Mereu învatam câte ceva nou ;-)

Este sfârsit de saptamâna. Covrigeii sunt copti, peretele e zugravit, etajera este incorporata, curatenia terminata. Am reusit sa ducem la bun sfârsit tot ce ne-am propus  pentru aceasta saptamâna. Ba chiar am izbutit sa înghesui si tratamentul de îngrijire al mâinilor si picioarelor, în planul meu super-aglomerat... Nu chiar asa cum mi-am asteptat, dar... iata povestea ☺
Pentru manichiura am primit programare la salonul la care ma duc de obicei. Pentru pedichiura însa nu mai aveau locuri anul acesta! Asa ca am cautat un alt salon... si un altul, si un altul. Fara succes! Niciunul nu mai avea locuri disponibile dupa orele mele de serviciu. Într-un final, am mai descoperit un numar de telefon în „pagini aurii”(la noi, Gelbe Seiten) al unui salon din apropierea locuintei mele si am sunat, fara sa-mi fac mari sperante. Mi-a raspuns o duduie cu accent asiatic. Am întrebat daca exista posibilitatea sa primesc programare pentru pedichiura si vocea usor pitigaiata mi-a raspuns ca da. Am crezut ca nu aud bine, însa iuhuuuuu, am reusit sa primesc programarea, asa cum mi-am dorit, in aceeasi zi la ora 17:30.
Salonul se gaseste în incinta hipermarketului Real. Punctuala, am pasit în micutul salon. Practic, culoarul care duce spre intrarile/iesirile de la caseriile Real-ului, este îngustat pe ambele parti prin pereti de sticla. Spatiul astfel obtinut este împartit prin pereti despartitori mai multor ateliere si mici servicii de prestare în folosul publicului: copiere chei, reparatii bijuterii, auxiliare telefon-mobil, florarie, patiserie si design pentru unghii (Nagel Design Studio). Spatiile sunt practic niste... vitrine încapatoare ☺
Usa glisanta a salonului este blocata in pozitia deschis. Paralel cu culoarul, un pupitru cu trei locuri, la care lucreaza concentrat trei femei cu masca peste nas si gura. Raspund salutului meu printr-o usoara ridicare a ochilor oblici. Cu spatele spre mine, trei cliente îsi întorc capul peste umar si murmura „buna seara” în cor.
Spun: „Am facut telefonic programare pentru pedichiura”... Femeile nu reactioneaza in niciun fel însa, de dupa o perdeluta pe care nici nu o observasem, apare un tânar asiatic. Îmbracat sport – jeans si camasa în carouri. Îmi zâmbeste si fara sa spuna ceva, ma invita printr-un gest cordial sa iau loc pe fotoliul de masaj, aflat pe un fel de podium, în partea dreapta a vitrinei. Pe partea frontala a podiumului, observ o vanita cu robinete. Înteleg ca acolo va avea loc tratamentul picioarelor mele... în mijlocul supermarketului, în vazul tuturor ☺ Ma stapânesc cu greu sa nu izbucnesc în râs si îmi fac curaj. Mi-as fi dorit ceva intimitate, însa... accept situatia asa cum e!
Îmi descalt cizmele si sosetele, îmi suflec pantalonii pâna la genunchi si ma asez... pe tron. Asiaticul îmi cere prin semne acordul sa încline fotoliul spre spate si sa porneasca programul de masaj. În mod perfect silentios, pernele spatarului încep sa se umfle si sa exercite diferite presiuni asupra cefei si spatelui meu. Simultan, degetele picioarelor iau contact cu apa calduta si se destind sub efectul hidromasajului din vana cu jacuzzi.
Barbatul se aseaza pe un taburel in fata podiumului si îsi pregateste polizorul si pietrele abrazive, moment în care mi-a fost clar ca el va executa pedichiura... Înca o experienta inedita ☺
În fata mea, pe partea cealalta a geamului, se perinda oamenii aflati la cumparaturi. Am blocat gândul ca cineva m-ar fi privit curios si m-am autosugestionat ca si daca, ar fi putut cel mult sa ma invidieze (în niciun caz sa râda de grotescul situatiei ☺).
Greutatea corpului a fost preluata de pernele de aer. Am închis ochii si am savurat starea de imponderabilitate si relaxare perfectae, oferite de fotoliu. Pentru urmatoarea jumatate de ora nu m-am mai lasat deranjata de nimic! M-am simtit ca o regina pe tron si m-am cufundat în semi-visare. Nu m-a tulburat nici macar usorul gâdilat al talpilor. Chiar dimpotriva, m-am bucurat în tihna de tratament, uitând total de trecatori.
În salon, un difuzor transmitea muzica lina, tipic asiatica, parca mereu aceeasi melodie. Neutrala, fara sa deranjeze sau sa provoace emotii.
Barbatul m-a deranjat scurt din reverie doar pentru a afla ce culoare de lac sa aplice pe unghii. Am ales rosul profund – aproximativ aceeasi nuanta cu cea a lacului folosit la manichiura, inspirata fiind de luciul sidefiu al globurilor pentru bradul de Craciun
Sincera sa fiu, am coborât de pe tron cu regret.
Mi-am admirat degetele si am multumit barbatului care astepta, precum un supus loial, binecuvântarea reginei ☺
Mi-am încaltat sosetele si cizmele, mi-am luat poseta, am coborât de pe podium si pâna la caseria din coltul salonului, am facut doi pasi. Abia acum mi-a fost clar ca asiaticul nu face economie de cuvinte – conform educatiei orientale, ci el nu stie germana. A murmurat pretul pe engleza, am achitat, apoi m-a ajutat sa îmbrac paltonul.
La iesire, ochii oblici de deasupra mastilor albe de tifon ale celor trei femei s-au ridicat în semn de salut. Am pasit pe culoarul supermarketului.
Am lasat în urma o experienta pe cât de bizara, pe atât de haioasa. Parodia traita s-a sfârsit cu succes, am obtinut ceea ce am dorit, în cel mai scurt timp si la calitatea pe care am asteptat-o (sau ca sa fiu mai exacta, chiar o idee mai buna).
În câteva secunde, nu m-am mai diferentiat cu nimic de grupul de trecatori/cumparatori, alfati la Real în acea seara de miercuri, în penultima saptamâna a anului.