Jurnal de vacanta, mai-iunie 2019

24.05 (vineri)
Calatorie Augsburg – Mosonmagyaróvár
25.05 (sâmbata)
Calatorie Mosonmagyaróvár – Sibiu
26.05 (duminica)
Plimbare prin Sibiul Vechi: B-dul Nicolae Balcescu, Piata Mare, Piata Mica, Str. Cetatii.
Seara, plimbare la Rasinari
27.05 (luni)
Plimbare în Paltinis, Orlat si Rasinari.
Seara, mers la bunici, la cimitir în Sibiu, apoi in Muzeul Satului Sibiu.
28.05 (marti)
Calatorie la Brasov. Plimbare în Piata Sfatului, urcat cu telefericul pe Tâmpa.
Seara, mers la bunici, la cimitir în Brasov.
29.05 (miercuri)
Plimbare în Poiana Brasov, urcat cu telefericul pe Vârful Postavarul.
Seara, vizitat Diana.
30.05 (joi)
Calatorie spre Sibiu cu oprire în Fagaras – vizitat Cetatea Fagarasului).
Seara, plimbare în centrul Sibiului.
31.05 (vineri)
Plimbare în Cisnadioara, vizitat Biserica fortificata (sec. XII).
La amiaza, în Arpasul de Sus – Complexul Albota.
Dupa-amiaza, urcat la Bâlea Cascada.
1.06 (sâmbata)
Calatorie Sibiu – Mosonmagyaróvár
2.06 (duminica)
Calatorie Mosonmagyaróvár - Landshut - Augsburg
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
PS: Fiecare zi de vacanta va avea o postare în care voi povesti pe larg si voi atasa fotografii. Pe masura ce voi publica postarea, voi atasa aici linkul respectiv ☺

Sub efectul magic al primaverii

Excercitiu de imaginatie literara "Duzina de cuvinte" (209): agenda, revista, autocorectare, sondaj, ghem, trompa, cucerire, legume, moneda, servet, placinta, pipeta. Tema: "Magie de primavara".

Am trecut cu bine si peste ultima operatie. Leo are din nou piciorusul liber si face zilnic progrese de mobilitate. Articulatiile functioneaza “ca noi”, Leo paseste corect si apasa armonios labutele… atunci când merge la pas. Doar atunci când se grabeste, din trei pasi, unul îl face doar pe trei labute, semn ca are înca ceva neplaceri. Era de asteptat, sase saptamâni piciorul stâng a fost imobilizat si musculatura s-a atrofiat usor. Pentru aceasta, medicul i-a prescris în urmatoarele saptamâni un sirop analgezic, care trateaza durerile si eventualele inflamatii, în fiecare dimineata, 10 ml cu pipeta. În rest, doar scurte sedinte de masaj, disciplina si bineînteles, o autocorectare a vitezei de deplasare!
Încercam sa uitam pasajul... Grea moneda cu care am platit, insa de acum privim cu multa încredere în viitor.
Primavara aceasta, cu explozia de parfum si culoare ne-a adus o nota în plus de optimism si pe masura ce frustrarea data de concediul ratat se dizolva, simt cum creste în mine dorul de duca.
Pentru ca ce a fost greu a trecut, mi-am facut curaj, am pus mâna pe agenda si am planificat urmatorul concediu pentru sfârsitul lunii mai. Am hotarât sa îi aratam lui Leo, Sibiul si Brasovul care conform ultimului sondaj turistic, sunt cele mai frumoase orase ale României.
Mi-e tare dor de Muzeul satului, de parcul Sub Arini, de Podul Minciunilor si de Piata Gh.Lazar. Mi-e dor de covrigii cu susan si de placinta cu brânza - primita în servet si mâncata pe strada. Mi-e dor sa mergem dimineata la piata, sa târguim legume proaspete, flori, lapte si pâine calda…
Îmi voi vizita neamurile si poate ma voi întâlni cu câtiva colegi de liceu si facultate. Mi-as dori sa mergem într-o seara la Teatrul de revista, însa prea multe planuri nu vreau sa fac, vom vedea ce se potriveste la fata locului.
În Brasov, mi-e dor de B-dul Garii, de Piata Sfatului si de Biserica Neagra. Poate ca vom urca pe Tâmpa - în urma cu câtiva ani, tentativa de cucerire a esuat, speram sa avem succes de data aceasta. Vreau sa trec pe la mormântul bunicilor. Si vreau neaparat sa le întâlnesc pe Diana si pe Cotofana (iuhuuu, ce parere aveti?).
Vreau sa fie vreme frumoasa, sa ne putem plimba de dimineata pâna seara!
Visez… Deocamdata am facut dorintele ghem si le-am pus în bagajul de mâna, alaturi de jucariile preferate ale lui Leo – usuletul de plus maro si elefantul cu trompa tarcata. Încet-încet vom pregati si valizele.

La spital

Nu mai stiu daca v-am povestit ca în timpul concediului în România din luna iunie 2012, pe când eram în Brasov, printre multe altele am vizitat si Turnul Vânatorilor. O scara lunga din lemn, cu trepte înguste, duce spre etajul superior al expozitiei si ofera o priveliste minunata asupra orasului, de pe terasa ce se deschide în exterior. Afara ploua si lemnul podelei si al scarii era ud. La coborâre, sotul meu a alunecat si nu s-a mai oprit decat la baza scarilor! S-a opintit cu cotul în fiecare treapta, în încercarea zadarnica de a stopa caderea... S-a ales cu o durere groaznica în umar, cot si coaste dar a sperat ca nu este nimic rupt si a refuzat sa mergem pentru o consultatie în spital. Durerile au disparut treptat, mai putin durerea din umar, care s-a accentuat pe masura ce lunile au trecut. În luna septembrie ajunsese sa nu mai poata sa îmbrace singur un tricou! Asa ca, s-a hotarât sa ceara sfatul medicului de familie. Au urmat o serie de radiografii si consultatii la specialisti ortopedie, ultima fiind o RMN (rezonanta magnetica nuclear) pe baza careia s-a stabilit clar ca are o ruptura de tendoane (la umarul stâng). Situatia s-a tradus astfel: ori se supune operatiei ori ignora si suporta ma departe durerile care acum apar doar la anumite miscari, dar care vor deveni permanente si în final, vor determina imobilitatea bratului. Sotul meu, mare iubitor de sport, nici nu ar concepe asa ceva, deci groaza ca nu ar mai putea misca bratul i-a înfrânt groaza de operatie si... a acceptat programarea pentru interventia chirurgicala: 31 octombrie. Sub narcoza totala, se face incizia, se slefuieste osul, se dau gauri si se fixeaza tendoanele în "dibluri"! - o operatie "de rutina" ce dureaza mai bine de o ora. Durerile postoperatorii sunt atât de mari încât este nevoie de injectare regulata a unor analgezice puternice, direct pe nervul bratului - ceea ce se face prin intermediul unui furtunel, montat pe sub barbie, prin umar, direct la locul afectat, înca din timpul operatiei. Este o pompita pe care Helmut o poarta permanent într-o geanta pe umarul sanatos, fie ca merge doar la baie sau face o plimbare pe coridorul spitalului. Fotografiile sunt facute, prima - miercuri, la internare, cu ocazia "cazarii" în clinica si a doua, ieri dupa-amniaza, la o cafea în cofetaria spitalului, la povesti cu un prieten venit în vizita.
Mâine, adica trei zile dupa operatie, are voie sa vina acasa :) Vor urma trei saptamâni de repaus total al bratului, apoi alte câteva saptamâni de gimnastica medicala de recuperare. Totul depinde de organismul si vointa fiecarei persoane în parte. Sotul meu este "un luptator" si stiu ca rezultatele pozitive nu vor întârzia sa apara. Acum, bratul nu este imobilizat în ghips ci doar sustinut de o manseta elastica, fixata cu curele de corp... Eu lucrez si Helmut va fi singur acasa între 9 si 11 ore zilnic, dar sper sa ne descurcam cât se poate de bine, pâna când va putea sa-si foloseasca din nou ambele brate.
Si uite asa, nu vom putea uita niciodata vizita din Turnul Vânatorilor!

(sursa foto 4: Panoramio)

PS: Spitalele în Germania sunt gen hotel 3 stele - pentru cei asigurati medical statutar (Gesetzliche Krankenversicherung), adica internarea se face în camera cu doua paturi, baie si WC, telefon, televizor si radio;  mâncarea se comanda individual, o zi înainte, din cartea de meniu a restaurantul spitalului. Exista o echipa de medici si o armata de asistenti si infirmieri ce asigura tratamentul si supravegherea 24 din 24 de ore. Orice pacient poate chema în orice moment asistentul de serviciu, printr-o simpla accesare  a butonului de apel, situat la pat precum si în baie.
Paturile se regleaza pe baza telecomandei, putând ridica sau coborâ partea de cap sau de picioare a somierei. Lenjeria de pat si prosoapele sunt schimbate zilnic. Toate serviciile sunt calitative si nu este nevoie de "cadouri" pentru a obtine o atentie deosebita!
Noi, platim lunar 15,5% din salariu pentru asigurarea medicala si beneficiem de gratuitatea majoritatii serviciilor medicale. Pacientii asigurati privat, se bucura de un tratament de lux (ex.: în spital, camera single sau la cabinetele medicale, timp de asteptare minimal în vedera unei consultatii),  dar si costurile sunt pe masura. Spre exemplu, doar ziua de operatie, ce presupune pregatirea salii, a instrumentalului, onorariul medicilor - chirurg si anestezist, al asistentilor si celorlalti participanti la interventia chirurgicala, costa aproximativ 10 mii de euro - suma pe care Casa de Asigurari o preia în totalitate, în cazul pacientilor asigurati legal.

Miercurea fara cuvinte(27) - Statui - curtea Castelului Peleş

(completare la Castelul Peles - JdV9 si Curtile Castelului Peles)

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie (sau o serie de fotografii) care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

Curțile Castelului Peleş

Prefata la Miercurea fara cuvinte (27)-Statui - curtile Peles/ Postfata la Castelul Peles-JdV


Castelul Pe­leş are şapte terase, concepute în stil neorenascentin-italian, decorate cu statui, vase ornamentale, coloane si fântani.
Intrarea de onoare în castel se face prin curtea interioară, decorata cu busturi de împărati romani sculptati în marmura, picturi murale cu scene cinegetice (tipice artei Lüftlmalerei - nascute în Bayern si Tirol) si portrete de cavaleri medievali.

Statuia din bronz a reginei Elisabeta - realizată de Oscar Späthe, a fost amplasată pe terasa de est, în anul 1933 - cu ocazia serbarii semicentenarului Castelului Peleş.

Terasa de nord este presarata cu sculpturi în piatra si marmura, reprezentând personaje feminine ce simbolizeaza anotimpurile.

În mijlocul terasei de sud este amplasata sculptura în bronz ce-l reprezinta pe Regele Carol I, care parca spune mândru "Acesta este castelul meu".
Din seria statuilor de marmura simbolizând anotimpurile, fac parte si cei patru îngerasi amplasati în Holul de Onoare.

Toate acestea, completeaza domeniul unuia dintre cele mai frumoase castele din România, cu caracter de unicat între monumentele istorice si artistice ale Europei mijlocului secolului XIX-lea.

PS: Sigur stiati ca numele castelului vine de la pârâul Peleș ce curge în apropiere, cu ape repezi și mici cascade formate pe pietrele de munte.


Va multumesc ca m-ati însotit în plimbare la castelul Peles!
În continuare va invit câteva zile la SIBIU :)

Castelul Peleş - Jurnal de vacanta (9)

- completare la Brasov -JdV5

Copil fiind, am vizitat castelul Peles împreuna cu parintii mei, însa nu-mi mai amintesc altceva decât ca pe parcursul vizitei am purtat cipici :) De adata aceasta, am fost foarte atenta la detaliile arhitecturale si la minunatele decoratiuni interioare ale Pelesulul, catalogat pe buna dreptate ca fiind unul dintre cele mai frumoase castele din România, cu caracter de unicat între monumentele istorice si artistice ale Europei mijlocului secolului XIX-lea.
Construit la cererea si din banii personali ai Regelui Carol I, castelul s-a bucurat de planurile unora din cei mai buni arhitecti si decoratori ai vremii.


Totul impresioneaza! Coloanele de marmura, tapetele filigranate - în piele gofrata si matase brodata, basoreliefurile si statuile, lambriurile de nuc, sculpturile în lemn de tei si cires, picturile, candelabrele, cristalurile si oglinzile, vitraliile, atmosfera plina de eleganta si rafinament ce domneste în fiecare din saloanele si camerele muzeului. Ghida micului nostru grup de vizitatori (noi doi si înca doua perechi de pensionari bucuresteni), ne-a spus ca sunt în total 160 de camere, ce corespondeaza între ele prin coridoare, scari si multe intrari ascunse în spatele unor usi false.

Plafonul mobil din sticla pictata, actionat cu ajutorul unui motor electric - reprezinta chiar si azi o adevarata surpriza. Se spune ca regele a dorit dotarea castelului cu tot ce era nou în tehnica vremii. Si a reusit! Pelesul a fost primul castel electrificat din Europa! Înca din 1883, castelul dispune de încalzire centrala, sobele amplasate în fiecare camera fiind doar de decor! Castelul a avut în dotare si primul aspirator-camera! Un sistem ce conecta furtunuri la fiecare nivel si în fiecare coridor, permitea aspirarea într-un horn central, facilizând efectuarea curateniei. Deasemenea, castelul a avut un sistem anti-incediu cu hidrant, pe atunci cel mai nou tip german.



Tot ce era modern si elegant în domeniul electrotehnicii-casnice, era testat imediat si introdus la castel. Dar mai presus de toate, castelul a fost împodobit cu decoratiuni din cele mai rafinate.
Regina Elisabeta, iubitoare si creatoare de arta si literatura, a avut permanent artisti invitati la castel. Unii dintre ei aveau apartamente permanent rezervate: Elena Vacarescu, Nicolae Grigorescu, Vasile Alecsandri, Mite Kremnitz, Titu Maiorescu, Hortensia Papadat-Bengescu si bineîntele George Enescu, pe care l-a ajutat în drumul devenirii sale de mare compozitor, prin construirea lângă Castelul Peleș a unei săli de concerte special concepută pentru el și prin dăruirea unei viori construită de celebrul lutier italian Amati.


Castelul are sala de muzica, de teatru, sala de concerte, salon pentru pictura, sali de conferinta, camere mai mici sau mai mari pentru servirea ceaiului sau pentru fumat, un labirnt întreg de coridoare, care mai de care mai impozante. Biblioteca regala este absolut impresionanta si cuprinde o bogata colectie de carti rare. Majoritatea saloanelor sunt înconjurate de galerii la semi-înaltime, ce delecteaza privirea, îmbogatesc atmosfera si confera spatiului volum si o noua perspectiva.



De mentionat ar fi si faptul ca majoritatea camerelor aveau anexate bai proprii, dotate cu lavoar, cada, closet si bideu. Camerele doamnelor de companie ale reginei, au fost dotate cu dulapuri pentru haine suspendate - un gen walk-in room cu acces pe scari spiralate.




Pelesul a avut o importanta deosebita pentru istoria României. În anul 1893, aici s-a nascut viitorul rege Carol al II-lea - primul rege al dinastiei nascut pe pamânt românesc si primul botezat în religie ortodoxa, urmând ca în 1921 sa se nasca la Foișor, fiul său - regele Mihai I. Copilului Carol i-a fost amenajata o aripa a ultimului etaj din castel, singurele apartamente îmbracate cu lemn alb.

Castelul Peles a fost resedinta familiei regale pâna în anul 1948, când a fost confiscat de regimul comunist. Functioneaza ca muzeu din anul 1959, însa putea fi vizitat înca pe vremea regelui Carol I. Între anii 1975-1990, castelul a fost declarat zona protocolara si domeniul a fost închis pentru vizitatori. Pelisoarul a fost deschis publicului în anul 1990, noi însa nu l-am putut vizita, pentru ca lipsa personalului muzeului face ca acesta sa serveasca amble castele, deci când este deschis la Peles, este închis la Pelisor :(