S-a deschis Christkindlesmarkt Augsburg

Luni seara am plecat direct de la serviciu spre centrul orasului sa asist la deschiderea oficiala a Târgului de Advent – Christkindlesmarkt Augsburg, una dintre cele mai vechi piețe de Crăciun din Germania. De fapt este un târg de Advent, pentru ca este deschis doar în perioada de asteptare a sarbatoririi Nasterii Pruncului Sfânt (la data de 24 decembrie la ora 14, târgul îsi va închide portile). Organizarea târgului își are originea în secolul al XV-lea si începând cu anul 1949 poarta oficial numele "Christkindlesmarkt".
Traditional pentru orasul meu este “Sceneta cu îngeri” (Engelsspiel)  - un scurt program care se repeta în fiecare zi de weekend la ora 18 punct. Sunt 23 de fetite îmbracate ca îngerasii - poarta peruci blonde buclate, sunt îmbracate cu rochite albe pline de volane si bineînteles au aripioare la spate si nimburi, deasupra buclelor. Îngerasii apar pe rând la ferestrele luminate ale cladirii primariei – exact ca într-un tablou de Advent. În acest timp, în balconul primariei iese o formatie de îngeri adulti, cu aripi mari aurii, ce interpreteaza cu play-back câteva colinde istorice la instrumente renaissance: trompeta, harfa, orga, flaut si lute. Aceasta punere în scena a fost regizata de Holbein  – unul din cei mai reprezentativi artisti ai lumii din perioada Renasterii, nascut în Augsburg. Este o sceneta tare draguta si macar o data pe an, fac în asa fel încat sa fiu punctuala în târg. Cel mai frumos este la deschiderea oficiala, pentru ca întreaga piata asteapta în întuneric si momentul în care se aprind toate luminitele este emotionant. Cu toate ca adorabilele casute cu produse pentru vânzare au fost instalate deja în ultimele doua saptamâni, nimeni nu a avut voie sa vânda ceva pâna în acest moment al deschiderii oficiale.
Pe la ora 17 începuse atât de frumos sa ninga însa ninsoarea s-a transformat tot mai mult în lapovita si… la plus un grad, uzi din cap pâna la picioare nu am avut cum sa petrecem prea mult timp pe aleile târgului. Dar am mâncat migdale caramelizate si Raluca si-a cumparat (de nevoie ☺) o caciulita si un loop. Chico a stat la caldurica, în jacheta Ralucai, însa curiozitatea nu si-a putut-o tine-n frâu asa ca, în scurt timp a fost ud pe cap ca dupa baita. Problema cu aceasta rasa este ca Yorkshire-ii nu au blanita ca alti catei, ci corpul le este acoperit cu fire de par asemanatoare podoabei noastre capilare. În plus, Chico este înca bebelus – abia ce cântareste 1,6 kg! Ne-a fost teama sa nu raceasca si pe la ora 20 am plecat spre acasa. Vom merge saptamâna viitoare cu mai mult timp, sa bem câte un vin-fiert si sa mâncam traditionala Schupfnudeln [ vuțăne (taietei modelati cu mâna) cu varză murată călită] pe care o ador ♥ Un weekend minunat tuturor!