Ceas intern cu-ntârziere

Valizele sunt desfăcute. Hainele – spălate, împăturite, puse la loc.
Eu? Un emoji obosit, cu cearcăne și o cană de ceai în mână. M-am întors din vacanță cu un suvenir neașteptat - o răceală încăpățânată, care nu pare grăbită să plece.
Vacanța s-a încheiat. Dar corpul meu refuză să se întoarcă. Trăiește într-un univers paralel, unde e mereu sâmbătă, miroase a pădure și a cafea la ibric, iar timpul curge în ritm de greieri și frunze care foșnesc a tihnă.
Am fost plecată cu Helmut și Leo. 2700 km în total. Șosele, hoteluri, o cabană la munte, bagaje care se multiplică inexplicabil, conversații în două limbi, explicații între generații. Am fost organizator, navigator, traducător și responsabilă cu buna dispoziție.
Acum sunt... o somnoroasă cu drepturi depline. Dorm mult, dorm adânc, ca și cum aș fi conectată la un încărcător cosmic. Și când mă trezesc, nu știu dacă sunt acasă la mine, acasă la mama sau într-o cameră de hotel cu tablouri generice și perne prea pufoase.
Ieri, după un pui de somn de o oră, eram convinsă că televizorul din living vorbește românește. Ca la mama acasă... Noaptea, dacă mă ridic pentru o vizită rapidă la baie, mă simt ca o navetistă rătăcită între dimensiuni. Lumina lunii se strecoară printre jaluzele ca niște dungi de vis, iar eu nu știu în ce direcție e ușa. Configurația casei îmi scapă printre degete. Dar poate că e normal... În ultimele 12 zile am dormit în cinci locuri diferite!

Săptămâna asta încerc să mă reîntorc la ritmul meu. Să-mi sincronizez ceasul intern cu fusul orar al realității.
Înainte de vacanță eram pe val – organizată, eficientă, cu toate „la pas”. Acum... sunt pe o melodie lo-fi, cu delay cosmic și vibe de „mai stai puțin”...
Dar mai am câteva zile până la serviciu, așa ca pot încă să experimentez. Să lenevesc. Să savurez ultimele zile de vară...

Azi am copt vinetele și ardeii cumpărați de la Piața Rahovei, din Sibiu. La grătar, în curte. Le-am curățat pe băncuță, la umbra laurului englezesc, cu Leo asistent. Aromele au umplut aerul... Aici, în cartierul meu, nimeni nu știe cum se face o salată de vinete. Sau zacuscă. Sau salată de ardei copți. E ca și cum aș fi adus un secret culinar dintr-o civilizație pierdută.
Viața e un balans între haos și tihnă. Eu sunt undeva la mijloc, cu o felie de plăcintă cu prune în mână, cu soare printre gene, înconjurată de liniște și parfum de trandafiri. Ce bine e acasă!
Poate că acasă nu e un loc... e o stare. E o aromă. E un sunet...

Din nou pe patine

Ca în fiecare an, si anul acesta compartimentul in care lucrez a organizat o iesire la patinoar. În fiecare an, patinoarul a fost închiriat pentru noi timp de doua ore, apoi s-a deschis pentru publicul larg. 

Anul acesta am fost înscrisi pe lista în jur de 50 persoane însa vineri, în ziua rezervata acestei activitati, nu au reusit sa participe nici macar jumatate. Motivul?! Greva la caile ferate. Majoritatea colegilor fac naveta cu trenul, legaturile sunt foarte bune, dar... Saptamâna trecuta, în Bavaria, trenurile nu au circulat nici macar o zi! Primele zile, pe motiv de "cadere abundenta de zapada si inghetul retelei electice", iar de joi noaptea, angajatii nemultumiti de salarii si conditiile de lucru, au intrat în greva generala. Colegii mei afectati, care au putut, au lucrat de acasa, cei care nu, au sacrificat câteva zile din concediu. Este tare neplacut însa... traim intr-o societate democrata. Punct. 

În aceste conditii, nu s-a mai putut rezerva întreaga arena doar pentru noi. Însa nu ne-am suparat ☺ Am gasit un loc în tribuna unde ne-am retras din când în când sa ne refacem fortele cu câte un suc, o turta dulce, un biscuitel, o poveste ...

Pentru mine a fost prima data la patinoar în ultimele 11 luni. În vara am fost de câteva ori cu rolele, însa pe gheata este cu totul si cu totul altfel. La început mai cu genunchii tremurând, apoi cu tot mai multa încredere. Mersul pe patine este ca mersul pe bicicleta, o data învatat, nu se mai uita niciodata! A fost tare frumos, nu am tras nicio trânta dar nici nu am alergat sa-mi iasa sufletul!  

Ziua de vineri a fost o zi rece (au fost -3°C) si umeda. Însa daca esti îmbracat bine si alergi pe gheata, nu simti frigul. Dupa doua ore, eu mi-am luat la revedere de la cei care au mai ramas. 

M-am dezechipat si m-am întors cu masina la firma, pentru ca am promis celor doi colegi pe care i-am adus de dimineata la serviciu, sa îi si duc înapoi. Nu lucram în acelasi compartiment, însa ne cunoastem. Sarmanii, când au aflat de greva de la feroviari, m-au rugat sa îi iau cu masina. Pentru ca nu suntem vecini, ei au venit cu tramvaiul pâna la cea mai apropiata statie de casa mea si de acolo i-am picked up. 

Strazile au fost relativ curate, însa vineri a început uraganul. Mi-a parut bine sa am tovarasi de calatorie, pentru ca masina mea sa aiba mai multa stabilitate ;-) 

Abia acasa, când m-a învaluit aerul cald si m-am relaxat, am început sa simt ca ma dor muschi despre existenta carora nici nu am fost constienta. Febra musculara a durat câteva zile...

Ca în fiecare an, îmi promit ca iarna aceasta sa mai merg de câteva ori la patinoar, dar... cunoscându-ma, nu îmi fac mari iluzii ☺ Însa chiar si o singura data pe an pe patine, tot este ceva!

PS: nu mai gasesc postarea de anul trecut... aici este doar un colaj ☺

Petrecerea

De obicei nu îmi serbez "mare" ziua de nastere. 

Duc doar prajituri la birou, sa servesc colegii iar acasa, invit vecinii la un pahar de prosecco, o felie de tort si o ceasca de cafea. Separat, cu fetele mele obisnuiesc sa facem împreuna "ceva mai deosebit" - ori mergem la un spectacol, ori facem o zi de wellness. Mai "multa familie" nu am aproape - mama locuieste în Sibiu, fratele si matusa în Ulm, asa ca de obicei ne rezumam la a ne ura toate cele bune per-telefon. Anul acesta însa am schimbat prefixul si toata lumea a considerat ca este o vârsta deosebita ce trebuie bine marcata ☺ 

Deja din luna septembrie, am început sa-mi fac gânduri cum si unde sa-mi serbez ziua... Am avut mai multe scenarii, unele mult prea fanteziste ☺... Doar trei au ramas "ancorate" în realitate ☺ 

Prima idee a fost sa fac petrecerea acasa, cu ajutorul unui catering-service, care sa-mi livreze la domiciliu felurile de mâncare și băuturile potrivite... Pe când faceam eu planul, afara erau 28 grade, vreme superba pentru o petrecere pe terasa. Am eu însa garantia ca vremea (care oricum a fost exagerat de calda pentru acesta inceputul de toamna) va ramâne asa pâna de ziua mea?! Daca ploua, ce fac?! Unde întind eu în casa mese pentru 30 de persoane?!... Asa ca oricât de frumos a sunat, ideea de petrecere acasa a fost stearsa de pe lista! 

Pentru varianta "restaurant"... am gasit doua - un club-restaurant, unde as fi putut face o petrecere gen brunch si un restaurant, pentru dinner. Brunch-ul a cazut, pentru ca restaurantul avea locuri limitate de parcare si musafirii mei sunt toti dependenti de automobil. Asa ca, pe lista a ramas doar restaurantul italienesc Leonardo DaVinci, care a avut înca - dar asa, pe muchie de cutit - un separeu liber (pentru 21 octombrie, toate separeurile au fost rezervate). 

In prima saptamâna a lunii octombrie am trimis invitatiile la petrecerea pe care am planuit-o pentru prima sâmbata dupa ziua mea. Confirmarea de la invitati a venit imediat si asa, am putut discuta despre meniu cu seful restaurantului. 

 Am stabilit o întâmpinare cu Prosecco, apoi pentru întreaga seara, bauturi la libera alegere. La aperitiv, gustarele pe platouri, antipasti cu mozzarella pe roșii si busuioc proaspăt, șuncă de Parma cu pepene galben, Carpaccio (felii subțiri de file de vită crudă cu parmezan ras, ulei de măsline și oțet balsamic), Frutti di Mare, cocktail de creveți si Vitello tonnato – vițel gătit și feliat cu sos de ton. 

Pentru felul principal, am stabilit ca fiecare invitat sa poata opta între "snitel de vitel gatit cu ciuperci boletus si sos de vin" si "filet de somon prăjit suculent și un sos cremos de vin alb si smântâna, cu salata Rucola". Am stiut din start ca am un invitat vegetarian, el a comandat "à la carte", la fel ca si cei cinci copii - cei patru nepoti ai lui Helmut si Antony, fiul prietenei mele (au mâncat pizza, spagetti sau doar cartofi pai si ketchup). 

La desert, pentru toata lumea, platouri cu Panna cotta, Tiramisù, Zabaione, Cassata si Tortufo. 

Meniul fiind decis, am ramans doar cu jumatate din griji ☺ 

Câteva zile înainte de petrecere, vecinii mei de "gard-în-gard", m-au anuntat ca una din fiice este pozitiva Corona-virus, deci... cu parere de rau, ei trei intra în carantina si nu vor veni la ziua mea. Pe de alta parte, una din colegele-prietene mi-a spus ca exact în weekendul petrecerii mele, are un musafir si nu stie cum sa faca... am zis "adu-l si pe el"! Ce mai conteaza o persoana în plus sau în minus?! 

Câteva seri la rând am rasfoit albume cu fotografii si am facut o selectie, pentru un poster pe care sa-l afisez în sala, de ziua mea. Am ales poze cu primul meu tort, cu prima vacanta la mare, cu prima coronita la scoala, cu uniforma de pionier "comandant de grupa" ☺☺☺ Primele fotografii color au fost cele cu parintii în excursii pe munti. Apoi cu tot familionul la schi, alta poza, tânara mamica, dupa care îmreuna cu fetele mele, la plimbare cu rolele, cu bicicletele, în concediu la mare sau la munte... Un mozaic cu amintiri superbe ♥ Am scos colajul pe hârtie foto de buna calitate, la un studio profesional. 

Am cumparat paiete-decorative pentru masa, baloane cu cifrele vârstei si o ghirlanda LED cu baterii. 

Am comandat în internet "cărți de loc" si am început sa ma gândesc cum asez invitatii la masa, pentru ca ei sa aiba puncte comune si sa poata purta conversatii placute. A fost prima data când la ziua mea am avut asa o combinatie vasta de invitati: persoane cuprinse între 86 si 29 de ani (copiii i-am scos din acest calcul), vorbitori de româna si germana, de engleza si româna, doar germana si doar engleza... Nu a fost usor! ☺ 

Cu o zi înainte, am fost la restaurant sa le spun cum m-am gândit eu sa-mi aseze mesele si sâmbata, în ziua petrecerii la amiaza, m-am dus cu Adela "o fuga" sa asezam cartile de loc si sa decoram putin sala. Planul meu a fost sa rezolvam totul în 15 minute... A durat însa aproape doua ore! 

Nu am avut timp acasa decât exact pentru dus, îmbracat si aranjat. La ora 16:30 am fost asa cum se cuvine, primii la restaurant. 

Mesele erau frumos aranjate, tacâmurilesi paharele straluceau. Primii sositi au fost cei din Ulm, fratele, matusa si sotul ei. Ca între români, mi-au cântat "La multi ani" ♥ 

Apoi au sosit fetele mele, vecinii, colegii de serviciu, fetele lui Helmut din München si din Memmingen... Toata lumea bine-dispusa, fericiti toti ca ne întâlnim sanatosi si cu voie buna. 

Petrecerea a început, bucatele au fost delicioase, am povestit, am râs, am facut muuuulte poze. Leo si Chico s-au comportat exemplar, cuminti si rasfatati de toata lumea, au stat mai mult pe lânga "masa copiilor". Într-un cuvânt, petrecerea a fost REUSITA! ☺ 

Pe la orele 21 au plecat primii musafiri. Pe la orele 22:30 am împachetat si noi si abia am reusit sa îngramadim baloanele cu helium în masina. Ajunsi acasa, am lasat totul în porbagaj, am despachetat doar duminica dimineata.

Summer Team Event (partea III)

(continuare la "Summer Team Event - partea a II-a")

Excursia noastra a inclus deasemenea un tur-per pedes, cu ghid, prin orasul vechi, având titlul " München, 860 de ani de istorie". 

Am pornit bineinteles din Marienplatz (piata cu coloana Sf Maria, cu Primăria Nouă - în stil neogotic, al cărei Glockenspiel popular cântă melodii și povești din secolul al XVI-lea, cu Vechea Primarie si cu Fântâna-cu-pesti), ne-am oprit în Viktualienmarkt - paradisul gastronomic, cea mai renumita piata din Germania cu peste 140 de tarabe, 8 fântâni si pâraie subterane.

Plimbarea noastra a continuat cu vizitarea Hofbräuhaus si o scurta incursiune în istoria berii germane (Kloster Weltenburg are atestul brimei beri din lume, in anul 1050) si a puritatii („Reinheitsgebot“ semnat în 1516) prin care toate manufacturile de bere au semnat ca in bere nu va fi introdus nimic altceva decât din hamei, malț (orz), drojdie și apă! Fara adaos de siropuri, concentrate sau alte arome! 

A urmat Piata Max-Joseph, cel mai impozant loc al Münchenului, flancat de Opera, Teatrul, Palatul rezidential si monumentul ce-l reprezinta pe Regele Max I. Joseph. 

Urmatorul popas a fost în Piata Odeon, cu impresionantele trepte din fata Feldherrnhalle, pazite de cei doi lei din marmura. Este o clădire-replică a Loggia dei Lanzi din Florența, finalizata în 1844 în numele lui Ludwig I și ridicat în onoarea armatei bavareze. De cealalta parte, biserica Teatina Sf. Kajetan, ridicata la sfârșitul secolului al XVII-lea în stilul baroc târziu italian.

Fara intentii de shopping, am ajuns în unul din cele mai selecte centre comerciale "Cinci Curti" un ansamblu cosmopolit-elegant, achiziționat de magazine și restaurante, în principal în intervalele superioare de preț. În total "Fünf Höfe" oferă vizitatorilor aproximativ 60 de magazine, opt cafenele și restaurantele si Salonul de arta Hypo-Kunsthalle, care prezintă expoziții temporare pe teme, artiști și epoci în schimbare. Unele dintre curți și pasaje sunt decorate cu opere de artă („Grădinile suspendate” ale Titei Giese, 317 m² de mozaicuri din paiete de sticlă realizate de Mayer’schen Hofkunstanstalt, „Sfera” din plasă de oțel, realizata de Ólafur Elíasson). 

Reluînd directia Marienplatz, ne-am oprit în fata bisericii Fraunechirche sau Catedrala Maicii Domnului, este reperul inconfundabil al orașului München.Ridicata în stil gotic târziu din secolul al XV-lea, catedrala are două turnuri caracteristice cu inaltime de 100 de metri (Turnul de sud este deschis vizitatorilor și oferă o vedere asupra întregului oraș). Interiorul bisericii este impresionant si ca atractii turistice speciale: monumentul Wittelsbacher, cripta episcopului și Teufelstritt (Amprenta arată un picior uman cu pinten pe călcâi. O veche legendă spune ca aceasta urma este a diavolului, care a vrut sa distruga catedrala).

Ultimul popas a fost în fata hotelul „Bayrischer Hof” (cel mai de lux hotel din München).

Hotelul a fost construit în 1841 si a fost cel mai vândut hotel din Germania din 2011 până în 2015, dar a pierdut acest rang în fața Estrel din Berlin în 2016. Hotelul de 5 stele -lux, oferă 337 de camere mobilate în diferite stiluri, inclusiv 74 de apartamente, 40 de săli de evenimente, cinci restaurante, o sală de mic dejun, o grădina de pe acoperiș și șase baruri. Deasemenea hotelul are studioul de fitness si propriul centru SPA, ce se întinde pe trei etaje. Teatrul "Komödie im Bayerischen Hof" se situeaza la parterul hotelului iar la subsol este clubul de noapte ce ofera spectacole de jazz, blues și soul.

Aici a locuit Michael Jackson de câte ori a venit în turnee în München( 1972 - Jackson Five si legendarul concert din Circus Krone Bau; 1988 BAD WORLD TOUR concert în Münchner Olympiastadion; 1997 History World Tour în Münchner Olympiastadion), dar si privat, în anul 1998, împreuna cu copiii si mama lor, Debbie Rowe). Motiv pentru care, fanii au împodobit monumentul din fata hotelului cu fotografii, transformând statuia din bronz a lui Orlando di Lasso în altar închinatregelui Pop, MJ.

Turul a durat aproimativ trei ore. Obositi si de mersul pe jos dar si toropiti de caldura, ne-am târâit cu ultimele puteri pâna la restaurantul "Herrschaftszeiten - Das Paulaner im Tal" (Din timpurile domniei - în Valea berii Paulaner). Ne-am ospatat cu toate bunatatile, eu am servit Dorada (pește) la gratar, cu cartofi pai si salata asortata, apoi la desert Kaiserschmarrn cu dulceata de prune... Delicios! Am avut tren spre Augsburg la ora 22. La ora 23:15 am intrat în casa! Am facut dus cu apa molâie, sa-mi potolesc arsura talpilor, apoi am adormit bustean! Miercuri la ora 7 m-am trezit pentru o zi normala de lucru ☺

Summer Team Event (partea II)

(continuare la "Summer Team Event - partea I-a") 

Muzeul German, are galerii ce acopera toate domeniile tehnicii si stiintei, de la poduri, trenuri, motoare, baraje, avioane, rachete, sateliti, tractoare, instrumente muzicale, instrumente optice si medicale, robotica, aparatura foto si film... pâna la Planetariu (este cel mai avansat planetariu din punct de vedere tehnologic din Europa). Cu alte cuvinte, muzeul ofera o plimbare de sub pamânt (tehnologia mineritului) pâna la stele!!! O plimbare deosebita ♥ prin salile cu exponate în marime originala, cu machete, cu demonstratii interactive sau experimente live, cu pauze de o cafea, un suc sau o Brezel, cu 19 km de coridoare, sase etaje de exponate si treizeci de sectiuni! 

Pentru masa de prânz am iesit din muzeu dar ne-am reîntors pentru spectacolul de la ora 16 al Planetariatului. 

 

Sper ca v-a amuzat dansul meu sincron cu scheletul 🤣🩻

Urmeaza "Summer Team Event" - partea a III-a

Summer Team Event (partea I)

Ziua de marti a saptamânii calendaristice 23 am fost la München. Am avut "Summer-Team-Event". 

În fiecare an - vara, compartimentul în care lucrez, organizeaza o iesire/ o excursie. Mai întâi se fac propuneri, se alege excursia care întruneste cele mai multe voturi, se formeaza un comitet pentru organizare si planul este pus în cel mai scurt timp în aplicare ☺ (toate costurile sunt preluate de firma).

Anul trecut am fost în Padurea Neagra, la Calw, un orasel pitoresc din landul Baden-Württemberg. Anul acesta excursia a fost fara înoptare, dar a durat o zi întreaga - de la 7 dimineata pâna aproape de miezul noptii!

Cum spuneam, marti dimineata ne-am întâlnit în gara si am calatorit cu ICE-ul spre München (doar 40 minute). Apoi am luat S-Bahnul si am ajuns la Muzeul German (Deutsches Museum), cel mai mare muzeu de știință și tehnologie din lume. Fondat în 1903, muzeul are un spațiu expozițional de 66.000 de metri pătrați, dispus pe mai multe etaje. Muzeul detine o colecție unică de exponate originale si reprezinta o adresa de top pentru cultura tehnică și științifică. 

Pentru mine a fost a treia vizita la acest muzeu, însa de fiecare data poti desoperi alte detalii si niciodata nu este plictisitor, mai ales în compania colegilor de serviciu ☺☺☺ Suntem un grup foarte diferit, atât ca vârsta cât si ca origine si cultura. Suntem 17 ingineri de diverse specialitati, vorbim engleza între noi pentru ca ne-am adunat din 4 continente, respectiv 7 tari diferite ( doar jumatate sunt germani originari)! Per-total, firma are peste 2000 de angajati din 40 natiuni diferite! Suntem o comunitate multi-culti si poate datorita diversitatii, atmosfera de lucru este foarte destinsa. Suntem foarte buni prieteni - ceea ce face munca placuta, tinând cont ca fiecare individ petrece un sfert din viata la serviciu! Dar, sa revin la muzeu... în "Summer Team Event (partea a II-a )"☺ 

UP-DATA: tocmai am gasit fotografii din vremea analoaga ☺☺☺ Eram tot cu o grupa, în anul 2001, pe când faceam un curs de automatizare CAD pentru TCM ☺

Viată, Muncă, Echilibru

Work-life balance - Nigel Marsh - Consultant în management, specialist în comunicare, autor și întreprinzător

Din timp în timp, firma la care lucrez organizeaza cursuri pentru dezvoltarea profesionala, cursuri facultative, plasate in zilele de sâmbata si considerate "în afara timpului de lucru". Sunt cursuri interesante si ma înscriu cu placere de cate ori tema afisata are tangenta cu problemele cu care ma confrunt eu la locul de munca.
Firma închiriaza mereu pentru seminare una din salile de conferinta ale unui hotel (de 4 stele si jumatate) si preia toate costurile pentru cafea, ceai si alte bauturi nealcoolice pe tot parcursul seminarului, pentru masa de prânz la restaurantul hotelului si pentru prajituri si fructe, în pauzele aditive.
Sâmbata am fost întreaga zi (de la ora 8:30 la ora 17) la un seminar pe tema "Metode eficiente de gestionare a timpului - procedee concrete pentru aplicare la locul de munca".
Cursul mi-a facut o deosebita placere, atmosfera a fost placuta si cunostintele cu care am plecat dupa cele 8 ore le-am putut imediat aplica chiar si în viata privata. Am învatat sa privesc viata (prifesionala sau privata) din alte perspective, am capatat o mai mare siguranta în puterile mele si o putere mai mare de discernamânt.
Videoclipul prezentat aici ne-a fost recomandat de docentul care a tinut seminarul.

PS: Pentru cei care nu înteleg engleza, prezint mai jos traducerea videoclipului facuta de Brandusa Gheorghe /Magda Marcu:
00:00
M-am gândit să-ncep printr-o simplă rugăminte. „Aş vrea ca voi toţi să vă opriţi pentru o clipă, ticăloși netrebnici ce sunteți şi să vă uitaţi la existenţa voastră mizerabilă”. (Râsete)
00:18
Ăsta a fost sfatul dat de Sf. Benedict discipolilor săi uimiți, în secolul V. E sfatul pe care am hotărât să-l urmez când am împlinit 40 de ani. Până atunci, fusesem clasicul luptător corporatist: mâncam prea mult, beam prea mult, lucram prea mult şi îmi neglijam familia. Am hotărât că voi încerca să-mi schimb viaţa. Mai concret, am hotărât să încerc să mă ocup de problema spinoasă a echilibrului viaţă personală - muncă. Am ieşit din câmpul muncii şi am petrecut un an acasă cu soţia şi cei patru copii ai noştri. Tot ce-am învăţat despre echilibrul viaţă-muncă din acel an a fost că mi se părea destul de uşor să echilibrez munca şi viaţa când nu munceam. (Râsete) O abilitate nu foarte folositoare, mai ales când se termină banii.
01:17
Așa că m-am întors la muncă, şi de atunci încoace, în ultimii 7 ani, m-am străduit să studiez și să scriu despre echilibrul viaţă-muncă. Am patru observaţii pe care aş vrea să vi le împărtăşesc. Prima: ca societatea să facă vreun progres în această problemă, avem nevoie de o dezbatere sinceră. Problema e că foarte mulţi oameni spun foarte multe prostii despre echilibrul muncă-viaţă. Toate discuţiile despre orar flexibil, sau vineri în ținute lejere, sau concedii de paternitate, nu fac nimic decât să mascheze miezul problemei și anume: că anumite alegeri de carieră şi serviciu sunt fundamental incompatibile cu implicarea reală, zilnică, într-o familie tânără. Primul pas în rezolvarea oricărei probleme e să-ți dai seama de situația în care te afli. Realitatea în societatea noastră e că sunt mii şi mii de oameni în lume trăind vieţi chinuite, urlând într-o disperare tăcută, muncind din greu ore întregi la servicii pe care le urăsc, să-și cumpere lucruri care nu le trebuie ca să impresioneze oameni pe care nu-i plac. (Râsete) (Aplauze) Mă îndoiesc că mersul la muncă vinerea în blugi şi tricou e rezolvarea problemei.
02:49
(Râsete)
02:53
A doua observaţie pe care aş vrea să o fac e că trebuie să acceptăm adevărul că guvernele şi corporaţiile nu ne vor rezolva problema. Nu mai căutați înafară, depinde de noi ca indivizi să luăm controlul şi responsabilitatea pentru tipul de viață pe care vrem să o ducem. Dacă nu-ţi creezi tu viaţa, altcineva o va face pentru tine şi s-ar putea să nu-ţi placă ideea lor de echilibru. E foarte important – asta nu-i pe net, nu-i așa? că voi fi concediat – e foarte important să nu-ți lași calitatea vieții pe mâinile unei corporaţii comerciale. Nu mă refer doar la companiile rele – abatoarele sufletului uman, cum le numesc eu – (Râsete) ci vorbesc despre toate companiile. Pentru că companiile comerciale sunt proiectate prin natura lor să ia de la tine cât pot de mult cât să scape cu fața curată. E natura lor, e în ADN-ul lor, ele asta fac, chiar şi companiile bune, bine intenţionate. Pe de-o parte, să ai creșe și grădinițe la serviciu e minunat și măreț. Pe de altă parte, e un coşmar: petreci mai mult timp la nenorocitul de birou. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru stabilirea și impunerea limitelor pe care le dorim în vieţile noastre.
04:22
A treia observaţie e că trebuie să fim atenţi cu perioada de timp pe care o alegem pe care o considerăm echilibrată. Înainte să mă întorc la serviciu după anul de stat acasă, m-am aşezat şi am scris o descriere detaliată, pas-cu-pas, a zilei ideale, echilibrate la care aspiram. Era ceva de genul ăsta: mă trezesc bine odihnit după un somn bun. Fac sex. Plimb câinele. Iau micul dejun cu soţia şi copiii mei. Fac sex din nou. (Râsete) Duc copiii la şcoală, în drum spre birou. Lucrez trei ore. Fac sport cu un prieten la prânz. Lucrez încă trei ore. Ies cu niște prieteni la pub la un pahar la începutul serii. Merg acasă pentru cina cu soţia şi copiii mei. Meditez jumătate de oră. Fac sex. Plimb câinele. Fac sex din nou. Merg la culcare. (Aplauze) Cât de des credeţi că am acea zi? (Râsete) Trebuie să fim realişti. Nu le putem face pe toate într-o singură zi. Trebuie să prelungim timpul care ne oferă echilibru în viață, dar să-l prelungim fără să cădem în capcana: „Voi avea o viaţă când ies la pensie, când copiii mei vor fi plecat de acasă, când am divorţat de soţie, sănătatea mi se șubrezește, nu mai am prieteni sau pasiuni." (Râsete) O zi e prea scurtă, după ce mă pensionez e prea târziu. Trebuie să fie o cale de mijloc.
06:21
A patra observaţie: trebuie să abordăm echilibrul într-un mod echilibrat. O prietenă m-a căutat anul trecut, – nu se supără dacă vă povestesc – mă caută și-mi spune: „Nigel, ţi-am citit cartea și mi-am dat seama că viaţa mea e complet dezechilibrată. E dominată total de muncă. Lucrez 10 ore pe zi, fac naveta două ore pe zi. Toate relaţiile mele au eşuat. Nu există nimic în viaţa mea în afară de muncă. M-am hotărât să-mi vin în fire şi să rezolv problema. Aşa că mi-am făcut abonament la sală.” (Râsete) Nu vreau să ridiculizez, dar să fii un șobolan în formă care stă 10 ore la birou, nu înseamnă mai echilibrat, înseamnă mai în formă. (Râsete) Oricât de drăguţ ar fi exerciţiul fizic, există şi alte lucruri în viață. Există o parte intelectuală, una emoţională și una spirituală. Ca să fim echilibrați, cred că trebuie să ne ocupăm de toate acele părți, nu doar să facem 50 de abdomene.
07:28
Asta poate fi descurajator. Pentru că oamenii spun: „La naiba, n-am timp să intru-n formă; vrei să merg la biserică şi să-mi sun mama.” Şi înţeleg. Chiar înţeleg cum poate fi asta descurajator. Dar un incident de acum câțiva ani, mi-a oferit o nouă perspectivă. Soţia mea, care e undeva în public azi, m-a sunat la birou: „Nigel, trebuie să-l iei pe cel mic, pe Harry, de la școală.” Ea trebuia să fie altundeva cu ceilalţi 3 copii în acea seară. Deci am plecat de la serviciu cu o oră mai devreme în după-amiaza aceea şi l-am luat pe Harry de la poarta şcolii. Am mers pe jos până în parc, ne-am dat în leagăn, ne-am prostit cu niște jocuri. Apoi am urcat dealul la cafeneaua locală, şi am împărţit o pizza la vremea ceaiului. Apoi am coborât dealul până acasă, i-am făcut baie şi l-am îmbrăcat în pijamaua cu Batman. Apoi i-am citit un capitol din „James şi Piersica Uriaşă” de Roald Dahl. Apoi l-am pus la culcare, l-am învelit, l-am pupat pe frunte, i-am spus, „Noapte bună, prietene” şi am ieșit din dormitorul lui. Pe când ieşeam din dormitor, mă strigă: „Tată!” „Da, prietene?” „Tată, asta a fost cea mai tare zi din viața mea.” „Din toată viața mea.” Nu făcusem nimic, nu-l dusesem la Disney World, nici nu i-am cumpărat un Playstation.
08:53
Ideea e că lucrurile mici contează. Să fi mai echilibrat nu înseamnă să-ţi schimbi viața radical. Cu cea mai mică investiţie în locurile potrivite, îți poţi transforma radical calitatea relaţiilor şi calitatea vieţii. Ba mai mult, eu cred că poate transforma societatea. Dacă suficient de mulţi oameni fac asta, putem schimba definiţia succesului, de la noţiunea idioată şi simplistă că cine are cei mai mulți bani când moare e cel mai câștigat, la o definiţie mai profundă și mai echilibrată a cum arată o viaţă bine trăită. Şi asta, cred, e o idee care merită să fie răspândită.
09:40
(Aplauze)

Bradul din Târgul de Craciun

Timp de cinci saptamâni înainte de Craciun, centrul orasului se transforma într-un "oras în oras"! Constuirea si aranjarea acestui orasel începe însa în primele zile ale lui noiembrie. Peste 500 de angajati sunt implicati în pregatirea casutelor si desfacerea punctelor de vânzare a produselor artizanale. Fiecare are sarcini precise si fiecare este mândru ca poate sa ia parte la acest grandios proiect de sfârsit de an.
Plasarea bradului este una din cele mai impozante actiuni. Anul acesta, o familie din localitatea Gessertshausen a daruit bradul primariei Augsburg. Este un copac falnic, a implinit 35 de ani si masoara 18 metri. Saptamana trecuta, bradul a fost înaltat în centrul pietei Rathausplatz, piata ce gazduieste Augsburger Christkindlesmarkt de peste 50 de ani. Traditia târgului de Craciun în Augsburg are însa radacini intinse pâna în secolul 15. Este unul din târgurile cele mai vechi ale Germaniei.
Când ne plimbam pe aleile târgului, suntem atât de fermecati de frumusetea decorurilor încât uitam câta munca s-a investit în realizarea oraselului de basm. Doar pentru ridicarea pomului si fixarea lui, au fost implicati pompierii departamentului din Augsburg, Oficiul pentru Protecția Consumatorilor și de Administratie a pieței, un birou de Inginerie Civilă și o compania de constructii si montaje.
În urmatoarele zile, bradul va fi împodobit cu 300 de stelute si 1000 de LED-uri si începând cu seara  de 27 noiembrie, beculetele vor fi aprinse si bradul va straluci în toata splendoarea lui, pâna la sfârsitul anului.