Respirația sacră a Divinității

În seara de Ajun, lumea creștină sărbătorește nașterea Mântuitorului. Însă, indiferent de apartenența religioasă, nimeni pe această planetă nu poate contesta că acum două mii de ani a trăit cu adevărat un om numit Iisus. Mesajul său a dăinuit peste veacuri. Însă din existența fizică a lui Iisus din Nazaret nu ne‑a rămas nimic palpabil — niciun sarcofag care, în caz de îndoială, i‑ar putea fi atribuit fără echivoc, niciun portret desenat de contemporanii săi. Căutarea Sfântului Graal s‑a dovedit zadarnică, iar Giulgiul din Torino este, cu o probabilitate care se apropie de certitudine, un obiect apărut la câteva secole după Hristos...
Și totuși, există o legătură care ne unește pentru totdeauna cu Iisus. O legătură pe care nu credința o țese, ci știința. Este vorba despre argon, un element gazos care reprezintă aproximativ 1% din atmosfera terestră. Fizicianul american Harlow Shapley a făcut următorul calcul — cu fiecare respirație, omul inspiră aproximativ 30 de trilioane de atomi de argon. Păstrăm acești atomi câteva secunde în corp, apoi îi expirăm neschimbați, deoarece argonul nu intră în reacție cu alte substanțe. Argonul rămâne într‑un ciclu etern în atmosferă. Cantitatea uriașă de atomi ai acestui gaz nobil, care străbate orice om de‑a lungul vieții, se răspândește pe întregul pământ. O parte dintre acești atomi sunt inspirați și expirați, din nou și din nou, la fiecare respirație. Este o mică parte din atomii de argon care au trecut prin ființa fiecărui om ce a existat vreodată pe acest pământ.
Raportat la Iisus și la cei treizeci și trei de ani ai vieții sale, se poate calcula că, la fiecare respirație, inspirăm aproximativ o sută șaizeci de mii de atomi de argon pe care și Iisus i‑a avut, pentru câteva secunde, în trupul său. Drept urmare, fiecare dintre noi poartă în fiecare clipă o adiere a suflării divine – și voi și eu, chiar acum, în acest moment.
CRĂCIUN FERICIT!

PS: Superba fotografie am primit‑o de la un bun prieten și poartă protecție cu watermark