Croaziera - Epilog

Nu stiu cum s-a întâmplat, dar articolul acesta programat sa apara la jumatatea lunii februarie, a ramas blocat... Asa ca iata, abia astazi voi povesti aventura debarcarii si a drumului cu autocarul spre casa.

Asa cum am scris în articolul precedent referitor la croaziera, dupa ce am închis valizele, am atasat la mânere benzile colorate (pe care stewardul ni le-a lasat în cabina, sub forma de antene ale fluturasului-origami), am scos bagajele pe culoar în fata usii si ne-am dus la culcare, oftând... Urma sa petrecem ultima noapte la bordul acestui minunat vas de croaziera.
Nu stiu daca am visat ceva despre superbele excursii si locurile deosebite pe care le-am vizitat în Marsilia, Barcelona, Palma, Pompei, Pisa si Florenta sau daca am visat despre exceptionalele seri petrecute într-unul din teatrele sau cluburile vaporului, la dans, spectacole sau concerte. Sa visam frumos am fi avut o multime de motive, seara încheiase una din cele mai frumoase vacante. Chiar si vremea ne-a facut un cadou deosebit, oferindu-ne pe parcursul concediului multe zile cu soare si temperaturi blânde - neobisnuit de blânde pentru un mijloc de noiembrie. Am avut noroc! ☺
Tot la noroc ne-am gândit si când am vazut ca am primit bentite rosii pentru valize. Conform ultimului exemplar al Jurnalului de bord, pasagerii cu bentite rosii urmau sa paraseasca vasul la ora 8:30. Ne-am gândit ca pâna la ora 14 când urma sa porneasca autocarul nostru spre casa, avem timp sa vizitam portul Savona si centrul vechi al orasului, însa mai mult si mai mult m-am bucurat pentru ca urma sa o întâlnesc pe Geanina.
Ne-am trezit odihniti si cu gândul sa nu uitam nimic în cabina nici nu am bagat în seama ploaia ce batea în geamuri. Am servit în tihna micul dejun si multumiti ca ne-am încadrat perfect în timp, ne-am prezentat la punctul de întâlnire - Grand Bar Orlov. Urma sa facem parte din primul grup ce cobora în port însa... organizatorii debarcarii au anuntat la microfon ca din cauza furtunii, vasul nu poate ancora. Cerul peste Savona era negru, marea foarte agitata si cu toate ca ne gaseam în port, vasul nu putea sa monteze puntea pentru debarcare. La fiecare sfert de ora ar fi trebuit sa coboare un grup, însa decalajul depasise deja limitele si la un moment dat, la punctele de întâlnire pentru debarcare se adunasera toti turistii - cu benzi rosii, verzi, galbele, albastre, portocalii, violete, bleu...  La ora 10:45 au aparut si cei cu bentite roz. Cu toate acestea nu era haos, atmosfera pe vapor era destinsa. Cardurile all-inclusive functionau înca, asa ca lumea servea cafea, ceai sau soft drink si discutiile erau din ce în ce mai animate. La difuzoare se anunta din timp-în-timp mesajul ca pâna când vremea nu se va stabiliza, capitania portului interzice ancorarea vasului nostru. Comunicatul era citit în toate limbile pamântuli... parca eram pe Arca lui Noe.

Am anuntat-o pe Geanina despre turnura pe care a luat-o programul nostru si cu parere de rau am contramandat întâlnirea. Nici pentru ea nu era vreme buna pentru șofat, furtuna în nordul Italiei capatase proportii de uragan.
Pe la ora 12 s-a ridicat blocada si noi ne-am aflat în primul grup care a coborât în port. Am fost îndrumati spre hala cu valize si atunci am înteles si mai bine cât de folositoare sunt bentitele colorate. Docherii au descarcat valizele din cala vaporului si le-au depus în port, în sala, tinând cont de culori. Conceptul a facilitat identificarea rapida a bagajelor, fiecare turist si-a preluat fara stress valizele si s-a îndreptat spre parcare.

Fusesem anuntati ca autocarul nostru si-a decalat deasemenea programul. Daca de pe vapor am coborât patru ore prea târziu, autocarul urma sa plece cu doua ore mai devreme! Pentru noi oricum nu mai conta, pe o asemenea vreme nu mai putea fi vorba despre vreo excursie. Soferul ne-a spus ca trebuie sa ne îndepartam cât se poate de repede de Italia, pâna ce soselele nu vor fi blocate de tot. Stirile radio pomeneau tot mai des despre inundatii, alunecari de teren, accidente sau întreruperi temporare ale traficului rutier.

Pe masura ce ne-am apropiat de Alpi, cerul plumburiu si ploaia s-au transformat în ninsoare abundenta si sosele alunecoase, acoperite cu zapada, însa soferul nostru s-a dovedit experimentat si am depasit fara probleme toate situatiile dificile. În autocar a fost cald, însotitoarea de bord ne-a servit gustari si bauturi, totul a decurs în cele mai bune conditii. Călătoria noastra s-a încheiat odată cu lăsarea întunericului. În Germania era înca totul verde, toamna frumoasa era pe sfârsite.

Ne-am bucurat ca am ajuns acasa însa... ne-au trebuit câteva zile sa ne obisnuim cu ideea ca în jurul nostru nu mai misuna o armata de stewarzi, ca mâncarea nu ne-o mai serveste nimeni la masa si cardul pentru bauturi nu ne mai foloseste la nimic ☺
Concediul de vis se încheiase si realitatea cu care ne-am confruntat în primele saptamâni nu a fost tocmai blânda...

PS: Toate articolele despre concediul petrecut pe Marea Mediterana si vasul Costa Diadema sunt grupate în postarea "Croaziera de la A la Z" Ultimul articol legat de croaziera, il puteti citi - aici.