Asa cum ne-am propus, ne-am trezit sâmbata la ora 3 noaptea pentru a porni la drum la ora 4. Leo a fost total derutat... nici nu a vrut sa se dea jos din pat. Abia când a vazut ca ne încaltam, a realizat ca e serios, vom pleca cu adevarat in toiul noptii.Bagajele au fost încarcate în porbagaj înca de cu seara. Am organizat totul în asa fel incât in interiorul masinii sa nu avem decât posetele, sa avem spatiu confortabil pentru lunga calatorie care ne astepta.
Dupa cum am povestit in articolul anterior, pentru Leo a fost pregatita o cutie de transport care ocupa doua din cele trei locuri pe bancheta din spate. Afara era înca întuneric si în masina bineînteles, s-a stins lumina când am pornit si cu toate ca Leo si-a acceptat locul în cutie fara sa protesteze, dupa cateva minute a început sa se smiorcaie. Mi-am închipuit ca îi este ciudat singur, în întuneric, asa ca la primul semafor mi-am schimbat locul si am venit din fata, sa calatoresc lânga cutia lui, pe bancheta din spate. Initial m-am gândit ca va fi doar pâna când va rasari soarele, însa pâna la urma, am ajuns la destinatie în aceasta formatiune ☺ Cum m-a vazut lânga el, cum s-a linistit, s-a facul colacel si a adormit. Din cand în când s-a trezit, si-a scos boticul pe usa, s-a facut din nou melc si iar a adormit. Prima pauza am facut-o pe la ora 6 si jumatate, dupa ce am trecut granita în Austria.
La noi în Augsburg e vara de mai bine de o luna, de aceea ne-am îmbracat lejer, mai ales ca destinatia de vacanta este Bella Italia, tara în care soarele râde mereu. În Austria însa, la Pasul Brenner termometrul a aratat 8°C! Între vârfurile Alpilor, soarele înca nu era vizibil, tocmai se ridica ceata din vai... Superb peisaj! Am iesit sa fac o tura mica cu Leo si... am înghetat! Într-o parcare de benzinarie, unde am alimentat (în Austria benzina e cea mai ieftina 1,45€/l, în Germania este 1,55 si în Italia 1,75€/l), am tras din geamantan un pantalon si o jacheta si m-am îmbracat ca altfel, simteam ca ma prinde raceala! Ar fi fost un cosmar în concediu! Cum am intrat în Italia, vremea s-a încalzit din nou.
Pe parcursul drumului am facut cam la fiecare 3 ore câte oo mica pauza si o singura data am facut o pauza lunga de o ora, la Verona.
Dupa 500 de kilometri, adica pe la ora 10 - am ajuns la Verona. Am parcat în centru si ne-am plimbat timp de o ora, sa ne dezamortim picioarele.
Cu ani în urma, am fost de cel putin 5 ori în Verona, cunoastem centrul istoric si am vizitat cam toate punctele de atractie turistica. Asa ca de data aceasta ne-am plimbat doar în Piata Bra, am savurat un espresso veritabil, am dat ocol amfiteatrului si am citit planul de concerte din Arena di Verona.
La ora 11 ne-am urcat în masina si am pornit din nou la drum. Leo a intrat în cutia lui si a dormit sau s-a prefacut ca doarme ☺☺☺ Acasa nu doarme niciodata mai mult de cate o ora, în cursul zilei. Exact cum fac tinerele mame cu bebelusii lor - când bebe pânge, intra în panica, nu stiu ce sa îi mai faca celui mic, sa îl împace si sa fie bine; când bebe doarme adânc vin sa verifice de ce nu plânge?! ☺☺☺ Asa si noi, oare ce are Baiatu' de este asa de cuminte, nu care cumva sa fie bolnav! ☺☺☺ Leo a fost ca o jucarie de pluș - exact la fel de cuminte ca ursuletul - jucaria lui preferata! ☺☺☺
Am ajuns în Piombino conform planului nostru, pe la ora 16:30. De fapt, exceptând patania de la ultima statia de pedaggio, aproape totul a decurs conform planului...
Ruta din Germania în Italia trece prin Austria si pentru autostrada austriaca, am cumparat înca de acasa Vignette dus-întors. Italia finanteaza întretinerea autostrazilor prin sistem pedaggio (pe germana Maut). Pentru cine nu stie ce înseamna: pentru o anumita distanta pe autostrada, trebuie achitata o anumita suma - la intrarea în zona de plata, se deschide bariera doar daca ai extras un tichet. La iesirea din zona, predai tichetul si achiti pentru kilometrii parcursi. Pâna în Poimbino au fost trei statii de plata. Prima a fost în apropiere de Verona, a doua în apropiere de Modena si a treia în apropiere de Pisa. La primele doua statii am platit câte 17-18 euro. La ultima bariera, Helmut nu a fost atent si a intrat pe poarta "telepass" unde... nu am primit niciun tichet. Încapatânat, nu a vrut sa ne întoarcem asa cum am propus eu, sa mai intram o data pe poarta pentru cei fara "telepass". Ehei, când am ajuns la iesirea din zona, individul de la ghiseu a vrut sa ne întocmeasca un proces verbal si ne-a spus ca trebuie sa lamurim situatia pe la ce stiu ce administratie, bla-bla, si asta în urmatoarele cinci zile. Cum nu stim sa vorbim italiana nici eu si nici Helmut, am rugat (pe engleza) sa ne lase în amarul nostru, sa ne petrecem concediul linistiti, sa gaseasca o modalitate sa platim acum... Singura varianta a fost sa platim paușal suma de 70 de euro! Am zis "Gratie", am platit si ne-am vazut de drum! ☺
(va urma)
Dificil cu "copiii" necuvantatori, dar in final Leo a demonstrat ca este supus, intelegator cu dorinta voastra de a-l determina sa calatoreasca in cuseta proprie...desi compromisul a fost cam 50% realizat fata de planul initial, ca tot te-a constrans sufleteste sa-i fii alaturi pe bancheta.
RăspundețiȘtergereVacanta splendida cu bucurii, descoperiri, prognoza prietenoasa si in primul rand sanatate maxima!
Te imbratisez si pup, draga Carmen!
Leo s-a schimbat foarte mult, se vede ca a crescut, nu mai e bebe ☺ intelege cand ii spun ceva si se supune. Are incredere totala in mine si in Helmut. Ierarhia pe care si-a format-o este : Carmen - sef, Helmut - sef adjunct, apoi Leo, Raluca, Adela :-)
ȘtergerePe bancheta din spate este la fel de confortabil ca si pe scaunul din fata, însa din spate, nu vad asa de bine pe strada si nu pot sa il ajut pe soferul Helmut :-) Orce vehicul cu pilor si copilot functioneaza mai bine! Noroc ca Helmut este sofer cu multa experienta
Astazi am petrecut a doua zi de vacanta si pot sa spun ca pana acum este su-per-baaaa! Voi scrie imediat :-)
Te pup Gina draga. Trimitem pupici si îmbratisari de pe insoritul tarm al Italiei :-*
Si iata-va porniti in aventura unei vacante minunate, cu o destinatie de vis!! :D
RăspundețiȘtergereCe ma bucur ca ai reusit sa gasesti timp si conexiune de net pentru jurnalul de calatorie. Weeeee!! <3
Imi amintesc cum plecam si noi uneori cu noaptea in cap :))))). Vai si cum sta Leutu cocotat pe valiza :))). Credca am si eu o poza in genul acesta, cand a venit intr-un an Ralu si i-a adus lui Dodo un suport de mancat cu doua vase care se strang. :)) Si se cocotase pe valiza ei :))), care era deschisa.
Probabil ca a fost mai somnoros si dincauza schimbarii aerului - mai ales ca ati fost si pe la "munte" - imprevizibil la capitolul vreme :)), indiferent de vremuri, daca pot spune asa.
Imi place cel mai mult ca nu va faceti vacantele "in stres" si graba. Asa da <3. Cu opriri, cu mici "alimentari" pentru minte si suflet... e minunat. Si Leo, cu ti s-a parut Verona ?:P Vreo Julieta ceva, la balcon?? ;))))
Cat despre patanie.. Sunteti un exemplu de ZEN <3.
Pupici cu drag si sa se deschida sertarul pentru amintirile vacantei in Toscana !!
daaa, bine ne-am regasit ☺
Ștergerenoi ne trezim de obicei devreme, chiar si in concediu... niciodata mai tarziu de 8. De aceea, pana la ora 20 ne-am cam facut programul si ne-am consumat energia de o zi ☺ Asa ca ne retragem acasa si petrecem linistiti sfârsitul de zi. De obicei la televizor sau pe laptop ☺☺☺ Casa noastra are legatura WiFi asa ca nu exita impedimente. Jurnalul de vacanta este doar cu doua zile asincron :-) Poate voi reusi cumva sa il aduc la zi :-) ma straduiesc :-)
Nu cred ca a fost somnoros din cauza vremii sau a schimbarii aerului... eu cred ca pur si simplu a inteles ca nu poate sa faca altceva decat sa stea linistit si sa motaie.
Masina noastra închide automat usile cand începe sa ruleze si descuie automat când se opreste motorul (pe timpul calatoriei nu se poate nici cu intentie si nici accidental sa deschizi portiera) Leo a invatat ca atunci cand aude ca se descuie usile, ne dam jos din masina si el sare din cel mai adanc somn, nu care cumva sa coborâm si pe el sa il uitam in masina ☺☺☺ De câte ori am coborât a fost vioi si pus pe nazbâtii. Catei si cateluse am intâlnit o multime - italienii sunt cei mai iubitori europeni de catei! Cred ca au cei mai multi catei pe cap de locuitor. Unii catei sunt rai, incep sa latre inainte de a ajunge in dreptul lor, maraie si vor sa sara sa muste. Leo mereu vrea sa se joace, cu orice catel, mai mare sau mai mic decat el :-) A avut o multime de experiente ciudate, din fericire nu a fost niciodata ranit, asa sa ramana si cu trauma.
Noi in general ne organizam excursiile sau vacantele activ, insa omeneste... si mai nou, câineste ☺☺☺ Adaptam timpii la nevoile celor mici si celor mari ☺☺☺
In toate tarile europene cu vechime in autostrazi (Romania inca este lipsita de retea de autostrada si deci, nu are legi riguroase privind siguranta in circulatia autovehiculelor) nu este permisa oprirea decat in locuri amenajate sau marcate. Nu se poate opri nicaieri, doar pentru ca lanul cu flori este superb si ce fain ar fi sa facem o fotografie, sau ca lunina cade perfect pe un turn de biserica si reprezinta un motiv deosebit pentru un tablou... Dar facem mereu pauze pe timpul calatoriilor de lunga durata - este bine pentru sofer si pentru calatori ☺
Tja, patania... asta sa fie cea mai mare paguba! Bine ca s-a sfarsit cu bine ☺
Pupici si imbratisari din Piombino! :-*
Mi-ar placea sa-ti scriu ca am "stat la geam" si-am admirat peisajul dar... mai mult cu Leo am stat, in casuta lui! :) Trebuie sa fie tare comoda si confera un fel de... plus de siguranta - in sensul ca poate ignora tot ce ar fi posibil sa nu-i placa sau sa-l sperie! :) Am si eu un urs - mare - pe care-mi mai asez capul uneori (imi mai trebuie "casuta" - si masina!!!). :)
RăspundețiȘtergereAproape ca am trait si "episodul" cu tichetele! O stare, cumva, de agitatie - e tare rau cand nu vorbim aceeasi limba. :) Am savurat si espresso dar si plimbarea prin Verona - eu as avea voie fara lesa pe acolo. :)
Tare-i faina excursia voastra! :)
Distractie frumoasa sa aveti si totul sa curga lin!
Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3
Cuseta lul Leo - asa cum superb a denumit-o Gina, in comentariul de mai sus ☺ este ideala pentru catei in calatorii cu masina, pentru ca li se asigura spatiu doar pentru ei, fara sa fie nevoiti sa poarte ham legat la centura de siguranta. Hamul nu este incomod, insa fara, este minunat! ☺ Leo se poate intoarce pe ce parte doreste - altfel, centura de siguranta ii ingradeste posibilitatile de "colacel" :-) Ce am mai observat pe parcursul acetui drum, cuseta are 3 pereti partial din plasa si unul complet din panza de cort. Intre scaunele din fata exista doua diuze de aer conditionat cere ventileaza spre bancheta din spate si una din din ele, ventileaza direct in cuseta - deci temperatura este deosebit de placuta! mai placuta decat in restul incaperii masinii (temperatura poate fi reglata, nu exageram niciodata. Daca afara sunt 30 de grade, atunci reglam aerul conditionat in masina la 22-24 grade). Repet - nu exista niciun motin´v sa nu ii placa in cuseta. Insa rasfatatul Leo, are mereu nevoie de contact direct cu "mami" sau "tati" :-) Chiar si cand spre exemplu suntem la un restaurant si el ia loc pe paturica lui sub masa, isi pune capul sau o labuta pe piciorul meu, sa fie sigur ca sunt acolo ☺ E tare dulce!
ȘtergereAstazi am trait cu Leo alte noi situatii de gingasie... Ne topim de dragul lui! Sunt sigura ca cine nu are catel nu intelege ce spun eu sici, insa tu... ma intelegi perfect. Te pup draga mea si iti transmit ganduri bune de pe litoralul Marii Tireniene. Pupici de la trio pentru trio <3 <3 <3
Ce frumoasă călătorie! Și ce frumos ne povestești, dragă Carmen, de fiecare dată. Tocmai pățaniile neprevăzute dau farmec călătoriilor. Iar Leo este un dulce, pupa-i-aș botoșenia simpatică. Este... „dilicios”, vorba Sarei. Când i-am arătat poze cu el, a început să mă roage să ne luăm și noi unul la fel! :-)
RăspundețiȘtergereVacanță frumoasă în continuare și zile pline de bucurii!
Alex draga, eu am avut doi foxterrieri cu par sarmos inca pe cand locuiam in Sibiu - pe vremea cand fetitele erau in scoala primara. Insa sincer iti spun, e pacat sa luati catel daca nu este cineva acasa cu el. Noi il inchideam in apartament cate 8-9 ore singurel... pe atunci nu ma gandeam cat de oropsit poate fi asa un catel, dar acum, de cand il avem pe Leo, am realizat ca asa traieste un catel fericit ☺☺☺ Helmut este permanent acasa cu el. Si avem curte, e liber sa se zbenguie. In plus mergem cu el regulat, macar de 3 ori pe zi la plimbare - in parc, pe camp sau pe malul lacului... Cere mult timp, insa investitia este deosebita! Atata veselie si fericire ne daruieste micutul Leo ca zau iti spun, il iubim ca pe copilul nostru! Fetele chiar si spun ca Leo este fratele lor ☺☺☺ Si maica-mea, de cate ori vorbim la telefon, ma intreaba "ce nazbâtii a mai facut nepotu' " ☺☺☺
ȘtergerePupici de la Leo pentru Sara. Salutari si ganduri bune de pe tarmul Marii Mediterane, spre Târnaveni :-)