A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti... A fost odata o pastravarie, la
Topleț pe
Valea Cernei, care mult peste în bazine avea. Pastravii sareau si înotau ziulica-ntreaga în apa limpede si rece (alimentata direct din
Munții Almajului și
Munții Mehedințului), asteptând sa vina ziua cea mare, în care fiecare dintre ei va avea ocazia sa-si îndeplineasca menirea - adica sa sature gurile flamânde ale unor mușterii. Toti pastravii îsi doreau sa ajunga sa fie pregatiti cu multa dragoste si mâncati cu deosebita placere. Din pacate însa nu toti târgoveții aveau gusturi rafinate! Circulau zvonuri cum ca unii pastravi ajung în tepusa, altii într-o tigaie încinsa si mult ulei, ca unii ar fi tavaliti în faina de malai sau ca altii sunt unsi cu mujdei de usturoi...
Pe la mijlocu'
lui Gustar, se face ca la pastravarie poposeste un grup de prieteni, toti chipesi si mândri - un galatean si
zarandana lui, însotiti de
copilul Mariuța si un bavarez cu
ardeleanca lui.
În bazinele cu pastravi se facu liniste, doar clipotul apei se mai deslusea. Toti pestii doreau sa auda ce poftesc strainii cei ferchezuiți. Când galateanul a spus "5"- în bazine a început balul! Toti pastravii au început sa sara ca sa-si demonstreze elasticitatea cozii, stralucirea solzilor si putera aripioarelor. Nu erau decât 5 locuri în plasa îngrijitorului de la pastravarie dar toti pastravii vroiau sa plece în calatoria cea mare!
Unu, doi, trei... înca doi si gata! Cinci pastravi norocosi au nimerit în lighean si au fost adusi la tejghea.
De aici, acestia au calatorit peste dealuri si vai într-o masinarie cu roti, alaturi de cei cinci boieri. Pestii nu-si mai încapeau în solzi de fericire!
La un moment dat, motorul masinii s-a oprit. Pastravul cel mare si întelept a soptit:
-
Pare-mi-se ca binefacatorii nostri au ajuns la hanul care-i gazduieste în vacanta. Cinstiți ortaci, savurati clipele ce vor urma!
Nici în visele cele mai frumoase ale pestilor, cei cinci pastravi norocosi nu si-au imaginat delicatetea cu care au urmat sa fie tratati! Bavarezul stia o reteta grozava! Mai întâi pastravii au fost spalati în chiuveta de inox, apoi masati cu sare de mare si tamponati cu hârtie fina de bucatarie. Au fost pudrati cu piper neîntinat, înfasurati cu frunze de salvie, marar, cimbrisor si busuioc, picurati cu ulei virgin de masline si înfasati în cearceafuri din argint. Cu multa grija, au fost asezati pe gratar în curtea hanului, exact atunci când jarul scânteia mai frumos. Dupa ce si-au facut somnul de frumusete, pastravii fragezi si aromati au fost asezati pe farfurii de portelan, alaturi de câte o paturica din cartofi copti cu rozmarin.
Hangita a simtit miresmele pâna în camaruta ei si acu' jinduia sa guste nițel! În mare graba, a dat pe razatoare câteva rosii proaspat culese din gradina, a adaugat usturoi taiat fin, sare si câteva picaturi de untdelemn si s-a prezentat cu ulcica la masa boierilor, doar-doar acestia s-or îndura sa o pofteasca si pe dânsa la ospat.
Inimosi,
boierii i-au oferit loc la masa si au cinstit-o, oferindu-i câte putin din fiecare bucata. I-au turnat si ei o cupa din Cricova - spumant clasic brut si au mâncat si s-au veselit, pâna când pe cer s-au ivit stelele. Pastravii au fost atât de deliciosi, ca mesenii si-au lins pâna si degetele! Si au chefuit pân-aproape-n zori de zi si cu siguranta vor mai chefui ori de câte ori se vor mai intâlni! Ş-apoi
încălecai pe-o coasă şi vă spusei o poveste frumoasă şi încălecai p-un mărăcine, să m-asculte orişicine! Şi m-am suit pe o roată şi v-am spus povestea toată!
V-aş mai spune si povestea unor mititei fericiti, dar mi-e teama ca se corcesc aromele, asa ca mai bine va las sa o deduceti singuri privind imaginile de mai jos ☺
