Centrul vechi respecta regulile oraselor romane si are strazi lungi, drepte si perpendiculare între ele. Daca iesi din Piata Mare, pe lânga fostul meu liceu - liceul Gheorge Lazar, ajungi în capat pe strada Cetatii. Inscriptia stradala - tablita albastra cu scris alb, indica "Strada Cetatii. Cea mai frumoasa strada din Sibiu". O tablita inedita si in niciun caz, o lauda goala! Strada Cetatii este o adevarata carte de istorie. Si... este singura strada din Sibiu pe care "locuiesc" si dinozaurii ☺De câte ori trec pe lânga Muzeul de istorie naturala imi aduc aminte ca la începutul anilor '80 aici s-a filmat un serial din filmul "Lumini si umbre" si pe atunci, am facut parte din grupul de figuratie. Tin minte ca era vacanta de vara insa trebuia filmata o scena de toamna. Intregul parc din fata muzeului a fost stropit cu culori ruginii... O alta amintire legata de acest muzeu ma duce spre broscuta testoasa pe care am adus-o acasa dintr-o vacanta petrecuta la bunica, la Berca (judetul Buzau), la Vulcanii Noroiosi. Botezata de mine Tereșkova (dupa prima femeie cosmonaut), broscuta a fost partenerul meu de joaca pentru trei ani. În anii '80 nu erau multi copii care sa aiba broaste testoase si nu erau nici modalitati sa te informezi despre alimentatia lor. De aceea m-am dus la muzeu si împreuna cu un angajat, specialist in animale anfibie am aflat despre ce are nevoie micuta mea partenera de joaca.
Sala Thalia (Filarmonica de Stat) este o cladire speciala, atât prin arhitectura cât mai ales prin evenimentele culturale pe care le gazduieste. Zidurile ei se întind pâna pe artera principala a Sibiului, b-dul Coposu (pe vremea copilariei mele, b-dul 23 august).
Zidul dintre Piaţa Unirii (Cazarma 90) şi Turnul Dulgherilor a fost construit în 1357- 1366 si a scapat de planul de sistematizare întocmit de regimul ceausist. Portiunea de zid între Turnul Dulgherilor si Turnul Olarilor a fost restaurata în secolul XV. Zidul gros din caramida cu arcade simetrice, are în partea superioara un coridor din lemn si acoperis cu tigla. De cealalta parte a strazii, martore peste veacuri, casele cu porti zidite si geamuri înalte. "Un culoar armonic între trecut și prezent, împodobit cu ceva romantic, care bucură ochiul în orice anotimp".
De aici începe si Parcul Cetatii, o zona de promenada mult iubita de sibieni. Un loc de poveste, cu cafenele si restaurante, cu terase amenajate cu mult bun gust. Localul "Pardon"ofera un decor fermecator. Stiati ca Sibiul este si singurul oraş din România cu trei stele Michelin? si ca anul acesta, Sibiul va fi Capitală Europeană Gastronomică? Sibienii sunt foarte mândri cu aceste succese si în urmatorii ani, vor sa extinda planul hotelier si gastronomic si sa dea în functiune un han, amenajat în stil rustic, specific perioadei interbelice în care sa poata fi servite preparatele traditionale românesti.
În capatul strazii, înainte sa cobori scarile prin poarta din zid spre bulevardul Coposu, este laboratorul-cofetarie Aroma. De cand eram copil, aici cumparam pentru acasa, cele mai bune fursecuri si cele mai bune prajituri! De cate ori revin la Sibiu, cumpar de aici saleuri, fursecuri si Işlere. Işlere ca aici nu exista nicaieri în lume!
(va urma)
Mi-ai provocat atatea amintiri de pe meleagurile sibiene!...In vara anilor 2015-2016 am pornit pe urmele pasilor tai, cum ti-am mai scris, cu dorinta de a cunoaste frumusetile, arhitectura si o parte din cladirile istorice ale Sibiului. Am vizitat Muzeul Brukenthal, Catedrala Romano-Catolica, Biserica Evanghelica, Podul cu Minciuni, Pasajul Scarilor, am folosit parcarea din vecinatatea Liceului Gh.Lazar si de pe strada Filarmonicii unde am servit pranzul la celebrul restaurant Hermania, cladire istorica care a fost sala de concerte si repetitii a Filarmonicii Sibiu...ne-am plimbat prin Parcul din Dumbrava Sibiului si Parcul sub Arini, Paltinis, constat din descrierile tale ca mai sunt zone nedescoperite dar si timpul ne-a fost scurt pentru prea multe atractii.
RăspundețiȘtergereAsemanarea cu mama e ca doua picaturi de apa...acelasi suras, aceeasi privire calda...
O seara minunata si o duminica cu bucurii! Te imbratisez, Carmen draga!
draga mea Gina, imi amintesc ca ai fost la Sibiu si tare m-a emotionat atunci mesajul ca vrei sa vizitezi locurile despre care eu am scris pe blog. Ma bucur enorm <3
ȘtergereMultumesc mult. Pupici si imbratisari, cu drag xoxo
Duminica minunata!
Mie mi-ar placea sa gasesc serialul <3!
RăspundețiȘtergere:D oare o fi pe internet? :O
Mi-a placut mult plimbarea de astazi. Nu cred ca am fost in aceasta zona din Sibiu. Imi amintesc doar piata centrala si cred ca ne-am limitat la atat. Zidul acela este impresionant. :O
Mi-a placut mult si povestea testoasei :).
Imbratisari cu mult drag :*!!
precis serialul "Lumini si umbre" este de gasit, pe you tube sau pe alte platforme. Atunci cand s-a difuzat la elevizor, n-am pierdut nici-un film. M-am chiar vazut pentru cateva secunde in secventele pentru care am facut figuratie ☺ Scenele durau in film cateva minute si noi eram acolo, cu echipa de filmare, de dimineata pana seara! Am "jucat" in 3 scene: una in centrul orasului, o scena intr-o cofetarie. Actorii aveau acolo o intalnire, iar noi ne prefaceam ca mancam prazituri... vreo 5 ore.
Ștergerealta scena, eram imbracati in costume populare si Ilarion Ciobanu intra in cure si zicea "BUna seara" iar noi, figurantii raspundeam in cor "Sara buna!" ☺
Apoi scena din curtea muzeului, unde practic, era o neliniste, un fel de demonstratie. Unul din actorii principali iesea la balconul vilei si tinea un discurs pentru linistirea spiritelor :-)
Sunt amintiri pe care nu le voi pierde niciodata! A fost o experienta de neuitat! Plus ca primeam in fiecare seara 25 de lei! Hahaha, ca eleva, astia erau bani, nu gluma!
ah, daa, Tereșkova... nu a mai supravietuit celei de a 4-a ierni. Nu existau atunci magazine cu mancare speciala si o hraneam cu rame sau virmisori, salata verde...dar iarna era greu de tot!
Te pup. O duminica minunata!
Tara, tare frumos ai povestit, Carmen! <3 Pupici si duminica cu tihna!
RăspundețiȘtergeremultumesc Florina draga. Te pup si eu. O duminica placuta!
ȘtergereIeri am făcut traseul ăsta şi m-am încărcat cu frumos şi linişte. Frumos mai e oraşul ăsta!
RăspundețiȘtergereTu ai povestit iar minunat, parcă e un documentar bine realizat ;)
Te pup!
ma bucur mult, Potecuta draga, iti multumesc.
Ștergerepupici si o zi buna, transmit din Bavaria.
Cladirile din prima foto (colaj 1) seamana bine (cel putin la o privire rapida), cu zona unde e centrul militar (comisariatul) Bv, pe str Lunga.
RăspundețiȘtergereAceste pagini de jurnal ma provoaca sa reiau textele pe care le pregateam cu si despre BV - sper sa gasesc timpul necesar (pt ca mai am de documentat) si sa le dau drumul la un moment dat. :)
E fain ca si in Sibiu au rezistat (urbanistilor, mai ales!) turnurile din zidul cetatii.
Broscuta testoasa! <3 Nu am avut niciodata, dar m-am jucat cu una uriasa cand eram copil - aveau vecinii bunicilor materni si o lasau sa se plimbe prin curte
Mi-e dor de cofetariile care aveau laborator propriu! Mereu erau proaspete produsele si aveau zahar-zahar, nu indulcitori care - in unele cazuri - le faceau sa aiba gust amarui. La cofetaria de langa cinema Patria (cel mai cel din oras :) inainte de 1989, azi filmoteca) mancam cel mai des prajituri, inghetata si beam suc cu gust bun (pana la un moment dat), inainte sau dupa film, de cand eram copii.
Aproape ca nu mai stiu ce si cum e prin Bv!! Trebuie sa masor orasul (centrul vechi) cu pasul si sa iau notite, sa fac fotografii... Imi tot propun, dar nu-mi prea iese. Visez cu ochii deschisi citind randurile tale. :)
Zile senine iti doresc, Carmen draga! Imbratisari si pupici, cu drag, de la quattro pentru trio! <3
draga Diana, prima fotografie din primul colaj reprezinta actualul Colegiu Gh. Lazar, fostul meu liceu. fotografia cuprinde si noua sala de sport, care pe vremea mea nu era asa mare si moderna.
ȘtergereBroscuta... noi stateam la bloc, de unde curte?! Anul trecut, in concediul din Piombino, in curtea casei de vacanta traiau 2 broaste testoase. Terescova era de alt soi, era mai mult de apa decat tetestra. Of, nu exista pe vremea aceea internet, sa pot cerceta ce si cum...
Cofetariile daaa, la Sibiu aveam o cofetarie excelenta "Perla" care nu doar ca avea dulciuri gustoase, ba avea si un cadru deosebit de placut. Cladirea aceea gazduieste acum Vodafonul, daca nu ma insel... Nu sunt sigura, in orice caz, cofetaria nu mai e. Laboratorul despre care am scris, nu ma mira ca a supravietuit, exact asa cum il stiam... a avut mereu calitate! Se poate servi in sala dar sunt doar 2 mese. Laboratorul practic este specializat pentru comenzi pentru acasa. De cate ori vin in Sibiu intru la acest Laborator.
Abia asrept sa scrii despre Brasov. In curand ajung si eu cu Jurnalul vacantei, la plimbarea mea prin Brasov 🤗
Pupici si imbratisari de la trio pentru quattro 😘
Imi amintesc pozele - si filmarea - cu broscutele din Piombino! :) Broscutele acelea mi-au amintit multe scene din curtea bunicilor (pana la varsta de patru ani am stat "la curte" - mai tarziu si parintii au regretat un pic ca au renuntat la casuta pentru a cumpara apartament la bloc) :)
ȘtergereMi-am amintit ca, un timp, a mai fost o cofetarie (un lant de cofetarii) - Dolly - care avea laborator propriu, dar erau foarte scumpe prajiturile (si foarte bune!) si lumea nu prea cumpara de la ei asa ca au renuntat, in mare parte, la multe produse.
Eu nu stiu cum mai arata azi liceul unde am terminat... Nu e in calea mea si nu mi-a dat prin minte sa dau o fuga pana acolo, sa arunc o privire - 'ca nu e foarte departe de unde locuim. :)
Zile senine iti doresc, Carmen draga! Imbratisari si pupici, cu drag, de la noi pentru voi! <3
P.S. Exact ina cest moment mi-am dat seama ca la o aruncatura de bat de noi este o cofetarie tare mica, si are laborator propriu - tot comenzi pentru acasa! Eh! Varsta! :))