„The Holdovers” – un film care mângâie sufletul - Clubul Cinefililor

Dacă ești în căutarea unui film de acțiune în sensul clasic — cu lupte spectaculoase și efecte speciale care-ți taie respirația — atunci acest film nu este pentru tine!
Dar dacă simți că ți-e dor de o poveste adevărată, despre oameni și suflete, despre prietenie și verticalitate, despre acele detalii esențiale care se ascund în spatele superficialității cu care din păcate ne-am obișnuit să trăim… atunci „The Holdovers” este "o bijuterie" pe care o recomand cu tot dragul (se poate viziona pe Amazon Prime).
🎄 Așezat în decorul unui internat din anii ’69–’70, în timpul vacanței de Crăciun, filmul ne poartă într-o călătorie emoționantă alături de un profesor rigid și un elev rătăcit, care învață să se vadă unul pe celălalt dincolo de aparențe. Este o poveste despre singurătate, despre pierdere și despre ce ne face oameni. Dar mai presus de toate, este despre punțile emoționale care prind contur acolo unde te-ai fi așteptat cel mai puțin.

🎬 Poate te gândești că "The Holdovers" nu se încadrează sezonului actual, este însa o alegere perfectă oricând, indiferent de vreme—pentru că atmosfera de Crăciun este discretă, fin sugerată, fără să abunde în clișee sau în melodii tipice. Tocmai această delicatețe îl face potrivit în orice moment.
Nu e un film care strigă, ci unul care șoptește. Nu te copleșește cu dramatism, ci te emoționeaza cu sinceritate. Și dacă îl lași, îți va rămâne în suflet mult după ce se termină...

🎶 Coloana sonoră, compusă de Mark Orton și completată cu piese atent alese din anii ’60–’70, este o adevărată poezie muzicală. 

Fiecare acord, fiecare vibrație muzicală amplifică emoțiile și adaugă profunzime atmosferei de epocă, fără să devină invazivă. Muzica nu conduce emoția — o însoțește cu delicatețe.

🎼Pentru "The Holdovers" au fost folosite instrumente vintage, iar acest lucru a fost o alegere intenționată pentru a reda autentic atmosfera anilor ’70. De la sunetele discrete ale pianului și ale instrumentelor vintage, până la ritmurile vibrante din “Venus” de Shocking Blue (1969), muzica nu doar însoțește povestea — o îmbrățișează cu delicatețe.

Mark Orton a colaborat cu regizorul Alexander Payne pentru a evita sunetele moderne. De la pianul electric Wurlitzer și chitarele Gibson Les Paul și Fender Telecaster, până la orgi cu pompare, cimbaloms și clopote metalice, sunetul este cald, nostalgic și discret. S-a renunțat la tehnologia Dolby Atmos, preferându-se un mix mono, ce evocă eleganța cinematografiei clasice. Toate aceste alegeri au fost făcute pentru a susține subtil emoțiile și estetica filmului. Este un soundtrack care completează delicat, memorabil.

Un moment muzical marcant este piesa „Crying, Laughing, Loving, Lying” de Labi Siffre  (1972), care apare în secvențe-cheie și pare compusă special pentru această poveste... Versurile sunt foarte simple și melancolice.

"Crying, Crying never did nobody no good, no how
That's why I don't cry
Laughing, Laughing sometimes does somebody some good somehow
That's why I'm laughing now
Loving, Loving never did me no good, no how, no how
That's why I can't love you now
Lying, Lying never did nobody no good, no how, no how
So why am I lying now?"

Traducere: 

Plânsul, plânsul n-a adus nimănui vreun bine, nicicum, De asta nu mai plâng.
Râsul, râsul, uneori, aduce cuiva un pic de bine, cumva, De asta râd acum.
Iubirea, iubirea n-a fost niciodată bună pentru mine, deloc, deloc, De asta nu pot să te iubesc acum.
Minciuna, minciuna n-a ajutat niciodată pe nimeni, deloc, deloc, Atunci de ce mint acum?

---

PS: Nu știu de ce, dar în mintea mea, această melodie a declanșat imediat o asociere cu stilul folk soft și influențele de easy listening din "Castles in the Air" de Don McLean. Iar titlul piesei m-a dus, într-o clipă, la romanul Eat, Pray, Love de Elizabeth Gilbert... Haha, cine știe ce scurtcircuitări neuronale s-au produs în „greierașul” meu! 😄

---

PS2: înscriu acest articol și la "Citate preferate" tabel de înscriere la SUZANA 👌

Eurovision 2025: o explozie de emoții și controverse

Finala Eurovision 2025 a fost un adevărat spectacol, plin de momente memorabile și discuții aprinse pe rețelele sociale. Austria a câștigat competiția, dar nu toată lumea a fost de acord cu rezultatul. Părerile au fost împărțite: unii au lăudat prestația câștigătorului, în timp ce alții au considerat că votul publicului nu a reflectat adevărata valoare artistică a participanților.
Lucio Corsi, reprezentantul Italiei, a fost unul dintre cei mai discutați artiști ai serii. Mulți fani italieni au fost dezamăgiți de clasarea sa, considerând că merita mai mult sprijin din partea juriului internațional. În schimb, San Marino, reprezentat de Gabry Ponte, a fost extrem de apreciat de publicul italian, primind cele mai multe puncte din televotul național. Mie cel mai mult mi-au plăcut moderatoarele Petra Mayer, Sofia Lindström și Michel Hunziker, care au adus un mare plus de eleganță și dinamism spectacolului.

Cele două prezentatoare, Petra și Sofia, au voci spectaculoase, care ar fi putut face parte si azi din competiție. Michel (fosta soție a lui Eros Ramazzotti), deși nu are calități vocală speciale, impresionează prin prezența sa carismatică și frumusețea atemporală, fiind încă o apariție remarcabilă la vârsta de 58 de ani.
Impresia mea este că muzica și vestimentația participanților se îndepărtează tot mai mult de gusturile mele in domeniu (cu foarte mici excepții). Asta îmi arată că... sunt total depășită de noile tendințe și prea atașată de muzica anilor ’80, ’90 și 2000. Voi rămâne în continuare în lumea muzicii mele, unde găsesc emoția pe care o caut. Tinerii cântăreți actuali care îmi plac nu par să fie prezenți la astfel de mega-spectacole, ceea ce mă face să mă întreb de ce.
Un aspect care a stârnit numeroase reacții a fost "noul sistem de punctare", care a adus schimbări dramatice în clasament. După ce juriile naționale și-au acordat punctele, primele trei locuri erau ocupate de Italia, Suedia și Austria. Însă votul publicului a răsturnat complet clasamentul, provocând surprize incredibile. Cel mai mare număr de puncte obținut prin televot la Eurovision 2025 a fost 236 de puncte, iar acest scor impresionant a fost acordat Israelului, reprezentat de Yuval Raphael cu piesa "New Day Will Rise".
Acest rezultat a fost o surpriză majoră, deoarece înainte de televot, Israel nu se afla în top 3. Sistemul dinamic de punctare a schimbat complet clasamentul, iar votul publicului a avut un impact uriaș asupra rezultatului final.

Astfel, podiumul final a fost ocupat de:
1. Austria – JJ cu piesa "Wasted Love" (436 puncte)
2. Israel – Yuval Raphael cu piesa "New Day Will Rise" (357 puncte)
3. Estonia – Tommy Cash cu piesa "Espresso Macchiato" (356 puncte)
(O situație similară poate fi observată și în lumea cinematografiei, unde premiile Oscar par tot mai puțin legate de valoarea artistică reală, iar criteriile de selecție rămân greu de înțeles.)
Pe rețelele sociale, dezbaterile despre votul geopolitic au fost intense, mulți fiind de părere că rezultatele nu reflectă neapărat meritul artistic. Cu toate acestea, indiferent de controverse, Eurovision rămâne un spectacol care continuă să unească oamenii prin muzică și să genereze emoții puternice.

Mic dejun, oua-ochiuri

Este duminica, vremea micului dejun a trecut însa poate va rasfatati weekendul viitor cu o asemenea farfurie simpla si simpatica 😍 

Si eu m am inspirat din internet si aici va dau câteva sfaturi din experienta mea 🤗

Am taiat câteva rosii-cocktail (ajung 6 sau 8 rosioare), le-am asezat în tigaia unsa cu ulei de masline si am dat drumul la plita. Am crapat doua oua, am separat albusul iar galbenusul, l-am asezat cu grija între rosii. Am batut spuma albusurile, am potrivit de sare si piper si am rasturnat în tigaie, încercând sa nu acopar rosiile. Printre rosii am întins albusul cu ajutorul unei pensule de silicon. Am fugit în gradina si am taiat doua crengute de patrunjel si am decorat tigaia ☺

Gustul ochiurilor bineînteles ca nu s-a schimbat, însa... gustul nu este totul, nu-i asa? Participam la actul hranirii cu multe simturi si nenumerate elemente influenteaza felul în care percepem mâncarea ♥ Aspectul mâncarii, modul de prezentare, ambientul - muzica pe care o auzim, lumina din jur, persoanele alaturi de care servim masa, tacâmurile, culoarea farfuriei si a fetei de masa (urasc fetele de masa din plastic! mai bine ramân flamânda decât sa ma asez la o masa acoperita cu musama!), ba chiar si numele sub care este prezentata mâncarea ne poate modifica puternic apetitul. Toate simturile noastre interactioneaza si ne ofera o senzatie complexa. Nu degeaba germanii au un proverb "das Auge isst mit" ceea ce pe româneste s-ar putea traduce "mâncam si cu ochii"!

Pentru ca ochiurile sa iasa perfect, va atrag atentia asupra câtorva mici greseli pe care le-am facut eu: rosiile mele au fost foarte coapte, zemoase. Este de preferat sa folositi rosii ferme, mai tari. În plus, eu am batut ouale în timp ce uleiul sfârâia în tigaie... rosiile au zemuit puternic si "tabloul" nu ,mai este "curat". Cel mai bine, pregatiti totul în prealabil si nu lasati prea mult rosiile pe foc. 

Va doresc pofta buna! Si nu uitati, mâncat sau beti ceva pe îndelete și cu plăcere, lasati gustul sa va patrunda! Savurati si dezvoltati gurmandul din fiecare! ♥