În delegație

Mâine dimineață, ziua mea de lucru va începe cu totul altfel decat in mod obișnuit. Împreună cu toți colegii din birou, vom porni în vizită la o sucursală de-a noastră din Austria (cca. doua ore de drum), unde ne așteaptă colegii și partenerii de producție. 

Ziua va fi plină de întâlniri și ședințe pentru schimb de experiență, un adevărat maraton al cunoașterii și colaborării. 

Seara, după orele de serviciu, vom merge împreună la un restaurant specializat în cursuri de gătit. Vom deveni bucătari pentru o seară, pregătind cu propriile mâini delicioasele preparate pe care apoi le vom savura. Va fi o experiență inedita, speram sa fie un festin al simțurilor și al creativității culinare.

Seara târziu, autocarul ne va duce la un hotel, unde vom înnopta. Miercuri, programul nostru va începe cu o vizită ghidată în întreprindere apoi, vom participa la un seminar, un prilej de a învăța și de a ne inspira unii de la alții. 

In jurul orei 17 - in mod normal, finalul zilei de lucru, autocarul ne va readuce în orașul nostru.

Această călătorie va fi mai mult decât o experiență de lucru, va fi o poveste despre prietenie si colaborare. Voi reveni cu fotografii si impresii.

Secretele faraonului Tutankhamun

Vineri seara (3 ianuarie 2025), am avut bilete la expoziția dedicată lui Tutankhamun, la Hala Utopia din München. Fiica mea și prietenul ei m-au luat cu mașina de acasă, iar drumul nostru a fost feeric luminat de Venus și de minunata lună în cea mai delicată formă de semilună, strălucind împreună pe un cer albastru profund, ca o acuarela.

Încă din foaierul expoziției, ne-a învăluit atmosfera captivantă și mistică a Egiptului Antic. Decorurile elaborate, lumina caldă și sunetele ambientale ne-au introdus treptat într-o călătorie temporală, făcându-ne să ne simțim ca și cum am fi pășit direct în epoca faraonilor și a piramidelor. Expoziția a oferit o prezentare cât se poate de concisă a vieții și moștenirii unuia dintre cei mai celebri faraoni ai Egiptului.

Prima sala a prezentat dispunerea sarcofagului faraonului într-o manieră explozivă, vizualizând mumia cu masca de aur, sicriul și sarcofagul, astfel încât vizitatorii să înțeleagă cum au fost suprapuse aceste elemente. Printre exponatele interesante s-au numărat câteva obiecte de aur și bijuteriile descoperite în mormântul său, inclusiv masca funerară a faraonului, realizată din aur și pietre prețioase. 

O mare atracție a fost sala principala în care au fost proiectate filme 360° despre viața marelui faraon. Aceste filme ne-au oferit perspective detaliate asupra vieții și realizărilor lui Tutankhamun.

Expoziția a fost și mai captivantă datorită utilizării ochelarilor virtuali, în doua sectiuni.

În prima secțiune a expoziției, am folosit ochelarii VR pentru a vedea totul din perspectiva legendei. Am experimentat drumul pe care l-a făcut faraonul după moarte spre viața veșnică. Aceasta a fost o călătorie mistică și imersivă, care mi-a oferit o nouă înțelegere asupra credințelor și ritualurilor egiptene.Trebuie sa spun, ca a trebuit sa închid de câteva ori ochii, pentru ca "zborul" deasupra piramidelor alaturi de șoim, mi-a provocat ușoara ameteala... A trecut însa repede. 😊

În a doua secțiune, am folosit ochelarii virtuali pentru a vedea totul ca și când aș fi fost în campusul care a cercetat Valea Regilor, alături de arheologul american Theodore M. Davis. Am fost "martoră" la munca minuțioasă și la descoperirile fascinante ale echipei de arheologi si am "petrecut"  o noapte în deșert, sub cerul plin de stele, ascultând urletele șacalilor aurii. Sectiunea s-a încheiat cu o furtuna de nisip în realitate virtuală. Scenariul este atât de bine realizat, ca am avut chiar senzatia de vânt, chit ca m-am "aflat" într-un refugiu tipic deșertului! 

Aceste  experiențe au fost foarte foarte ineresante si mai ca as mai fi parcurs înca o data traseele! 

Expoziția a oferit și oportunități de distracție, cum ar fi cabina de fotografii haioase, unde am putut să ne facem poze în chip de diversi faraoni. De asemenea, replica tronului lui Tutankhamun a fost la dispoziția vizitatorilor pentru poze, adăugând un plus de interactivitate.

Expozitia a fost o experiență deosebita, care mi-a împrospatat cunoștințele și mi-a alimentat fascinația pe care o am pentru această cultură uimitoare. 🏺✨ 😊✨ 🏺

Totul e bine când se termină cu bine!

 

Am povestit saptamâna trecută, că am hotarât cu fetele mele ca dupa ce vom vizita expozitia "Grădinile lui Monet", să mergem sa servim cina într-un restaurant în capitala bavareza. 

Ne-am lasat pe mâna Adelei, dintre noi trei, ea este "cea mai umblata în lumea buna" 😏

Am parcat masina direct în centrul orasului, lânga catedrala Frauenkirche si de aici, pe prima straduta am putut admira deja luminile elegantului hotel-restaurant Do&Co. 

Ne-a impresionat în mod placut primirea respectuoasa a receptionerului de local, care dupa ce a verificat rezervarea, ne-a ajutat sa ne dezbracam paltoanele si imediat am fost conduse de seful de sala, pe scarile din sticla care parca pluteau, spre mezanin. Am luat loc la o masa si un tânar japonez, înalt si suplu s-a prezentat zâmbind si ne-a spus pe engleza ca el este chelnarul nostru. Ne-a înmânat cartile de meniu si ne-a explicat ca specificul acestui local cu bucatarie-asiatica este sharing. Pe principiul de "farfurii de partajare", orice vom comanda, va fi servit pe platouri de pe care fiecare din noi va putea gusta - cu alte cuvinte, vom putea împarti felurile de mâncare între noi, asa cum am avem chef. Ideea ne-a încâtat însa sushi și maki?! Neeee... ceva face STOP în creierul meu când este vorba de pește crud sau de stridii! Manânc cu placere (în general în concedii): creveti sau languste prajite, escargots cu unt si patrunjel, cuisses de grenouilles panées, scoici în sos de vin alb... însa pește crud nu pot! O fi bun, o fi sanatos, însa... nu, multumesc! Lista de bucate era plina cu denumiri exotice si componente bizare... iar preturile?! Ohooo, gustarelele cele mai mici costau de la 20€ în sus! 

Bucataria era deschisa pe o latura cu tejghea înalta la care aveau acces câteva locuri exclusive. De jur împrejur, oglinzi si lumini indirecte, muzica lounge în surdina, un ambient cu totul si cu totul elegant, însa... ce sa aleg sa manânc?! 😁 Am tras cu ochiul la fetele mele... Adela arata sigura pe ea, Raluca rasfoia înca, la fel de indecisa, ca si mine! Raluca a avut curajul si a zis "Eu nu gasesc pe lista nimic care sa fiu sigura ca îmi place!" I-am întarit afirmatia iar Adela ne-a privit ca pe doua țațe iesite prima data în oras! 😅 "Cum?! - zice ea suparata, specialitățile Robatayaki sunt delicatesele cele mai râvnite!". "Îmi pare rau - a raspuns Raluca, cu toate ca mi-e foame, nu gasesc nimic care sa ma încânte... Iar preturile?! Sorry, dar nu sunt dispusa sa arunc atâtia bani pe un experiment! Daca era o petrecere gratuita, m-as fi încumetat sa gust câteva din aceste specialitati, asa însa, nu îmi vine!" Pentru ca si eu am sustinut ideea, atmosfera a escalat! Adela s-a simtit vinovata ca a facut rezervarea si ca nu e pe placul nostru, s-a ofensat si... în acest moment a venit la noi chelnerul zâmbitor care ne observa discret dintr-un colt 😂 Zice el, debordând buna-dispozitie "Ati gasit ceva, v-ati decis?" "Nuuu!" a venit raspunsul nostru taios, în cor. Bietul s-a retras din nou iar fetele mele erau pe punctul de a se certa. Adela ne-a reprosat ca nu va mai face nicio rezervare în numele nostru, Raluca a propus sa mergem la alt restaurant, Adela a spus ca i-a pierit pofta de mâncare, eu le-am înștiințat ca preiau costul cinei, sa calmez spiritele, Raluca a spus ca nu e vorba neaparat de bani ci de placerea de a mânca la restaurant. Adela s-a exprimat ca e dispusa sa plecam imediat si sa mâncam fiecare la ea acasa, eventual, poate sa ne faca o favoare - sa opreasca pe drum la un McDonald’s pentru noi!!!Oh vai! Oh vai! 😆

Tot chelnerul ne-a salvat! S-a apropiat de masa noastra si cu toate ca mai mult a dedus decât înteles ce se deruleaza, a spus ca se întâmpla din când în când sa aiba clienti asa ca noi si ca nu este nicio suparare. Daca dorim sa servim mâncăruri mediteraneene, localul de la parter - care apartine aceluias complex hotelier, are o selecție largă de mâncăruri internationale bazate pe arome ale regiunii mediteraneene. Ni s-au luminat fețele! Adela a întrebat șovăielnic "Este posibil?" iar chelnerul ne-a promis ca vorbeste imediat cu colegul lui de la parter, sa ne gaseasca o masa. 

Am fost conduse la noua masa. Designul localului era identic cu al salonului de sus. Am primit noile carti de meniu si am respirat usurate când am citit numele unor mâncaruri cunoscute (si cu preturi "normale")! 

Dupa ce am comandat aperitivele - câte un Lillet Pomelo, atmosfera s-a degajat si noi am reînceput sa discutam normal între noi si spre finalul mesei chiar sa si râdem. 

Lillet Pomelo este un cocktail foarte lejer, din Lillet Blanc (adica un cuvée, un amestec echilibrat si aromat de vinuri albe) cu suc de Grapefruit, apa minerala si lamâie.

Toate trei ne-am dorit la gustare "Limette hummus & crispy avocado". A fost o bunatate! Pe farfurie a fost asezat ca baza, un amestec de Hummus cu brânza feta, presarat cu bobite de rodie si cu bucatele de fistic prajit crocant. Deasupra au fost asezate trei felii de avocado frittate crispy! Pe un platou alaturat, am primit câteva cuburi de Focaccia proaspete si pufoase, o cupita de ulei de masline si sare Fleur de Sel. 

Apoi, Adela a comandat o portie de "Popcorn shrimps" - creveti prajiti în mantie crocanta, cu sos de chili, salata verde si vinegreta cu trufe. Raluca a comandat "Kofte pe pâne plata" - chiftelute turcesti, zemoase ca micii românesti, cu sos de iaurt si menta si pâine de cuptor. Eu am ales "somon salbatic la gratar" cu sos de șofran, cu jumatati de masline si rosii-cocktail prajite si cele mai subtirele si delicate pastai de fasole pe care le-am mâncat eu vreodata!  Meniul a fost delicios! In plus, am avut la comun, o farfurie cu "Pimentos de padron" - mini ardei verzi-lunguieti, prajiti pe gratar, frecati cu sare si stropiti cu ulei de masline.

Pentru desert nu a mai fost loc, cu toate ca oferta suna foarte incitant! Am încheiat cina cu câte un pahar cu apa minerala.

Afara domnea întunericul si starzile aratau parca altfel. Casele pareau decoruri din carton... 

Am urcat în masina si calatoria a decurs fara ambuteiaje sau surprize neplacute. Pe masura ce ne-am apropiat de cartierul in care locuiesc, luna plina a devenit tot mai mare si mai luminoasa. 

Atmosfera de pace si armonie trona peste tot si peste toate ♥

Invitatie la Monet

Expozitia "Gradinile lui Monet" a fost foarte interesanta însa nu s-a ridicat la nivelul celorlalte doua expozitii imersive pe care le-am vizitat. M-am gândit ca poate sunt eu prea pretentioasa, poate ca asteptarile mele au fost prea ridicate pentru ca eu am avut marele noroc de a vizita în realitate gradinile lui Monet, la Giverny, în vara anului 2013. Am petrecut multe zile la Paris - câte o saptamâna cel putin, sapte ani la rând - si am vizitat printre multe altele si Musée de l'Orangerie si celebrele sali ovale* precum si alte muzee care expun operele lui Monet. 

Însa si fetele mele au spus ca se asteptau la o prezentare mai bogata. Casa lui Monet a fost reprodusa - la exterior, foarte asemanator realitatii, însa gradinile?! A fost realizatadeasemenea o replica a celebrului pod japonez ("Le Pont Japonais") si... atât! Motiv pentru care ne-am întrebat pe buna dreptate, de ce expozitia s-a numit "gradinile lui Monet"?! Poate pentru ca au fost expuse (virtual) câteva din picturile ce înfățișează lacurile cu lotusi?! Apropo " Nymphéas", stiati ca aceste picturi cu lotusi au fost principalul obiectiv al producției sale artistice în ultimii treizeci de ani de viata? Si ca multe dintre lucrări au fost pictate în timp ce Monet suferea de cataractă?! Exista șaizeci de picturi cu nuferi, vândute în colectii internationale si împrastiate în cele mai mari muzee ale lumii si o singura data, au fost aduse în anul 1999, într-o expoziție specială la Musée de l'Orangerie. Am aflat ca deși multe dintre capodoperele lui Monet s-au vândut, există expuse încă aproximativ 250 de picturi în ulei din această serie. 

Filmul biografic la 360° a fost foarte foarte frumos. Au fost foarte bine punctate momentele importante ale vietii marelui pictor iar muzica de acompaniament a fost perfect potrivita imaginilor, astfel încât s-a reusit creearea acelei atmosfere speciale de "scufundare" în film. Si... la un moment dat cand pe ecran au fost rondourile cu flori, in sala a mirosit puternic a lavanda🤗

Ati stiut ca prima sotie a lui Monet - Camille Doncieux, a fost nu doar modelul favorit al lui Monet ci si a lui Renoir si Manet?! A doua sotie a lui Monet - Alice Hoschedé, cât si patru copii din cei sase ai acesteia, au fost modele pentru pictorii: Monet, Édouard Manet si Carolus Duran? 

Deosebit a fost si coltul de creativitate. Acolo erau puse la dispozitie coli pretiparite cu o floare de lotus, în alb-negru, pe care puteai sa o colorezi dupa propria imaginatie. Era aglomerat la masa, m-am cam grabit si nu am avut chef sa ascut creioanele colorate, asa ca am colorat cam pal un lotus; am fost însa foarte curioasa sa vad cum functioneaza acest joc interactiv. Deci, am asezat foia colorata de mine intr-o nisa, care avea marcaje exacte pe care trebuia asezata coala format A4 si dupa câteva secunde, floarea mea de lotus a început sa "pluteasca" pe lacul virtual ♥ Cu siguranta daca aveam culori mai puternice, s-ar fi vazut mai clar! Dar m-am amuzat, a fost dragut! 🪷

A mai fost un punct interactional denumit "Monet - Pictorul luminilor". Era un marcaj pe podea în care trebuia sa situezi si imediat, în fata ta, pe un ecran XL ce imita o pânza de pictura în format foarte mare, ca cele pe care obisnuia Monet sa picteze - aparea conturul propriului corp iar nuantele hainelor erau preluate precum un mozaic în culori de ulei. 

Ce a mai fost impresionant? A fost un culoar în care "atârnau" (virtual) celebrele tablouri cu lotusi. Daca priveai tabloul, vedeai cum se misca apa, câteva secunde mai târzio observai cum culorile se amesteca si tâsnesc din rama tabloului spre exterior ♥ Un efect foarte interesant! 

Dar poate cel mai dragut a fost momentul în care am intrat in expozitie. O animatie Claude Monet - în marime naturala, ne-a întâmpinat si ne-a urat prin penel "Bienvenue!" ♥  

*) În anii 1920, statul francez a construit special doua camere ovale la Musée de l'Orangerie în care sunt expuse opt picturi murale cu nuferi de Monet, ca expozitie permanentă. Expoziția a fost deschisă publicului la câteva luni după moartea lui Monet.

Vineri, ora 13

V-ati facut planuri pentru acest sfârsit de saptamâna? 

La mine ziua de sâmmbata nu va fi deosebita. De dimineata am programare la manichiura-pedichiura, apoi acasa voi avea program administrativ: cumparaturi, dereticat prin casa, tras cu aspiratorul, spalat rufe, ordine în dulapuri... 

Duminica însa voi merge cu fetele mele la München. Avem bilete la expozitia "Gradinile lui Monet" apoi vom servi cina într-un restaurant fancy. 

Eu am avut bucuria de a vizita casa memoriala Monet si de a ma plimba prin gradinile lui, la Giverny. Am admirat si tablourile lui din Paris, în cele mai frumoase muzee de arta. 

Acum însa voi savura aceasta experiență imersivă - pentru mine, a treia de acest gen. Prima a fost "Viva Frida Kahlo" (13.01.2023), a doua a fost "Sarutul lui Klimt" (30.04.2023).

Expozitiile sunt organizate de Fever - cea mai importantă platformă globală de redefinire a divertismentului, începând cu anul 2015, împreuna cu Exhibitiona Hub - o firma inovatoare, cu foarte multa experienta în organizarea experimentelor imersive.

Ce înseamna "o experienta imersiva" expozitionala? Înseamna ca o astfel de expozitie ofera videoclipuri spectaculoase (la 360 grade) legate de viata si operele artistului precum si galerii cu lumini si muzica ce accentuaeaza importanta lucrarilor. Proiectiile speciale sunt sincronizate cu partituri muzicale originale. Acest gen de expozitie permite vizitatorului sa se cufunde într-o alta lume, permite sa patrunda într-o alta realitate. Spectatorul are senzatia de calatorie în trecut, el poate percepe conjunctura socio-politica si geografica, în care artistul a trait si creat. 

Prin intermediul unor dispozitive speciale, simturile vizitatorului sunt stimultae nu doar vizual si auditiv, ci chiar si olfactiv si senzitiv. Se creaza atmosfere realiste care dau senzatia ca esti transpus în alta dimensiune, chiar daca fizic ramâi în salile galeriei de arta. Calitatea exponatelor virtuale este foarte înalta, atât ca rezolutie si acuratete a culorilor, cât si ca lumina sau contrast, ca de altfel si sunetele, care au rezolutii înalte, clare si precise. În plus, exista posibilitatea unor interactiuni intuitive. Atât la Frida cât si la Klimt, am trait momente deosebite si am facut fotografii /videoclipuri foarte interesante. 

Spre exemplu la Klimt, îmi amintesc ca a fost creat un labirint cu oglinzi si luminite aurii, care inducea ideea tablourilor Klimt  din "faza de aur". Am putut sa ne plimbam si sa ne oglindim acolo percum Adele sau Judith ... Apoi "Sarutul"... celebrul tablou, era expus elecrtonic însa fara cele doua personaje... în momentul în care te asezai în fata acestui "tablou gol" niste obiective speciale, copiau imaginea capului tau si o suprapuneau pe acest tablou. Eu am fost cu fiica mea, ne-am pupat ca mama si fiica ☺ Am vazut însa între vizitatori, cupluri care s-au îmbratisat si sarutat ca cei doi îndragostiti din tabloul lui Klimt ☺♥☺ Bineînteles ca se fac sute de selfies! Expozitiile ofera cadre cu totul si cu totul speciale! 

La Frida, a fost un colt amenajat cu o canapea în designul Fridei. În momentul în care luai loc pe canapea, în spatele tau începeau sa zboare pasarile exotice specifice tablourilor Fridei, înfloreau flori si te cuprindeau liane... Am facut câteva videoclipuri foarte haioase ☺ Sau un alt experiment, am "calatorit" în autobuzul pictat de Frida si fiecare calator te privea, indiferent în ce directie te deplasai ☺

Sunt sigura ca si la Monet vom avea parte de surprize deosebit de placute. Voi reveni cu detalii ♥

Va doresc HAPPY WEEKEND!

Workshop

Sâmbata (04.11), antrenoarea mea de La Kossa si Zumba Toning a organizat un workschop, la care ne-a invitat pe toate participantele la cursurile ei. Practic a fost un double workshop, de la ora 13:30 - La Kossa si de la ora 15 - Zumba. Eu as fi patricipat la ambele însa cu Greta nu am putut sa ma aventurez. Am participat doar la La Kossa. 

Evenimentul a fost pentru mine foarte împortant, pentru ca invitata de onoare a fost Ariane - cea care a inventat aceasta noua miscare in dansul contempora. La Kossa, inseamna pe cameruneza, "dans" - asa cum am mai scris in alte articole. Ariane Fritzche - originara din Camerun, este inginera IT, specializata pe dezvoltare de software. Este deasemenea mama a doi copii scolari si în timpul liber, danseaza cu pasiune. În urma cu cinci ani, a lansat un nou stil de dans - pe care l-a intitulat simplu La Kossa (The Dancing), bazat pe pasi din afro-dance. De atunci, miscarea a luat amploare si este tot mai cunoscuta în întreaga Germanie. Pe pagina ei de internet, Ari spune ca "Africa este adesea asociată cu o bună dispoziție și bucurie de viață, în ciuda situației economice uneori dificile. Cum funcționează?! Ca african, știu că acolo bucuria vieții se transmite parțial în mod conștient și inconștient prin muzică și dans. Te bucuri în dans, întărești pe alții prin dans, te rogi cu dans și chiar plângi cu dans. Toate celelalte dansuri din lume au apărut din aceste dansuri (salsa, hip hop, swing și multe altele) Afro Dance sau Afrofusion Dance în La Kossa are ca rezultat amestecul diferitelor dansuri africane și are următoarele caracteristici ale dansurilor originale: încurajează creativitatea, stimuleaza improvizația, te face cool și relaxat, este distractiv, promovează coordonarea și încrederea în sine, transmite sentimente și eliberează stari neplacute". 

Primul meu contact cu La Kossa a fost în aprilie 2023 când o coelga de la servicu a propus sa ne inscriem la un antrenament de jumatate de an. Curioasa cum sunt, am cercetat ce inseamna acest sport-dans si cine sta in spatele miscarii sportive. Mi-a placut tot ce am citit si Susi - antrenoarea noastra aici în clubul-sportiv din Kaufering, a reusit sa ma atraga în cursul ei si iata-ma înscrisa pentru al doilea semestru. 

Pe Ariane nu am întâlnit-o pâna sâmbata. Cum era sa fi scapat aceasta ocazie?! Ce zi speciala a fost! Ce atmosfera! 

Ne-am adunat în sala de sport Weil, din toate colturile Bavariei. Eu am venit însotita de Greta si nu am cunoscut pe nimeni în afara de Susi. Dar dansul transmite o stare speciala... am facut cunostinta cu ceilalti participanti la workshop si i-am simtit ca fiind prieteni vechi.  

Ariane ne-a întâmpinat calduros si pe mine special m-a felicitat pentru cerativitate - îmbracasem tricoul cumparat de la La Kossa-shop, caruia i-am facut franjuri cu bile. Atât de mult i-a placut ideea, ca m-a intrebat daca nu vreau sa colaboram pe viitor pentru design echipament La Kossa ♥ Clar ca vreau! ♥ 

A început antrenamentul. Ari a urcat pe scena si noi ne-am imprastiat în sala. Muzica ne-a învaluit si am început sa repetam, pas cu pas, coreografia dansului pe care Ari l-a conceput special pentru aceasta zi. Timp de 40-45 minute, am repetat, am povestit, am râs si am exersat... apoi situatia a devenit serioasa ☺ Ari a spus ca doreste sa înregistreze videoclipul, sa venim sa dansam lânga ea! Hahaha, nu prea au fost curajosi, pentru ca dansul a fost destul de complicat si inca niciunul nu era siguri pe pasi. Ba mai mult, Ariane ne-a aratat cum simte ea dansul, da capo al coda... Wow, ce ritm, ce expresie, ce viteza! Diferenta de la cer la pamânt între repetarile noastre sacadate si executarea fara întrerupere a dansului de catre experta! Dar doua fete si-au facut curaj - una dintre ele a fost bineînteles Susi (daaa, ce simpatic mi s-a parut sa o vad pe Susi eleva ☺). La a doua filmare, mi-am facut si eu curaj dar am intrat în rândul doi. Videoclipul oficial, cel pe care Ari l-a postat pe pagina ei, este un mix din cele doua înregistrari. 

Greta draga de ea, a filmat dint-un alt unghi si s-a concentrat (normal) pe mine. Ce emotii am avut! Prima parte a dansului am stapânit-o mai bine, ultima parte... m-am orientat mereu la Ari si clar ca se vede defazajul ☺☺☺ A fost însa o experienta fantastica, de neuitat! Energia pe care o degaja o grupa de oameni bine-dispusi este enorma! 

Sunt foarte fericita ca am avut sansa sa o cunosc personal pe Ariane ♥ Si cine stie, poate ca pe viitor ne vom vedea mai des! ☺

Experiment

Am gasit vasul potrivit si am plantat semntele de magnolie si tare mult mi-as dori sa rasara plantutele... Voi lasa vasul afara atâta vreme cât este înca vreme frumoasa, însa, pe timpul iernii voi pastra vasul în casa, pâna la primavara.

 

Am pus un strat de pietricele, apoi un strat de nisip, dupa care am pus pâna aproape sus pamânt pentru flori. Am asezat semintele si le-am acoperit cu un strat de 5 cm. de pamânt. 

Cu putin noroc, la primavara vor rasari magnoliute ☺

Jurnal de Vacanta de vara - Locul în care Dunarea îmbratiseaza Marea Neagra cu Bratul Sf. Gheorghe

În prima zi în care barbatii ne-au plecat la pescuit, Silvia m-a invitat la o plimbre pe dig si în jurul satului. Mi-a povestit despre obiceiurile locului, despre oameni, despre evenimentele gazduite de sat, mi-a atras atentia asupra specificului vegetatiei, mi-a aratat locurile din care se pot observa egrete, cormorani sau broaste testoase, mai exact, mi-a transmis certitudinea ca ma aflu într-un loc special.
Tot povestind si fotografiind, am ajuns pe terenul pe care doua motodeltaplane faceau pauza între zboruri. Ne-am apropiat sa cercetam ciudatele motoare cu aripi, am întrebat cei doi piloti cât costa si cam cât dureaza o tura de începator si m-am gândit ca poate pâna la sfârsitul vacantei voi aduna destul curaj sa ma înscriu pentru un zbor. Când am auzit însa ca cei doi piloti se pregatesc sa plece pâna la apusul soarelui, am intrat în "speed-motion"☺ Mie mi-a fost clar imediat ca nu am voie sa scap acest moment, Silvia însa a cerut timp de gândire. Ne-am plimbat pâna la mare pentru a ne limpezi gândurile, apoi ne-am întors la pista de decolare-aterizare si ne-am înscris pentru un zbor sincron :))

Pe masura ce se apropia ora rezervata, crestea teama în fiecare dintre noi... de recunoscut însa niciuna nu a recunoscut decât dupa consumarea evenimentului ☺
Asadar, eu am urcat în deltaplanul cu voalura albastra si Silvia în cel cu galben. Fara vorbarie, pilotul mi-a pus casca, mi-a legat statia de emisie-receptie, microfonul si centura de siguranta, mi-a facut la cerere o fotografie, apoi a luat loc pe scaunul din fata si a pornit motorul.
Promisesem Silviei sa-i fac fotografii (si ea mie) si preocupata sa captez cat mai multe imagini, nu prea am constientizat ce se întâmpla. Abia când avionul s-a desprins de la sol am realizat ce frica îmi e!

Eram în aer si tot ce vedeam devenea din ce în ce mai mic. Am întors capul sa vad unde e Silvia, însa curentul de aer aproape ca mi-a sucit gâtul. Casca mi-a parut dintr-o data atât de grea! Instinctual am înteles cum sa-mi coordonez miscarile. Aveam pregatite doua aparate de fotografiat dar mi-a fost clar ca trebuie sa fiu multumita daca voi putea mânui macar unul dintre ele! Curentul era atât de puternic încât doar daca ma ascundeam în spatele pilotului puteam sa-mi misc degetele. Practic, mai mult am clipsat fara sa fiu atenta la detalii si bineînteles, fara zoom!

Ca sa nu îti fie frica, una din reguli este sa crezi ca nu îti este frica! Asa ca pentru a ma destinde, am deschis un dialog cu pilotul :) Mi-a spus ca zburam la cca. 700 metri altitudine si conditiile atmosferice sunt fantastice; eu i-am povestit despre faptul ca tatal meu a fost ofiter parasutist si ca la mijlocul anilor '70 la Sibiu, a fost unul din primii istructori ai clubului de amatori, dar ca eu nu am practicat niciodata acest sport. Practic, asa "liber" plutind în aer nu am mai fost niciodata!

M-am concentrat asupra ceea ce simt... Nu era "gol" în stomac, dar era un fel de teama amestecata cu o emotie mare, un sentiment nou, de frica si curiozitate invadându-ma concomitent.
Nu am simtit niciodata teama de înalțime (nici nu am fost pe o platforma "libera" la mai mult de 70 metri), dar întotdeuna caderea în gol mi-a provocat senzatie de rau. Acum era însa vorba despre plutire, o plutire placuta... În secunda în care mintea mea a acceptat ca pilotul stie ce face si ca sunt în siguranta, m-am destins si am început sa savurez peisajul incredibil. Survolasem satul, eram deasupra plajei si ne îndreptam spre gura de varsare a Dunarii în mare. Delimitarea apelor dulci de cele sarate era atât de clara!
Un puzzle urias, într-o multitudine de nuante. O priveliste magica! Între albastrul cerului si cel al marii nu era decât o zona de albastu ceva mai palid...

La un moment dat, avionul Silviei era mult mai jos si atât de departe ca-mi parea un avion de hârtie pe o pata de cerneala. Mai târziu avea sa-mi spuna ca ceruse amabilului pilot sa survoleze strada pe care locuieste, sa-si fotografieze casa. Tot atunci mi-a marturisit ca teama pe care o simtea a facut-o sa-si imagineze scenariul unei pane de motor, asa ca ea a întrebat pilotul daca au parasuta. "Nu" a spus neafectat pilotul... " Auăleu, si cum ajungem jos?!" a întrebat Silvia. Pilotul a raspuns nonșalant "Doamna, nimic nu ramâne în aer! Forta gravitationala face ca totul sa ajunga cumva înapoi pe pamânt!" A înghitit în sec si sensul simpatic al vorbelor l-am gustat noi doua, abia când am avut picioarele bine fixate pe pamânt! ☺

Scapasem pentru o "bucata de drum" de teama însa a revenit scurt, în momentul în care pilotul a efectuat un viraj înclinat... Eram deasupra marii si fara sa vreau, am strâns cu genunchii coastele pilotului. Jenata, am încercat sa-mi restabilesc calmul cât mai rapid. Silvia mi-a spus ca ea aproape l-a sugrumat pe pilot, era constienta, s-a sfiit, dar nu a putut sa-si înfrânga starea pe parcursul întregului tur! Ce ne-am mai amuzat povestindu-ne una alteia temerile!
Dupa aproximativ 20 de minute am aterizat. Eram deja "obisnuita" cu manevrele, asa ca fara emotii exagerate, am filmat momentul în care am atins pamântul! Când motorul s-a oprit chiar mi-a parut rau... Mi-am desfacut centura de siguranta, am fost ajutata sa-mi scot casca si m-am dat jos din fotoliu. În momentul în care am pus ambele picioare pe pamânt, am simtit însa ca-mi tremura genunchii!☺ A fost o experienta senzationala si ma bucur ca am trait-o! Am multumit celor doi piloti al caror nume - respectiv pseudonim este Albert Malaxa si Bunicu Flydragos.

Pe drum spre sat am râs cu Silvia facând schimb de impresii si ne-am simtit precum Thelma & Louise, dupa marea aventura - varianta cu happy end! ☺☺☺

Experiment

pentru rubrica "Buna dimineata Soare!"

Cândva în luna iunie am pus în apa un sâmbure de avocado. Pe data de 25 iulie am descoperit ca are radacina, deci doua zile mai târziu l-am plantat într-un ghiveci cu pamânt negru combinat cu nisip.
O luna mai târziu sâmburele a pleznit si a rasarit un lujer. Ultima fotografie arata evolutia lujerului în ultimele trei zile. Ptiu sa nu-l deochi! Sper sa-i mearga bine în continuare ☺
Mihaela, stiu ca si voi ati facut un experiment asemanator... Care este rezultatul la voi?

Floarea-Bunica anunta saptamâna trecuta ca magnolia din curtea ei a înflorit pentru a doua sau a treia oara anul acesta. Mi-am cercetat magniloa si am descoperit si eu doi boboci! Am citit pe internet cum interpretau batrânii asemenea semne ale naturii si cica va ninge si la primavara! Oh vai!Oare asa sa fie?!

Va doresc start bun în noua saptamâna si în noul sezon! ♥

Valoare și recunoaștere

Joshua Bell (n. 9 decembrie 1967, Bloomington-Indiana), este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viori, un câstigator de Grammy Award (2000)! A debutat în anul 1985 la Carnegie Hall - una din cele mai renumite scene pentru muzica clasica si concerte pop din SUA si de atunci a concertat alaturi de cele mai renumite orchestre ale lumii. Foarte popular a devenit prin interpretarea sound track-ului filmului "Vioara rosie" (The red violin), muzica compusa de John Coriliano si premiata cu Oscar (1998), precum si prin interpretarea altor coloane sonore de film: Ladies in Lavender (2005), Defiance (2008), Angels & Demons (2009).
Instrumentul pe care interpreteaza din anul 2001 - estimat la valoarea de 3,5 milioane dolari, este un unicat, o vioara Stradivari, creata în 1713 în perioada "golden age", si a apartinut unui alt virtuos al viorii - Bronisław Huberman.
În prezent este director al Academy of St. Martin in the Fields - una dintre cele mai cunoscute orchestre de cameră din Anglia.
În anul 2007, Johsua Bell a luat parte la un experiment organizat de Washington Post. Îmbracat "de strada" el a cântat incognito într-una din statiile de metrou( L'enfant Plaza) din Washington, D.C. Timp de aproximativ o ora, a interpretat cele mai frumoase si mai cunoscute piese din muzica clasica. În acest timp, s-au perindat pe lânga el exact 1.097 persoane, din care doar 7 s-au oprit si s-au aratat impresionati de talentul tânarului si doar un singur pasant l-a recunoscut! Cu cateva zile înainte, adoratorii (?!) lui Johsua Bell umplusera o sala de concerte din Boston - unde valoarea medie a unui bilet a fost 100 dolari.
Jurnalistul Gene Weingarten a fot premiat cu Pulitzer-Preis pentru articolul si comentariile pe marginea acestui experiment social asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.
Principalele întrebari care s-au ridicat, au fost "Oare nu suntem în stare sa percepem frumusetea, într-un loc public, la o ora nepotrivita? Putem oare, sa recunoastem talentul într-un context neasteptat?"
O concluzie amara în urma acestui experiment, ar fi: "Daca nu putem sacrifica/oferi câteva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii, ce interpreteaza pe unul din cele mai bune instrumente create vreodata, cântand cea mai buna muzica scrisa vreodata, oare de cât de multe alte lucruri minunate ne lipsim în existenta noastra?!"
Priviti cu atentie si curiozitate în jurul vostru! Ar fi trist sa lasam nonvaloarea sa stapâneasca lumea!

Statuia vie - Ed Silver, Salzburg

Cu siguranta toata lumea cunoaste "statuile vii", acele persoane ce încearca prin îmbrăcăminte, make-up si comportament, să creeze iluzia ca sunt manechine sau sculpturi.
Postate de obicei în centrul oraselor mari, pe stazile cele mai aglomerate, "statuile cu sânge cald" uimesc prin capacitatea lor de a sta ore în sir nemiscate. Persoanele ascunse în spatele ciudatelor costume nu clipesc şi se abţin să râdă, faţa lor "înmarmurita"prezinta minute în sir o expresie ce completeaza perfect rolul pe care îl joaca. Se însufleţesc brusc şi multumesc în momentul în care cineva le pune un bănuţ în castonaşul din imediata apropiere, dupa care îşi reiau pozitia inertă, oferind un excelent spectacol stradal de pantomimă!
Clovni, mumii, faraoni, cavaleri, Venus din Milo, Statuia Libertatii, printi sau printese... imaginatia tinerilor actori - profesionisti sau amatori, este fara margini! Sunt încurajati de primarii pentru a anima atmosfera orasului si sunt sponsorizati de obicei de asociatii caritabile.
Celebru este si Ed Silver - din Salzburg, care poate fi admirat din martie pâna la sfârsitul lui decembrie, între orele 11 si 16, pe strada Churfürststraße, colt cu Alter Markt.
Ed a lucrat timp de 13 ani ca sef de compartiment, din anul 2006 a hotarât sa devina "statuie vie" şi sustine ca nimic nu este mai plăcut decât să facă oamenii să râdă. Violonistul îmbracat în haine argintii împarte trecatorilor zâmbete fermecatoare. Va las sa ghiciti cum reuseste sa "pluteasca" în aer...

Ora de "Stiintele naturii"

Saptamâna trecuta - vineri, ma aflam în muzeul "Omul si Natura" (Museum Mensch und Natur) din München si m-a impresionat faptul ca în multe sali am întâlnit grupuri de elevi, care desfasurau ora de stiintele naturii. Comportamentul lor dovedea ca nu sunt aici pentru prima data.
Cei mai mici, se zbenguiau ca într-o drumetie în padure. Jucându-se, îsi verificau cunostintele în legatura cu forma frunzelor si culoarea scoartei copacilor, trilul pasarilor si stilul de viata al vietuitoarelor padurii.

Copiii dintr-o alta clasa, învatau despre dinozauri si fiecare completa în caiet un chestionar.
"În muzeu, copiii învata mult mai usor", mi-a spus unul din profesorii care raspundeau de aceasta activitate. "Exponatele îi ajuta sa-si imagineze totul, animatiile transforma învatarea într-o poveste captivanta prin care copiii memoreaza usor si repede diferite notiuni".

Lectia celor mai mari se desfasura un pic altfel. Prin statii walkie-talkie profesorul si elevii erau în directa legatura, fara a-i deranja pe ceilalti vizitatori ai muzeului. Mi-au atras atentia fetele destinse ale copiilor si dorinta de a participa activ la dialogul despre formarea galaxiei, despre planete, despre aparitia vietii pe Pamânt.

I-am privit cu admiratie si mi-am amintit despre sistemul clasic de învatare, din timpul când eram eu eleva, despre atmosfera oarecum tensionata din timpul orelor, despre relatia distanta elev-profesor. Învatam pe de rost lectiile din manualele la care, rar aveam un grafic sau o fotografie. Nu era usor nici pentru cadrele didactice, nici pentru copii. Astazi însa... este totul altfel! Nu este de mirare ca actualele generatii de elevi sunt dezinvolte si sigure, copiii sunt tot mai precoci si creativi.

Evenimente pe scurt

http://www.lands.de/ttof/laber.gif

• Tocmai este în curs de desfasurare cea de-a 61-a editie a Festivalului Internațional de Film de la Berlin. "Die Berlinale" - unul din cele mai importante festivaluri de film din lume, a început pe data de 10 februarie si va dura 10 zile. Cine va primi anul acesta Ursul de aur si cine pe cel de argint, vom afla la Gala din 19 februarie :-)
• Paris Hilton serbeaza astazi cea de-a 30 zi de nastere, alaturi de parinti, alti membrii ai familiei si vreo "300 prieteni foarte apropiati"! Prietenul ei - Cy Waits (proprietarul unei renumite discoteci din Los Angeles) i-a daruit cu aceasta ocazie un Luxus-Lexus galben-pai :-))
• Coco Sumner - cântareata englezoaică în vâsta de 20 de ani a lansat saptamâna aceasta primul ei album: „I Blame Coco - The Constant". Coco spune însa ca nu prea are motive sa se bucure! Talentul ei este "înca" trecut pe planul doi... toate discutiile purtându-se în jurul celebrilor ei parinti. Orice interviu, orice stire despre persoana ei, deviaza fara exceptie spre Sting si Trudie Styler. Situatia este  într-adevar de neinvidiat! :-(
• Karl-Theodor zu Guttenberg - actualul Ministru al Apărării - Germania, are titlu de baron si este doctor în științe juridice. Zilele acestea i-a fost reprosat faptul ca teza de doctorat (din 2006) ar fi un act de plagiere. Înca nu se stie daca acuzatiile sunt reale si nici care ar putea fi urmarile! :-((
• Echipajul "Mars 500" a "atins" planeta Marte... Despre acest eveniment am scris mai multe aici.   Asa zisa aterizarea pe Planeta Rosie s-a desfasurat în mod exemplar - în localitatea Koroliov, la 30 km. la nord de Moscova. Peste înca 250 de zile, experimentul se va încheia :-)
• Cea mai importanta stire: mâine sosesc nepoteii! Felix si Marlene vor petrece weekend-ul alaturi de noi :-))) 

PING: Vania, Mirela, Cristian, Flavius,Teo, Nabadaiosul, Se-cret, Caius, Alina, Sophie, Stropi de suflet, Parfum de vis, Paul, Gabriela N, Vero, Linkping, Daurel, Lukluk, Ninu, Carmen N, VsR.

UPDATE: Ursul de Aur l-a primit filmul iraniana Jodaeiye Nader az Simin,
                Ursul de aur pentru scurt metrajul Paranmanjang
                Ursii de Argint: A Torinói Ló (premiul Juriului), Ulrich Köhler / Insomnia (premiul pt. cea
                mai buna regie); Leila Hatami, Sareh Bayat, Sarina Farhadi, Kimia Hosseini (premiul pt.
                cea mai buna interpretare feminina); Peyman Moadi, Babak Karimi, Ali-Asghar Shahbazi
                (premiul pt. cea mai buna interpretare masculina)

               Ministrul Apararii Karl-Theodor zu Guttenberg, într-o conferinta de presa, si-a cerut scuze
               si a anuntat ca renunta la titlul de doctor în științe juridice... Opozitia nu-l va ierta asa usor!