Se afișează postările cu eticheta pian. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pian. Afișați toate postările

sâmbătă, 1 august 2026

Gnossienne – o poartă spre visare

🌞A trecut luna lui Cuptor... E sâmbătă dimineața. Sunt încă în pijama. Aerul are o moliciune suportabilă, încă nu dogorește. Lumina blândă mă învăluie și‑mi dă un plus de confort. Îmi beau cafeluța în pat, cu tihna aceea simplă și rară a unei dimineți fără grabă. Weekendul meu începe azi cu Gnossienne No. 1.
Erik Satie m-a fascinat mereu, tocmai pentru că muzica lui nu seamănă cu nimic din ce am auzit vreodată. Muzica lui nu te împinge, nu te conduce, nu te obligă să o urmărești. Te lasă să respiri. Te lasă să visezi. Te lasă să fii.
Există în Gnossiennes o liniște care nu e tăcere, ci o formă de claritate. Fiecare notă pare să vină dintr-un loc ascuns, ca și cum ar fi descoperită, nu compusă. Nu are ritm fix, nu are măsură, nu are granițe. Curge liber, exact cum curge o stare. Poate de aceea mă relaxează. Nu mă agită, nu mă împinge nicăieri, nu mă forțează să anticipez nimic. Îmi dă voie să plutesc, să mă desprind de zgomotul zilei și să intru într-un spațiu care e doar al meu.
Satie a inventat cuvântul Gnossienne – un termen unic, acceptat în muzicologie tocmai pentru că piesele sunt scrise într-un stil care nu exista înainte — libere, fără măsură, fără reguli. Seria Gnossienne a ajuns să desemneze acest stil aparte. Nu un gen universal, ci o categorie muzicală asociată exclusiv cu Satie. Muzica nu aparține niciunei forme clasice, nu se supune niciunei reguli. E o lume mică, rotundă, misterioasă, în care intri ca într-un labirint fără teamă. Nu cauți ieșirea, ci te bucuri de drumul care se desfășoară încet, cu pași moi, cu repetiții care nu obosesc, ci liniștesc. De fiecare dată când o ascult, am impresia că timpul se dilată puțin, că se face loc pentru visare, că se deschide o fereastră spre ceva mai blând.
Poate de aceea revin mereu la aceste piese. Au ceva ritualic, ceva care mă așază, mă calmează, mă desprinde de tot ce e prea grăbit. Gnossienne No. 1 nu e doar o melodie, e o stare. E o respirație. E un fel de a privi lumea cu mai multă delicatețe. Și de fiecare dată când o ascult, simt că mă întorc la mine.
Răsfățați‑vă! Weekendul e pentru așa ceva! Lăsați-vă sufletul să aleagă ce-i face bine. メ૦メ૦💋

sâmbătă, 17 iunie 2023

Valsul viselor pierdute...

"The Waltz of Lost Dreams" de Manos Hadjidakis... o melodie care patrunde prin piele, îti mângâie sufletul si îti hraneste spiritul. O melodie plina de iubire, de viata! O melodie romantica care se revarsa peste tine ca petalele de trandafiri rasfirate de vânt. Este senzualitate, pasiune, emotie pura... Plângi, râzi, tresari, cazi si te ridici. Plutesti, te pierzi si te regasesti din nou... Mai luminos, mai curat, mai întelept si mai întelegator... mai aproape de Zei! ♥
  
Curios... la ora aceasta sunt în drum spre Venetia, dar ascult muzica greceasca... Oare de ce? ☺☺☺

Pentru cei care nu stiu - Manos Hadjidakis (născut la 23 octombrie 1925 la Xanthi, Grecia, † la 15 iunie 1994 la Atena) a fost un compozitor grec. Binecunoscut în Grecia, el este creditat pentru introducerea rembetiko și bouzouki în cultura contemporană. Premul Oscar pe care l-a primit în anul 1960 i-a adus recunostere internationala.
A scris partituri pop și muzica de film, titluri devenite la scurt timp foarte populare, dar a scris si lucrări clasice, pentru voce și pian. Talentul său melodic fenomenal nu a facut nicio diferență calitativă între cele două stiluri. Hadjidakis a scris numeroase titluri care au devenit celebre în lume, dar putine au fost asociate cu numele său (spre exemplu "All alone am I").
În 1958 a cunoscut-o pe Nana Mouskouri, o cântăreață foarte talentată, care de atunci a interpretat multe dintre melodiile sale cu vocea ei unică și frumoasă, într-un mod inconfundabil.   
 
În anul 1960 a primit premiul Oscar pentru cel mai bun cântec pentru melodia sa "Never On Sunday" din coloana filmului cu același nume.  
Hadjidakis nu a făcut un secret despre homosexualitatea sa în ultimii săi ani, deși subiectul a fost puțin abordat public în Grecia. S-a stins din viata la vârsta de 69 de ani, în urma mai multor afectiuni de inimă și diabet.
PS: m-as bucura daca Luiza ne-ar spune parerea ei despre aceasta muzica, asa cum este simtita în tara în care locuieste ♥

miercuri, 4 martie 2020

Cel mai scump pianist - Miercurea fara cuvinte 10/2020



Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

miercuri, 1 august 2018

Miercurea fara cuvinte (s.31) - Dorinta


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"

sâmbătă, 9 februarie 2013

Dansul degetelor

Yuja Wang va împlini mâine abia 26 de ani, însa numele ei este deja bine cunosut în întreaga lume! Se spune ca ar fi cea mai mare descoperire din ultiumii 30 de ani!
Yuja Wang s-a nascut la 10 februarie 1987 în Peking/ China. Parintii ei sunt artisti de talie medie, mama dansatoare, tatal, percutionist. Micuta Yuja este înscrisa la vârsta de sase ani la Conservatorul de Muzica din Peking, unde ia primele lectii de pian. Dovedind un talent iesit din comun, este trimisa mai departe la studii în Canada, la Mount Royal College în Calgary. Câtiva ani mai târziu, se muta în Philadelphia. În prezent locuieste în New York si calatoreste foarte mult, sustinând concerte în toata lumea.
În anul 2001 Yuja Wang a câstigat Third Prize si Special Jury Prize - sectia pian. În 2003 debuteaza în Europa, alaturi de Tonhalle Orchestra în Zurich/Elvetia - dirijor David Zinman,  interpretând Concertul No. 4 pentru pian - Beethoven. În stagiunea 2005-2006, debuteaza în America de Nord, în  Ottawa, sub bagheta dirijorului  Pinchas Zukerman, unde îl înlocuieste pe interpretul român Radu Lupu.
În septembrie 2005 ia parte la concursul  Gilmore Young Artis, si câstiga marele premiu. Din acest moment, cariera ei are o ascensiune vertiginoasa, urmând participarea la numeroase festivaluri, concerte, înregistrari, turnee, succesul ei fiind absolut!


Luna aceasta,Yuja Wang se afla în turneu în Germania (München - Prinzregententheate, Konzerthaus Dortmund, Wiesbaden - Kurhaus, Rosengarten Mozartsaal - Mannheim, Kammermusiksaal Philharmonie - Berlin) si Elvetia (Cinema Teatro- Chiasso). De la jumatatea lunii mai va continua seria de concerte în Austria (Viena - Konzerthaus).
O autoprezentare a ultimului album "Transformation" - aici