La castel

(continuare la "Intâmplari- intâmplatoare")

Scaligerii au fost domnitorii provinciei Verona din 1262 până în 1387. În ceea ce privește istoria culturală, ei joacă un rol de constructori ai castelelor Scaliger din nordul Italia si tipic acestora, este terminatia zidurilor si a turnurilor in "coada de rândunica"(emblema lor nobila era "scara").

Si castelul pe care l-am vizitat noil a apartinut familiei della Scala. 

Construit in vârful dealului, castelul medieval ofera o superba priveliste panoramica peste podgorii - vinul de Soave este renumit international. 

Castelul și fortificația orașului Soave este un ansamblu defensiv coerent, construit în jurul anului 1360 de Cansignorio della Scala. Fortificațiile orașului cu cele 24 de turnuri și cele două porți au fost păstrate complet și sunt legate de castel prin ziduri laterale.

Ca toate familiile bogate din acele vremuri, familia della Scala avea foarte multi concurenti si dusmani, iar setea de putere si bogatie nu cunostea granite! Aceasta familie de domnitori a avut mâinile mânjite cu sânge!

Cansignorio a fost domn al Veronei între 1359 și 1375, împreună cu fratele său Paolo Alboino.

A preluat domnia la moartea tatălui său Mastino, împreună cu frații săi Cangrande al II-lea și Paolo Alboino. Cu toate acestea, Cangrande II avea putere efectivă. Cansignorio a complotat împotriva puterii sale tiranice și, după ce l-a asasinat într-o ambuscadă, la 14 decembrie 1359, a preluat controlul orașului.

Cansignorio a guvernat Verona cu moderație și a îmbogățit-o cu numeroase clădiri, inclusiv Ponte Navi sull'Adige și primul turn cu ceas din Italia, Torre del Gardello.

Pe patul de moarte, în 1375, a comandat uciderea fratelui său Paolo Alboino (care fusese practic închis din 1365), pentru a le garanta succesiunea fiilor săi Bartolomeo al II-lea și Antonio.

Mormântul lui Cansignorio este una dintre celebrele chivote Scaliger din Verona.

Ghida noastra ne-a spus ca spre exemplu, castelul a fost construit in asa fel incat, pe timpul unei plimbari in turn, o trapa secreta sa poata fi deschisa si dusmanul familiei sa cada intr-o groapa de unde nu mai existau sanse de scapare! Când castelul a fost renovat, in acasta groapa a fost gasita o depunere de doi metri de oseminte!

Deasemenea, exista un tunel prin care, in caz de asediu, principalii familiei sa poata fi salvati si scosi din castel, departe, la capatul zidurilor.

Dupa atata istorie infricosatoare, ne-am retras la umbra sub maslini si smochini, am ascultat un concert de cicade, inconjurati de fluturi si parfum de salcâm albastru si oleandrii.

Am incheiat vizita la noii nostri prieteni cu o masa copioasa cu... cu ce altceva decât mititei, cartofi prajiti, mustar, bere rece si buna-dispozitie ca la români!?! 

PS: Multumim si pe aceasta cale Dianei si lui Gelu pentru ospitalitate si pentru caldura cu care ne-au insotit. (La caldura sufleteasca ma refer aici... Cea atmosferica a fost un pic prea exagerata😁 au fost 36°C la umbra!) Tommy, si el dragalasul a impartit cu Leo acelasi blid cu mâncare! 

Sunt multe minuni pe lumea asta, iar intalnirea noastra cu cei trei, este  una din ele❤️