Operațiunea „Curățenia de primăvară auto”

– cu alte peripeții și surprize neașteptate...
🚗💨😄După două săptămâni de așteptare – roțile de vară erau deja montate – vineri după-amiază am reușit în sfârșit să-i redăm mașinii lui Helmut strălucirea pierdută. Aspirație temeinică, ștergerea fiecărui colțișor de bord, lustruirea geamurilor – totul mergea strună! Până când... a venit momentul să îmbrăcăm noile huse.
Of, of! Un set premium din piele fină italiană, în nuanțe elegante de gri închis și gri-bej, comandat special pentru acest model de Audi. Scaunele din față – impecabile! Husele s-au așezat perfect de parcă ar fi fost croite la comandă. Dar când am ajuns la bancheta din spate… surpriză!
Pe partea cu cele două centuri de siguranță, husa a decis că mufele nu mai sunt necesare. Le-a acoperit complet fără drept de apel! Să returnăm setul? Nici vorbă – a fost cumpărat acum un an iar „micuța problemă” am descoperit-o abia acum. Și bineînțeles nu a fost deloc o investiție modestă – aproximativ 300 €!
Pentru moment, husele rămân așa cum sunt. Leo, pasagerul nostru blănos, călătorește în general în cușeta lui din portbagaj iar scaunele din față sunt perfecte. Totuși, până la concediu va trebui să ducem setul la un atelier de croitorie ca să decupeze frumos orificiile pentru centuri. Alți bani, altă distracție! C’est la vie!
Morala poveștii? Orice operațiune de înfrumusețare auto vine cu o doză de neprevăzut și uneori cu o lecție despre răbdare.🚗💨😄

Sa va spun ce am patit 😜

In ultimele zece zile, am mers cu masina mai mult de 1500 km, temperaturile sunt zilnic 34-36° (la umbra) si Opel-ul nostru Insignia a cam scos fum dupa drumuri lungi... asa ca bine s-a gândit Helmut sa verifice nivelul uleiului. Era scazut, deci trebuia completat - inainte sa apuce sa ne averizeze vreun senzor! Dar de unde ulei?! In Germania e foarte simplu, daca nu ai magazin de specialitate in apropiere, mergi la orice benzinarie - toate au ulei! In Italia, benzinariile functioneaza in regim auto-service si plata cu card. In cursul saptamânii mai gasesti cate un angajat care incaseaza, dar rar! I-am rugat pe prietenii nostri Diana si Gelu sa se intereseze si sa ne spuna unde putem cumpara ulei in apropiere de statiunea noastra si ei, draguti cum sunt, ne-au trimis imediat o adresa. Luni dimineata imediat ce ne-am trezit, l-am urcat pe Leo in masina - fara lesa, fara ham, ca am zis 12 km drum incolo, 12 inapoi si 5 minute cat cumparam ulei si completam rezervorul, merge si asa! (Leo are pe bancheta din spate o cuseta pentru transport animalute, captusita cu pernute, un lux pentru catei!). Am introdus adresa in navigator si am pornit la drum. Exact 12 km, cât ne au spus prietenii, si am ajuns. O duduie amabila, a cautat pentru noi tipul de ulei potrivit, a gasit (si nici nu a fost scump), am platit si Helmut a si ridicat capota, sa completeze rezervorul. Ei... cum s-a intâmplat, habar nu am, dar lui Helmut i-a sarit din mâna capacul rezervorului si disparut a fost! 😁 Legile lui Murphy... Am cautat peste tot sub capota, in spatele farurilor, in partea de jos intre motor, baterie si rezervoare, vânzatoarea a venit sa caute si ea, ne-am uitat cu "lanternele telefoanelor, am mutat masina... Capacul nu a mai aparut! In masina s-a incalzit, a trebuit sa il scoatem pe Leo la aer, dar saracul, fara lesa... "stai aici, nu te misca!"... Mai mult, Helmut fara ochelari, eu imbracata cu pantaloni albi si tricou alb cautând dopul rezervorului de ulei al unei masini prafuite rau, parcata pe plaja de zece zile!!! O patanie mai penibila nici ca ni se putea intâmpla!!!  

 

Am rugat vânzatoarea sa cheme un service, ca fara capac nu putem pleca. A sunat ea la cateva ateliere si ne-a spus jenata ca aceia nu au timp pentru asa ceva! Clar e bagatela, dar de pornit, nu mai poti porni masina decat poate un kilometru! Uleiul ar fi fost improscat peste motor si pericolul de foc ar fi fost iminent! Deci?! Ce solutie mai ramâne decat sa sunam in Germania la asigurarea noastra!?! Zis si facut. Ne-am inghesuit toti patru - eu, vânzatoarea, Helmut si Leo, in dugheana gen container, sa fim cat de cat feriti de galagia soselei, sa putem sa ne intelegem la telefon cu ADAC-ul. Masinile vâjâiau fara pauza pe lânga noi si interlocutorii ne cereau tot felul de date exacte! Noroc ca tocmai introdusesem adresa in navigator, alfel habar nu aveam unde suntem! In concediu in Italia, pe o stada fierbinte! 😁 Lucratorul de la asigurare ne-a promis ca se intereseaza cum ne poate ajuta si ne suna inapoi. Tja... am astepta mai mult de o ora. Intre timp, ne-am asezat toti trei - eu, Helmut si Leo, ca cersetorii, la umbra, direct pe asfalt. Vânzatoarei i s-a facut mila de noi, ne-a servit cu cate un espresso in paharele de plastic, pentru Leo a adus apa intr-o caserola de aluminiu si... am asteptat! Cândva a sunat telefonul si omologul lucratorului de la asigurarea germana, din Italia, ne-a spus ca ii pare rau, nu a gasit inca nicio solutie, o sa vina cineva sa ne remorcheze. Da, dar masina noastra are schimbator automatic, nu poate fi tractata! Merge doar urcata pe rampa si deplasata! Tja! Trebuie trecut de la "plan B" la "plan C"! Trebuie cautat...sa mai asteptam putin... Intre timp am inteles cum functioneaza benzinariile in Italia, cum e cu auto-service, cum e cu service-ul, am numarat masinile care treceau in sus, apoi masinile care treceau in jos... Tja! La ora 10:45 am primit un SMS ca o masina cu platforma este in drum spre noi si timpul estimat este de 40 minute! La ora 11:20 a aparut masina. Un tânar imbracat in salopeta a coborât sa ne salute. Pâna sa ii explicam noi toata patania pe engleza, a venit vânzatoarea si i-a povestit pe italiana. Tipul a lovit usor caroseria, s-a uitat sub capota, s-a trantit pe trotuar si s-a bagat sub masina, a tras de carcasa, si-a bagat màna intr-un orificiu, julindu-se si... a scos capacul! Am strigat toti "wow"! de zicei ca Arhimede tocmai a descoperit principiul ce-i poarta numele! Evrica! De bucurie ne-am imbratisat toti, vânzatoare, mecanicul si noi 🤗 Am inchis rezervorul de ulei, am semnat raportul pentru asigurare, l-am luat pe Leo in masina, am spus "mille grazie!" si "Arrivederci" si am plecat spre satul nostru de vacanta! La doar 12 km departare...

Întâmplare-ntâmplatoare

Se facea ca era ultima zi de lucru din anul trecut (mai exact, era 20 decembie)... Eram la volan, în drum spre serviciu.
Cu toate ca am de mers aproximativ 30 km, nu am nevoie de mai mult de 20-25 minute de la garajul casei pâna în parcarea firmei la care lucrez. Si asta pentru ca am un singur semafor pâna la iesirea pe autostrada (unde nu exista limitare de viteza), dupa care urmeaza o portiune scurta de drum cu limitare la 100 km/h, un sens giratoriu si gata, am ajuns la destinatie. [Acum câtiva ani, când lucram direct în oras, aveam de parcurs doar ~10 km pentru care îmi trebuia cel putin o jumatate de ora! În plus, eram cu ochii în patru nu doar la colegii pe patru roti, ci si la pietoni, biciclisti, semafoare, tramvaie si autobuze].
Si cum spuneam, șofam destinsa, șoseaua era relativ libera, ma deplasam ca de obicei cu ~ 140 km/h si murmuram muzica vesela de la radio când... Bummmm! O explozie a facut sa-mi stea inima în loc. Spre fericire, reactia mea a fost perfecta, nu am tras de volan, am mers constant mai departe si am încercat în acele luuungi secunde sa înteleg ce s-a întâmplat. Primul gând a fost ca mi-a explodat un cauciuc… însa masina rula mai departe echilibrat… Ce altceva ar putea sa fie?! Am privit de jur împrejur si am descoperit, în partea dreapta, în coltul de jos al parbrizului o gaura mai mare ca o moneda de doi euro ☹  Hm! Eram la distanta regulamentara de un automobil cu o bicicleta pe capota. În fata mea nu a fost niciun camion… Am privit din nou daunele. Pe bordul masinii erau cioburi si de la gaura în sus, geamul era crapat în câteva linii fine.
Cum am ajuns la birou am sunat la Asigurare, am explicat ce s-a întâmplat si am trimis poze asa cum mi s-a cerut. Consultantul de asigurare mi-a spus ca dupa parerea lui, cineva a aruncat o piatra de pe podul care trece peste autostrada (este nu doar trist, este cumplit! Sunt anuntate mereu cazuri de accidente mortale datorate unui imbecil care arunca o piatra de pe pod, pe autostrada!). Parerea specialistului a fost ca daca ar fi sarit o pietricica dintr-un cauciuc al unui autoturism din fata mea, s-ar fi produs doar o fisura. Fisura ce s-ar fi putut repara imediat, prin introducerea unui gel special în scobitura din parbriz, în cazul meu însa, piatra a strapuns parbrizul. Mi-a spus ca el întocmeste documentele si mi-a comunicat adresa atelierului-service la care sa merg pentru schimbarea parbrizului.
Dupa orele de serviciu m-am prezentat la atelier însa… si ei se pregateau pentru concediul de Craciun. În plus, la câte modele de autoturisme exista, service-ul nu are în magazie parbrize de rezerva. L-au comandat imediat si primul termen liber a fost pe 7 ianuarie. Ca solutie provizorie, au acoperit orificiul cu o banda adeziva ca sa nu patrunda apa si mi-au garantat ca pot sa merg cu masina cele cateva zile fara probleme, singura conditie – sa nu parchez în ploaie sau ninsoare. In paranteza spus, iarna asta nu a fost pericol, pentru ca nu a nins nici macar o singura data! Oricum, pe întreaga perioada de concediu, masinuta mea a ramas în garaj - spre fericire, avem doua automobile.
În final, aventura m-a costat 150 de euro - asigurarea mea este încheiata cu 150 euro franșiză, suma fixa, indiferent de daune. În cazul de fata, daca nu as fi avut asigurare, ar fi trebuit sa platesc peste 1000 de euro, chit ca nu am avut nicio vina!
A fost prima data când masina mea a patit ceva, însa… întâmplarea m-a preocupat mult. În asemenea situatii, în primul rând te bucuri ca nu a fost mai rau, însa te gândesti ca este un semn… Ai mai primit o sansa…
Si viata merge mai departe, cu bune, cu rele… C’est la vie!