
Ei, asta e! A costat zece euro si a functionat un an întreg. A stat agatat pe peretele casei în curte, indiferent ca a plouat sau ca a fost canicula, deci... ce sa zic mai mult?! L-am aruncat la cosul de gunoi...
A doua zi însa l-am recuperat ☺ De ce? Parca ceva îmi soptea sa privesc rama mai bine si sa ma gândesc cu ce seamama?... Pare o rama de tablou sau poate un hublou sau.... hm! Oare as putea reîntrebuinta acest cadran de ceas?! ☺☺☺
Si atunci mi-am amintit de nisipul, pitericelele, melci si scoicile pe care le-am adunat de pe plaja, asta vara...
Le-am aranjat în straturi pe sticla ceasului, apoi le-am presat cu un carton taiat circular si îmbracat prealabil în staniol.
Dupa ce am îndepartat de pe capac mecanismul ceasului, am închis rama, am scuturat un pic pentru ca scoicile, nisipul si pietrele sa nu creeze presiune pe sticla, am pus clemele de prindere si... gata am fost! Vechiul ceas de perete a devenit un tablou-hublou! O altfel de fereastra, spre o vacanta la mare! :)

Acum, tabloul-hublou înfrumuseteaza peretii camerei de baie, alaturi de tabloul cu scoici - facut acum câtiva ani (pânza pe șasiu, culori acrilice, pasta de modelaj, ceva sclipici si un pumn de scoici) si alaturi de cutiuta botezata "visul marinarului". Cu suguranta aveti si voi adunate de prin concediile la malul marii, miniaturi simpatice, suvenire ale unor vacante minunate. Eu le-am aranjat pe un cadru lipit din șipci si vopsit în culoare gri-argintie... Simplu!
Sper ca tensiunile creatoare au explodat si ca exemplele de aici va inspira ;)) Eliberati-va fantezia! ☺

PS: fotografiile mele sunt facute la ceas de seara, nu au calitate buna însa... ideile conteaza, nu-i asa?! ;)
PS2: pentru
Suzana: Iata la ce ma refeream în comentariul de pe blogul tau ;)