Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
Vremea s‑a încălzit de pe o zi pe alta, ca și cum anotimpurile ar fi încurcat scenariul și iarna ar fi intrat pe scenă purtând costumul primăverii. Aerul miroase a pământ reavăn, iar iarba, încăpățânată și verde, se ridică precum un cor de șoptitoare care anunță o renaștere ce nu are încă dreptul să înceapă. E o liniște caldă, înșelătoare, ca un compliment spus pe fugă, fără intenție reală. În casă, ritualul sfârșitului de sărbători s‑a desfășurat cu aceeași solemnitate cu care se închide o carte dragă. Am tot oscilat între a despodobi bradul imediat și a‑l mai lăsa o săptămână, dar „primăvara” neașteptată de afară m‑a făcut să mă hotărăsc. Am despodobit nu doar bradul, ci am adunat toate decorațiunile de iarnă. Leo m‑a „ajutat” în felul lui — m‑a urmat peste tot și a stat lângă mine, atent și serios, ca și cum ar fi vrut să se asigure că șiragul de mărgeluțe, ghirlanda de LED și restul podoabelor ajung în cutiile lor. Am dus totul în pivniță, unde liniștea se va așeza peste rafturi, până la următorul decembrie. Am tras bradul rămas gol pe terasă. Acolo, în suportul lui, părea un soldat în permisie — încă în uniformă, dar fără misiune. Părea că a acceptat fără protest să aștepte în soare ziua de colectare programată. După‑amiaza însă, natura, capricioasă ca o actriță care schimbă tonul în mijlocul replicii, a decis altceva. Vântul s‑a pornit brusc și a tulburat cerul, ca o mână care șterge praful de pe o oglindă. Apoi a început o ninsoare măruntă, ca mazărica — o ploaie de puncte albe, jucăușe și imprevizibile. Părea că cineva arunca biluțe de polistiren care, ușoare, în loc să se așeze, erau purtate de rafale în toate direcțiile. Ninsoarea continua mărunt când am ieșit din casă cu gândul să cumpăr doar pâine, nimic mai mult. Dar lalelele din vitrina florăriei m‑au atras ca un magnet — galbene, roz, albe și roșii, toate întinse spre stradă ca niște zâmbete. Am intrat fără să stau pe gânduri și am ieșit cu trei buchețele în brațe. La brutărie, am cerut pâinea feliată și, în timp ce eram servită, priveam vitrina cu gogoși — irezistibilă! Am hotărât să iau doar două: una cu blueberry și una cu glazură albă și inimioare. Dar, într‑un impuls delicios, am cerut și una cu cremă de cappuccino. Vânzătoarea mi‑a spus că, dacă mai aleg una, o primesc pe a cincea gratis. Așa că am adăugat încă o gogoasă cu ciocolată și una cu cremă de piersici. Și uite‑așa am ajuns acasă nu doar cu pâine, ci și cu flori și cu o porție de gogoși pentru cel puțin două zile! Am împărțit lalelele în două vaze — una pentru living și una pentru sufragerie — și am așezat gogoșile pe platou. M‑a bufnit râsul când mi‑am dat seama că, deși dimineață casa încă păstra aerul sărbătorilor de iarnă, acum avea deja veselia ajunului de carnaval, ca un micFasching — deși, în realitate, mai e o lună bună până atunci. Iar afară, vremea și‑a continuat spectacolul — spre seară, granulele s‑au transformat în fulgi, iar fulgii au umplut aerul de o tăcere albă, densă. Și atunci s‑a întâmplat magia — bradul nostru fără podoabe a prins viață. Sub stratul proaspăt de zăpadă, arăta ca un brad dintr‑o stațiune montană, în toiul iernii adevărate. Un brad care, pentru o clipă, părea din nou în elementul lui. L‑am privit cu admirație, cu acel amestec de nostalgie și surpriză care te cuprinde când ceva obișnuit se transformă sub ochii tăi. Vremea ne poartă de la o extremă la alta ca un montagne‑russe meteorologic, de parcă cineva, undeva, se distrează schimbând setările din telecomandă.
Astăzi m-am gândit că ar fi timpul să strâng bradul. De obicei îl despodobesc după ce trec Stelarii — moment care pentru mine marchează sfârșitul sărbătorilor de iarnă. Dar anul acesta nu au mai ajuns până la mine. Îi aștept în fiecare an cu aceeași bucurie. Vin patru copii de la școala primară din cartier, cu obrajii roșii de frig și cu acea emoție serioasă în priviri, pregătiți să-și joace rolurile. Repetă sceneta cu entuziasm și poartă cu mândrie costumele. Trei sunt regii – Caspar, Melchior și Balthasar – iar al patrulea este Sternträger, cel care duce Steaua. Patru mogâldete adorabile, însoțite de un adult din parohie. În fiecare an strâng donații pentru o cauză frumoasă, iar tema de acum a fost «Școală, nu fabrică!», un apel nobil de a aduna fonduri pentru a le oferi copiilor din alte colțuri ale lumii șansa la educație și la o copilărie adevărată.
Dar gerul din ultimele zile a fost prea aspru. Au reușit să ajungă doar la câteva case, apoi au trebuit să renunțe. Și e firesc; sănătatea este în prim‑plan. Așa că azi, fiind deja 8 ianuarie și anunțați că Stelarii nu mai vin, m‑am gândit că e vremea să strâng bradul. Înainte să mă apuc de treabă, am făcut câteva poze pentru rubrica de joi „Reflexii în oglindă”. Bradul strălucea atât de frumos, iar luminițele se oglindeau în globuri ca niște mici universuri. Mă învârteam în jurul lui, lângă ușa glisantă spre terasă, căutând unghiul perfect pentru poze, când am observat că începe să ningă. Întâi timid, apoi tot mai des, tot mai hotărât. Și mi-am zis «ei bine, de ce să strâng bradul acum? E încă proaspăt, verde, cu crengile semețe, arată minunat!».
Era pauza mea de amiază – lucrez remote astăzi – iar ninsoarea părea o invitație. M-am îmbrăcat în roșu, Leo la fel, să contrastăm cu albul imaculat, apoi am ieșit în parc (voi reveni într-o altă postare). În funcție de cum evoluează vremea, poate îl voi strânge duminică… sau poate îl mai păstrez până weekendul viitor 😊 Ninsoarea asta aduce înapoi un strop din magia Crăciunului. Și muuuuultă nostalgie.
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
Ieri seară m-am lăsat purtată de dorința de a aduce puțin din magia Crăciunului în dormitor. Nu am cumpărat nimic special, ci am folosit doar ce aveam prin casă, transformând materiale obișnuite într-o mică „capodoperă” festivă. Totul a început cu o bară de lemn rotundă, din care am tăiat câteva segmente, iar restul necesar l-am completat cu bambus. Schița era clară: un brad de un metru înălțime, cu baza de 50 cm. Am împărțit triunghiul echilateral în segmente de câte 12,5 cm și am obținut lungimea necesară a bucăților de lemn: 50, 43, 37, 31, 25, 18, 12 și 6 cm. Cu o bobină de sfoară am legat lemnele, formând structura triunghiulară. În vârf am prins un mic inel de chei, ca agățător. Apoi am adăugat o ghirlandă cu LED-uri pe baterii, fixată cu bandă adezivă și prinsă discret de sfoară. Lumina caldă a început să dea viață brăduțului. Am scotocit în debara prin cutiile cu globuri și steluțe și am descoperit o mulțime de miniaturi.
Așa că am început lucrul „creativ”. Cu pistolul de lipit am fixat clopoței, steluțe, cutiuțe de staniol, bucăți de scorțișoară, nuci, conuri de brad, alune, castane și chiar globuri vechi, fără agățătoare. Totul a fost lipit „freestyle”, după cum am simțit că se echilibrează compoziția. Pentru un plus de textură și volum, am tăiat câteva crenguțe de brad artificial și le-am lipit pe marginile triunghiului. La baza brăduțului am agățat două umerașe cu hăinuțele lui Moș Crăciun și ale Crăciuniței. Bateria ghirlandei am ascuns-o sub o fundiță roșie, cu suport de sârmă, care stă infoiată și veselă. În vârful construcției am așezat o steluță, ca la orice brad adevărat. Rezultatul? Un brăduț de perete plin de farmec, improvizat din lucruri simple. M-am bucurat enorm de efectul final și îl privesc ca pe un surogat adorabil până la Ajunul Crăciunului, când voi împodobi bradul real din sufragerie. Au mai rămas 10 zile! Până atunci, această mică creație îmi aduce zâmbetul pe buze și îmi amintește că magia sărbătorilor se naște din imaginație, din bucuria de a meșteri și din dragul de a aduce lumină și căldură în casă.
Acasă la mine, Crăciunul este o simfonie de lumină și căldură. Pomul de Crăciun, anul acesta împodobit cu globuri albe și argintii, învăluie camera cu o strălucire caldă.
Spiritul Crăciunului se simte în fiecare colț al casei. Mirosul de brad proaspăt umple aerul, aducând o notă de prospețime și sărbătoare.
Plasat în fața ușii glisante din sticla, bradul încărcat cu luminițe se oglindeste și se dublează într-un joc de strălucire, cu ghirlanda care atârnă pe afară, de jur împrejurul casei.
Acasă la mine, Crăciunul este mai mult decât o sărbătoare; este o stare de spirit, o celebrare a iubirii și a legăturilor care ne unesc. Este un moment de reflecție și recunoștință, o ocazie de a ne reaminti cât de norocoși suntem să avem un loc pe care să-l numim "acasă".
Crăciunul este o perioadă în care ne bucurăm de liniște și de frumusețea momentului. În această perioadă, ne oprim din agitația zilnică și ne concentrăm pe lucrurile care contează cu adevărat.
Fie ca lumina și căldura Crăciunului să vă însoțească mereu!
Daca va face plăcere, vă invit cu drag să participați la ultima editie din acest an a "Reflexiilor în Oglindă"(rubrica este preluata de la SoriN). Tuturor, sărbători fericite și un An Nou plin de împliniri!
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
Ne mai despart doar câteva zile de sărbătorile Crăciunului. Vremea este indecisă, vântul șuieră și ropotele de lapoviță și ninsoare alternează, nu iesim din casa decât pentru cumparaturi.
Ieri seara am hotărât să transform o banală cutie de carton într-un cadru magic pentru fotografiile de Ajun-de Craciun. Am gasit în pivnita o cutie de marime mijlocie, am lipit cu banda adeziva laturile, asa încât din cutie sa nu ramâna decât peretii laterali. Apoi am îmbracat cutia în catifea verde, asemanatoare cu haina unui spiriduș de Crăciun. Dar, vai, catifeaua s-a terminat mai repede decât aș fi dorit! Nicio problemă, am zis eu, și am scos din dulap un prosopel cu ștrasuri, strălucitor ca stelele de pe cerul nopții. Am acoperit bucata rămasă de carton cu prosopul, creând un contrast fermecător și neașteptat. Am fixat catifeaua si prosopul cu ace cu gamalie.
Pe marginea cutiei, am prins cu ace de siguranță o beteală verde, unduind-o ca pe o liană de smarald. Am împodobit-o cu globuri mici de diverse culori.
În timp ce lucram, mă gândeam la bucuria pe care o vor aduce aceste fotografii. Bineînteles ca Leo m-a ajutat si când cutia a fost gata, a pozat de proba.
Speram ca fiecare clic al aparatului de fotografiat să surprindă nu doar chipurile zâmbitoare ale familiei și prietenilor, ci și magia și spiritul sarbatorilor. La urma urmei, nu-i așa că cele mai frumoase amintiri sunt cele în care am pus o bucățică din sufletul nostru?
Poate ca multi au ajuns pe aceasta pagina, atrasi de ideea ca vor gasi informatii legate de acordarea premiilor Golden Globe Awards ☺ Eu însa voi prezenta aici doar câteva fotografii cu globurile mele sclipicioase, din ziua în care am despodobit bradul ☺
Si ca sa râdem putin, as putea spune ca exact duminica, pe 7 ianuarie 2024, acasa la mine, în provincia linistita, mi-au trecut prin mâna câteva zeci de globuri aurii... iar în metropola Los Angeles, în Beverly Hills, zeci de Golden Globe Awards au fost înmânate celor mai buni actori si creatori de filme. La ore diferite însa... asta ar fi singura paralela între modestele mele globuri din sticla si valoroasele globuri de aur (statuetele nu sunt realizate în întregime din aur, ele au un miez de aliaj metalic, iar suprafața le este placata cu aur; statueta are o greutate de 7,8 pfund - adica aproximativ 3,5 kilograme).
Daca ai fotografii cu reflexii sau oglindiri, te invit sa participi la rubrica "Reflexii în Oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine. Nu trebuie decât sa publici într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:
Sâmbata dis-de-dimineata am împachetat cadourile, apoi mi-am luat CD-playerul în bucatarie si m-am apucat de treaba în ritmul colindelor.
Am pus vinetele la copt, în cuptor apoi am scos din congelator câteva pungi cu ardei si gogosari copti si curatati, gata de pus în zacusca, am adus suc de rosii, am taiat si calit ceapa si m-am apucat sa fac o portie mica de zacusca.
Apoi am început sa înfasor sarmalutele si când s-a eliberat cuptorul, am pus oala de fonta la foc mic. Sarmalele au fier întreaga zi.
Pe plita am pus într-o oala de supa legumele si bucata de carne-de-vita la fiert. Am facut maioneza pentru vinete si pentru salata de boeuf si cel mai mult timp mi-a luat decoratul! Dar mi-a facut si mare placere ☺
Mai departe am facut câteva chiftelute si în loc sa le tavalesc prin faina, am folosit seminte de bostan macinate mediu. Apoi le-am înfipt cu scobitori pe un suport în forma de bradut, pe care l-am facut simplu. Am taiat burete pentru aranjament floral, l-am învelit cu folie de aluminiu si l-am fixat pe un mar, cu ajutorul a patru scobitori. Am pus marul într-o ceasca de cafea potrivita ca marime si m-am apucat sa înfig în "bradut" ridichi, cuburi de cascaval, boabe de struguri albi si negri.
Dupa ce am facut ordine în bucatarie, am tras cu aspiratorul în toata casa, am schimbat lenjeriile de pat si am pus rufele la spalat. Apoi m-am dus în pivnita sa caut supoartul, globurile si instalatiile luminoase pentru brad. Am ales pentru anul acesta globurile coniac-maro si aurii.
Am încheiat ziua cu o bine-meritata relaxare la sauna.
Mâine este Ajunul de Craciun. Calendarul meu de Advent mai are doar o usita ☺
Ca în fiecare an, ne-am facut timp si am vizitat piata de brazi normandieni, taiati din pepiniera Padurii Bavareze si pusi în vânzare în curtea bisericii St. Ulrich.
"Vânatoarea" a fost destul de palpitanta, deoarece în ziua în care am fost noi nu erau prea multi brazi peste 2,5 metri înaltime. Cumva, nu am gasit nici unul care sa împlineasca criteriile noastre de frumusete: sa fie bogat, conic, echilibrat si masiv. Dupa lungi cautari, am descoperit unul pe care îl admira deja o familie. Ea isi tinea mâna pe acest brad si el tinea mâna pe un altul - cam jumatate de metru mai înalt. Cel înalt era si el frumos, însa la noi în casa nu ar fi avut loc. Asa ca m-am rugat în gând ca familia sa se hotarasca pentru cel înalt. Am întrebat daca s-au decis si... ea mi-a zis ca îi vor cumpara pe amândoi! Paf! Wow, lovitura sub centura! Helmut a continuat sa caute, eu am ramas încapatânata lânga brad. Cred ca un sfert de ora nu m-am miscat de acolo, Helmut si Leo dadusera deja trei ture de piata si... Victorie! Cei doi s-au decis pentru cel înalt si l-au cumparat doar pe acela! L-am chemat rapid pe vânzator, l-a carat la aparatul care leaga brazii în plasa, am platit (64€ ca de 4 euro am luat si o legatura de crengi) si ne-am dus bucurosi la masina.
Acum bradul nostru asteapta în curte sub geam. Pe 24 decembrie, pe la orele amiezii, Helmut o sa-l fixeze în suport si îl vom lasa câteva ore înca afara, sa-si îndrepte coroana. Apoi îl vom introduce în casa pe usa glisanta si vom începe sa-l împodobim. Înca nu am decis care va fi culoarea predominanta a globurilor... Dar deja stiu ca va fi un brad de Craciun ca în povesti - cum altfel?! Toti brazii împodobiti sunt frumosi si împrastie parfumul specific, magic! 🎄
Când se va lasa înserarea, vom aprinde luminitele si vom aranja cadourile sub brad. Asa vor începe la noi Sarbatorile Craciunului. 🎁❄️🎅
Caruselul pentru copiii prescolari mi se pare cel mai dragalas loc din târgul de Advent din orasul meu 😍
Va invit sa participati la rubrica Reflexii în Oglinda initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:
Deschiderea oficiala a târgului de Advent din Augsburg a fost anuntata pentru luni, 27 noiembrie, ora 18.
Eu locuiesc de 23 de ani în Augsburg si în fiecare an imi place sa fiu de fata atunci când se aprind luminitele în târg.
Chiar daca teoretic nu este nimic nou, atmosfera acestui moment este magica!
Stiind ca Helmut nu (mai) este amator (da, Fiordaliso ma întelege cel mai bine), am convins-o pe Andrea - colega si prietena mea sa vina cu mine. Nici ea si nici logodnicul ei nu au participat niciodata la deschiderea târgului din Augsburg (der Augsburger Christkindlesmarkt) asa ca am plecat mai devreme de la serviciu si ne-am înteles sa ne întâlnim în tramvai (am cumparat bilet la oferta de "grup" dus-întors si am economisit câte 5 euro fiecare).
Când am plecat spre casa, fulguia atât de frumos! Am ajuns acasa, m-am schimbat repede de haine si m-am îmbracat cu altele mai calduroase si foarte comode. Leo a fost extrem de dezamagit ca nu are voie sa vina cu mine, însa la un asemenea eveniment, daca esti mic, esti calcat în picioare!
Am iesit punctuala în statia de tramvai si am asteptat sa soseasca tramvaiul in care s-a urcat Andrea (trei statii ne-au despartit). A început sa bata un vânt puternic, sa ma ia pe sus nu alta!
Fulgii zburau în toate directiile si se izbeau de toate obstacolele înainte sa ajunga pe pamânt.
"Brrrr!" mi-a scrsis Andrea, "suntem in tramvai. Urca în ultimul vagon." Ce bine a fost în tramvai! Incalzit, curat, cu scaune comode... Andrea era bine "împachetata" ☺ avea si caciula si manusi. M-a întrebat îngrijorata "Tu nu ai nici macar gluga?!" Eu fandosita, am zis ca am un clop de blanita în rucsac, dar îl voi folosi doar in caz extrem! ;-)
Ajunsi în centrul orasului, am constatat ca ninsoarea s-a transformat în lapovita. Mi-am scos palariuta si mi-am acoperit parul.
În zona pietonala, asa cum era de asteptat, toate instalatiile electrice stradale erau stinse. Straluceau doar decoratiunile vitrinelor. Pe masura ce ne-am apropiat de Piata Primariei, a devenit tot mai aglomerat. Trecerea tramvaielor era blocata cu un microbus al politiei, parcat de-a curmezisul strazii principale. Lumea statea ciorchine la intrarea laterala în piata. I-am tras de mâna pe cei doi însotitori ai mei, am format un "trenulet" si ne-am strecurat pâna pe aleea principala din fata balconului primariei vechi. Am gasit un loc din care puteam sa vedem cladirea primariei foarte bine.
Toate tarabele aveau lumina stinsa si erau acoperite partial cu prelate. Este total interzis vânzarea produselor înainte de deschiderea oficiala a târgului.
Târgul a început sa fie construit în primele zile ale lunii noiembrie. O vedere de sus a Târgului aici . Arhitectura este clara, amplasarea tarabelor-casute este stabilita cu mult-mult timp înainte În plus, nu oricine primeste licenta de vânzare aici. Sunt mestesugari si antreprenori cu traditie, care transmit din tata-n fiu aceasta îndeletnicire.
Piata este înconjurata de Primaria veche, Turnul Perlach, magazine si restaurante si Primaria noua. Geamurile superioare ale primariei noi sunt decorate în fiecare an ca un calendar de Advent. Exista 24 de ferestre, în fiecare zi se trage draperia si apare la vedere un tablou dragut. Pâna la Întâi decembrie sunt însa toate ferestrele acoperite.
Nici macar bradul nu se observa în întunericul ce devenise adânc.
Pomul de Crăciun este considerat centrul simbolic al pieței. Bradul Nordmann este o donație din regiune, a avut cca. 33 de ani, depaseste 18 metri înălțime și cântărește în jur de patru tone. Ziarele au scris ca decorul pomului este format din aproximativ 300 de stele aurii și aproximativ 1000 de luminițe. Bradul a fost împodobit pe 7 noiembrie.
În fata primariei, a fost construita o scena din lemn. În fiecare zi vor avea loc aici mici spectacole si concerte tematice de Advent. Acum, o cântareata de opera intrepreta cele mai îndragite colinde, acompaniata de pian: Kling, Glöckchen, klingelingeling (Sună, clopoțel, sună), Leise rieselt der Schnee (Zăpada cade liniștit), Stille Nacht, heilige Nacht (Noapte tăcută, noapte sfântă), O Tannenbaum (O, brad frumos!) si Ave Maria.
Târgul de Craciun din Augsburg - unul din cele mai vechi târguri din Germania, existând înca din secolul al XV-lea, a capatat acum 75 de ani denumiera oficiala „Christkindlesmarkt”. Pe lânga acest jubileu, anul acesta se serbeaza si 44 ani de când are loc sceneta "Cântecul Îngerilor" (Das Augsburger „Engelesspiel“). Traditional, la ora 18 fix, în balconul si ferestrele primariei vechi, apar rând pe rând îngerasi. Aruncând o privire în culise, îngerii sunt eleve la scolile si liceele din Augsburg, special selectate pentru aceste roluri. Pe lângă o expresie facială încântătoare, sunt necesare grație în mișcare, muzicalitate și, desigur, sa nu aiba rau de înălțime ( pentru a nu se întâmpla nimic atunci când îngerii se arata în ferestrele primăriei). Sunt 23 de ferestre cu îngerasi si în balcon, muzicantii. Inspirat dintr-un tablou de Hans Holbein (pictor nascut la Augsburg în anul 1497, unul din cei mai reprezentativi artiști germani din perioada Renașterii) sceneta "Engelsspiel" a fost inventata în anul 1977 de fostul director de turism din Augsburg, Fritz Kleiber.
Sapte îngeri apar în balconul primariei, îmbracati în costume medievale si simuleaza interpretarea câtorva piese de epoca.
În piata rasuna muzica, melodiile vocale și instrumentale sunt ascultate de catre spectatori, cu respiratia oprita... În mod normal... ca de data aceasta, a început sa ploua cu galeata! S-au deschis sute de umbrelele, copiii au început sa se agite, sa-si strige parintii, masa de oameni a început sa se miste, unii au cautat adapost sub acoperisul tarabelor, altii s-au adapostit lânga zidul Primariei Noi. Zapada de pe acoperisuri a început sa alunece... În plus, am fost înconjurata de un grup de italieni galagiosi (ups, este pleonasm?!). Greu am putut savura momentul... Nu mai pomenesc despre tentativa de a filma sau fotografia. Aceasta activitate s-a dus pe apa... nu sâmbetei ci a zilei de luni - ca luni s-a întâmplat toata povestea asta! ☺☺☺ Totusi, pentru cei care nu au vazut niciodata, spectacolul a fost foarte frumos! ♥
Dupa ce îngerasii s-au retras, primarita Augsburgului a declarat târgul deschis si în aplauze, luminile au fost aprinse în toata zona pietonala centrala. Bradul a stralucit în toata spendoarea, vârful piramidei a început sa se învârta, tarabele si-au deschis vânzarea.. Bineînteles, primele cozi s-au format la tarabele care vindeau vin fiert si la cele pentru mâncare.
Am început si noi cu un vin fiert. Servit în pahare înalte, cu toarta, cu emblema târgului... Vin delicios, aromat si fierbinte. Ce bine ne-a prins! Vântul se mai îmblânzise însa ploaia ne biciuia, apriga! Am luat câteva înghitituri si am râs ca daca nu ne grabim, ploaia o sa umple si o sa dilueze mereu vinul... am fi putut bea câteva ore! ☺
Mi-am tras palaria pâna la ochelari, simteam manusile ude... Am servit si câte o chifla cu steak de porc, dar pânea s-a cam umezit... Am facut o tura scurta printre tarabe, sperând ca ploaia se va potoli, însa nu a fost sa fie. Am trecut pe lânga standul cu castane prajite (poza este dedicatie pentru Rux) (locomotiva) si ciudat, nu cumpara nimeni... Tja, ploaia bat-o vina!
Nu am rezistat aromei de "cartofi turbo" (acelia taiati spirala si infipti pe tepusa, prajit în ulei clocotind) dar nici de acestia nu am avut hazna. Pâna când am mâncat jumatate, cealalta jumatate s-a sleit! (cum s-ar zice, am luat teapa si aici).
Simteam ca umezeala mi-a patruns prin captuseala mânecilor... Am decis sa ne grabim spre casa, altfel s-ar putea ca mâine sa fim bolnavi!
Macar la tramvai am avut noroc. Nu am avut de asteptat nici macar un minut! Am calatorit tacuti, plouati, murati... I-am scris lui Helmut pe WhatsApp rugându-l sa porneasca sauna, ca sosesc în douazeci de minute, înghetata bocna.
M-am despartit de cei doi prieteni si am alergat spre casa. Leo m-a întâmpinat la intrare, dar s-a retras si el dezgustat de îmbracamintea mea umeda.
M-am dezghetat treptat, în aburii parfumati. Am facut trei serii de infuzii, cu aroma de pin, de portocala si de salcâm. Mi-am recapatat buna-dispozitie si mai târziu, cuibarita confortabil în pat si cu Leo în poala, am facut retrospectiva zilei si am concluzionat ca totusi seara a fost placuta! ;-)
Sper ca v-a facut placere sa ma însotiti în Târgul din Augsburg, v-au placut reflexiile din fotografii si videoclipuri ♥ Va doresc o zi de joi minunata si va invit sa participati la aceasta rubrica, initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:
