Se afișează postările cu eticheta ajutor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ajutor. Afișați toate postările

sâmbătă, 20 decembrie 2025

Fuggerei – locul unde Evul Mediu încă respiră și bunătatea nu a expirat niciodată

În inima orașului Augsburg, ascuns între ziduri modeste și porți care se închid încă la ora 22, există un loc care sfidează timpul. Un cartier social născut în anul 1521, în Evul Mediu — și care funcționează neîntrerupt chiar și în zilele noastre. Se numește Fuggerei, iar povestea lui este una dintre cele mai luminoase pagini din istoria Europei.
Fuggerei nu este doar un cartier vechi. Este un miracol care a supraviețuit cinci secole fără să‑și piardă rostul. Un loc unic în lume, pentru că nicăieri altundeva nu mai există un cartier social care să funcționeze timp de 500 de ani după aceeași idee, atunci la fel ca azi. A fost conceput și finanțat de Jakob Fugger, marele negustor, bancher și conte al Sfântului Imperiu Roman, cel mai puternic finanțator al epocii, un om care a influențat politica europeană prin împrumuturi acordate Habsburgilor și Vaticanului. I se spunea Jakob Fugger der Reiche — Fugger cel Bogat. Dar în loc să ridice palate sau monumente ale propriei vanități, el a ales altceva — un vis medieval de solidaritate, un cartier pentru oamenii săraci, unde chiria să fie atât de mică încât să nu devină niciodată o povară.
Un gulden renan pe an — o sumă simbolică atunci, o sumă simbolică și azi, pentru că acum chiria este de 0,88 euro pe an. Da, aceeași sumă ca în 1521, doar convertită. Fugger a lăsat chiar și în testament obligația ca orașul Augsburg să nu ridice niciodată chiria peste suma stabilită în moneda vremii și ca misiunea de a proteja demnitatea celor vulnerabili să nu fie niciodată abandonată. Promisiuni care, iată, nu au fost încălcate. Condițiile pentru locatarii cu situație financiară precară, apărută nu din vina lor, au rămas la fel de simple — să fie catolici, să se roage pentru sufletul fondatorului și să trăiască în liniște și modestie.
Cartierul nu a fost niciodată doar un grup de case. Fugger a proiectat aici un întreg organism social — un spital unde tratamentul era gratuit, o cantină unde fiecare primea o masă caldă, o capelă în care oamenii își găseau liniștea, o pompă de apă pentru întreaga comunitate și chiar un ceas solar care măsura timpul într‑o epocă în care timpul era un lux. Toate acestea nu erau un moft, ci o formă de grijă. O grijă care a rămas.
Astăzi, spitalul nu mai funcționează, dar încăperile lui au fost transformate în spații care păstrează memoria acelor vremuri. Cantina există și funcționează și acum, la fel și capela. Cartierul a trecut prin foc și sabie, a fost bombardat în al Doilea Război Mondial, iar multe case au fost distruse. Pentru protecția locuitorilor s‑a construit atunci un buncăr, devenit astăzi muzeu. În timp de pace, totul a fost reconstruit cu aceeași grijă, în același stil, ca un omagiu adus ideii că binele merită restaurat, nu reinventat.
Astăzi, străduțele înguste, casele galbene cu obloane verzi și liniștea aproape monahală creează senzația că ai pășit într‑o lume paralelă — una în care oamenii încă mai cred în grijă, în comunitate, în demnitate. Locatarii Fuggerei nu sunt „asistați social”. Sunt oameni simpli, care au trecut prin multe greutăți. Un apartament standard în Fuggerei are o suprafață de aproximativ 60 de metri pătrați, dispus pe două etaje și compus din living, dormitor, bucătărie (nișă de gătit), baie și o mică grădină. Există și locuințe mai noi, adaptate pentru persoane cu mobilitate redusă, de aproximativ 50 m², care includ un spațiu de living și dining, o chicinetă, un dormitor, o baie și un hol... Aici, sărăcia nu e stigmat, ci o etapă, iar ajutorul nu vine cu umilință, ci cu respect.
În fiecare seară, când poarta mare se închide, cartierul se cufundă într‑o liniște de secol XVI. E ca și cum timpul se oprește pentru a proteja această insulă de umanitate. Locuitorii de azi, în mare parte pensionari singuri, trăiesc într‑un loc ce pare desprins dintr‑o carte veche. Între orele 10 și 18, cartierul se deschide vizitatorilor, pentru că Fuggerei are statut de muzeu, iar locatarii își duc viața cu răbdare și discreție, ca niște păstrători ai unei lumi fragile. Câteva locuințe au fost transformate în camere de istorie, unde poți vedea cum arăta traiul în urmă cu 500 de ani, apoi în secolul XVIII, apoi în secolul XX... E ca și cum ai privi timpul stratificat, ca într‑un trunchi de copac.
Și totuși, ceea ce impresionează cel mai mult nu sunt casele galbene îmbrăcate în iederă, nici liniștea, nici regulile medievale care încă se respectă. Ci faptul că ideea inițială — aceea de a oferi un acoperiș demn celor care au nevoie — nu s‑a schimbat. Fuggerei rămâne singurul loc din lume unde Evul Mediu nu este doar istorie, ci o realitate care încă funcționează. Un cartier în care oamenii trăiesc modest, iar vizitatorii pășesc cu grijă, ca într‑un sanctuar al demnității umane. Un loc în care timpul nu a reușit să strice ceea ce un om a construit cu inimă. Fuggerei este dovada că bunătatea poate fi arhitectură, iar solidaritatea poate deveni patrimoniu.
Într‑o lume în care totul se schimbă, Fuggerei rămâne un miracol.
🎄✨🎄✨🎄✨🎄✨🎄✨🎄✨🎄✨🎄✨🎄✨🎄
Am fost în Fuggerei de multe ori, în anotimpuri diferite și de fiecare dată am simțit altfel respirația acestui loc. Totuși, toamna rămâne pentru mine cea mai pitorească, când casele galbene, îmbrăcate în iederă, se aprind în culori spectaculoase și ai impresia că pășești prin scene de basm.
Dar zilele trecute, fiind cu treburi prin zonă, nu m‑am putut abține să nu intru din nou, deși aveam o geantă mare de cărat. Voiam neapărat să văd cum arată Adventul în acest cartier care pare mereu desprins din alt timp.
Era trecut de ora 17 și era deja întuneric. Am cumpărat biletul de intrare și am făcut o mică donație, așa cum obișnuiesc de fiecare dată când trec pragul muzeului. Mi‑am îndreptat pașii spre curticica animată din fața bisericii. Ardea un foc de tabără, iar lângă el se vindeau brăduți nu mai înalți de jumătate de metru. Nu am întrebat prețul… Se servea vin fiert, iar pe un platou erau bucăți generoase de turtă dulce. O masă lungă și îngustă din lemn era întinsă de‑a lungul zidului. Oamenii povesteau în grupuri, copiii se jucau, un cățel de talie mijlocie își flutura coada voios, iar un chitarist întreținea atmosfera cu acorduri calde.
M‑am aventurat apoi pe străduțe să fotografiez ușile și ferestrele caselor, minunat decorate. Păreau cărți poștale vintage, uitate într‑un sertar al timpului.
Un detaliu fermecător al caselor din Fuggerei este soneria cu manetă, un mecanism vechi, păstrat cu grijă de-a lungul secolelor. În locul butonului electric modern, fiecare ușă are o manetă metalică care se trage — iar acest gest simplu activează o sonerie mecanică, exact ca în secolul XVI. Este un sunet discret, dar plin de personalitate, care pare să cheme nu doar locatarul, ci și memoria unei epoci în care lucrurile erau făcute să dureze.
Aceste sonerii sunt încă funcționale și reprezintă un simbol al continuității: tehnologia s-a schimbat, dar grija pentru detalii a rămas. În Fuggerei, chiar și un gest banal, precum apăsarea unei sonerii, devine o mică întoarcere în timp.
Era întuneric, doar bradul de pe aleea principală răspândea lumină; în rest, cartierul părea cufundat în somn. Și tocmai atunci, din întuneric, mi‑a ieșit în cale o pereche de miri. Ea, într‑o rochie albă, simplă; el, în costum negru și cămașă albă. Atât de surprinsă am fost, încât fotografiile mi‑au ieșit mișcate 😊 Se îndreptau spre poarta centrală, iar eu mi‑am continuat plimbarea, dar pentru că era prea întuneric să mai fac fotografii bune, m‑am întors spre locul unde era animația.
Mirii își îmbrățișau prietenii veniți la mica lor festivitate. Înainte ca toți să intre în cantină, am reușit să surprind câteva imagini cu mesele decorate atât de delicat. M‑a emoționat profund simplitatea și frumusețea momentului.
Am intrat apoi și în capelă, am aprins o lumânare și am stat câteva clipe în liniștea aceea densă, care pare să nu se fi schimbat de secole.
Apoi am părăsit cartierul și am pășit din nou în lumea modernă — cu străzi aglomerate, cu mașini cu faruri orbitoare, cu forfotă și grabă. Contrastul a fost atât de puternic, încât am simțit încă o dată cât de special este acest loc în care timpul pare să se odihnească.

miercuri, 1 octombrie 2025

Octombrie ciocăne la ușa din față

Aerul e tot mai rece, iar ploaia bate mărunt în ferestre...
Ne retragem în casele calde, lângă ceaiuri aromate și lumini tăcute.
Ele rămân... afară!
Pentru că au fost zămislite din zbor, să definească libertatea.
Sunt păsările LIBERE ale cerului.
Iar soarta celor ce rămân, este să nu cunoască niciodată țările calde.
Micile înaripate au fost hărăzite să rămână aici, lângă noi,
înfruntând iarna cu trupuri firave și pene zbârlite.
S-au aciuiat prin curți, în parcuri, în păduri...
în ramul din zi în zi tot mai golaș.

Le observăm doar când privim cu adevărat.
Le auzim doar dacă închidem vuietul din noi.

Ele nu cerșesc și nu se plâng...
Dar se bucură. Din plin. Când sunt ajutate.
Sunt modeste și se mulțumesc doar cu o mână de grăunțe,
cu-n strugure, o feliuță de măr și-un strop de apă, din când în când.
Să o facem din omenie.
Din admirație pentru zborul care nu cedează.
Pentru trilul care rezistă.
Pentru speranța cu care se înalță.
Pentru viața care se agață chiar și de... o crenguță.
Hai să o facem, cu toții.
Cu inima. Din respect. Din iubire.

marți, 17 decembrie 2024

Spărgătorul de nuci

Nico a lansat invitatia la AFEC 2024 si mâinile pricepute - Diana, Rux, Suzana, Mihaela, Liliana, Pompilia, s-au înscris cu o multime de creatii! 
Eu, în continua criza de timp, nu am reusit pâna acum sa preiau decât doua teme, un gen de felicitare pentru Craciun (o sa revin in alta postare) si "spargatorul de nuci" pe care il prezint aici.
Initial am vrut sa fac o figurina pentru intrarea în casa, de cca.1,2 metri. Însa fetele au acceptat ideea doar pentru o mini-figurina... si acum, sincera sa fiu, ma bucur, pentru ca nu as fi avut timp. Abia am reusit si asa, si asta cu cu muuulte ajutoare! 
L-am rugat pe Helmut, înca de la începutul lunii decembrie sa îmi faca din lemn figurina. A mesterit în atelierul lui din pivnita si... figurina a iesit perfecta! Lemn, plastic sârme si suruburi. Nici ca am visat asa ceva! A avut ca model unul din Spargatorul de Nuci din colectia pe care am adunat-o de-a lungul anilor. În total am avut sapte... acum avem opt ♥ Este cel mai înalt din colectie, masoara 39 centimetri. 
Nu am stiut cum ar fi mai bine sa colorez figurina, gata asamblata sau piese separate. Pentru ca nu am avut niciun plan, mi s-a parut mai avantajos asa, gata asamblata, însa m-am cam chinuit. A fost bine pentru ca am putut asorta treptat culorile însa a trebuit sa fiu foarte atenta sa nu mânjesc piesele in imediata apropiere. Am folosit culori acryl, pe care le-am aplicat cu pensula, fara a folosi apa. Deasemenea am avut si "carioca" tot pe baza acryl.  La fata soldatelului am folosit creioane "acuarela".
Am inceput prin desenarea ochilor si aplicarea blanitei albe, în chip de par si barba. Privindu-mi colectia de soldatei, am constatat ca nu am niciun batrânel. Asa ca am lipit fâsii de blanita si in zona mustății a sprâncenelor. Apoi am hotarât sa folosesc culorile traditionale de Craciun: rosu, verde, alb, auriu si argintiu. Jachetei albe i-am asorta butoni albastri, din "diamante" din plastic. Acelas tip de "diamante", de culoare verde însa, am folosit pentru a împodobi cizmele negre. Coroana am împodobit-o cu margelute galben-aurii. Fara ajutorul lui Leo nu as fi reusit! Spargatorul de Nuci este creatie de familie! ♥ 
Înscriu cu bucurie aceasta figurina în tabelul creatiilor de decembrie.
Succes tuturor mâinilor pricepute! Un sfârsit de decembrie cât mai creativ si vesel! 
PS: Cred ca Vero nu va avea timp din cauza celor doi motaneii nazdravani, totusi, o invitam si pe ea la AFEC24, deasemenea pe Gina, Ioana, Potecuta si NIMA.
 

marți, 28 martie 2023

A înebunit Blogspot-ul! Ajutor!

De când am revenit pe blog, am observat ca sistemul Blogspot are probleme. 
Imediat ce am intrat în setari, mi-a disparut "creionul" cu care puteam face modificari la textul postarilor, direct din masca blogului. 

Nu mai gasesc acest instrument atât de necesar!
Am citit ca cica se lucreaza in spatele sistemului si ca se pot intampla asemenea întreruperi... Of, nu stiu daca voi mai putea recupera aceasta unealta de lucru indispensabila! Acum fac modificarile intr-un mod foarte anevoios!
O alta anomalie... mereu primesc anunturi ca am comentarii preselectate la "spam" si cand deschid sa vad despre ce este vorba... sunt comentarii la postari vechi si chiar si ceea ce am raspuns eu este trecut la "spam"! Cras, zau asa! Eu ca "administrator" sa fiu "bagata prin introducere" la SPAM! ☺☺☺
În plus, când dispare coloana din dreapta paginii, când reapare! Daca accesez pagina generala a blogului, blogul apare fara coloana; daca merg pe o postare anume, apare coloana! Este ca la "Alba-Neagra" ☺☺☺ Oribil! Nu stiu care este cauza!
Mai are si alticineva probleme asemanatoare? Stie cineva din ce cauza si cum se remediaza? M-as bucura sa gasesc ajuror ♥ Multumesc anticipat ♥

duminică, 6 ianuarie 2019

Stelarii /Die Sternsinger

La douasprezece zile dupa Craciun, întreaga crestinatate este în sarbatoare, ultima din seria sarbatorilor de iarna.
În bisericile occidentale, este serbata închinarea celor trei magi în fata Pruncului sfânt. În Germania sarbatoarea se numeste "Heilige Drei Könige" (cei trei regi sfinti), în Austria " Weihnachtszwölfer"(a 12-a zi dupa Craciun), în Olanda "Driekoningen" (cei trei regi), în Italia "L'Epifania" (apariția / arătarea lui Dumnezeu) si în Anglia "Epiphany", etc, etc.
Bisericile răsăritene serbeaza ziua botezului lui Iisus și descoperirea Sfintei Treimi. În România sarbatoarea este cunoscuta sub numele de "Boboteaza".
În România preotul umbla cu agheasmă si "botează" apele, oamenii, animalele și casele. În Germania, copiii scolii din cartier - ministrantii, merg din casa în casa în grupuri, îmbrăcați ca magii, recita sau cânta texte închinate Nasterii Pruncului sfânt și strângând fonduri cu scop caritativ. Ca mulțumire pentru donație, ei scriu pe usa crestinilor șirul de litere "C + M + B", încadrate de anul în curs. ("C + M + B" înseamnă "Hristos mansionem benedicat" adica "Hristos binecuvântează această casă").
Obiceiul este cunoscut înca din secolul al XVI-lea si doar începând din anul 1958, copiii si-au propus o misiune în marele proiect "Copiii ajuta copiii". În fiecare an, fondurile sunt donate în scopul ajutarii copiilor fara noroc. Anul acesta Stelarii vor dona întreaga colecta copiilor din regiunile sarace din Peru.
De obicei grupul de colindatori este format din cei trei care-i întruchipeaza pe Caspar, Melchior si Balthasar - cei trei magi/regi de la rasarit, plus purtatorul de stea. Fiecare clasa declara suma de bani colectata si apoi se face un clasament pe scoli, apoi pe orase... Este o competitie deosebita si copiii sunt cu trup si suflet implicati. Actiunea este lansata la nivel national.
Este emotionant sa vezi cât de serios si important este angajamentul lor. Ne-au spus cu mândrie ca anul trecut, fondurile adunate de ei vor ajuta proiectului de stopare a exploatarii copiilor prin muncă din India.
Cum sa nu sprijini cu drag astfel de proiecte?! Cinste copiilor si îndrumatorilor lor!

duminică, 1 aprilie 2018

Idei pentru decorat masa de Paste

Acum câteva zile, Elena a prezentat într-un articol o idee de decorat masa de Paste. Mi-a placut atât de mult combinatia albastru-verde încât pentru anul acesta am dorit sa realizez ceva asemanator. Singura problema este ca nu am chargers (farfurii de baza /de loc) albastre, am doar argintii (din inox), rosii si portocalii (din sticla). Joi am avut zi libera si... am pierdut-o cautând în orasul chargers blue. Fara succes! Vineri a fost închis peste tot, sâmbata am avut alte probleme administrative, asa ca în dimineata primei zile de Pasti înca nu stiam cum voi decora masa. Pâna la urma am hotarât sa folosesc din ce aveam în dotare, chargers argintii, fata de masa roz pal si serviciul de portelan alb cu buchete de flori de cires.
Întotdeauna calc fata de masa proaspat si o asez imediat pe masa, pentru ca materialul sa nu aiba niciun fel de cuta. Am calcat si servetelele din setul roz si le-am împaturat în stil "lalea" atasând cate un inel de servetel din portelan roz. Am asezat pe chargers doar farfuriile pentru felul doi, farfuriile adânci le-am pus în cuptor la 50°, sa fie calde atunci când servesc supa. Lânga servetel am pus câte o floare de Helleborus, numita si Trandafirul lui Christos (pentru ca înfloreste la Craciun si se trece la scurt timp dupa Paste). Întâmplator, am în curte o tufa cu flori galbene si una cu flori roz.
Am pus tacâmurile din setul de argint, apoi am ales paharele. Pentru ca urma sa servim copane de gâsca [fetelor mele nu le place carnita de mel :-( ], am hotarât ca se asorteaza vin rosu, deci am aranjat pahare de vin rosu si pahare de apa. Pâna aici totul a fost obisnuit. De acum a început "munca de creatie" ☺ Am început sa decorez!
Am plasat în mijlocul mesei un sfeșnic din portelan alb cu lumânare roz-pal (am un sertar în care "colectionez" lumanari decorative în toate culorile si de toate formele☺) în jurul caruia am înfasurat o banta din matase, în culori pastel, festonata cu fir verde metalic. Firul metalic ofera tinuta bantei si eu am pliat-o usor, evantai, pe diagonala mesei. Pentru ca banta parea "golasa" am improvizat, folosinf doua inele decorative cu floricele roz, din acelea ce se pun pe supotrturile de lumânari pentru a împiedica ceara sa curga pe fata de masa. Am "umplut" inelul cu matasea bentiței. Decoratiunea înca tot mai parea saraca!
Mi-am amintit ca am pe undeva un pumn de iepurasi si oua în miniatura, exact în nuante de roz. I-am plasat din loc în loc pe banta. Am "sacrificat" câteva gerbera din buchetul ce trona de câteva zile în sufragerie, am taiat coditele si am folosit doar inflorescenta pentru a da o pata mai clara de culoare mesei. Pe cealalta diagonala am pus doua castronase din portelan alb, fiecare cu câte trei oua încondeiate - bineînteles ca am ales pe cele roz sau în nuante de roz. Mi-a placut mult ca cele doua diagonale decorative au format o cruce pe masa, ceea ce mi s-a parut deosebit de potrivit pentru evenimentul serbat. Pentru ca bratul scurt al crucii mi s-a parut prea scurt, am prelungit, plasând de fiecare parte câte o lumanare decorativa în forma de ou, pe câte o farfurioare de sticla. Am mai pus câte o gerbera lânga si gata! Masa mea în stil romantic a fost gata! Nu am avut un plan concret, ideile s-au dezvoltat spontan si în final am fost foarte multumita de rezultat. Atât fiicele cât si sotul (care între timp a gatit meniul de Paste), au apreciat decorul ☺
Pentru mâine înca nu stiu cum voi decora masa ;-) Va fi din nou o idee spontana! ☺









Sarbatori cu LUMINA, PACE si TIHNA! Un PASTE FERICIT!

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Sternsinger / Stelarii

La douasprezece zile dupa Craciun, întreaga crestinatate este în sarbatoare - ultima din seria sarbatorilor de iarna.
În bisericile occidentale, este serbata închinarea celor trei magi în fata Pruncului sfânt. În Germania sarbatoarea se numeste "Heilige Drei Könige" (cei trei regi sfinti), în Austria " Weihnachtszwölfer"(a 12-a zi dupa Craciun), în Olanda "Driekoningen" (cei trei regi), în Italia "L'Epifania" (apariția / arătarea lui Dumnezeu) si în Anglia "Epiphany", etc, etc.
Bisericile răsăritene serbeaza ziua botezului lui Iisus și descoperirea Sfintei Treimi. În România sarbatoarea este cunoscuta sub numele de "Boboteaza".
În România preotul umbla cu agheasmă si "botează" apele, oamenii, animalele și casele. În Germania, copiii scolii din cartier - ministrantii, merg din casa în casa în grupuri, îmbrăcați ca magii, recita sau cânta texte închinate Nasterii Pruncului sfânt și strângând fonduri cu scop caritativ. Ca mulțumire pentru donație, ei scriu pe usa crestinilor șirul de litere "C + M + B", încadrate de anul în curs. ("C + M + B" înseamnă "Hristos mansionem benedicat" adica "Hristos binecuvântează această casă").
Obiceiul este cunoscut înca din secolul al XVI-lea si doar începând din anul 1958, copiii si-au propus o misiune în marele proiect "Copiii ajuta copii". În fiecare an, fondurile sunt donate în scopul ajutarii copiilor fara noroc. Anul acesta Stelarii vor dona întreaga colecta proiectului de stopare a exploatarii copiilor prin muncă din India.
De obicei grupul de colindatori este format din cei trei care-i întruchipeaza pe Caspar, Melchior si Balthasar - cei trei magi/regi de la rasarit, plus purtatorul de stea. Anul acesta datorita vremii ciudate - când ploaie, când vânt, când cald, când frig, Bavaria este cuprinsa de un val de gripa si multi copii sunt afectati. Grupul de Stelari ce a venit la noi a fost pe jumatate atins - doar Melchior si Balthasar au fost sanatosi! Steaua a purtat-o profesoara de religie. Asa pe jumatate, însa nu si-au abandonat misiunea! Fiecare clasa declara suma de bani colectata si apoi scolile si orasele... este o competitie deosebita si copiii sunt cu trup si suflet implicati. Actiunea este lansata la nivel national.
Este emotionant sa vezi cât de serios si important este angajamentul lor. Ne-au spus cu mândrie ca anul trecut, fondurile adunate de ei au ajutat copiii afectați direct de schimbările climatice - în mod special copii Turkana din Kenia.
Cum sa nu sprijini cu drag astfel de proiecte?! Cinste copiilor si îndrumatorilor lor!

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Vecinatate


Cartierul meu este unul foarte linistit. Casele sunt foarte asemanatoare, atât prin arhitectura cât si prin marimea curtilor si sunt aliniate pe alei drepte, ca trasate cu rigla.
De-a lungul aleii noastre sunt doar patru case si poate de aceea, între vecini domneste perfecta armonie. Este de la sine înteles ca ne ajutam reciproc - spre exemplu cu îngrijirea gradinii pe perioadele de concedii, cu ridicarea coletelor sau golirea cutiei postale în absenta uneia din familii sau la diverse munci de întretinere ale casei sau curtii. Serbam împreuna zilele de nastere si fiecare familie organizeaza o data pe an o întâlnire cu meniu deosebit. În rest fiecare îsi vede de viata lui, cu serviciul, cu copiii sau nepotii lui, cu cateii si cu hobby-urile proprii☺ Din când în când ne întâlnim sa schimbam idei duminica, la o cafea, o prajitura, un pahar de Sekt sau Prosecco.


vineri, 18 decembrie 2015

Cea mai frumoasa luna a anului

Traditii în orasul meu (si în general, în Bavaria)
Dupa ce vântul scutura si ultimele frunze ale copacilor, la sfârsit de noiembrie, orasul este împodobit cu luminite si în Piata Primariei se inaugureaza târgul de iarna - der Christkindlesmarkt, în traducere "piata Pruncului Iisus".
Pentru ca în general, în Bavaria aceste târguri sunt deschise timp de patru saptamâni si se închid în Ajunul Craciunului (când toata lumea doreste sa ajunga acasa, sa serbeze Craciunul alaturi de cei dragi), acestea se numesc si târguri de Advent -"adventus" înseamna în limba latina "sosirea". Menirea acestor târguri este de a ne înveseli si pregati pentru marea sarbatoare a Nașterii Domnului. Chiar daca în fiecare an este (aproape) la fel, atmosfera târgului emotioneaza de fiecare data, ne desfata simturile si ne transporta în lumea de basm a copilariei. Este o experienta încântatoare!
Singuri sau însotiti de familie si prieteni, o plimbare în magnificul orasel binedispune! În casutele din lemn împodobite cu ghirlande de brad, mestesugarii ofera spre vânzare ornamente pentru Pomul de Craciun, produse de artizanat cu specific de Craciun, figurine pentru Presepiocarti, jucarii si delicii culinare tipice acestei mari sarbatori crestine. Predomina mirosul de castane coapte, migdale prajite si vin fiert. Pretutindeni se aud clinchete de clopotei si colinde vesele. Cu fiecare zi suntem tot mai cuprinsi de spiritul sarbatorilor.

Luna decembrie este supranumita si "Luna cadourilor". Întregul oras are magazinele decorate cu globuri, stelute si luminite. Rafturile pline dezvolta inspiratia pregatirii cadourilor potrivite si ofera idei multiple pentru surprize mai mici sau mai mari.
Se obisnuieste sa oferi vecinilor aranjamente florale, craciunite la ghiveci sau platouri cu fursecuri de casa. Deasemenea la serviciu, pe întreaga perioada a Adventului, în fiecare zi, câte un coleg aduce celorlalti fursecuri sau stollen ("cozonacul" german), pentru pauza de cafea.
Daca românii pornesc la colindat în seara de Ajun, în Bavaria se obisnuieste ca de Craciun fiecare sa stea la casa lui sau sa faca vizitite doar în cadrul familiei. Cu "colindul" se umbla în perioada de Advent. Ne place sa fim invitati si sa invitam vecinii la "Kaffee und Kuchen" si pâna la Craciun, fiecare face o tura completa pe strada unde locuieste☺ Deasemene, de la Sfântul Nicolae si pâna în seara de Ajun, se organizeaza întâlniri cu rudele si prietenii - acasa, la restaurant sau în târgurile de Advent.
În perioada de Advent pregatim prajituri si fursecuri, scriem si trimitem felicitari sau carti postale, facem excursii si mergem la spectacole (apropo, ieri am vazut baletul "Spargatorul de Nuci" la cinematograf, în transmisiune directa din Royal Opera House - Covent Garden).
Una din principalele traditii în perioada de Advent este de a fi generos. Acum mai mult ca în oricare luna a anului, oamenii sunt mai sensibili si dovedesc ca sunt mai atenti cu cei din jur. Peste tot în lume exista oameni care fara sa fie vinovati, ajung în situatii triste, nevoiti fiind sa apeleze la ajutor social si mila publica. Bavarezii sunt din acest punct de vedere, oameni darnici si inimosi! Toata lumea participa la actiuni de colectare de bani, haine si alimente. Initiate la scoli, la locul de munca, la magazine sau pe strada unde locuim, unele actiuni sunt sustinute si de posturile de radio si televiziune. Marea majoritate a oamenilor doresc sa ajute. Anul acesta cu atat mai mult cu cât Germania si-a asumat responsabilitatea gazduirii a peste un milion de azilanti si imigranți. Daca nu ar exista voluntarii si donatiile private, statul nu ar fi capabil sa ajute nici macar unui sfert din nevoiasi!
Gesturile mărinimoase înnobileaza sufletele si confera o multumire aparte celor implicati. Ca la un concurs, toata lumea doreste sa mai faca macar o fapta buna înainte de sfârsitul anului.
Timpul trece cu o viteza fantastica acum la sfârsit de an! Între casa si locul de munca, alaturi de familie si prieteni, fiecare încearca sa-si onoreze responsabilitatile si sa-si petreaca timpul în modul cel mai placut.
În perioada de Advent, bavarezii îsi decoreaza casa (dupa curatenia generala), atât în interior cât si în exterior. În curti, acum iarna lipsa vegetatiei este suplinita prin ghirlandele cu luminite albe sau colorate. În casa, coronita de Advent cu cele patru lumânari, devine cea mai de pret podoaba. Lumânarile se aprind consecutiv, câte una în plus în fiecare duminica, astfel ca în Seara de Ajun toate cele patru lumânari sunt consumate. În seara de Ajun este vremea ca bradul sa fie adus în casa si sa fie asezat la loc de vaza. Cântând colinde împreuna cu cei dragi, împodobim veseli Pomul de Craciun. Parfumul de cetina proaspata se amesteca cu aromele ce vin dinspe bucatarie.
Masa în seara de Ajun este un eveniment asteptat cu drag de întreaga familie. În mod traditional, bavarezii servesc pește în Ajunul Craciunului sau ceva foarte simplu - salata de cartofi cu crenvurști (care apropo, pe germana se numesc Wienerle ☺ pentru ca a fost inventat în Viena de catre un macelar german original din Frankfurt). La noi în familie, pe lânga pește (pastrav, dorade sau file de morun) în mod traditional se pregatesc si sarmalute! ☺ În prima zi de Craciun se serveste friptura de gâsca si în a doua zi de Craciun, friptura de purcel sau caprioara.
Anul acesta de Craciun, pe lânga prietenii fetelor vom fi onorati sa-i avem musafiri pe Silvia si sotul ei. Am pregatit un program dragut, care speram sa scoata în evidenta frumusetile Bavariei.
Numaratoarea inversa a început, nu au mai ramas decât treisprezece zile pâna la sfârsitul anului! Pe de-o parte nu mai am rabdare, abia astept sa vina Seara de Ajun, pe de alta parte as vrea sa opresc timpul sa ma bucur cat mai mult de aceasta minunata saptamâna înainte de Craciun. Ador luna decembrie, pentru mine este cea mai frumoasa luna a anului!

miercuri, 7 ianuarie 2015

Miercurea fara cuvinte (2) - Binecuvâtarea casei

Stelarii - 05.01.2015

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

duminică, 6 ianuarie 2013

Heilige Drei Könige și Boboteaza

Data de 6 ianuarie este o mare sarbatoare religioasa (zi libera de lucru), ultima din sirul sarbatorilor de iarna.
Sarbatoarea Celor Trei Regi Sfinti - Heilige Drei Könige (cunoscuta si sub denumirea de Sarbatoarea celor trei crai de la rasarit) este în Germania o sarbatoare asemanaoare cu Boboteaza din România.
În Germania, patru copii, în România preotul si însotitorii lui -  umbla din casa în casa, aducând bucurie si miros de tamaie în casele credinciosilor, la fiecare început de an.

Conform bisericii romano-catolice, Melchior, Baltazar și Gașpar - magii care au prevestit nașterea Mântuitorului, sunt considerați sfinți și sunt sărbătoriți pe data de 6 ianuarie. Veniti din Orient, din trei directii diferite, Craii s-au lasat condusi doar de steaua pe care o văzuseră la Răsărit, stea ce a mers înaintea lor până s-a oprit deasupra locului unde s-a născut pruncul Iisus, în Betleem. Au daruit cu bucurie Noului Nascut - aur, smirnă și tămâie. De aceea, traditia este ca patru copii, apartinând bisericii catolice din cartier, îmbracati ca cei trei regi, plus purtatorul de stea, sa sune la usile locuitorilor din cartier apartinând parohiei si sa aduca binecuvântare, prin cântec si urari de sanatate si bunastare.
La iesirea din casa colindata, reprezentantul bisericii, care însoteste copiii, scrie cu creta pe usa de la intrare 20* C*M*B*13" - anul 2013 si binecuvântarea din limba latina "Christus mansionem benedicat", adica "Hristos să binecuvânteze această casă". Multi însa cred ca cele trei litere reprezinta chiar initialele celor trei magi: Caspar (persană: "gardian al comorii"), Melchior (ebraică: "regele meu este lumina") și Balthasar (babiloniană: "Dumnezeu protejează viața").
Donatiile celor colindati au scop clar prestabilit - anul acesta, comunitatea catolica a Germaniei, prin actiunea Kindermissionswerk "Die Sternsinger", aduna bani pentru o sansa mai buna în viata a copiilor din Tanzania.

La multi ani, tuturor celor ce poarta numele de Ion si Ioana! La multi ani, tuturor cititorilor acestui blog!
PS: recoman spre citire: Popey's blog - die Sternsinger si Colindatorii 2011.

luni, 10 decembrie 2012

Corespondente cenzurate

Ce mai faci Ninule?
[..............................................................]

Sarut mâna Carmen!

Am facut extrem de rau :(
Am fost bolnav, am avut temperatura mare, nasul înfundat... foarte rau mi-a fost.
Am început iar sa fiu deprimat ca vin sarbatorile si sunt iar singur si întotdeauna patesc asta, înainte de Craciun mai ales... Pâna dupa Revelion sunt tot asa :(
A venit si un frig crâncen, -7/ -9 grade, asa ceva era doar prin Februarie...
În afara de vecinul ala de peste drum pe care al cunosti si tu, care vine pe la mine de 2 ori pe saptamana sa-mi aduca pâine, nu ma cauta nimeni... si asta e si mai deprimant...
Apoi Primaria a folosit banii nostri de pensie pentru organizarea votarilor si ne-a anuntat ca e posibil ca luna asta sa nu primim banii... iar in Ianuarie sigur nu o sa-i primim ca nu e votat bugetul de stat pe anul 2013 si fara buget votat nu au voie sa faca plati... asta e si mai deprimant, ca cei care au familie se mai descurca, dar mie mi-e mai greu sa nu am bani, si asta e în toata tara, toate persoanele cu handicap trec prin asta ... Sper înca macar pensia pe Decembrie sa o primesc - sa nu faca asa ca acum doi ani când iar nu s-au dat... si toata lumea a fost fara bani, inclusiv cei cu ajutoare sociale !
Parca traiesc un vis urât care nu se mai sfârseste :( [.....................................................]
O zi frumoasa sa ai Carmen ! O saptamana minunata va doresc !
Cu drag si recunostiinta îti sarut mâna !
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Nota: nu am cerut voie lui NINU sa public acest fragment din e-mailul pe care mi l-a trimis, însa sunt sigura ca nu se va supara pe mine daca, macar unul din cei care citesc aici se va gândi la el si îi va face o mica donatie - acum în prag de sarbatori. 
Craciunul nu e frumos pentru noi toti, sarbatorile de iarna sunt luminoase doar pentru cei norocosi...
Sanatate multa va doresc!

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Oamenii cu sufletul de aur

... sunt acele persoane cărora le pasă de semenii lor și nu pot trece nepăsători, atunci când știu că pot da o mâna de ajutor... Oamenii cu sufletul de aur sunt acei oameni care fără să simtă neapărat pe propria lor piele, știu ce înseamnă suferința și, impresionați ca de propria lor soarta, încearcă sa facă atât bine cât le stă în putință. "Există o mie de boli și o singură sănătate" a spus marele Arthur Schopenhauer. 

joi, 30 iunie 2011

AJUTOOOOR!

Va rog, stie cineva ce se poate face atunci când nu-ti mai este permisa introducerea de fotografii pe blog?! Mi se aduce la cunostinta faptul ca în contul meu "stocare online" - a fost atinsa capacitatea maxima! De cumparat nu vreau sa cumpar nimic! Asta e clar! Nu câstig niciun cent cu blogul, dar nici nu vreau sa investesc bani aici!
Hm! Am ocupat 1024 MB si as mai avea la dispozitie un MB... Ce sa fac cu el?! :(
HILFEEEE!
HEEEELP! AIUTOOOOO! உதவும்!