Parfumul inimii

Aceasta este povestea mea cu care particip la ciclul intitulat "Poveste parfumata între bloggeri"

Interesul pentru acest tânăr i-l stârnise fratele ei, care povestea acasă deseori despre inteligenta iesita din comun a lui Ian - coleg de facultate. Ce fascina, era nu doar profunzimea ideilor pe care le exprima, ci si memoria fantastică pe care acesta o avea. Impresionant era si destinul acestuia. Pe când avea doar patru ani, în urma unui accident de masina în care ambii parinti au decedat, Ian si-a piedut lumina ochilor. A crescut într-o mânastire si pâna când a învatat sistemul Braille, a reusit să retina tot ce i se citea, dovedind un interes deosebit pentru învătătură.

Din dorinta de a-l vedea pe Ian, Maria îsi însotea fratele la mai toate activitatile organizate de studenti, ca si acum, în tabara cenaclului literar.

Stătea pe o buturuga, lânga focul de tabară, urmarind fumul ce se ridica în valuri diafane, spre cerul înstelat. Vreascurile trosneu si flăcările dansau libere, ca gândurile ei. De o saptamâna întreaga îl urmarea ca o umbra, era atenta la fiecare gest, la fiecare vorba, lua parte la fiecare seminar, doar pentru a-l asculta. Uneori avea senzatia ca vorbeste doar pentru ea, în realitate însa, nu avusera niciodata curajul de a se adresa unul-altuia direct. Îl iubea în taina si sentimentul nascut în sufletul ei era minunat, simtea ca nu i se poate opune chiar daca uneori intensitatea lui durea. Închise ochii, dorindu-si ca el sa fie lânga ea...

- Ce trista si searbada trebuie sa fie viata pentru acei oameni care au nevoie de cuvinte pentru a-si dovedi iubirea, pentru a se mângâia, vedea sau auzi...

Vocea lui îi creeă senzatia de imponderabilitate. Apropierea lui o facu sa uite sa respire. Ian se aseza pe iarba, direct lânga ea si cu vocea aproape soptinda, continua:

- Mi-am pierdut vederea cu multi ani în urma, dar pentru asta nu sunt orb. Eu vad doar totul altfel... Cunoastem lumea prin organele de simt si mai ales prin ochi, dar ceea ce vedem este de cele mai multe ori superficial. Nevoit fiind sa ma bazez pe miros, auz si vibratii interioare, imaginile pe care le percep s-au dovedit profunde si reale. Parfumul inimii tale m-a fermecat înca din clipa în care te-am cunoscut.

-Ian, Ian - vocea stridenta a fratelui Mariei întrerupse sirul acestei minunate declaratii. Ian, tocmai discutam cu baietii despre statut de autor mitic a lui Mircea Eliade, si avem nevoie de parerea ta...

Rămasă singura, Maria îsi strânse picioarele la piept încercând parca sa retina momentul proaspat trait, sa îmbratiseze aerul respirat de Ian, sa perceapa vibratia cuvintelor care înca îi rasunau din urechi, adânc, în suflet. Cu ochii închisi încercă sa asocieze inimii lui Ian, parfumul potrivit. Sa fie oare mirosul dulce-fin al pinilor de dupa ploaie? Sau poate cel al florilor de câmp si-al fânului proaspat cosit? Ori poate cel al marii, nisipului si soarelui de litoral?... Ameti, inspirând si expirând adânc si mult prea des, în cautarea acelei miresmei unice.

Ramase lânga foc pâna târziu în noapte, ascultând ramurile subtiri cum se ating sub pala vântului si auzi pentru prima data cum frunzele se mângâie între ele...

---------------------------------------------------------------------------------

Abordând aceasta tema, au scris si Mirela, Gabriela Elena, Gina, Gabriela123, LeeDeeP, Cammely, Creve, Cati, Danielle, Tudor, ...