Se afișează postările cu eticheta Verona. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Verona. Afișați toate postările

miercuri, 27 august 2025

Jurnal de vacanta 2025

Iulie 2025:  Italia - Rosolina Mare, Verona, Malcesine



August 2025: România - Sibiu, Gura Râului, oprire în Győr /Ungaria
11...
12...
13....
14...
15...
16...

duminică, 6 iulie 2025

Pauză cu parfum de amintiri în Verona

În drum spre Rosolina Mare am făcut un popas mai lung (cam o ora jumătate) în Verona – un oraș care nu mai are secrete pentru noi
L-am explorat în lung și-n lat în vacanțele anilor trecuți, de la balconul Julietei până la podurile peste Adige, de la romanticele străduțe înguste până la serile magice din Arena di Verona, unde am trăit concerte de neuitat (pe vremea când Leo încă nu exista în familia noastră).
De data aceasta nu a fost despre descoperiri noi, ci despre bucuria sinceră de a reveni într-un loc drag.
Am parcat în fața Porta Nuova și ne-am plimbat relaxați prin Piazza Bra, în jurul Arenei, ca și cum ne-am fi întors acasă pentru o scurtă vizită.
🌞 Căldura a fost pe măsură – în jur de 32°C – dar n-a lipsit răsfățul unei felii de pizza savuroase, al unui pahar de cola rece, al unui Hugo proaspăt și bineînțeles al espresso-ului care completează orice oprire italiană.
Cu energia reînnoită și zâmbetul pe buze ne-am urcat din nou în mașină, pregătiți să pornim spre țărmul Mării Adriatice, acolo unde timpul capătă gust de sare, soare și miros de nisip încins. 🌊
Verona va rămâne mereu un popas al inimii noastre. ❤️

duminică, 4 mai 2025

Doar vești bune

Astăzi este o zi specială în familia noastră, plină de bucurie și motiv de sărbătoare. Raluca își aniversează ziua de naștere si ne-a invitat la restaurant.
Tocmai s-a întors dintr-un concediu frumos petrecut în Verona și la Lago di Garda, alături de logodnicul ei și Chico.
Nu există nimic mai frumos decât să înceapă un nou capitol din viață alături de cei dragi, păstrând în suflet amintiri prețioase și momente de neuitat.
Chiar dacă astăzi nu suntem cu toții împreună, ne bucurăm să știm că fiecare este bine! Adela este încă în Atena (la logodnicul ei), iar Bunica (ajunsă aproape la 83 de ani) este sănătoasă și se bucură de plimbările liniștite prin Parcul Sub Arini.
Vă doresc tuturor o duminică minunată, presărată cu voie bună, râsete și momente speciale! Pentru noi, ziua va fi cu adevărat de neuitat, plină de surprize frumoase și multă dragoste, sărbătorind cum se cuvine!
La mulți ani, Raluca! 🎉🎂✨

marți, 24 octombrie 2023

La spectacol

Duminica (22.10.23) am avut bilete la un spectacol la cinema, un concert preluat din Arena di Verona cu Jonas Kaufmann - numit de Daily Telegraph „cel mai mare tenor din lume” sau „tenorul miracol”, cum l-a numit Le Monde. The New York Times l-a descris pe Kaufmann înca din 2014, drept „o remiză la box-office și... cel mai important și versatil tenor al generației sale”. 
Jonas Kaufmann si-a arătat toată versatilitatea repertoriului în această seară: de la arii și duete din operele lui Verdi și Puccini până la cântece populare de operetă și clasice de film („Maria” din „West Side Story” și câteva fragmente din „Gladiator”). Alaturi de el, au evoluat pe scena soprana Sonya Yoncheva si baritonul Ludovic Tézier. 
 Amfiteatrul din Verona, construit în secolul I d.Hr. este cunoscut pentru remarcabila acustică. În această locație istorică, au loc înca din anul 1913 numeroase festivaluri de operă. Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la prima ediție a Festivalului de operă, eveniment ce a fost serbat prin aceasta seara de gală a lui Jonas Kaufmann. Cele mai frumoase arii - Don José în Carmen, Cavaradossi în Tosca, Maurizio în Adriana Lecouvreur, Don Alvaro în La forza del destino, Siegmund în Die Walküre și rolurile principale din Parsifal, Werther, Don Carlos și Lohengrin, Jonas Kaufmann ne-a uimit prin superba intrepretare în limbile originale ale operelor (Jonas Kaufmann vorbește fluent cinci limbi). 
20.000 de lumânări aprinse au format un decorul elegant pentru acest concert deosebit. A fost un spectacol captivant, emotionant, cu o multime de bisuri... Un spectacol magic!

duminică, 25 iunie 2023

La castel

(continuare la "Intâmplari- intâmplatoare")
Scaligerii au fost domnitorii provinciei Verona din 1262 până în 1387. În ceea ce privește istoria culturală, ei joacă un rol de constructori ai castelelor Scaliger din nordul Italia si tipic acestora, este terminatia zidurilor si a turnurilor in "coada de rândunica"(emblema lor nobila era "scara").
Si castelul pe care l-am vizitat noil a apartinut familiei della Scala. 
Construit in vârful dealului, castelul medieval ofera o superba priveliste panoramica peste podgorii - vinul de Soave este renumit international. 
Castelul și fortificația orașului Soave este un ansamblu defensiv coerent, construit în jurul anului 1360 de Cansignorio della Scala. Fortificațiile orașului cu cele 24 de turnuri și cele două porți au fost păstrate complet și sunt legate de castel prin ziduri laterale.
Ca toate familiile bogate din acele vremuri, familia della Scala avea foarte multi concurenti si dusmani, iar setea de putere si bogatie nu cunostea granite! Aceasta familie de domnitori a avut mâinile mânjite cu sânge!
Cansignorio a fost domn al Veronei între 1359 și 1375, împreună cu fratele său Paolo Alboino.
A preluat domnia la moartea tatălui său Mastino, împreună cu frații săi Cangrande al II-lea și Paolo Alboino. Cu toate acestea, Cangrande II avea putere efectivă. Cansignorio a complotat împotriva puterii sale tiranice și, după ce l-a asasinat într-o ambuscadă, la 14 decembrie 1359, a preluat controlul orașului.
Cansignorio a guvernat Verona cu moderație și a îmbogățit-o cu numeroase clădiri, inclusiv Ponte Navi sull'Adige și primul turn cu ceas din Italia, Torre del Gardello.
Pe patul de moarte, în 1375, a comandat uciderea fratelui său Paolo Alboino (care fusese practic închis din 1365), pentru a le garanta succesiunea fiilor săi Bartolomeo al II-lea și Antonio.
Mormântul lui Cansignorio este una dintre celebrele chivote Scaliger din Verona.
Ghida noastra ne-a spus ca spre exemplu, castelul a fost construit in asa fel incat, pe timpul unei plimbari in turn, o trapa secreta sa poata fi deschisa si dusmanul familiei sa cada intr-o groapa de unde nu mai existau sanse de scapare! Când castelul a fost renovat, in acasta groapa a fost gasita o depunere de doi metri de oseminte!
Deasemenea, exista un tunel prin care, in caz de asediu, principalii familiei sa poata fi salvati si scosi din castel, departe, la capatul zidurilor.
Dupa atata istorie infricosatoare, ne-am retras la umbra sub maslini si smochini, am ascultat un concert de cicade, inconjurati de fluturi si parfum de salcâm albastru si oleandrii.
Am incheiat vizita la noii nostri prieteni cu o masa copioasa cu... cu ce altceva decât mititei, cartofi prajiti, mustar, bere rece si buna-dispozitie ca la români!?! 
PS: Multumim si pe aceasta cale Dianei si lui Gelu pentru ospitalitate si pentru caldura cu care ne-au insotit. (La caldura sufleteasca ma refer aici... Cea atmosferica a fost un pic prea exagerata😁 au fost 36°C la umbra!) Tommy, si el dragalasul a impartit cu Leo acelasi blid cu mâncare! 
Sunt multe minuni pe lumea asta, iar intalnirea noastra cu cei trei, este  una din ele❤️

marți, 20 iunie 2023

Salutari din Verona

 
De obicei, drumul nostru spre Italia trece din Bayern prin Alpi in Austria, peste pasul Brenner in Italia si dupa apoximativ cinci ore de mers cu masina, se atinge provincia Verona. 
In cazul nostru insa, calatoria se lungeste pâna la aproximativ opt ore! 
Lui Leo nu ii place deloc sa calatoreasca in masina, motiv pentru care trebuie sa facem pauze dese. Macar 10 minute cam la fiecare ora de calatorie... Si ca de obicei pe acest traseu, ne oprim in Verona. Ca si anul trecut, am facut pauza o ora si jumatate, am servit masa de pranz si ne am plimbat prin piata Bra, in jurul amfiteatrului roman. 
Iubesc atmosfera de aici. Dar... la fel iubesc si sarmul statiunilor de pe malul lacului Garda. Asa ca, mai mult ca probabil in drumul spre casa vom face pauza lunga la Bardolino, Lazise, sau Malcesine... Nu stiu inca si nici nu ma gandesc inca la intors spre casa! Deocamdata abia am dat start vacantei 🤗😊 Va pupam 😘🐾😘

miercuri, 10 octombrie 2018

Miercurea fara cuvinte (s.41) - Ziua Verdi, o încântare

(Verona, august 2013)


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Exista aici, chiar si un tabel cu teme facultative pentru fotografii, pe fiecare saptamâna - pentru ca de obicei, atunci când este permis orice, cadem în pana de ideii ☺ Happy WW! ☺

sâmbătă, 23 iunie 2018

Concediu în Toscana - Program Review


S/ 9.06 - drum spre Piombino cu pauza în Verona (*cap.1*, *cap.2*, *cap.3*; *cap.4*,*cap.5*; *cap.6*)
D/ 10.06 - Piombino, tur în centrul istoric (*cap.1*; *cap.2*;*cap.3*; *cap.4*)
L/ 11.06 - Excursie pe Insula Elba (*cap.1*; *cap.2*; *cap.3*; *cap.4*)
M/ 12.06 - Zi de plaja, in golful cu roci
M/ 13.06 - Pe urmele Etruscilor - Populonia si Baratti (cap.1*, cap.2*, cap.3*, cap.4*)
J/ 14.06 - Plimbare în Massa Marittima si San Galgano
V/ 15.06 - Zi de plaja, în golful cu roci
S/ 16.06 - Plimbare în Suvereto, Motesudaio Marittima si Pisa
D/ 17.06 - Plimbare în Campiglia Marittima
L/ 18.06 - cu Leo la doctor; plaja la Dogs beach
M/ 19.06 - zi de plaja, în golful cu roci
M/ 20.06 - Plimbare în Siena si Arezzo
J/ 21.06 - zi de plaja Dogs beach, plimbare de ramas-bun în Piombino
V/ 22.06 - drum spre casa cu pauza la Laggo di Garda

luni, 11 iunie 2018

Floare de FICUS

Ati vazut vreodata un ficus înflorit?! Eu înca nu, pâna ieri în Verona
În Piata Bra, ne-am asezat pe o banca sa savuram atmosfera pietii italiene si am simtit un parfum deosebit. Amintirile noastre olfactive nu au putut recunoaste parfumul, pentru ca nu existase înca un precedent. Este un parfum unic, ceva între tei-magnolie-jasmin... fin, superb!
Am început sa cautam sursa acestui minunat parfum si... am descoperit impresionantele flori ale ficusilor uriasi din parc. Iata-le ♥

duminică, 10 iunie 2018

Drumul spre Italia

Asa cum ne-am propus, ne-am trezit sâmbata la ora 3 noaptea pentru a porni la drum la ora 4. Leo a fost total derutat... nici nu a vrut sa se dea jos din pat. Abia când a vazut ca ne încaltam, a realizat ca e serios, vom pleca cu adevarat in toiul noptii.
Bagajele au fost încarcate în porbagaj înca de cu seara. Am organizat totul în asa fel incât in interiorul masinii sa nu avem decât posetele, sa avem spatiu confortabil pentru lunga calatorie care ne astepta.
Dupa cum am povestit in articolul anterior, pentru Leo a fost pregatita o cutie de transport care ocupa doua din cele trei locuri pe bancheta din spate. Afara era înca întuneric si în masina bineînteles, s-a stins lumina când am pornit si cu toate ca Leo si-a acceptat locul în cutie fara sa protesteze, dupa cateva minute a început sa se smiorcaie. Mi-am închipuit ca îi este ciudat singur, în întuneric, asa ca la primul semafor mi-am schimbat locul si am venit din fata, sa calatoresc lânga cutia lui, pe bancheta din spate. Initial m-am gândit ca va fi doar pâna când va rasari soarele, însa pâna la urma, am ajuns la destinatie în aceasta formatiune ☺ Cum m-a vazut lânga el, cum s-a linistit, s-a facul colacel si a adormit. Din cand în când s-a trezit, si-a scos boticul pe usa, s-a facut din nou melc si iar a adormit. Prima pauza am facut-o pe la ora 6 si jumatate, dupa ce am trecut granita în Austria.
La noi în Augsburg e vara de mai bine de o luna, de aceea ne-am îmbracat lejer, mai ales ca destinatia de vacanta este Bella Italia, tara în care soarele râde mereu. În Austria însa, la Pasul Brenner termometrul a aratat 8°C! Între vârfurile Alpilor, soarele înca nu era vizibil, tocmai se ridica ceata din vai... Superb peisaj! Am iesit sa fac o tura mica cu Leo si... am înghetat! Într-o parcare de benzinarie, unde am alimentat (în Austria benzina e cea mai ieftina 1,45€/l, în Germania este 1,55 si în Italia 1,75€/l), am tras din geamantan un pantalon si o jacheta si m-am îmbracat ca altfel, simteam ca ma prinde raceala! Ar fi fost un cosmar în concediu! Cum am intrat în Italia, vremea s-a încalzit din nou.
Pe parcursul drumului am facut cam la fiecare 3 ore câte oo mica pauza si o singura data am facut o pauza lunga de o ora, la Verona.


Dupa 500 de kilometri, adica pe la ora 10 - am ajuns la Verona. Am parcat în centru si ne-am plimbat timp de o ora, sa ne dezamortim picioarele.
Cu ani în urma, am fost de cel putin 5 ori în Verona, cunoastem centrul istoric si am vizitat cam toate punctele de atractie turistica. Asa ca de data aceasta ne-am plimbat doar în Piata Bra, am savurat un espresso veritabil, am dat ocol amfiteatrului si am citit planul de concerte din Arena di Verona.




La ora 11 ne-am urcat în masina si am pornit din nou la drum. Leo a intrat în cutia lui si a dormit sau s-a prefacut ca doarme ☺☺☺ Acasa nu doarme niciodata mai mult de cate o ora, în cursul zilei. Exact cum fac tinerele mame cu bebelusii lor - când bebe pânge, intra în panica, nu stiu ce sa îi mai faca celui mic, sa îl împace si sa fie bine; când bebe doarme adânc vin sa verifice de ce nu plânge?! ☺☺☺ Asa si noi, oare ce are Baiatu' de este asa de cuminte, nu care cumva sa fie bolnav! ☺☺☺ Leo a fost ca o jucarie de pluș - exact la fel de cuminte ca ursuletul - jucaria lui preferata! ☺☺☺
Am ajuns în Piombino conform planului nostru, pe la ora 16:30. De fapt, exceptând patania de la ultima statia de pedaggio, aproape totul a decurs conform planului...
Ruta din Germania în Italia trece prin Austria si pentru autostrada austriaca, am cumparat înca de acasa Vignette dus-întors. Italia finanteaza întretinerea autostrazilor prin sistem pedaggio (pe germana Maut). Pentru cine nu stie ce înseamna: pentru o anumita distanta pe autostrada, trebuie achitata o anumita suma - la intrarea în zona de plata, se deschide bariera doar daca ai extras un tichet. La iesirea din zona, predai tichetul si achiti pentru kilometrii parcursi. Pâna în Poimbino au fost trei statii de plata. Prima a fost în apropiere de Verona, a doua în apropiere de Modena si a treia în apropiere de Pisa. La primele doua statii am platit câte 17-18 euro. La ultima bariera, Helmut nu a fost atent si a intrat pe poarta "telepass" unde... nu am primit niciun tichet. Încapatânat, nu a vrut sa ne întoarcem asa cum am propus eu, sa mai intram o data pe poarta pentru cei fara "telepass". Ehei, când am ajuns la iesirea din zona, individul de la ghiseu a vrut sa ne întocmeasca un proces verbal si ne-a spus ca trebuie sa lamurim situatia pe la ce stiu ce administratie, bla-bla, si asta în urmatoarele cinci zile. Cum nu stim sa vorbim italiana nici eu si nici Helmut, am rugat (pe engleza) sa ne lase în amarul nostru, sa ne petrecem concediul linistiti, sa gaseasca o modalitate sa platim acum... Singura varianta a fost sa platim paușal suma de 70 de euro! Am zis "Gratie", am platit si ne-am vazut de drum! ☺

(va urma)

joi, 5 septembrie 2013

Artisti ai strazilor

pentru rubrica Happy Weekend (Blind Love - Elly)
Statuile vii sunt acei artisti mimi ce pot sta nemișcati ore în șir ca o statuie adevarata sau ca un manechin, de obicei purtând un machiaj care-i dă culoarea aurului, bronzului, cuprului sau al varului.
Mai ales la sfârsit de saptamâna sau în zilele de concedii ne permitem sa "cascam gura" prin oras si nu de putine ori ne-am luat timp sa admiram asa numitele Living Mannequins, impresionati fiind de originalitatea ideii, de costumatie si machiaj, impresionati de talent si mai ales de capacitatea pe care o au acesti artisti stradali de a poza, încremeniti! Au un talent fenomenal de a se concentra într-un singur punct, dând impresia ca sunt total absenti la vânzoleala de pe strada, ba chiar par ca nici nu respira! :) În momentul în care însa unul din trecatori arunca un banut în pusculita, "statuia" devine elastica si dovedeste ca poate sa zâmbeasca sub stratul gros ce-i acopera fata.
Încurajez si-mi exprim admiratia pentru acest gen de arta. Este o munca titanica, platita cu câtiva banuti, aplauze si multe zâmbete. Statuile vii reprezinta adevarate atractii stradale, induc buna-dispozitie si încânta trecatorii prin scenele de pantomima interpretate.


Aplauze pentru acesti artisti si-un Happy-happy Weekend celor care citesc acest articol! ;)

Fotografiile 1, 2, 4, 5 si videoclipul, le-am realizat în piata Marienplatz - München.
Fotografia 3 am facut-o în Verona - Italia, la fel ca si cea de-a 6-a fotografie.

duminică, 18 august 2013

Verona în lung si-n lat (5)

Pentru rubrica Happy Weekend- tabel înscriere Blind Love (Elly)

Ultima zi în Italia, am rezervat-o pentru a ne plimba prin Verona.
Am parcat masina în imediata apropiere a Podului Victoriei (Ponte della Vittoria) de peste Adige, râul care traverseaza orasul Verona. Nu am stiut cum se numeste acest pod pâna când, dupa-amiaza târziu, dorind sa ajungem pe cel mai scurt drum la masina, ca sa pornim spre casa, am constatat ca drumul este... fara sfârsit! Adige face o bucla mare în zona centrului orasului si noi, am ales din greseala arcul cel mai lung spre pod. Am "marsaluit" mai bine de o ora în arsita soarelui, dar s-a meritat din plin, astfel am vazut mult mai multe decât ne-am propus.

Cladiri superbe cu arhitectura tipica veroneza, balcoane lucrate ca în filigran, cu balustradele pline de flori multicolore, stradute înguste si curti încarcate de flori caracteristice zonei mediteraneene: ficusi uriasi, oleandri parfumati, bougainvillea, kiwi, palmieri si bineînteles chiparosi, înalti si subtiri ca lumânarile.

Când am ajuns la Ponte Pietra - pod construit de romani în secolul 100. î.Ch. - ne-a fost clar ca am gresit drumul... Am oprit o doamna în vârsta, iesita cu câinele la plimbare si am întrebat-o în ce directie este "podul cu statui". Ea ne-a spus zâmbind ca acela este Podul Victoriei (construit în 1928-1931) si cu rabdare ne-a aratat pe harta locul în care ne aflam, pe arcul râului, în punctul diametral opus parcarii noastre. Exista posibilitatea de a ne continua drumul înca o ora pe malul râului sau, sa o luam în directia Piazza delle Erbe si sa trecem pe partea cealalta a bratului râului Adige, în mai putin de douazeci de minute.

Am ales varianta "prin oras"si asa am mai admirat înca o data primăria veche, Torre Dei Lamberti, Casa dei Giudici ("Casa Judecătorilor") și Casa dei Mercanti, cu zidurile terminate în cozi de rândunica - simbolul familiei Scaligeri. Pe partea opusa se ridica Palatul Maffei, decorat cu statui ale zeilor greci si coloana de marmură albă de pe care troneaza leone di San Marco, leul înaripat - simbolul Republicii Veneția. Cel mai vechi monument din piata este fântâna romana "Madonna Verona" datând anul 380. Tot un monument istoric vechi este Capitelul, coloana ridicata în secolul 13 si continând sculpturi în refief cu Fecioara Maria si sfintii Zeno, Petru Martirul și Christopher.

În prima parte a zilei am vizitat Casa di Giulietta, unde dupa parerea mea, exista cea mai mare aglomeratie de turisti pe metrul patrat. Dusi de puhoi pe sub bolta intrarii în curte (pe peretii carora sunt scrise toate numele din lume!) am ajuns lânga statuia Julietei si nu am ratat sa imortalizez secunda când le-am urcat pe Cotofene (mama si tanti Sofi) lânga statuia Julietei - personajul feminin din drama "Romeo si Julieta", piesa cu cel mai mare succes scrisa de Shakespeare, considerata cea mai tipică poveste de dragoste a Renașterii. Veronezii au stiut  sa foloseasca cu multa arta reclama gratuita oferita de Shakespeare, aici existând un muzeu si un punct de vânzare suveniruri, unde toata lumea cumpara simboluri ale dragostei supreme (bineînteles ca si Cotofenele au cumparat cadouri pentru cei dragi de acasa). Apoi am iesit la peretele pe care toata lumea lipeste guma de mestecat (bineînteles ca si ale noastre exista acolo) si grilajul de care se atârna lacatei ai iubirii.

Apoi ne-am îndreptat pasii spre cea mai mare piata din Verona, Piazza Brà - unde troneaza amfiteatrul roman, Arena di Verona*. Ne-am amintit cu placere de seara de opera si ne-am învârtit în jurul pietii, admirând fiecare detaliu al superbelor cladiri. La fiecare colt de starada statuile vii amuza turistii.

Cotofenele mele au donat un banut unui actor ce juca rol de bebelus :))) Imi pare rau ca nu am filmat momentul când le-a strigat cu intonatie hazlie "mamaaaaa" si le-a dat mânutele... Am râs cu lacrimi si ne-am amintit toata ziua faza acesta nostima.
Le-am aratat fântâna oferita cadou veronezilor de catre orasul München cu ocazia parteneriatului (Veroan la rândul lui a daruit orasului München o statuie, copie a Julietei - statuie pe care câteva zile mai târziu, le-am aratat-o mamei si lui tanti Sofi, în plimbarea facuta la München).
Fântâna decorativa este o sfera de granit, pe o parte exista stema Veronei - crucea si coroana, pe partea opusa calugarul - stema Münchenului, iar la mijloc tuguii, ce reprezinta Alpii care despart cele doua orase înfratite.

Am umblat toata ziua, dar mamicile mele nu s-au plâns deloc ca le-ar durea picioarele. Le-am fotografiat peste tot si cu siguranta nu îsi mai amintesc multe din denumirile si micile informatii pe care le-am soptit eu, cunoscute din tururile facute în Verona, în anii precedenti. M-am minunat ca au mai avut putere si au alergat sa le fotografiez si pe treptele Palatului della Gran Guardia Nuova, cladire cunoscuta si sub numele de Palazzo Barbieri, dupa numele arhitectului Giuseppe Barbieri, sub conducerea caruia a fost ridicata monumentala constructie (1836-1848). Drept rasplata, le-am invitat sa servim masa în compania Sophiei Loren ;)) în restaurantul Calice, de lânga zidul cetatii medievale.

Ce ne-a încântat în Verona?! Totu!!! Stradutele, casele îngrijite, fântânile, vegetatia, pasajul pietonal pavat în întregime cu marmura, magazinele cu vitrine luminoase, monumentele, statuile, atlanții, cariatidele, bisericile, veronezii, cațeii veronezilor... Nu exista nici un amanunt neplacut din aceasta excursie!

Ne-a parut rau sa plecam din Verona, dar ne-am bucurat sa ne odihnim picioarele în masina, pe lungul drum spre casa. Cinci ore în care în fata ochilor s-au perindat din nou dealurile îmbracate în vita-de vie, muntii verzi si stâncile golase, vârfurile ascutite ca sulitele si castelele, fortaretele de pe piscuri, padurile de conifere, satele cu case pictate (tipice Alpilor în zona Tirol-Algäu), statiunile montane, autostrazile pe trei si patru benzi (într-un sens si înca 3-4 în celalalt) pe care se zboara, viteza fiind nelimitata! Am ajuns acasa la apus de soare.
Asa s-a încheiat ziua de duminica, 11.08.2013

*) Arena di Verona a avut initial dimensiunea de 152×123 m. Astazi masoara doar 138×109 m si înălțimea este de 24,1 metri. Cele 45 de scari-rânduri pentru auditoriu au aproximativ o înaltime de 45 de centimetri. Amfiteatrul oferă locuri pentru 22.000 de spectatori.
Arena din Verona este după Colosseum din Roma si Arena din Capua - al treilea cel mai mare din amfiteatru antic conservat.

duminică, 11 august 2013

Cotofenele la Verona (1)

(continuare la "Drumul spre Lago di Garda")
Nota: Pentru ca mamica si prietena ei din liceu, tanti Sofi, sunt sfatoase si deapana neîncetat amintiri din tinerete, am spus odata "sunteti ca doua cotofene" si de atunci, folosim apelativul ca pe un alint.
Am fost plecati de vineri dimineata în Italia la Lacul Garda si bineînteles ca ne-am plimbat nu doar pe malul lacului, admirând salba de statiuni de-a lungul strazii Gardesana Occidental, ci am vizitat si Verona.
Mamicile si-au împlinit un vis si totul a fost minunat!
Ne-am întors acum o ora si ma grabesc (pâna când nu expira tabelul), sa înscriu postarea cu aceste "câteva" fotografii la rubrica "Happy weekend", initiata de Elly (Blind love)










A fost un happy-happy-happy weekend! (va urma)