Prima mea experiență cu acryl-resin

De ani de zile privesc cu admirație obiectele realizate din rășină acrilică. Pentru mine, nu sunt doar simple creații – sunt adevărate opere de artă! Fie că închid în ele fragmente din natură sau obiecte banale din viața de zi cu zi, aceste „bule de rășină” au ceva magic.
Am urmărit zeci de videoclipuri, am visat la propriile mele creații, dar... mereu am amânat. Am căutat cursuri în zona mea, pe o rază de 100 km – nimic. Nicio informație, nicio oportunitate. Așa că am așteptat. Ani. Până într-o zi, când mi-am spus: „Gata, acum e momentul!” Și am comandat de pe Amazon un start kit: KIMIGO Epoxidharz - Set pentru începători. Nu știam ce calitate au materialele, dar entuziasmul era prea mare ca să mai stau pe gânduri.
Când a sosit pachetul, mi-am dat seama că soluțiile erau în cantitate mică, iar prețul per mililitru… destul de piperat. Așa că mi-am impus o regulă: primul proiect trebuie să fie bun și economic! 

Nu voiam brelocuri, cercei sau inimioare – formele incluse în kit nu mă inspirau. Așa că am comandat separat o formă de silicon cât o foaie de caiet A4. Inițial, visam la un tablou marin, cu scoici, nisip și valuri turcoaz. Dar mi-am dat seama că e un proiect pentru avansați. Apoi mi-am amintit de colecția mea de capace metalice de la sticle... dar, după curățenia de Paște, nu mai știam unde le-am pus! ☺
Așa că am trecut la planul B: monedele de 1, 2 și 5 cenți din borcanul de pe raft. Desi păreau multe, când le-am așezat în formă, mi-am dat seama că nu aveam destule. Am cerut ajutorul colegilor și în scurt timp, am primit un „tezaur” de monede vechi, uzate. Le-am curățat cu sare și zeamă de lămâie, le-am uscat și m-am apucat de treabă.
Sunt genul de om care lucrează intuitiv – nu citesc instrucțiuni, nu urmez ghiduri detaliate. Așa că am combinat rășina 1:1, am amestecat cu un bețișor și am turnat peste monede. Am fost atentă să nu se formeze bule de aer, așa cum văzusem în videoclipurile tutoriale, dar m-am murdărit bine pe mâini. Abia atunci mi-am dat seama că în toate videoclipurile pe care le-am urmărit, nimeni nu pomenea nimic despre cum să te cureți după ce lucrezi cu rășină. Toți erau profesioniști, lucrau cu exactitate 😏 Dar... ce fac eu acum?! Panică! Noroc cu internetul: am citit că trebuie purtate mănuși de protecție și că rășina se îndepărtează repede doar dacă este proaspătă – cu un șervețel! În cazul meu… doar acetona m-a mai salvat!
După 48 de ore de uscare, am ridicat placa și am turnat din nou combinația de rășini, pe cealaltă parte a monedelor (folosind forma de silicon). Din nou, 48 de ore de așteptare. În spațiile libere dintre monede, am pus cu penseta paiete rotunde, paiete cilindrice și steluțe – toate cromate. Abia aștept să fie totul perfect uscat! 

Urmează să pilesc marginile ascuțite, să îndepărtez eventualul surplus pe la colțuri și să mă bucur de rezultatul final.
Am comandat mânere potrivite și le voi atașa curând. Va fi o tavă elegantă pentru doar două cești de cafea sau două cupe de înghețată. O tăviță cu monede din toată Europa (am chiar și de un Pfennig!☺)
Mă bucur că am făcut acest primul pas! Și acum știu – acesta va fi noul meu hobby! Deja am idei pentru următoarele proiecte! ☺

PS: Voi prezenta tăvița gata, cândva, la rubrica Reflexii în oglinda! ☺

Spărgătorul de nuci

Nico a lansat invitatia la AFEC 2024 si mâinile pricepute - Diana, Rux, Suzana, Mihaela, Liliana, Pompilia, s-au înscris cu o multime de creatii! 

Eu, în continua criza de timp, nu am reusit pâna acum sa preiau decât doua teme, un gen de felicitare pentru Craciun (o sa revin in alta postare) si "spargatorul de nuci" pe care il prezint aici.

Initial am vrut sa fac o figurina pentru intrarea în casa, de cca.1,2 metri. Însa fetele au acceptat ideea doar pentru o mini-figurina... si acum, sincera sa fiu, ma bucur, pentru ca nu as fi avut timp. Abia am reusit si asa, si asta cu cu muuulte ajutoare! 

L-am rugat pe Helmut, înca de la începutul lunii decembrie sa îmi faca din lemn figurina. A mesterit în atelierul lui din pivnita si... figurina a iesit perfecta! Lemn, plastic sârme si suruburi. Nici ca am visat asa ceva! A avut ca model unul din Spargatorul de Nuci din colectia pe care am adunat-o de-a lungul anilor. În total am avut sapte... acum avem opt ♥ Este cel mai înalt din colectie, masoara 39 centimetri. 

Nu am stiut cum ar fi mai bine sa colorez figurina, gata asamblata sau piese separate. Pentru ca nu am avut niciun plan, mi s-a parut mai avantajos asa, gata asamblata, însa m-am cam chinuit. A fost bine pentru ca am putut asorta treptat culorile însa a trebuit sa fiu foarte atenta sa nu mânjesc piesele in imediata apropiere. Am folosit culori acryl, pe care le-am aplicat cu pensula, fara a folosi apa. Deasemenea am avut si "carioca" tot pe baza acryl.  La fata soldatelului am folosit creioane "acuarela".

Am inceput prin desenarea ochilor si aplicarea blanitei albe, în chip de par si barba. Privindu-mi colectia de soldatei, am constatat ca nu am niciun batrânel. Asa ca am lipit fâsii de blanita si in zona mustății a sprâncenelor. Apoi am hotarât sa folosesc culorile traditionale de Craciun: rosu, verde, alb, auriu si argintiu. Jachetei albe i-am asorta butoni albastri, din "diamante" din plastic. Acelas tip de "diamante", de culoare verde însa, am folosit pentru a împodobi cizmele negre. Coroana am împodobit-o cu margelute galben-aurii. Fara ajutorul lui Leo nu as fi reusit! Spargatorul de Nuci este creatie de familie! ♥ 

Înscriu cu bucurie aceasta figurina în tabelul creatiilor de decembrie.

Succes tuturor mâinilor pricepute! Un sfârsit de decembrie cât mai creativ si vesel! 

PS: Cred ca Vero nu va avea timp din cauza celor doi motaneii nazdravani, totusi, o invitam si pe ea la AFEC24, deasemenea pe Gina, Ioana, Potecuta si NIMA.

 

A fost o data...

... o placa de vinil, pentru pick-up. 

Am deformat-o dupa ce am încalzit locurile de îndoire la flacara de lumânare. Apoi am zgâriat discul cu șmirghel, am lipit cu adeziv special câteva decupaje din note muzicale, am lacuit-o si... Tamtaaaam - gata a fost vasul meu. Il folosesc cu multa placere pentru sticksuri, saratele, pop-corn sau alte chestii de rontait. Arata bine si este încapator. 

Apropo pick-up: eu mai am unul in functiune si colectia mea draga de placi are peste 300 de exemplare, muzica pop româneasca si internationala (anii ''70/'80/'90 si 2000), jazz, clasica, country si am chiar si placi cu povesti ♥

Înscriu aceasta postare la provocarea intitulata "Transformari creative, la care  Niko, Suzana, Rux, Diana, Pompilia si Mihaela, participa în mod constant. 

Lavanda, altfel (hand made) - Miercurea fara cuvinte S31/23

 

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy WW! ☺

Mici atentii pentru cei dragi, de Paste

Cu ocazia sarbatorilor, pregatesc mereu, cu emotie, mici atentii pentru cei dragi.

Acum în prag de Paste, m-am gandit ca în loc de o punguta în care sa pun un iepuras de ciocolata, fursecuri un ou încondeiat, o mica felicitare sau un un voucher, mai bine fac singura "punguta" ☺

Am cumparat baloane, servetele simple (cosmetice) si cateva benzi de matase. Restul de materiale, le-am avut în casa: iarbă decorativă (se poate confectiona din fasii de hârtie verde creponata), o sticluta cu aracet, pensula, burețel, culori acryl.

Am umflat balonul si... eu l-am umplut în prealabil cu apa, pentru ca balonul sa fie greu si sa "șada" însa, timpul de uscare se dubleaza în acest caz. Am stropit balonul cu apa si am asezat servetele, straturi-straturi, fixându-le cu burețelul înmuiat în apa. Pe o farfurioara am turnat un pic de aracet si cateva picaturi dintr-o culoare acryl si cu pensula, am uns la întâmplare suprafata hârtiei. Locurile colorate prea intens le-am reacoperit cu straturi de hârtie umeda. Cu cât puneti mai multe straturi de hârtie, cu atât va fi mai stabil oul, la final. Hârtia trebuie pusa în balans, în asa fel încat balonul sa ramâna în echilibru.

Când am fost gata, am pus balonul astfel captusit pe o folie de plastic si l-am lasat sa se usuce.

Eu am lucrat ieri în serie ☺ obtinând mai multe asemenea baloane (am facut sapte baloane). 

Astazi, hârtia nu era înca uscata... trebuie sa mai astept. Dar pentru ca timpul preseaza... am lucrat mai departe doua din baloanele astfel pregatite - sa va arat ce si cum, sa aveti timp sa faceti aceste "oua-surpriza" pâna la Paste, daca doriti.

În baie, deasupra chiuvetei, am taiat "moțul" balonului si am lasat apa sa se scurga.

Apoi am marcat cu un creion, calotele, taind "oul" în două părți inegale (partea superioara trebuie sa fie un pic mai mica decât cea inferioara) si în zig-zag.

Am umplut calota inferioara cu "iarba" decorativa pe care am asezat bomboane. Saptamâna aceasta voi cumpara clasicii iepurasi-de-ciocolata, voi pune alaturi unul sau doua oua vopsite de mine - acum am pus doar pentru demonstratie un ou de plastic. Cum scriam mai sus, se pot pune bonuri valorice, fursecuri-de-casa înt-o punglita, o felicitare, ma rog, ce doriti sa daruiti...

Am cumparat banda de matase pentru legat cadouri - 3 metri; pentru un "ou" nu este nevoie decat de un metru - un metru si jumatate. Am pus banda sub calota inferioara, am taiat trei slițuri suprapuse, la distante mici si de latimea benzii, am introsus banda din exterior, în interior si din nou în exterior. Am facut câte un singur sliț pe fiecare parte a calotei superioare si am tras banda, închizând cele doua calote. Am legat capetele benzii într-o fundita. Este prma data când fac aceste "oua-surpriza" si ideea se poate îmbunatati. Cred ca banda decorativa, aceea care are marginile întarite cu sârmulita, ar fi ideala pentru a lega calotele.

 

Aceste "oua supriza" le voi oferi vecinilor de pe strada mea. Saptamâna aceasta voi cumpara de la Lindt iepurasi de ciocolata si voi face câteva sorturi de fursecuri, joi o sa vopsesc oua, voi scrie felicitarile si când o sa fiu gata, voi mai face o serie de fotografii. Celor care doresc sa adopte ideea, le doresc succes, distractie placuta si destindere sufletească la lucrul-de-mâna! Fiți creativi!

PS: înscriu postarea la Fii creativ - tabel de înscriere la Niko

Tablou cu trandafiri pentru Livia

Am scris nu de mult într-un comentariu la postarea Mihaelei "Pictura cu diamante" ca si eu am facut ceva asemanator, în perioada de "restrictii pandemice". O prietena a comandat în internet acest tablou crezând ca este gata de înramat si când a constatat ca "diamantele" sunt livrate la punguta... a vrut sa îl arunce. În acel moment si-a amintit de mine ca persoana cu multa rabdare si dragoste pentru detaliu. 

M-a sunat si m-a întrebat daca vreau acest tablou... Pentru ca nu am avut habar despre ce e vorba, mi l-a adus si tabloul a ramas la mine. Am lucrat la el mai bine de doua saptamâni, cate 4-5 ore pe zi! Mi-a facut mare placere, a fost prima mea experienta de acest gen. Când a fost gata, am înramat tabloul si am sunat-o pe prietena mea. I-am daruit tabloul, a fost ales pe gustul ei asa ca i-am facut o mare surpriza. 

Si acum, ca sa completez povestea, stiti despre ce prietena este vorba?! 

Eu am locuit pâna în anul 2000 in Sibiu si Livia a fost vecina mea mai bine de zece ani. Ne-am mutat cam in acelasi timp, eu în Germania, ea in Italia si am pierdut total legatura. În anul 2020 am primit pe FB un mesaj de la o "Livia" care ma intreba daca eu sunt cea pe care o cunoaste ea... Si da ☺ eu am fost! ☺"Prietenii adevărați sunt ca stelele. Nu îi vezi mereu, dar știi că sunt acolo"... Iar când îi revezi, prietenia continua mai departe din ultimul punct, ca si când acel punct a fost pus ieri...

Eu de când m-am mutat în Germania, am locuit doar în Augsburg. Livia a locuit prin Italia, apoi in nordul Germaniei si de vreo cinci ani, locuieste în Augsburg! În Lumea asta mare, ne-am regasit pur si simplu! Este un semn, categoric! Astrele au vrut sa ne spuna ceva... înca nu am descoperit ce, însa amandoua stim ca nimic nu este întâmplator! Deocamdata... am realizat acest tablou, cu drag pentru Livia ♥

Lucrul manual

Ca este vorba despre mestesug, artizanat, olarit, despre tesut, cusut, tricotat, crosetat, împletitul din nuiele, pielarie, confectionare de masti si păpusi, încondeiatul de ouă, confectionatul de martisoare, felicitari si câte si mai câte alte activitati manuale, toate acestea cunosc astazi o reapreciere la nivel global, fiind definite generic HANDMADE, adica "făcut de mână". În general, este vorba despre talent si creativitate, de munca facută cu multa rabdare, minutiozitate, meticulozitate si scrupulozitate! 

Îmi place mult sa efectuez lucru de mâna, am confectionat si eu felicitari si martisoare, masti si papusi, am tricotat, am împletit, am facut ceramica pentru ca imi place mult sa transform "nimicuri" în mici bijuterii si munca aceasta sa-mi fie totodata si destindere si satisfactia ca ceea ce am realizat, va fi cumva/cuiva de folos. 

Am urmarit cu admiratie pe blog un grup de colege talentate, care si-au propus câte o tema handmade si au prezentat cele realizate, este vorba despre Rux, Diana, Niko, Suzana si Fiordaliso.

Ieri în timpul "shopping day" - maratonul nostru prin magazine (este un pretext de a ma întâlni cu matusa mea in mod regulat - o data pe luna si de a petrece o zi impreuna, plimbându-ne si servind masa de prânz în oras, doar noi doua - fetele), am descoperit ceva ce mi-a amintit de unul din proiectul "Provocari verzi" sau Transformari recreative. 

Este vorba despre placute ce se pun sub pahar, sa nu se pateze masa sau fata-de-masa. Acestea au mostra tipica sarbatorii Pastelui, sunt confectionate din carton învelit in partea inferioara in matase si pe partea superioara au lipita o broderie din margelute. Patru iepurasi simpatici, care sper sa va inspire pe toti iubitorii de handmade. Repet - acestea sunt handmade, insa sunt cumparate!

Sunt sigura ca se pot aduce îmbunatatiri acestui model. Spor la treaba! ♥

Cum am ignorat eu griul de ianuarie?!

Este penultima zi de ianuarie, penultima zi a unei luni sumbre, cu vreme ciudata, deprimanta. O luna pe care o mai numim "ianuarie mată" poate si pentru ca este prima luna dupa stralucitoarea si vesela luna decembrie, o luna de iarna fara soare dar... si fara zapada! Este luna în care adesea suferim de o dispoziție proastă, dispozitie împotriva careia daca nu luptam, putem sa cadem rapid în asa numita depresie de iarna.
Ceea ce am scris în articolul "Ianuarie mohorât" nu sunt sfaturi goale. Sunt gânduri bune, bazate pe experienta mea personala ♥ Si ca dovada, iata aici pe scurt, cum am reusit eu sa depasesc mohoreala de ianuarie:
♦ La categoria "hobby, mesterit prin casa":
- am spilcuit masuta cu roti  ( articolul "Semne bune anul are")
- am tricotat un fular (negru cu dungi aurii) →→→

♦ La categoria "muzee, arta-cultura":
- am vizitat Muzeul Textil – Augsburg si Muzeul Vitalberg – Partisau / Tirol (voi publica articol separat)
♦ La categoria "familie, prieteni, colegi de serviciu":
- le-am avut la noi pentru trei zile pe Emma si Greta, nepotelele din Memmingen (videoclip aici mai jos)
- am luat parte la dineul de început de an organizat de firma la care lucrez (fotografii aici mai jos)
- am iesit la plimbare pe malul râului Wertach cu o prietena si colega de serviciu, sa facem fotografii ( MfC "La plimbare" + videoclip aici mai jos)
♦ La categoria "noi cunostinte":
- am ajutat familia MAB din Iasi, pe durata sejurului în Augsburg (voi publica articol separat)
♦ La categoria "excursii":
- am fost o zi în Bregenz si Lindau, la lacul Bodensee ("MfC "O zi de iarna" + voi publica articol separat)
- am fost o zi la München, plimbare pe bulevardul central
- am fost o zi în Pertisau – la lacul Achensee, în Austria (MfC- "Am gasit zapada"+ voi publica articol separat)

~~~~~~~~~~ // ~~~~~~~~~~~~~~

Si toate acestea pe lânga orele de serviciu (minimum 40 ore pe saptamâna). Pentru mine, luna ianuarie fost o luna plina, vesela si deosebit de frumoasa! ☺
Detalii:
În prima saptamâna a lunii ianuarie, de joi pâna duminica, le-am avut pe Emma si Greta la noi într-o asa zisa mini-vacanta. Nu am iesit nicaieri, pentru ca cea mare - Emma, a tusit ca un magarus. Am desenat, am citit, am dansat si ne-am uitat la TV la emisiuni pe KiKa.

Duminica la amiaza, dupa ce fetitele au fost preluate de parintii lor, am simtit ca trebuie sa iesim la aer. Am sunat-o pe Suzanna, o foarte buna colega de serviciu si am stabilit sa iesim la o plimbare pe malul râului Wertach, sa facem fotografii. Vremea a fost moale, ca într-o zi de primavara. Asa o iarna nu-mi amintesc sa mai fi avut!

La sfarsitul celei de a doua saptamâni din ianuarie, firma la care lucrez a organizat un "dineu de început de an". O întâlnire festiva cu toti colegii din toate compartimentele (masa festiva de sfarsit de an - din decembrie, a fost organizata pentru fiecare compartiment în parte). A fost o seara vesela, cu mâncare buna si conversatii placute, cu planuri si promisiuni pentru anul 2020. Ne-am înscris toti la “m-Net Firmenlauf”(în luna mai), o competitie sportiva între companii- cel mai mare eveniment de alergare de acest gen din Germania. Traseul este stabilit la 6,3 km. Toate grupurile firmelor înscrise, se prezinta la start purtând T-shirt identic si competitia nu urmareste doborârea vre-unui record de timp. Nuuuu, la aceasta activitate, imporanta este sa participi si sa nu abandonezi traseul. Nu trebuie neaparat sa alergi ca la maraton, este permis chiar si walking-ul (pe asta mizez ☺ pentru ca eu la alergare am power doar pe distante scurte ).
La sfârsitul petrecerii, am primit fiecare o cutie VIP pentru cinematograf - o, un bilet valoric la indiferent ce film, pentru doua persoane, în cele mai bune rânduri, cu pop-corn si bautura racoritoare la alegere inclusive. O surpriza draguta, pentru care toti ne-am bucurat!


Voi reveni la aceasta postare cu linkurile spre articolele în care voi povesti detaliat despre activitatile mai sus mentionate ☺ Va doresc un start bun în luna februarie ♥

Semne bune Anul are…

Sunt din fire foarte activa si inventiva si chiar daca nu stiu de unde capat aceasta energie, stiu sa o directionez destul de bine. Agenda mea este în general completata pe 3 luni în avans, ramane însa destul loc si pentru spontaneitate. De ce aceasta introducere? Pentru ca vreau sa va povestesc cum mi-am petrecut eu prima zi din 2020 ☺
Una din fetele mele si-a redecorat casa între Craciun si Anul Nou si am însotit-o la cumparaturi prin IKEA si MöMa – doua din cele mai mari magazine de specialitate din orasul nostru. Repet, eu doar am însotit-o, mie nu îmi trebuia nimic! În raionul “Bucatarie-Baie-Hol” am descoperit o mini-etajera pe role, alba, din metal.  În mintea mea s-a deschis un cinematograf si imaginatia mi-a prins aripi… Am vazut imediat aceasta etajera la mine în dormitor în nuante de auriu… Asa ca am cumparat-o.
Din Bauhaus mi-am cumparat mai apoi lac auriu si cateva coli de hartie-de-matase. Le-am depozitat acasa în debara, pentru o zi când Inspiratia ma va bântui. Acea zi a fost 1 ianuarie!
Pe la ora amiezii, când majoritatea oamenilor trândavesc în fata televizorului, urmarind reluari ale programului de revelion, eu mi-am facut din bucatarie, atelier.
Dupa ce am asamblat etajera, am tras concluzia ca totusi este mai bine sa vopsesc grupuri de elemente, asa ca am demontat rafturile si rotile si m-am apucat de lucru.

Cadrul a fost cel mai greu de vopsit, culoarea mea aurie a prins abia la al treilea strat peste lacul alb, de fabrica.
Pe etajere am lipit fâsii din hârtia de matase, cu cleiul special, dupa care am aplicat lacul de protectie.
Când totul a fost zvântat, am asamblat etajera si lacuit suruburile de montaj. Era aproape miezul noptii, nici nu am realizat când au trecut douasprezece ore!


Nerabdatoare, am dus etajera în dormitor si am si încarcat-o cu “nimicurile” pe care le folosesc aproape în fiecare seara: crema de mâni, unguentul pentru talpi, picaturile de nas, pila de unghii, clestele pentru manichiura, servetul pentru sters ochelarii, borcanelele cu vitamine, agenda, creioane, pixuri, cablul de transfer date pentru telefonul mobil, cutia cu servetele… Doua din cele trei rafruri au fost deja pline! Etajera superioara am rezervat-o pentru Mous, Mouspad si laptop.
Când emisiunea pe care o urmareste sotul meu la televizor nu ma intereseaza, ma retrag în dormitor, imi iau laptopul pe genunchi (cu masuta speciala, pentru a evita supraîncalzirea laptopului) si ma uit la un film pe Netlix sau Amazon. Înainte de culcare, puneam masuta cu laptopul pe podea si mous-ul pe noptiera, unde oricum era plin cu “nimicurile”- ca abia mai nimeream întrerupatorul veiozei! Noaptea, daca ma trezeam pentru toaleta, trebuia sa fiu atenta sa nu calc pe cabluri ☹
Ei, de acum gata cu harababura! Etajera mea cu roti poate fi trasa direct lânga pat sau poate fi împinsa lânga dulap si toate lucrusoarele îsi au locul lor si îmi sunt la îndemana! Pe noptiera domneste acum doar veioza ♥

Perinite decorative pentru Halloween

Saptamâna trecuta am gasit intr-un magazin, servete "Halloween", din pânza de bumbac. Tare dragute dar... nefolositoare! Cine sa stearga vasele la bucatarie pe asa ceva?! Le-am privit pret de cateva secunde si le-am si vazut transformate în fete de perna ☺ Le-am cumparat si cum am ajuns acasa, le-am îndoit pe jumatate, le-am cusut pe doua laturi si pe a-III-a latura am montat un fermoar. Am înfățat cu ele doua perinite si TARATATAA! Gata puisorii decorativi! ☺ Happy Halloweeen!

Îndeletniciri de altădată

Am învatat sa tricotez de la bunica mea si în anii '80 tricotatul era îndeletnicirea mea de fiecare seara. Când începea filmul la tv, îmi luam lucrul de mâna si tricotam cel putin doua ore. Nu-mi trebuia lumina, decât o raza, suficient cât propaga televizorul. Din mânile mele au iesit pe atunci o multime de pulovere, bluze, caciuli, fulare, manusi si sosete. Era foarte în voga sa porti tricotaje.
Tot în anii '80 lucram goblen si macrame si combinatii de goblen cu macrame. Câteva din mileurile si goblenurile lucrate atunci, mai pastreaza mama, la ea acasa.
Începând din '90 am renunat la aceste hobby-uri. Macrameul a iesit total din moda, la fel ca articolele de îmbracaminte tricotate. De atunci, rar am mai tricotat câte ceva - câteva lucrusoare pentru fetitele mele (pe vremea când erau bebeluse) si din când în când câte un fular sau o caciulita.
Saptamânile trecute, Rux a prezentat pe blogul ei o multime de lucrusoare crosetate si cumva, mi-a facut pofta sa tricotez si eu ceva ☺ Asa ca vineri mi-am cumparat lânica si andrele circulare potrivite la firul cumparat si m-am apucat de tricotat. Am de curând un hanorac uni, cu doua fete - una bleumarin si cealalta fucsia, si în garderoba nu aveam caciula si fularcar asortate la acest hanorac. Acum am ☺ sâmbata seara au fost gata!

Manusi fucsia mi-am cumparat de gata (Adidas). Acum... astept sa revina iarna ☺☺☺

Ornamente de iarna

Zilele trecute la plimbarea în parc, am gasit o creanga de copac cazuta pe alee. Contorsionata si parca diminuata de frig... mi s-a facut mila de ea si am luat-o acasa :-)
Am împodobit-o cu conuri de rasinoase (pin, chiparos, larice, brad) legate cu ata de nailon (de pescuit) si am agatat creanga de galerie, lânga perdea, în dormitor ♥ Nu arata rau deloc! ;-)

La o alta fereastra, am agatat pe siret figuri taiate din fetru - braduti si bufnite cu caciulite de Mos Nicolae. O figurina si o biluta, o figurina si o biluta... Între  bilute, brazi si bufnite am atârnat si cei doi fulgi fini de nea, lucrati cu croseta - primiti anul trecut in dar de la Silvia (♥). La capatul unui sireag am atârnat un mini-Nussknacker (spargatorul-de-nuci care se zice ca aduce noroc, a fost inventat în Germania în secolul XV si a devenit un simbol al Craciunului în lumea larga).
Am facut 2 șiraguri de diverse lungimi, am batut mini-cuisoare in zid deasupra ferestrei si am agatat sireagurile cu miniaturi. Este fereastra biroului meu. Masa laptopului este direct sub geam si când stau la PC, privesc aceasta fereastra vesela :-)

1/2 Weekend în multe imagini si cateva cuvinte

Vineri am plecat de la serviciu imediat dupa pauza de masa pentru ca sa fiu acasa când sosesc nepotelele din Memmingen. Nu ne despart decât 90 de kilometri, însa cum fiecare are programul lui - mamarutele cu gradinita si cursul de înot,  noi adultii cu serviciul - ne vedem doar în vacante si din când în când la sfârsit de saptamâna.
Pe Greta care va împlini saptamâna viitoare abia 3 anisori, înca nu avem curajul sa o tinem mai multe zile la noi. Nu doar ca este iute ca argintul viu, darînca nici nu vorbeste foarte clar.

Emma are 6 ani si doua saptamâni ☺ cu ea ne întelegem perfect! Vine cu multa multa placere la noi si îl iubeste tare mult si pe Leo. Prin urmare, surorile au zburdat împreuna prin casa vineri pâna seara (reusind fara probleme sa o întoarca cu josul în sus ☺), apoi Greta a plecat cu parintii ei înapoi. Emma a ramas, sa petrecem împreuna weekendul.
În prima seara ar fi vrut sa doarma cu Leo, pe salteluta lui de catel ☺

Dimineata, prima grija a Emmei a fost Calendarul de Advent si usita cu numarul 2. ( pe Leo l-am ajutat eu ☺☺). Abia dupa ce au savurat micuta surpriza, am putut sa intram în programul normal al zilei: toaleta de dimineata, micul dejun si plimbarea cu Leo în parc.
Mai departe ne-m jucat, am cântat si am mesterit decoratiuni pentru iarna, din hârtie, lipici si sclipici :-) (multumim Angi pentru deosebita idee!)

Masa de prânz am sarit-o dar am mâncat în Christkindlemarkt (târgul de iarna) câte o portie de varza calita si cârnacior prajit la gratar (la o masa sub forma unei sanii uriase ☺) La desert am rontait migdale si alune prajite în zahar caramel. Emma a încalecat pe Rudolf si a dat o tura de carusel iar noi am baut o cana de vin fiert.

Ne-am continuat plimbarea pe firul povestii "Craciun la familia Urs", am aplaudat formatia "Banda maimutelor". La cofetaria Eber am cumparat cele mai bune prajituri - pentru acasa. Le-am servit alaturi de o cescuta cu ceai (si le-am savurat, chiar daca nu au mai aratat atât de bine dupa ce le-a turtit Emma când si-a îndesat manusile si Unicornul în punga, peste prajituri ☺).

Seara am mai facut o tura cu Leo în parc si acum stam pe canapele în salon, fiecare preocupat de hobbyul lui ☺ Emma se joaca pe tableta PC, Leo rontaie o bucata de lemn, eu scriu pe blog si Helmut se uita la un meci de fotbal la TV. Langa noi, o farfurie cu madarine descojite si o punga cu soricei Haribo... Cu alte cuvinte, toata lumea este fericita :-)