Se afișează postările cu eticheta sare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sare. Afișați toate postările

sâmbătă, 23 iunie 2018

Concediu în Toscana - Program Review


S/ 9.06 - drum spre Piombino cu pauza în Verona (*cap.1*, *cap.2*, *cap.3*; *cap.4*,*cap.5*; *cap.6*)
D/ 10.06 - Piombino, tur în centrul istoric (*cap.1*; *cap.2*;*cap.3*; *cap.4*)
L/ 11.06 - Excursie pe Insula Elba (*cap.1*; *cap.2*; *cap.3*; *cap.4*)
M/ 12.06 - Zi de plaja, in golful cu roci
M/ 13.06 - Pe urmele Etruscilor - Populonia si Baratti (cap.1*, cap.2*, cap.3*, cap.4*)
J/ 14.06 - Plimbare în Massa Marittima si San Galgano
V/ 15.06 - Zi de plaja, în golful cu roci
S/ 16.06 - Plimbare în Suvereto, Motesudaio Marittima si Pisa
D/ 17.06 - Plimbare în Campiglia Marittima
L/ 18.06 - cu Leo la doctor; plaja la Dogs beach
M/ 19.06 - zi de plaja, în golful cu roci
M/ 20.06 - Plimbare în Siena si Arezzo
J/ 21.06 - zi de plaja Dogs beach, plimbare de ramas-bun în Piombino
V/ 22.06 - drum spre casa cu pauza la Laggo di Garda

sâmbătă, 16 iunie 2018

Piombino

(continuare la "Prima zi în Poimbino")

Piombino este un oraș din regiunea italiană Toscana, provincia Livorno.
Portul Porto Felesia datează din epoca romană. Pâna în secolele 12/13 a fost cel mai important port din regiune, apoi a fost întrecut de Pisa.
Piombino a fost capitala Principatului Piombino, care avea inclusa si o mare parte din insula Elba. A fost oraș-stat independent si pâna în anul 1634 a fost condus de prinți din dinastia Appiano. Apoi principatul a fost cumparat e lorzii Boncompagni, apartinând familiei nobiliare Assisi.
În anul 1805, principatul apartinea imperiului francez si Napoleon I l-a daruit  surorii sale, Elise Bacciocchi. Congresul de la Viena a returnat principatul familiei Boncompagni în anul 1815.
Până în anul 1860 Piombino s-a afla sub suveranitatea Toscanei, din 1860  a aparținut Regatului Italiei.

Centrul orașului este aproape complet conservat si contine multe elemente istorice din evul mediu. Iubesc atmosfera oraselor toscane, cu stradute înguste, cu case înalte si geamuri acoperite aproape permanent de obloane, cu flori la pervaz, cu curti pavate si împrejmuite de ziduri - nu pentru a feri casa de ochii trecatorilor ci pentru a feri locuitorii casei de puterea soarelui. Florile sunt în majoritate plantate în ghivece, însa cele mai multe garduri ale curtilor din fata caselor constau din oleandrii, bougainvillea în toate culorile sau Gelsomino bianco  (de unde stiu exact acest nume?!☺ Treceam într-o zi pe o straduta învaluita în parfum fin, ceva între tei-salcâm-iasmin... un parfum fantastic! Am cautat si descoperit sursa - un arbust tuns pe post de gard viu, o planta cu floricele mici albe. Pe când ne minunam noi cât de bine miros acele floricele, a aparut la poarta proprietarul si ne-a zis mândru cum se numeste planta. Ne-a mai povestit ca el a locuit cu multi ani în urma în Mannheim. La despartire ne-am salutat, el cu Auf Wiedersehen, noi cu arrivederci ☺)

Între orele 11:30 si 17 doar turistii se încumeta sa se plimbe prin oras, localnicii se retrag si îsi fac siesta.
Bisericile - în majoritate catolice, sunt deschise permanent si ofera oricui loc de reculegere. Este atâta liniste si pace! Aprindem în fiecare biserica vizitata câte o lumânare si multumim pentru fiecare zi minunata de vacanta!
În jurul portului vechi, devenit loc de promenada, sunt deschise magazine de suveniruri, gelaterii, pizzerii, baruri si restaurante. În plimbarile noastre prin oras am descoperit o pizzeria "Lo Scalino" care face cele mai bune pizzas! Despre înghetata sau espresso, nu putem sa declaram un câstigator - peste tot unde am servit, produsele au fost delicioase! Tipic italieesc ;-)

Ceea ce m-a impresionat este ca Piombino s-a autodeclarat oras-protector al animalelor de companie. Motiv pentru care, chiar si la cumparaturi în magazinele cu alimente, ai voie sa intri cu catelul! Exista cosuri speciale în care poti sa transporti catelul printre rafturi ☺ În prima zi am intrat doar eu la cumparaturi, Helmut a ramas la intrare cu Leo. Când m-am întors, doua doamne îl mângâiau pe Leo si pentru ca nu s-au putut întelege cu sotul meu, m-au asteptat si mi-au spus despre aceste cosuri speciale. De atunci, Leo ne însoteste mereu la cumparat: Grissini, Pecorino, Gorgonzola, Prosciutto, Ciabatta sau pomodori ☺

(va urma)

joi, 14 iunie 2018

Prima zi în Piombino

(continuare la "Casa de vacanta")
Dupa ce am despachetat bagajele si am aranjat hainele în dulap, am facut dus si oboseala celor 12 ore de drum parca s-a diluat ☺ Apoi, gândul ca la doar 10 minute de casa este marea, ne-a împrospatat puterile si am pornit pe stradutele indicate de Federica - gazda noastra de vacanta, sa vedem plaja.
Paranteza:
{Înca pe strada noastra am observat la anumite porti, sticle de plastic semanand a apa minerala si ne-am întrebat, oare ce moda o mai fi si asta?! Daca ar fi fost ca cineva sa comande apa minerala cu livrare la domiciliu, nu puteau sa fie doar 2 sticle! Si nici în bataia soarelui nu putea fi depozitata! Oricât am încercat sa ghicim, nu am gasit nicio explicatie plauzibila. S-a întâmplat că Gelateria care ne-a iesit prima în cale, a avut deasemenea o sticla de 2 litri în fata intrarii. Asa ca, dupa ce am luat câte o porte de înghetata, am întrebat ce este cu sticlele de plastic?! M-a privit ca si când nu îi venea sa creada ca mai exista persoane care nu stiu!☺☺☺ Apoi a zis zâmbind si privindu-l pe Leo ne-a spus: "noi, proprietarii caselor, punem câte o sticla cu apa la dispozitia proprietarilor de câini, pentru ca acestia sa poata clati locul în care patrupedul a facut pipi" Am ramas cu gura cascata! Asta da ordine si disciplina! Uite ca nemtilor nu le-a dat prin cap! Nu m-am gândit niciodata sa spal pe strada, locul în care face Leo pipi. Însa atunci cand face A-a, avem punguta de plastic si luam ca si cu manusa, întoarcem punguta pe dos, o legam strâns si o aruncam la gunoi - de obicei, la cosuri speciale "WC-catel". Pe drum, am fost atenta unde "marcheaza" Leo... pentru ca se stie, cateii nu simt neaparat nevoia sa faca pipi, ei lasa instinctiv cateva picaturi peste locul unde simt ca un alt catel a facut pipi - e un fel de a zice "eu sunt mai sef, eu am râs la urma!" ☺☺☺ Ceea ce a fost evident, anumite locuri sunt atât de pipilite, ca parca sunt picurate cu motorina - asa de des si concentrat! Asa ceva nu am vazut în Germania si ne-am gândit ca poate pentru ca pe aici ploua foarte rar... În orice caz, arata jalnic aceste locuri, deci dau perfecta dreptate proprietarilor caselor si le sunt deplin recunscatoare ca pun la dispozitie apa pentru clatit!

Ceea ce am constatat însa este ca, desi regula este buna, majoritatea nu o respecta! Toate strazile sunt pline cu "cârnaciori" si daca nu esti atent ca pieton, ai toate sansele sa faci unul plat! Si nici cutii-dispensatoare de pungi sau cosuri WC-catei nu am întâlnit înca pe nicaieri, aici în Toscana!}
În mai putin de zece minute am ajuns la tarmul marii. Tarmul este aici înalt, a trebui sa coborâm o scara lunga, serpuind printre tufisuri de oleandrii si agave uriase. Plaja este îngusta si are portiuni mici cu nisip fin, în cea mai mare parte are nisip grunjos. Motiv pentru care, apa este curata ca cristalul si are reflexii azurii. Sunt multe pietre- stânci în apa si fenomenul mareelor este foarte vizibil (la data la care tocmai scriu - 12.06.2018- este mareea înaltă lunisolară pentru ca avem Lună nouă). Dupa retragerea marii, pe pietre apa se evapora vazând cu ochii si raman cristale de sare... Parca niciodata nu mi s-a parut Marea Mediterana atât de sarata!


Leo nu este fricos, îi place mult apa însa nu înoata cu placere. Înoata doar daca este nevoit. Îi place însa sa se joace în apa, sare sa muste valurile si nu se aventureaza în apa mai adânca decât pâna când în ajunge la gât.

Federica ne-a spus ca pe plaja aceasta de lânga casa nu sunt admisi cateii. În plimbarea nostra de recunoastere însa, nu am vazut niciun panou care sa interzica accesul cateilor. Presupunem ca aceasta se datoreaza faptului ca hotelul ce se înalta la capatul plajei este în renovare totala. Nu are turisti si nu este în functiune decât barul de la parter.
La ora la care ne-am plimbat noi în prima zi pe aici, nu erau pe plaja decât doua persoane - italieni, presupun ca din localitate.
Am intrat toti 3 cu picioarele în apa, am constatat ca apa are temperatura deosebit de placuta si ne-am propus sa petrecem întreaga zi de luni pe aceasta plaja. (voi continua povestea)
PS: Salutari de pe însoritul tarm al Marii Tireniene tuturor celor ce citesc aceste rânduri, dar mai ales paticipantilor la MfC (sapt.24): Rux, Zina, Diana, Călin, AlexAlex, Nima, Potecuta, Cristi, AlexB, GhitaB, PrietenaJaponeza, Iulisa, Alexandru.
O saptamâna minunata tuturor! ☺

marți, 20 februarie 2018

Castelul Marzoll




Se presupune ca inițial Castelul Marzoll din Bad Reichenhall a fost o casa mare cu doua etaje. Abia dupa ce familia patriciană Fröschl a reconstruit intre 1527-1536  castelul a capatat aspectul renascentist. Familia Fröschl poseda o avere enormă, obtinuta prin deținerea instalațiilor de fierbere a sării (vezi videoclip) din Reichenhall.
Conform noii arhitecturi initiate în Italia, baza castelului este constuita cubic si zidurile exterioare au patru turnuri rotunde. Castelul Marzoll a fost primul de acest gen din Bavaria. În cursul secolului al XVI-lea, au fost adăugate poarta și zidul dinspre localitate.
Baronul Lasser von Lasseregg din Salzburg care a locuit aici între anii 1605-1798, a ordonat modernizarea încăperilor de la etajul al doilea folosind stuctura stuc. Lucrările în stuc sunt realizate de Benedikt Zöpf, cel care a decorat în acelasi timp și biserica Sf. Valentin de lângă castel, în stilul Rococo. (Zöpf a lucrat mai multe interioare sacre în Salzburg, inclusiv biserica Sf. Petru).
În 1798, proprietatile baronului von Laßberg au fost preluate de Hofmark Marzoll ca urmare a neacoperirii datoriilor. În 1833, Hofmark Marzoll a scos la licitatie castelul din cauza gradului ridicat de îndatorare. Castelul a fost cumparat de baronul Adam von Aretin, care la scurt timp l-a vândur mai departe baronului Erasmus von Malsen, pe atunci președinte al regalului. Parlamentul bavarez din München. Sotia acestuia era Therese nascuta Freiin von Ruffin, doamnă de onoare la curtea Reginei. Începând cu1837 acestia au ordonat remodelarea castelului. Cupolele renascentiste ale celor patru turnuri de colt au fost înlaturate si înlocuite de creneluri in stilul neo-gotic, iar pereții exteriori ai clădirii principale au capatat terminatii zimţate (arhitectura asemanatoare cu a Castelului Hohenschwangau și a Castelului Possenhofen).
Între anii 1951-1991, proprietar ai castelului a fost baronul Ritter la Groenesteyn, apoi castelul a devenit proprietate a orașului Bad Reichenhall. De atunci, exteriorul a fost renovat și interioarele securizate. Curtea castelului a fost deschisă publicului pe timpul zilei, interioarele fiind accesibile numai în contextul unui tur.
În anul 2007, castelul a fost vândut celor doi investitori, Nico Forster și Alfons Aigner, care intenționau să înființeze un hotel Art Deco și un apartament privat în castel. Nico Forster a preluat în cele din urmă toate acțiunile dar dupa trei ani a decedat la doar 47 de ani, în urma unei insuficiențe renale. Castelul a revenit ca mostenire fiicei acestuia, la vremea respectiva în vârsta de doat cinci ani.
În prezent, castelul este închis vizitarii publicului.


Lânga curtea castelului este un lac. Leo a fost încântat sa alerge ratele salbatice aciuiate aici ☺

marți, 7 noiembrie 2017

Nu ai timp sa gatesti?

În ultimii douazeci de ani nu am mai gatit niciodata portii atât de mari încât sa trebuiasca sa pun de pe o zi pe alta la frigider (asa cum era moda în anii '80).
Ne-am învatat sa mâncam doar mâncare proaspat gatita si... bineinteles ca nu întotdeauan este timp pentru mâncaruri alese ;-)  Însa exista atâtea feluri de mâncare gustoase si sanatoase, ce pot fi facute rapid. Iata doua exemple simple:
"Rucola si creveți".
Noi cumparam creveti bio congelati. Sunt de marime medie si gata curatati. Trebuiesc doar spalati în strecuratoare si lasati pe un servetel de hârtie, sa fie bine scursi de apa. Se prajesc rapid, la foc mare. Se condimenteaza usor cu sare si piper.
Rucola trebuie clatita, frunza cu frunza. Eu rup coditele însa majoritatea cunoscutilor servesc frunza întreaga. Presar sare de mare si frec usor frunzele cu mâna. Stropesc cu Aceto balsamico si cu ulei din sâmburi de struguri.
Rastorn crevetii peste salata si gata este mâncarea de seara. Nu dureaza nici macar 20 de minute si farfuria este plina cu vitamine, proteine si minelale☺
Calorii și nutrienți:
♦ 100 g creveti = 87,0 kcal; 18,6 g proteine; 1,4 g grasimi; vitamine: C - 2,2 mg si E - 1,38 mg; Fier - 3 mg, Potasiu - 182 mg,  Calciu - 39 mg, Magneziu - 34 mg, Natriu - 224 mg, Fosfor - 137 mg
♦ 100 g Rucola = 7,0 kcal; 2,6 g proteine; 2,1 g carbohidraţi; 1,7 zaharuri; 1,6 fibre alimentare; Vitamina C - 62 mg; Minerale : Clorură - 109 mg, Potasiu - 369 mg, Calciu -160 mg, Magneziu - 34 mg, Sodiu - 27 mg, Fosfor - 64 mg, Sulf - 100 mg

"Lăptuca si piept de curcan"
Se spala pieptul de cucan, se lasa pe servetel de hârtie sa se svânte. Se taie fâsii si se rumeneste în tigaie. Se condimenteaza usor cu sare si piper.
Lăptuca se spala frunza cu frunza, se indeparteaza cotorul si frunzele se rup în bucati mici, cu mana. Se presara sare si se freaca usor cu mâna, împreuna cu o ceapa rosie taiata rondele fine. Se stropeste cu Aceto balsamico si cu ulei din sâmburi de struguri. Se rastoarna fâsiile de carne de curcan prajite si se amesteca bine.
Calorii și nutrienți:
♦ 100 g lăptuca - 5 kcal; 2,23g carbohidranti; 1,1g fibre alimentare; 1,35 proteine, 95g apa, vitamine A, B1, B2, B9, C, E, K; minerale: Calciu - 35 mg, Fosfor - 33 mg, Potasiu - 238 mg
♦ 100 g piept de curcan - 112 kcal; 24 g proteine, 75 g colesterol; vitamine: B6, B12, niacină, riboflavină; minerale: fier - 1mg, zinc - 1,8mg, magneziu - 20 mg, potasiu - 300 mg, sulf - 200 mg, seleniu şi fosfor.
Dupa aceeasi reteta se poate combina orice fel de salata - andiva, salatica de câmp, iarba-grada (portulak), salata-de-gheata , salata-batavia, lollo-toso, etc. Fileul de curcan poate fi îlocuit cu file de pui.

duminică, 15 februarie 2015

Delicios si simplu - Idei culinare

Exemplul 1: Friptura de purcel la cuptor, sos de hrean, cartofi natur si varza de Bruxelles ; desert - Ananas, kiwi, miez de nuca si o lingurita de miere

Nucusoara este nelipsita în bucataria noastra. O folosim foarte des la preparatele din cartofi. Cumparam nucusoara întreaga si radem doar atât cât este necesar, astfel aroma ramâne intensa. Restul de nucusoara se pastreaza în despărțitura speciala a razatoarei.
Sarea pe care o folosim la gatit este sarea de mare - fina sau grunjoasa, sare de Himalaya si Fleur de Sel de Camargue.

Exemplul 2: cotlet de porc în manta (din faina, ou si pesmet, prajit în unt), cartofi gratinati si piure de mazare.
Exemplul 3: Rulada din carne de pui în sunca, orez Jasmin si sos tomat.
Exemplul 4: Piure de cartofi, garnele prajite în unt si usturoi, garnist cu patrunjel verde.
Exemplul 5: Rulada din carne de vita, cartofi natur, Broccoli cu fulgi de migdale caramelizati.

luni, 25 iunie 2012

Jurnal de vacanta (3) - Salina Turda

Jurnalul de vacanta '12 a început aici: cap.1 si cap.2.

Pe când înca încercam sa întocmesc pe hârtie traseul pentru concediul în România, s-a întâmplat ca unul din colaboratorii firmei noastre - filiala Resita, sa-mi vina în vizita acasa si asa, am aflat despre minunea subpamânteana din Turda. Mi-am dorit neaparat sa vad cu ochii mei "palatul în sare" si recomand mai departe acest popas, confirmându-i valoarea turistica si istorica, salina reprezentând nu doar un punct de agrement sau tratament, ci si un interesant muzeu al mineritului în sare.
Intrarea în salina se face printr-o cupola cu arhitectura futurista si de aici, fiecare pas pe care-l faci, este ca-n povesti. Drumul prin galeria Franz Josef am asemuit-o cu imagini din filmul Doctor Zhivago, secventele din casa în care Yuri se retrasese împreuna cu Lara si fetita acesteia, în plina iarna în Muntii Ural, când totul era înghetat, peretii casei, mobilierul, aerul... Nu, în salina nu sunt temperaturi siberice, dar nu este rau sa aveti jachete groase pentru ca, la urma urmei "plimbarea" este o coborâre în subteran, la ~100 metri. Oriunde privesti, cristalele - când translucide, când opace, creaza senzatii speciale. Tabloul este feeric!



Vârsta absoluta atribuita depozitelor salifere din Transilvania este de 13 milioane ani, mina de sare de la Turda dateaza înca din perioada romanilor.

Se pot vizita fostele mine Iosif (49 m adâncime, 66 m perimetru bazal), cunoscuta si sub numele de "Sala ecourilor", Tereza (76 m adâncime, 167 m perimetru bazal) si Rudolf. Cea mai adânca mina este "Ocna Cojocneană": 122 m adâncime, 234 m perimetru bazal.
Deosebit de interesante sunt utilajele miniere medievale pentru exploatarile saline (unice în Europa): fieraria, crivacul si moara de sare.

Impresionante sunt Altarul (cioplit în peretele de sare, locul de unde muncitorii îsi începeau ziua de lucru si unde se depozitau opaitele si uneltele) si Scara Bogatilor, o scară lucrată filigranat în lemn, în trecut singura calea de acces spre minele Terezia si Rudolf . Astazi, accesul în aceste mine, se face elegant, cu ajutorul unui lift cu pereti de sticla.

Salina Turda detine sali de tratament balnear cu aerosoli naturali (mina Gizela), un amfiteatru, teren de sport, piste de bowling, minigolf, mese de biliard si tenis, loc de topogane si o "roata panoramica" de unde se pot admira mai bine stalactitele si eflorescentele de sare. Exista o zona de promenada, însa principala atractie a salinei este lacul cu solutie salina suprasaturata, unde este amenajat un debarcader cu barci de plastic.


Ceea ce m-a intrigat a fost faptul ca numerosi turisti consumau alimente si fructe, direct sub panourile care indicau explicit ca acest fapt este absolut interzis. Nici macar personalul ce supraveghea sau vindea suveniruri, nu avea ochi pentru asa ceva!
Mina Terezia a gazduit în perioada sfârsitului de mai (noi am fost pe data de 28.05) o impresionanta expozitie de pictura si acuarela cu tema Salina Turda, a elevilor de la liceele de arta din judetul Cluj. Totodata, se ofereau spre vânzare si tablouri pictate de pictori profesionisti.
Am petrecut trei ore pline, admirând privelistea de basm, apoi ne-am continuat drumul spre Sighisoara. (va urma)

Salina Turda - Pink Monday

Sa aveti o saptamâna minunata! :-)

Daca doriti sa împartasiti cu noi ceva frumos, sa începem o noua saptamâna cu buna dispozitie, atunci... înscrieti-va la Pink Mondays-Karma Police.
(Postarea face parte din Jurnalul de vacanta '12 (aici cap.1, cap.2, cap.3)

marți, 30 august 2011

Sarea în bucate

Cunoasteti Sarea de Himalaya?
Este "bijuteria" cu care am placerea sa-mi "împodobesc" mâncarea. Aceste cristale roz îmi amintesc de fascinantul rosenquarz folosit de bijutieri si sculptori.
Sarea se gaseste în magazinele Reformhaus si cele pentru alimente biologice sau naturiste si este extrasa în provincia pakistaneza Punjab, la poalele muntelui Himalaya.
Sarea nerafinata contine 97 - 98% clorura de sodiu, plus diverse minerale, în procent de 2-3%. Minunata culoare o datoreaza oxidului de fier (continuta în cantitate minora).
"Sarea magica" sau "sarea lui Alexandru" (o legenda spune ca armata lui Alexandru cel Mare ar fi descoperit salina), sunt alte denumiri sub care este întâlnita aceasta sare. Popularitatea i se datoreaza autorului Peter Ferreiras, care a publicat în anul 2001 cartea "Apa si sarea, izvoare stravechi ale vietii!"(„Wasser und Salz, Urquell des Lebens“), în care acesta pledeaza pentru o alimentatie sanatoasa, fara conservanti sau adaosuri sintetice. El prezinta ideea ca sarea de Himalaya ar contine 89 elemente chimice, în aceleasi proportii si combinatii pe care le are sângele uman si, afirma ca ar avea aceeasi vibratie energetica pe care o are organismul uman. Deasemenea, autorul sustine ca sarea de Himalaya preia, stocheaza si transmite informatii, la fel ca apa de izvor.
Toate aceste date sunt confirmate de catre Institutul de Cercetare Biofizica, Las Vegas (Institute of Biophysical Research), printr-un studiu necerut de catre autorul cartii.
Oficiul bavareze pentru Sănătate şi siguranţă alimentară (Bayerische Landesamt für Gesundheit und Lebensmittelsicherheit) a "luat sub lupa" si sarea si cartea lui Ferreiras si... rezultatul oficial al cercetarilor si comparatiilor a dejamagit multi cumparatori, dar mai ales producatori. Sarea nu vindeca boli si nu este magica! Este doar o sare cu ceva continut mai bogat în minerale decât o sare obisnuita de masa si deci pretul piperat este nejustificat! Conform studiului confirmat si de o asociatie de sanatate din Austria (Verbandes der Ernährungswissenschaftler), 2 lingurite de sare de Himalaya - cât se presupune ca ar consuma un om pe zi, contin pe lânga clorura de sodiu - 45 mg. calciu, 5 mg. magneziu si 0,7 mg. fier.
Cunosc toate aceste date si nu astept minuni! În plus, nu folosesc sarea de Himalaya la gatit, îmi place însa sa o am pe masa! O macin proaspat, pe o felie de pâine unsa cu unt, pe o rosie sau pe oul fiert proaspat, la micul dejun de duminica. Este un moft si un deliciu!
PS: Daca doriti sa probati Sarea de Himalaya, Aniela stie de unde se poate procura.