarel, pe gratarul nostru electric si câte o salata asortata: rosii, ridichi, castraveciori, ceapa, ulei, otet, sare, piper. 
Dimineata, la micul dejun am folosit câte un bol de ceramica - pentru Müsli cu iaurt si fructe proaspete. Fructiera a fost mereu plina, pentru ca am cumparat mereu fructe proaspete. 
Nu departe de casuta noastra a fost centrul comercial al satului de vacanta ( o alimentara cu macelarie si brutarie incluse), un magazin de electrocasnice, un magazin de închiriat biciclete, trotinete, carucioare, etc si un magazin de cosmetice si articole de plaja. Brutaria a functionat pe baza de bon si coada luuunga – eu nu am “luptat” niciodata pentru pâine proaspat scosa din cuptor! M-am multumit cu câte o bagheta, din când în când. În rest, am gasit sa cumparam absolut orice si de foarte buna calitate!
Ce nu am avut, a fost cafea... si recunosc, a fost greseala mea ☺ Helmut a vrut sa ia masina-automata de cafea, însa eu m-am opus, spunând ca “vom fi in tara cu cel mai înalt cult al cafelei din Europa”… Nu am luat însa în calcul, ca barurile / cafenelele, se deschid dupa ora 8:30 si noi, suntem obisnuiti sa ne trezi cel târziu la ora 7:30 ☺ Deci nu am avut cafea la micul dejun. Abia dupa prima plimbare cu Leo pe țărm, în drum spre casa, ne opream la café-bar si serveam primul espresso al zilei. 
Sufrageria a avut masuta, canapea, comoda cu televizor prin cablu (am avut toate posturile internationale) si statie de climatizare (nu am folosit-o decât rar). 
Din sufragerie în stânga si în dreapa se deschideau doua dormitoare cu pat dublu, fiecare cu baie (cabina de dus, chiuveta, WC, dulapioare). Ne-am lăfăit fiecare în dormitorul lui, savurând fiecare libertatea de a dormi asa cum îi place – cu geamul deschis sau închis, cu obloanele trase sau nu, fara sa ne deranjam cu sforaituri sau treziri spontane pentru toaleta ☺☺☺ Leo si-a ales la care din noi doreste sa doarma si s-a împartit în mod egal, dovada ca fiecaruia ne-a mers foarte bine! ☺ 
Pe terasa am avut o banca din lemn (pe care am folosit-o pentru depozitarea gentilor de plaja, sa nu împrastiem nisip prin toata casa) si o masa cu sase scaune. 
Tot aici pe terasa a existat si un stativ pentru întins rufele umede sau spalate (prosoape, costume de baie) si de acasa am avut si cârligi pentru fixarea lor ☺
 
 
Tot de acasa, am avut si lenjerii de pat si fete de masa. De altfel, am adus cu noi nu doar cearceafuri ci si paturi si perne (ale mele sunt pufoase si miros atât de bineeee! ☺). Masina a fost plina vârf, am luat în calcul faptul ca petrecem doua saptamâni, am avut 4 lenjerii de pat si cred ca peste 15 prosoape. Dar… am mai cumparat înca vreo 10 prosoape, de la “amicul nostrum” egipteanul. Am cumparat si cerceafurile acelea mari cu imprimeuri mandala, foarte bune pentru plaja dar mai ales pentru atârnat în jurul terasei, pentru a face umbra. Toata lumea avea ☺ si… precum locuitorii de pe insula Burano, noi ne recunosteam rapid casuta dupa cearceafurile colorate atârnate în fata terasei ☺☺☺ 
Casutele sunt toate aproape la fel – aceste Villini V6K sunt cele mai confortabile (am verificat). Ca le cheama "bungalow", "clalett" sau "villini"... unele au doar o camera si o baie, altele au o camera si dormitor si baie, unele au camera mai mari, altele mai mici, dar în principiu au toate o bucatarie-nisa, terasa si curticica. [Noi am fost si anul trecut aici, in satul de vacanta si atunci am închiriat un Mobilehome pentru o saptamâna. M-am simtit ca în rulota! A fost extrem de strâmt...]. Nu stiu sigur, dar cred ca sunt peste 500 de casute! Rosapineta este într-adevar un SAT de VACANTA!
Toate casutele au avut la dispozitie sezlonguri si o umbrela de soare, ce puteau fi luate la plaja (noi nu le-am folosit, le-am avut pe ale noastre de acasa). Pentru ca plaja - este una “normal” fara scaune aliniate si umbrele fixe! Este o plaja salbatica (dar curatata zilnic de tractor cu grebla), pe care poti sa iti alegi zilnic locul si sa te bucuri de libertatea de a-ti orienta umbrela dupa placul inimii. 
Anul trecut am închiriat o cabina direct pe plaja unde am încuiat toate lucrusoarele de plaja, anul acesta se pare ca furtunile din luna aprilie le-au distrus, ca nu mai erau. Însa am luat modelul celorlalti turisti si am legat sezlongurile de umbreluta cu un lacat de bicileta. In principiu, puteam sa le lasam asa, libere, pentru ca nu le fura nimeni! Plaja este rezervata doar pentru locuitorii satului de vacanta, turisti de o zi nu exista. Si în plus, satul a fost foarte bine îngrijit si oamenii de ordine au facut în fiecare noapte tururi cu bicicletele pentru a verifica daca se respecta linistea sau daca sunt probleme. 
Planul satului de vacanta – aici ☺ 
În principiu am avut acces si la piscina / strand, însa eu evit apa cu clor, mai ales când exista atât de aproape în mod natural, apa de mare si plaja cu nisip. 
În satul de vacanta sunt deasemenea terenuri de fotbal, tenis de câmp, tenis de masa, mini-golf, baschet, bowling, fitness-studio, centru cosmetic si de masaj, dispensar medical (atât pentru oameni cât si pentru însotitorii patrupezi), salon beauty pentru câini, spalaltorie de rufe, supraveghere pentru copii… Satul de vacanta este dotat cu tot ce presupune civilizatie. 
Ne-am simtit atât de bine, încât am facut deja cerere la administratia satului de vacanta, sa ne aiba în vedere si pentru la anul! ♥ De ce v-am spus toate acestea?! ☺ Pentru ca tare m-as bucura sa ne întâlnim la anul pe plaja la Rosolina Mare! ♥

joi, 29 iunie 2023

Salutari de la Rosolina Mare 🌞

 
Inca doua zile de plaja apoi... impachetam si pornim la drum. Planul este sa facem o pauza de cateva ore la Laggo di Garda, in zona Nago-Torbole... 
Vacanta se apropie de sfârsit, insa nu imi pare rau, parca ma bucur sa ajung acasa 💖 14 zile de soare arzator, nisip, mare si mâncaruri cu peste sunt suficiente, sa-mi astâmpere pofta pâna la anul ce va veni!

Sclipirile marii - Reflexii in oglinda

Rubrica preluata de la SoriN 
Dacă doresti să participi la rubrica "Reflexii în oglinda" - publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

sâmbătă, 24 iunie 2023

Intâmplari-intâmplatoare

A trecut deja o saptamana din vacanta noastra pe tarmul Marii Adriatice. 
Din pacate, ieri s-a terminat seria de vacanta pentru cei de o saptamana. Atât prietenii din Italia (Diana, Gelu si Tommy) cât si cei din Elvetia (Denise, Daniel si Lisie) au impachetat deja... de vineri seara. Ne-am luat ramas bun si tare rau ne a parut... 
Sâmbata de dimineata, se adunasera ceva nori pe cer si batea vântul. Ne-am zis "asta este o zi ideala pentru o excursie"... Dar unde sa plecam?! Diana si Gelu ne-au spus ca locuiesc intr-o statiune turistica, la 200km de mare. Asa ca am hotarat spontan sa ii insotim pe drumul spre casa 😊 Dupa vreo 25 km ne-am oprit intr o benzinarie sa alimentam. Si... cine credeti ca a oprit in aceeasi benzinarie?! Familia din Elvetia 😁🤣 Ne-am bucurat de coincidenta, ne-am luat din nou ramas bun si am pornit fiecare pe drumul lui. Dupa vreo 100 km, imi zice Helmut "elvetienii ne depasesc" 😁 Am crezut ca glumeste, dar intr-adevar ei erau. Am râs cu gura pana la urechi, ne-am fotografiat din mers, ne-am facut cu mana si ne-am trimis pe WhatsApp fotografiile. 
Dupa o calatorie de inca o ora si ceva, ne-am atins telul. Ne-am oprit la Castelul Scaligero. (va urma)
PS: Se spune ca nimic pe lumea aceasta nu este intâmplator! ❤️