Pentru rubrica Happy Weekend- tabel înscriere Blind Love (Elly)
Ultima zi în Italia, am rezervat-o pentru a ne plimba prin Verona.
Am parcat masina în imediata apropiere a Podului Victoriei (Ponte della Vittoria) de peste
Adige, râul care traverseaza orasul Verona. Nu am stiut cum se numeste acest pod pâna când, dupa-amiaza târziu, dorind sa ajungem pe cel mai scurt drum la masina, ca sa pornim spre casa, am constatat ca drumul este... fara sfârsit! Adige face o bucla mare în zona centrului orasului si noi, am ales din greseala arcul cel mai lung spre pod. Am "marsaluit" mai bine de o ora în arsita soarelui, dar s-a meritat din plin, astfel am vazut mult mai multe decât ne-am propus.
Cladiri superbe cu arhitectura tipica veroneza, balcoane lucrate ca în filigran, cu balustradele pline de flori multicolore, stradute înguste si curti încarcate de flori caracteristice zonei mediteraneene: ficusi uriasi, oleandri parfumati, bougainvillea, kiwi, palmieri si bineînteles chiparosi, înalti si subtiri ca lumânarile.
Când am ajuns la
Ponte Pietra - pod construit de romani în secolul 100. î.Ch. - ne-a fost clar ca am gresit drumul... Am oprit o doamna în vârsta, iesita cu câinele la plimbare si am întrebat-o în ce directie este "podul cu statui". Ea ne-a spus zâmbind ca acela este Podul Victoriei (construit în 1928-1931) si cu rabdare ne-a aratat pe harta locul în care ne aflam, pe arcul râului, în punctul diametral opus parcarii noastre. Exista posibilitatea de a ne continua drumul înca o ora pe malul râului sau, sa o luam în directia
Piazza delle Erbe si sa trecem pe partea cealalta a bratului râului Adige, în mai putin de douazeci de minute.
Am ales varianta "prin oras"si asa am mai admirat înca o data primăria veche, Torre Dei Lamberti, Casa dei Giudici ("Casa Judecătorilor") și
Casa dei Mercanti, cu zidurile terminate în cozi de rândunica - simbolul familiei
Scaligeri. Pe partea opusa se ridica Palatul Maffei, decorat cu statui ale zeilor greci si coloana de marmură albă de pe care troneaza
leone di San Marco, leul înaripat - simbolul Republicii Veneția. Cel mai vechi monument din piata este fântâna romana "Madonna Verona" datând anul 380. Tot un monument istoric vechi este Capitelul, coloana ridicata în secolul 13 si continând sculpturi în refief cu Fecioara Maria si sfintii Zeno, Petru Martirul și Christopher.
În prima parte a zilei am vizitat
Casa di Giulietta, unde dupa parerea mea, exista cea mai mare aglomeratie de turisti pe metrul patrat. Dusi de puhoi pe sub bolta intrarii în curte (pe peretii carora sunt scrise toate numele din lume!) am ajuns lânga statuia Julietei si nu am ratat sa imortalizez secunda când le-am urcat pe
Cotofene (mama si tanti Sofi) lânga statuia Julietei - personajul feminin din drama "
Romeo si Julieta", piesa cu cel mai mare succes scrisa de Shakespeare, considerata cea mai tipică poveste de dragoste a Renașterii. Veronezii au stiut sa foloseasca cu multa arta reclama gratuita oferita de Shakespeare, aici existând un muzeu si un punct de vânzare suveniruri, unde toata lumea cumpara simboluri ale dragostei supreme (bineînteles ca si Cotofenele au cumparat cadouri pentru cei dragi de acasa). Apoi am iesit la peretele pe care toata lumea lipeste guma de mestecat (bineînteles ca si ale noastre exista acolo) si grilajul de care se atârna lacatei ai iubirii.
Apoi ne-am îndreptat pasii spre cea mai mare piata din Verona,
Piazza Brà - unde troneaza
amfiteatrul roman, Arena di Verona*. Ne-am amintit
cu placere de seara de opera si ne-am învârtit în jurul pietii, admirând fiecare detaliu al superbelor cladiri. La fiecare colt de starada statuile vii amuza turistii.
Cotofenele mele au donat un banut unui actor ce juca rol de bebelus :))) Imi pare rau ca nu am filmat momentul când le-a strigat cu intonatie hazlie "mamaaaaa" si le-a dat mânutele... Am râs cu lacrimi si ne-am amintit toata ziua faza acesta nostima.
Le-am aratat fântâna oferita cadou veronezilor de catre orasul München cu ocazia parteneriatului (Veroan la rândul lui a daruit orasului München o statuie, copie a Julietei - statuie pe care câteva zile mai târziu, le-am aratat-o mamei si lui tanti Sofi, în plimbarea facuta la München).
Fântâna decorativa este o sfera de granit, pe o parte exista stema Veronei - crucea si coroana, pe partea opusa calugarul - stema Münchenului, iar la mijloc tuguii, ce reprezinta Alpii care despart cele doua orase înfratite.
Am umblat toata ziua, dar mamicile mele nu s-au plâns deloc ca le-ar durea picioarele. Le-am fotografiat peste tot si cu siguranta nu îsi mai amintesc multe din denumirile si micile informatii pe care le-am soptit eu, cunoscute din tururile facute în Verona, în anii precedenti. M-am minunat ca au mai avut putere si au alergat sa le fotografiez si pe treptele Palatului
della Gran Guardia Nuova, cladire cunoscuta si sub numele de Palazzo Barbieri, dupa numele arhitectului Giuseppe Barbieri, sub conducerea caruia a fost ridicata monumentala constructie (1836-1848). Drept rasplata, le-am invitat sa servim masa în compania
Sophiei Loren ;)) în restaurantul Calice, de lânga zidul cetatii medievale.
Ce ne-a încântat în Verona?! Totu!!! Stradutele, casele îngrijite, fântânile, vegetatia, pasajul pietonal pavat în întregime cu marmura, magazinele cu vitrine luminoase, monumentele, statuile, atlanții, cariatidele, bisericile, veronezii, cațeii veronezilor... Nu exista nici un amanunt neplacut din aceasta excursie!
Ne-a parut rau sa plecam din Verona, dar ne-am bucurat sa ne odihnim picioarele în masina, pe lungul drum spre casa.
Cinci ore în care în fata ochilor s-au perindat din nou dealurile îmbracate în vita-de vie, muntii verzi si stâncile golase, vârfurile ascutite ca sulitele si castelele, fortaretele de pe piscuri, padurile de conifere, satele cu case pictate (tipice Alpilor în zona Tirol-
Algäu), statiunile montane, autostrazile pe trei si patru benzi (într-un sens si înca 3-4 în celalalt) pe care se zboara, viteza fiind nelimitata! Am ajuns acasa la apus de soare.
Asa s-a încheiat ziua de duminica, 11.08.2013
*) Arena di Verona a avut initial dimensiunea de 152×123 m. Astazi masoara doar 138×109 m si înălțimea este de 24,1 metri. Cele 45 de scari-rânduri pentru auditoriu au aproximativ o înaltime de 45 de centimetri. Amfiteatrul oferă locuri pentru 22.000 de spectatori.
Arena din Verona este după Colosseum din Roma si Arena din Capua - al treilea cel mai mare din amfiteatru antic conservat.
