Miercurea fara cuvinte (s.41) - Ziua Verdi, o încântare

(Verona, august 2013)


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Exista aici, chiar si un tabel cu teme facultative pentru fotografii, pe fiecare saptamâna - pentru ca de obicei, atunci când este permis orice, cadem în pana de ideii ☺ Happy WW! ☺

Concediu în Toscana - Program Review

S/ 9.06 - drum spre Piombino cu pauza în Verona (*cap.1*, *cap.2*, *cap.3*; *cap.4*,*cap.5*; *cap.6*)
D/ 10.06 - Piombino, tur în centrul istoric (*cap.1*; *cap.2*;*cap.3*; *cap.4*)
L/ 11.06 - Excursie pe Insula Elba (*cap.1*; *cap.2*; *cap.3*; *cap.4*)
M/ 12.06 - Zi de plaja, in golful cu roci
M/ 13.06 - Pe urmele Etruscilor - Populonia si Baratti (cap.1*, cap.2*, cap.3*, cap.4*)
J/ 14.06 - Plimbare în Massa Marittima si San Galgano
V/ 15.06 - Zi de plaja, în golful cu roci
S/ 16.06 - Plimbare în Suvereto, Motesudaio Marittima si Pisa
D/ 17.06 - Plimbare în Campiglia Marittima
L/ 18.06 - cu Leo la doctor; plaja la Dogs beach
M/ 19.06 - zi de plaja, în golful cu roci
M/ 20.06 - Plimbare în Siena si Arezzo
J/ 21.06 - zi de plaja Dogs beach, plimbare de ramas-bun în Piombino
V/ 22.06 - drum spre casa cu pauza la Laggo di Garda

Drumul spre Italia

Asa cum ne-am propus, ne-am trezit sâmbata la ora 3 noaptea pentru a porni la drum la ora 4. Leo a fost total derutat... nici nu a vrut sa se dea jos din pat. Abia când a vazut ca ne încaltam, a realizat ca e serios, vom pleca cu adevarat in toiul noptii.
Bagajele au fost încarcate în porbagaj înca de cu seara. Am organizat totul în asa fel incât in interiorul masinii sa nu avem decât posetele, sa avem spatiu confortabil pentru lunga calatorie care ne astepta.
Dupa cum am povestit in articolul anterior, pentru Leo a fost pregatita o cutie de transport care ocupa doua din cele trei locuri pe bancheta din spate. Afara era înca întuneric si în masina bineînteles, s-a stins lumina când am pornit si cu toate ca Leo si-a acceptat locul în cutie fara sa protesteze, dupa cateva minute a început sa se smiorcaie. Mi-am închipuit ca îi este ciudat singur, în întuneric, asa ca la primul semafor mi-am schimbat locul si am venit din fata, sa calatoresc lânga cutia lui, pe bancheta din spate. Initial m-am gândit ca va fi doar pâna când va rasari soarele, însa pâna la urma, am ajuns la destinatie în aceasta formatiune ☺ Cum m-a vazut lânga el, cum s-a linistit, s-a facul colacel si a adormit. Din cand în când s-a trezit, si-a scos boticul pe usa, s-a facut din nou melc si iar a adormit. Prima pauza am facut-o pe la ora 6 si jumatate, dupa ce am trecut granita în Austria.
La noi în Augsburg e vara de mai bine de o luna, de aceea ne-am îmbracat lejer, mai ales ca destinatia de vacanta este Bella Italia, tara în care soarele râde mereu. În Austria însa, la Pasul Brenner termometrul a aratat 8°C! Între vârfurile Alpilor, soarele înca nu era vizibil, tocmai se ridica ceata din vai... Superb peisaj! Am iesit sa fac o tura mica cu Leo si... am înghetat! Într-o parcare de benzinarie, unde am alimentat (în Austria benzina e cea mai ieftina 1,45€/l, în Germania este 1,55 si în Italia 1,75€/l), am tras din geamantan un pantalon si o jacheta si m-am îmbracat ca altfel, simteam ca ma prinde raceala! Ar fi fost un cosmar în concediu! Cum am intrat în Italia, vremea s-a încalzit din nou.
Pe parcursul drumului am facut cam la fiecare 3 ore câte oo mica pauza si o singura data am facut o pauza lunga de o ora, la Verona.


Dupa 500 de kilometri, adica pe la ora 10 - am ajuns la Verona. Am parcat în centru si ne-am plimbat timp de o ora, sa ne dezamortim picioarele.
Cu ani în urma, am fost de cel putin 5 ori în Verona, cunoastem centrul istoric si am vizitat cam toate punctele de atractie turistica. Asa ca de data aceasta ne-am plimbat doar în Piata Bra, am savurat un espresso veritabil, am dat ocol amfiteatrului si am citit planul de concerte din Arena di Verona.




La ora 11 ne-am urcat în masina si am pornit din nou la drum. Leo a intrat în cutia lui si a dormit sau s-a prefacut ca doarme ☺☺☺ Acasa nu doarme niciodata mai mult de cate o ora, în cursul zilei. Exact cum fac tinerele mame cu bebelusii lor - când bebe pânge, intra în panica, nu stiu ce sa îi mai faca celui mic, sa îl împace si sa fie bine; când bebe doarme adânc vin sa verifice de ce nu plânge?! ☺☺☺ Asa si noi, oare ce are Baiatu' de este asa de cuminte, nu care cumva sa fie bolnav! ☺☺☺ Leo a fost ca o jucarie de pluș - exact la fel de cuminte ca ursuletul - jucaria lui preferata! ☺☺☺
Am ajuns în Piombino conform planului nostru, pe la ora 16:30. De fapt, exceptând patania de la ultima statia de pedaggio, aproape totul a decurs conform planului...
Ruta din Germania în Italia trece prin Austria si pentru autostrada austriaca, am cumparat înca de acasa Vignette dus-întors. Italia finanteaza întretinerea autostrazilor prin sistem pedaggio (pe germana Maut). Pentru cine nu stie ce înseamna: pentru o anumita distanta pe autostrada, trebuie achitata o anumita suma - la intrarea în zona de plata, se deschide bariera doar daca ai extras un tichet. La iesirea din zona, predai tichetul si achiti pentru kilometrii parcursi. Pâna în Poimbino au fost trei statii de plata. Prima a fost în apropiere de Verona, a doua în apropiere de Modena si a treia în apropiere de Pisa. La primele doua statii am platit câte 17-18 euro. La ultima bariera, Helmut nu a fost atent si a intrat pe poarta "telepass" unde... nu am primit niciun tichet. Încapatânat, nu a vrut sa ne întoarcem asa cum am propus eu, sa mai intram o data pe poarta pentru cei fara "telepass". Ehei, când am ajuns la iesirea din zona, individul de la ghiseu a vrut sa ne întocmeasca un proces verbal si ne-a spus ca trebuie sa lamurim situatia pe la ce stiu ce administratie, bla-bla, si asta în urmatoarele cinci zile. Cum nu stim sa vorbim italiana nici eu si nici Helmut, am rugat (pe engleza) sa ne lase în amarul nostru, sa ne petrecem concediul linistiti, sa gaseasca o modalitate sa platim acum... Singura varianta a fost sa platim paușal suma de 70 de euro! Am zis "Gratie", am platit si ne-am vazut de drum! ☺

(va urma)

Verona în lung si-n lat (5)

Pentru rubrica Happy Weekend- tabel înscriere Blind Love (Elly)

Ultima zi în Italia, am rezervat-o pentru a ne plimba prin Verona.
Am parcat masina în imediata apropiere a Podului Victoriei (Ponte della Vittoria) de peste Adige, râul care traverseaza orasul Verona. Nu am stiut cum se numeste acest pod pâna când, dupa-amiaza târziu, dorind sa ajungem pe cel mai scurt drum la masina, ca sa pornim spre casa, am constatat ca drumul este... fara sfârsit! Adige face o bucla mare în zona centrului orasului si noi, am ales din greseala arcul cel mai lung spre pod. Am "marsaluit" mai bine de o ora în arsita soarelui, dar s-a meritat din plin, astfel am vazut mult mai multe decât ne-am propus.

Cladiri superbe cu arhitectura tipica veroneza, balcoane lucrate ca în filigran, cu balustradele pline de flori multicolore, stradute înguste si curti încarcate de flori caracteristice zonei mediteraneene: ficusi uriasi, oleandri parfumati, bougainvillea, kiwi, palmieri si bineînteles chiparosi, înalti si subtiri ca lumânarile.

Când am ajuns la Ponte Pietra - pod construit de romani în secolul 100. î.Ch. - ne-a fost clar ca am gresit drumul... Am oprit o doamna în vârsta, iesita cu câinele la plimbare si am întrebat-o în ce directie este "podul cu statui". Ea ne-a spus zâmbind ca acela este Podul Victoriei (construit în 1928-1931) si cu rabdare ne-a aratat pe harta locul în care ne aflam, pe arcul râului, în punctul diametral opus parcarii noastre. Exista posibilitatea de a ne continua drumul înca o ora pe malul râului sau, sa o luam în directia Piazza delle Erbe si sa trecem pe partea cealalta a bratului râului Adige, în mai putin de douazeci de minute.

Am ales varianta "prin oras"si asa am mai admirat înca o data primăria veche, Torre Dei Lamberti, Casa dei Giudici ("Casa Judecătorilor") și Casa dei Mercanti, cu zidurile terminate în cozi de rândunica - simbolul familiei Scaligeri. Pe partea opusa se ridica Palatul Maffei, decorat cu statui ale zeilor greci si coloana de marmură albă de pe care troneaza leone di San Marco, leul înaripat - simbolul Republicii Veneția. Cel mai vechi monument din piata este fântâna romana "Madonna Verona" datând anul 380. Tot un monument istoric vechi este Capitelul, coloana ridicata în secolul 13 si continând sculpturi în refief cu Fecioara Maria si sfintii Zeno, Petru Martirul și Christopher.

În prima parte a zilei am vizitat Casa di Giulietta, unde dupa parerea mea, exista cea mai mare aglomeratie de turisti pe metrul patrat. Dusi de puhoi pe sub bolta intrarii în curte (pe peretii carora sunt scrise toate numele din lume!) am ajuns lânga statuia Julietei si nu am ratat sa imortalizez secunda când le-am urcat pe Cotofene (mama si tanti Sofi) lânga statuia Julietei - personajul feminin din drama "Romeo si Julieta", piesa cu cel mai mare succes scrisa de Shakespeare, considerata cea mai tipică poveste de dragoste a Renașterii. Veronezii au stiut  sa foloseasca cu multa arta reclama gratuita oferita de Shakespeare, aici existând un muzeu si un punct de vânzare suveniruri, unde toata lumea cumpara simboluri ale dragostei supreme (bineînteles ca si Cotofenele au cumparat cadouri pentru cei dragi de acasa). Apoi am iesit la peretele pe care toata lumea lipeste guma de mestecat (bineînteles ca si ale noastre exista acolo) si grilajul de care se atârna lacatei ai iubirii.

Apoi ne-am îndreptat pasii spre cea mai mare piata din Verona, Piazza Brà - unde troneaza amfiteatrul roman, Arena di Verona*. Ne-am amintit cu placere de seara de opera si ne-am învârtit în jurul pietii, admirând fiecare detaliu al superbelor cladiri. La fiecare colt de starada statuile vii amuza turistii.

Cotofenele mele au donat un banut unui actor ce juca rol de bebelus :))) Imi pare rau ca nu am filmat momentul când le-a strigat cu intonatie hazlie "mamaaaaa" si le-a dat mânutele... Am râs cu lacrimi si ne-am amintit toata ziua faza acesta nostima.
Le-am aratat fântâna oferita cadou veronezilor de catre orasul München cu ocazia parteneriatului (Veroan la rândul lui a daruit orasului München o statuie, copie a Julietei - statuie pe care câteva zile mai târziu, le-am aratat-o mamei si lui tanti Sofi, în plimbarea facuta la München).
Fântâna decorativa este o sfera de granit, pe o parte exista stema Veronei - crucea si coroana, pe partea opusa calugarul - stema Münchenului, iar la mijloc tuguii, ce reprezinta Alpii care despart cele doua orase înfratite.

Am umblat toata ziua, dar mamicile mele nu s-au plâns deloc ca le-ar durea picioarele. Le-am fotografiat peste tot si cu siguranta nu îsi mai amintesc multe din denumirile si micile informatii pe care le-am soptit eu, cunoscute din tururile facute în Verona, în anii precedenti. M-am minunat ca au mai avut putere si au alergat sa le fotografiez si pe treptele Palatului della Gran Guardia Nuova, cladire cunoscuta si sub numele de Palazzo Barbieri, dupa numele arhitectului Giuseppe Barbieri, sub conducerea caruia a fost ridicata monumentala constructie (1836-1848). Drept rasplata, le-am invitat sa servim masa în compania Sophiei Loren ;)) în restaurantul Calice, de lânga zidul cetatii medievale.

Ce ne-a încântat în Verona?! Totu!!! Stradutele, casele îngrijite, fântânile, vegetatia, pasajul pietonal pavat în întregime cu marmura, magazinele cu vitrine luminoase, monumentele, statuile, atlanții, cariatidele, bisericile, veronezii, cațeii veronezilor... Nu exista nici un amanunt neplacut din aceasta excursie!

Ne-a parut rau sa plecam din Verona, dar ne-am bucurat sa ne odihnim picioarele în masina, pe lungul drum spre casa. Cinci ore în care în fata ochilor s-au perindat din nou dealurile îmbracate în vita-de vie, muntii verzi si stâncile golase, vârfurile ascutite ca sulitele si castelele, fortaretele de pe piscuri, padurile de conifere, satele cu case pictate (tipice Alpilor în zona Tirol-Algäu), statiunile montane, autostrazile pe trei si patru benzi (într-un sens si înca 3-4 în celalalt) pe care se zboara, viteza fiind nelimitata! Am ajuns acasa la apus de soare.
Asa s-a încheiat ziua de duminica, 11.08.2013

*) Arena di Verona a avut initial dimensiunea de 152×123 m. Astazi masoara doar 138×109 m si înălțimea este de 24,1 metri. Cele 45 de scari-rânduri pentru auditoriu au aproximativ o înaltime de 45 de centimetri. Amfiteatrul oferă locuri pentru 22.000 de spectatori.
Arena din Verona este după Colosseum din Roma si Arena din Capua - al treilea cel mai mare din amfiteatru antic conservat.

Cotofenele la Verona (1)

(continuare la "Drumul spre Lago di Garda")
Nota: Pentru ca mamica si prietena ei din liceu, tanti Sofi, sunt sfatoase si deapana neîncetat amintiri din tinerete, am spus odata "sunteti ca doua cotofene" si de atunci, folosim apelativul ca pe un alint.
Am fost plecati de vineri dimineata în Italia la Lacul Garda si bineînteles ca ne-am plimbat nu doar pe malul lacului, admirând salba de statiuni de-a lungul strazii Gardesana Occidental, ci am vizitat si Verona.
Mamicile si-au împlinit un vis si totul a fost minunat!
Ne-am întors acum o ora si ma grabesc (pâna când nu expira tabelul), sa înscriu postarea cu aceste "câteva" fotografii la rubrica "Happy weekend", initiata de Elly (Blind love)










A fost un happy-happy-happy weekend! (va urma)

Alo, aterizeaza bunica!

Va mai amintiti filmul din 1981, cu Sebastian Papaiani, Mimi Enăceanu, Adela Mărculescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Ileana Stana Ionescu si Adina Popescu? O comedie savuroasa al carui titlu l-am preluat si adaptat (original "Alo, aterizeaza strabunica!") pentru ca mamica mea nu este înca strabunica - dar mâine va ateriza la noi si pentru urmatoarele doua saptamâni-si-jumatate vom fi ocupati sa-i oferim o vacanta cât mai placuta. Numai bine, de câteva zile au terminat sesiunea de examene si fiicele mele, iar eu si Helmut ne vom lua câteva zile libere.
Bunica soseste mâine dimineata, împreuna cu Tanti Sofi (mamica Dianei) si abia astept sa vad daca doamnele vor tine pasul cu programul încarcat pe care l-am pregatit, minutios si cu multa dragoste.
Am avut în vedere faptul ca distinsele doamne sunt interesate sa viziteze castele, muzee, parcuri si am ales din tot ce cunoasc, ce este mai frumos! Le vom plimba aici în Bavaria, dar si în Austria si Italia.
Marea surpriza consta în excursia de trei zile în Italia, cu vizitarea orasului Verona si vizionarea spectacolului de opera Aida, în amfiteatrul roman! Anul acesta Verona serbeaza 100 de ani de la nasterea marelui Verdi, asa încât spectacolele vor fi de gala! Vom pastra însa secretul pâna când vom ajunge la Lacul Garda - unde am facut rezervari pentru noi patru, la o pensiune. Nu le spun înainte - decât ca trebuie sa-si pregateasca o geanta cu cele necesare unui voiaj de trei zile! :))  Doamne, abia astept sa le vad ochii uimiti! Pâna acum nu am scris nimic, pentru ca mamica citeste blogul meu în fiecare zi, asa ca... Diana, ssssssssst, pastram înca secretul, sa nu cumva sa le spui ceva la telefon! :))
Si uite asa, de unde eram aici singurica, voi avea dintr-o data doua mamici (Mama si Tanti Sofi sunt prietene din timpul liceului!) si le voi rasfata asa cum merita!

Misterul levitaţiei

Saptamâna trecuta, pe când ne plimbam în Verona, i-am descoperit pe acesti "yoghini" concentrându-se în pozitie lotus, în cea mai aglomerata piata, direct în fata amfiteatrului roman - Arena di Verona.
Ca sa obtin câteva fotografii, m-am amestecat în multimea de "gura casca" ce încerca sa-si explice fenomenul, nestiind ce sa creada... este doar un truc sau o dovada certa de înaltare spirituala?! :)))
Pe mine m-a amuzat combinatia vestimentara a celor doi - tunica romana, esarfa aurie, machiaj egiptean antic si adidași albi! Au primit de la mine însa puncte plus, pentru autenticitatea tenului închis - ca de brahman hindus, pentru seriozitatea de maestru magician si privirea absenta a unui calugar tibetan :)
Alaturi, ciocolatiul îmbrcat în auriu, sezând în... aer si citindu-si concentrat ziarul, a facut deasemenea senzatie în Piazza Bra! Sper ca si ceva banuti! :))


Aceeasi statagema a folosit-o si Ed Silver - în Salzburg, acum exact un an :)
Se pare ca sunt înca multi care nu au descoperit "misterul" levitatiei :))

Verona, ianuarie 2013

Lago di Garda este cel mai mare lac din Italia (perimetru 158,5 km, lungime 51,6 km, latime 17,2 km, suprafata 370 km², adâncime maxima 346 m). Direct pe malul lacului, exista peste 60 de localitati mai mari sau mai mici, pentru care turismul reprezinta cea mai importanta sursa de venit. Localitatea Pacengo, situata pe partea de sud-est a lacului, apartine comunei Lazise, ce apartine la rândul ei de provincia Verona. (Despre lacul Garda, am mai scris aici: Vacanta de vara Prt.1, Prt. 2, Prt. 3, Prt.4, Prt.5 si despre Verona aici: Visul îndragostitilor, Vacanta de vara-6, Cei 5 magnifici, Evadare.)
Din Pacengo pâna în orasul Verona sunt doar 25 de kilometri, de strabatut cu masina în 25-30 de minute. De data aceasta, am parcat masina lânga Arena di Verona si ne-am plimbat câteva ore în Piazza Bra. O interesanta lucrare în otel, reprezentând steaua ce a prevestit nasterea lui Iisus, ocupa luna aceasta piata, la intrarea în amfiteatru.
Nu ca am fi avut nevoie de motive în plus pentru a ne promite ca vara aceasta ne vom reîntoarce în Verona, dar consultând tabelul cu programul spectacolelor din stagiunea 2013 (14 iunie - 8 septembrie) am descoperit ca pe data de 4 iulie si 18 august, rolul lui Nabucco va fi interpretat de Placido Domingo! Am mai aflat ca anul 2013 este un an jubiliar deosebit! Vara aceasta se vor împlini 100 de ani de la redeschiderea amfiteatrului, cu spectacole de opera ce începând din 1913 au avut loc anual. Tot în 2013 va avea loc sărbătoarea aniversară solemnă a marelui compozitor  Giuseppe Verdi, de la a carui nastere, pe 10 octombrie, se vor împlini 200 de ani.

Am servit masa de prânz în aer liber, pe terasa unui local, privind amfitratul roman si lasând soarele blând sa ne mângâie obrajii. Am fi dorit ca timpul sa se opreasca, însa, odata cu trecerea orelor amiezii s-a scurs si timpul sederii noastre în Italia... Ciao Italia!

PS: Aceasta este ultima postare din Italia. Ne revedem peste 5 ore, acasa ;) Arrivederci a presto!