Flori, fulgi de zăpadă, gogoși și un brad încăpățânat

Vremea s‑a încălzit de pe o zi pe alta, ca și cum anotimpurile ar fi încurcat scenariul și iarna ar fi intrat pe scenă purtând costumul primăverii. Aerul miroase a pământ reavăn, iar iarba, încăpățânată și verde, se ridică precum un cor de șoptitoare care anunță o renaștere ce nu are încă dreptul să înceapă. E o liniște caldă, înșelătoare, ca un compliment spus pe fugă, fără intenție reală.
În casă, ritualul sfârșitului de sărbători s‑a desfășurat cu aceeași solemnitate cu care se închide o carte dragă. Am tot oscilat între a despodobi bradul imediat și a‑l mai lăsa o săptămână, dar „primăvara” neașteptată de afară m‑a făcut să mă hotărăsc. Am despodobit nu doar bradul, ci am adunat toate decorațiunile de iarnă. Leo m‑a „ajutat” în felul lui — m‑a urmat peste tot și a stat lângă mine, atent și serios, ca și cum ar fi vrut să se asigure că șiragul de mărgeluțe, ghirlanda de LED și restul podoabelor ajung în cutiile lor. Am dus totul în pivniță, unde liniștea se va așeza peste rafturi, până la următorul decembrie.
Am tras bradul rămas gol pe terasă. Acolo, în suportul lui, părea un soldat în permisie — încă în uniformă, dar fără misiune. Părea că a acceptat fără protest să aștepte în soare ziua de colectare programată.
După‑amiaza însă, natura, capricioasă ca o actriță care schimbă tonul în mijlocul replicii, a decis altceva. Vântul s‑a pornit brusc și a tulburat cerul, ca o mână care șterge praful de pe o oglindă. Apoi a început o ninsoare măruntă, ca mazărica — o ploaie de puncte albe, jucăușe și imprevizibile. Părea că cineva arunca biluțe de polistiren care, ușoare, în loc să se așeze, erau purtate de rafale în toate direcțiile.
Ninsoarea continua mărunt când am ieșit din casă cu gândul să cumpăr doar pâine, nimic mai mult. Dar lalelele din vitrina florăriei m‑au atras ca un magnet — galbene, roz, albe și roșii, toate întinse spre stradă ca niște zâmbete. Am intrat fără să stau pe gânduri și am ieșit cu trei buchețele în brațe.
La brutărie, am cerut pâinea feliată și, în timp ce eram servită, priveam vitrina cu gogoși — irezistibilă! Am hotărât să iau doar două: una cu blueberry și una cu glazură albă și inimioare. Dar, într‑un impuls delicios, am cerut și una cu cremă de cappuccino. Vânzătoarea mi‑a spus că, dacă mai aleg una, o primesc pe a cincea gratis. Așa că am adăugat încă o gogoasă cu ciocolată și una cu cremă de piersici.
Și uite‑așa am ajuns acasă nu doar cu pâine, ci și cu flori și cu o porție de gogoși pentru cel puțin două zile!
Am împărțit lalelele în două vaze — una pentru living și una pentru sufragerie — și am așezat gogoșile pe platou. M‑a bufnit râsul când mi‑am dat seama că, deși dimineață casa încă păstra aerul sărbătorilor de iarnă, acum avea deja veselia ajunului de carnaval, ca un mic Fasching — deși, în realitate, mai e o lună bună până atunci.
Iar afară, vremea și‑a continuat spectacolul — spre seară, granulele s‑au transformat în fulgi, iar fulgii au umplut aerul de o tăcere albă, densă.
Și atunci s‑a întâmplat magia — bradul nostru fără podoabe a prins viață. Sub stratul proaspăt de zăpadă, arăta ca un brad dintr‑o stațiune montană, în toiul iernii adevărate. Un brad care, pentru o clipă, părea din nou în elementul lui.
L‑am privit cu admirație, cu acel amestec de nostalgie și surpriză care te cuprinde când ceva obișnuit se transformă sub ochii tăi.
Vremea ne poartă de la o extremă la alta ca un montagne‑russe meteorologic, de parcă cineva, undeva, se distrează schimbând setările din telecomandă.

Un brăduț de perete, născut din inspirație și lucruri simple

Ieri seară m-am lăsat purtată de dorința de a aduce puțin din magia Crăciunului în dormitor. Nu am cumpărat nimic special, ci am folosit doar ce aveam prin casă, transformând materiale obișnuite într-o mică „capodoperă” festivă.
Totul a început cu o bară de lemn rotundă, din care am tăiat câteva segmente, iar restul necesar l-am completat cu bambus. Schița era clară: un brad de un metru înălțime, cu baza de 50 cm. Am împărțit triunghiul echilateral în segmente de câte 12,5 cm și am obținut lungimea necesară a bucăților de lemn: 50, 43, 37, 31, 25, 18, 12 și 6 cm.
Cu o bobină de sfoară am legat lemnele, formând structura triunghiulară. În vârf am prins un mic inel de chei, ca agățător. Apoi am adăugat o ghirlandă cu LED-uri pe baterii, fixată cu bandă adezivă și prinsă discret de sfoară. Lumina caldă a început să dea viață brăduțului.
Am scotocit în debara prin cutiile cu globuri și steluțe și am descoperit o mulțime de miniaturi.  

Așa că am început lucrul „creativ”. Cu pistolul de lipit am fixat clopoței, steluțe, cutiuțe de staniol, bucăți de scorțișoară, nuci, conuri de brad, alune, castane și chiar globuri vechi, fără agățătoare. Totul a fost lipit „freestyle”, după cum am simțit că se echilibrează compoziția.
Pentru un plus de textură și volum, am tăiat câteva crenguțe de brad artificial și le-am lipit pe marginile triunghiului. La baza brăduțului am agățat două umerașe cu hăinuțele lui Moș Crăciun și ale Crăciuniței. Bateria ghirlandei am ascuns-o sub o fundiță roșie, cu suport de sârmă, care stă infoiată și veselă. În vârful construcției am așezat o steluță, ca la orice brad adevărat.
Rezultatul? Un brăduț de perete plin de farmec, improvizat din lucruri simple. M-am bucurat enorm de efectul final și îl privesc ca pe un surogat adorabil până la Ajunul Crăciunului, când voi împodobi bradul real din sufragerie. Au mai rămas 10 zile!
Până atunci, această mică creație îmi aduce zâmbetul pe buze și îmi amintește că magia sărbătorilor se naște din imaginație, din bucuria de a meșteri și din dragul de a aduce lumină și căldură în casă.

A doua duminica de Advent

Ieri seara, în casa plutea o aroma înnebunitor de placuta! Portocala, scortisoare, cuisoare si ienibahar. Helmut pregatea pentru noi câte o cana cu vin fiert. 

 Era cald, placut... Lemnele pocneau pe foc, camera, învaluita în luminile ghirlandelor cu LED invita parca la leneveala. Leo statea la mine în poala si savura mângaierile ca un copilas. 

Afara, un uragan salbatic îsi facea de cap, pocnind crengute sau frunze, izbind cu putere totul de geamuri. Am aprins pe masuta cea de-a doua lumânare...

Am vrut sa prind tihna acestei seri într-o fotografie dar mi-a fost imposibil. În primul rând pentru ca fotografiile nu pot sa redea parfumul si nci atmosfera generala. Nici macar tabloul nu am reusit sa-l cuprind - mâna mea ar fi trebuit sa fie telescopica ☺ 

L-am rugat pe Helmut sa se aseze pe covor, lânga masuta, sa prind în cadru si coronita si canile noastre cu vin. Când sa declansez fotografia, m-am rasturnat peste picioarele lui Helmut... Am râs cu lacrimi. Bine ca nu am împrastiat vinul dulce pe covor! Subliniez - înca nu bausem niciun strop din vin! ☺ rog a nu se întelege gresit! ;-)

 

Sa aveti un start bun în noua saptamâna! 

PS: Mai sunt13 zile pâna la Ajunul de Craciun 🎄🎅

Seara, acasa - Reflexii în oglinda S34/23

 

Va invit sa participati la "Reflexii în oglinda" - o rubrica initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Restante - Geamul de la sufragerie

De saptamâni de zile amân si iata, a venit momentul sa fac o postare în care sa raspund întrebarilor puse de: Mihaela, Rux, Niko, Fiordaliso, Diana si Suzana ♥♥♥♥♥♥ 

Geamul de la sufragerie este dintr-o bucata, are dimensiunea de 2m x 1,4m si pentru ca da spre curte, nu am vrut sa pun perdele. În primul rand pentru ca îmi place vederea spre gradina si în al doilea rând pentru ca acolo unde nu sunt neaparat necesare, nu le vreau - perdelele aduna doar praf! 

Pe pervaz avem un bonsai, cateva Schlumbergera si o fântânita de camera (care nu doar ca are aspect placut ci se zice si care împrospateaza aerul/umiditatea aerului din încapere), stropitoarea si foarfecele de plante. 

Ideea de “perdea din lumina” mi-a venit cândva, de un Craciun. Am atârnat o ghirlanda care sa ajunga doar pâna la un sfert- maximum pâna la jumatatea ferestrei. Mi-a placut atât de mult lumina calda a LED-urilor, ca nu am mai dat-o jos si… ghirlanda a ramas permanent. 

Este fixata pe o tija si de tija, am avut cândva o lacrima-de-cristal (un cristal cu orificiu pentru agatat), cumparat la un muzeu. Cum gradina este pe partea de sud, avem toata ziua soare si razele ce strapungeau cristalul, formau reflexii minunate pe peretii camerei. De cate ori am avut ocazia, am mai cumparat un cristal si înca unul… Acum la geam atârna un fir de luminite si un cristal, un fir de luminite si înca un alt cristal. În total, sunt 27 cristale, cam de aceeasi marime însa de forme diferite. Când bate soarele, camera este plina de curcubeie! Mai atârna si 3 flori din sticla fina, lucrate manual, în forma de cala.

Iubesc luminile din sufragerie! Este camera în care luam masa, camera unde au loc întrunirile de familie sau micile reuniuni cu prietenii sau vecinii. Luminitele (actionate prin telecomanda) completeaza perfect decorul soirées –urilor noastre! 

Trebuie sa spun ca geamurile noastre – toate, au jaluzele exterioare electrice. In plus, acest geam are si perdele lamelare (jaluzele verticale) dar le folosim extrem de rar - daca ne deranjeaza soarele. Perdelele lamelare sunt montate în asa fel încâtsa nu deranjeze plantele de pe pervaz. 

În planul imediat din spatele lamelelor, am pus o mini-perdeluta, pe care o spal foarte des si o pun de obicei o jumatate de zi într-un lighean în care dizolv un tab din cele pentru masina de spalat vase, plus 4 pliculete de bicarbonat. Asa reusesc ca perdeluta mea sa fie vaporoasa si curate, ca un voal de mireasa!  

[Doar asa, de curiozitate, stiti câte ferestre are casa noastra?  Doua usi spre terasa cu geam (latime x înaltime) 0,7x2 metri, sase geamuri dintr-o bucata 1,1x1,4 metri, un geam de 2x1,4 metri (cel de sufragerie), de doua ori geamuri duble de 0,7x1 metru si inca o data simplu (la baie) 0,7x1 metru, plus un perete de sticla cu usa glisanta de 2,5x2 metri ☺☺☺ Bineînteles ca trebuiesc spalate de cel putin trei ori pe an!]