Croaziera - Epilog

Nu stiu cum s-a întâmplat, dar articolul acesta programat sa apara la jumatatea lunii februarie, a ramas blocat... Asa ca iata, abia astazi voi povesti aventura debarcarii si a drumului cu autocarul spre casa.

Asa cum am scris în articolul precedent referitor la croaziera, dupa ce am închis valizele, am atasat la mânere benzile colorate (pe care stewardul ni le-a lasat în cabina, sub forma de antene ale fluturasului-origami), am scos bagajele pe culoar în fata usii si ne-am dus la culcare, oftând... Urma sa petrecem ultima noapte la bordul acestui minunat vas de croaziera.
Nu stiu daca am visat ceva despre superbele excursii si locurile deosebite pe care le-am vizitat în Marsilia, Barcelona, Palma, Pompei, Pisa si Florenta sau daca am visat despre exceptionalele seri petrecute într-unul din teatrele sau cluburile vaporului, la dans, spectacole sau concerte. Sa visam frumos am fi avut o multime de motive, seara încheiase una din cele mai frumoase vacante. Chiar si vremea ne-a facut un cadou deosebit, oferindu-ne pe parcursul concediului multe zile cu soare si temperaturi blânde - neobisnuit de blânde pentru un mijloc de noiembrie. Am avut noroc! ☺
Tot la noroc ne-am gândit si când am vazut ca am primit bentite rosii pentru valize. Conform ultimului exemplar al Jurnalului de bord, pasagerii cu bentite rosii urmau sa paraseasca vasul la ora 8:30. Ne-am gândit ca pâna la ora 14 când urma sa porneasca autocarul nostru spre casa, avem timp sa vizitam portul Savona si centrul vechi al orasului, însa mai mult si mai mult m-am bucurat pentru ca urma sa o întâlnesc pe Geanina.
Ne-am trezit odihniti si cu gândul sa nu uitam nimic în cabina nici nu am bagat în seama ploaia ce batea în geamuri. Am servit în tihna micul dejun si multumiti ca ne-am încadrat perfect în timp, ne-am prezentat la punctul de întâlnire - Grand Bar Orlov. Urma sa facem parte din primul grup ce cobora în port însa... organizatorii debarcarii au anuntat la microfon ca din cauza furtunii, vasul nu poate ancora. Cerul peste Savona era negru, marea foarte agitata si cu toate ca ne gaseam în port, vasul nu putea sa monteze puntea pentru debarcare. La fiecare sfert de ora ar fi trebuit sa coboare un grup, însa decalajul depasise deja limitele si la un moment dat, la punctele de întâlnire pentru debarcare se adunasera toti turistii - cu benzi rosii, verzi, galbele, albastre, portocalii, violete, bleu...  La ora 10:45 au aparut si cei cu bentite roz. Cu toate acestea nu era haos, atmosfera pe vapor era destinsa. Cardurile all-inclusive functionau înca, asa ca lumea servea cafea, ceai sau soft drink si discutiile erau din ce în ce mai animate. La difuzoare se anunta din timp-în-timp mesajul ca pâna când vremea nu se va stabiliza, capitania portului interzice ancorarea vasului nostru. Comunicatul era citit în toate limbile pamântuli... parca eram pe Arca lui Noe.

Am anuntat-o pe Geanina despre turnura pe care a luat-o programul nostru si cu parere de rau am contramandat întâlnirea. Nici pentru ea nu era vreme buna pentru șofat, furtuna în nordul Italiei capatase proportii de uragan.
Pe la ora 12 s-a ridicat blocada si noi ne-am aflat în primul grup care a coborât în port. Am fost îndrumati spre hala cu valize si atunci am înteles si mai bine cât de folositoare sunt bentitele colorate. Docherii au descarcat valizele din cala vaporului si le-au depus în port, în sala, tinând cont de culori. Conceptul a facilitat identificarea rapida a bagajelor, fiecare turist si-a preluat fara stress valizele si s-a îndreptat spre parcare.

Fusesem anuntati ca autocarul nostru si-a decalat deasemenea programul. Daca de pe vapor am coborât patru ore prea târziu, autocarul urma sa plece cu doua ore mai devreme! Pentru noi oricum nu mai conta, pe o asemenea vreme nu mai putea fi vorba despre vreo excursie. Soferul ne-a spus ca trebuie sa ne îndepartam cât se poate de repede de Italia, pâna ce soselele nu vor fi blocate de tot. Stirile radio pomeneau tot mai des despre inundatii, alunecari de teren, accidente sau întreruperi temporare ale traficului rutier.

Pe masura ce ne-am apropiat de Alpi, cerul plumburiu si ploaia s-au transformat în ninsoare abundenta si sosele alunecoase, acoperite cu zapada, însa soferul nostru s-a dovedit experimentat si am depasit fara probleme toate situatiile dificile. În autocar a fost cald, însotitoarea de bord ne-a servit gustari si bauturi, totul a decurs în cele mai bune conditii. Călătoria noastra s-a încheiat odată cu lăsarea întunericului. În Germania era înca totul verde, toamna frumoasa era pe sfârsite.

Ne-am bucurat ca am ajuns acasa însa... ne-au trebuit câteva zile sa ne obisnuim cu ideea ca în jurul nostru nu mai misuna o armata de stewarzi, ca mâncarea nu ne-o mai serveste nimeni la masa si cardul pentru bauturi nu ne mai foloseste la nimic ☺
Concediul de vis se încheiase si realitatea cu care ne-am confruntat în primele saptamâni nu a fost tocmai blânda...

PS: Toate articolele despre concediul petrecut pe Marea Mediterana si vasul Costa Diadema sunt grupate în postarea "Croaziera de la A la Z" Ultimul articol legat de croaziera, il puteti citi - aici.

Senzatia de rau pe timpul calatoriilor

Răul de mișcare sau kinetosis este o reactie a corpului, o tulburare ce afectează majoritatea persoanelor aflate în miscare pasiva - în general pe timpul unei calatorii cu un mijloc de transport. Primele senzatii sunt de usor disconfort, cu mici frisoane sau transpirații reci si goluri în stomac. Atunci când apar varsaturile, alinarea senzatiei de rau este doar de scurta durata. Daca deplasarea continua, afectiunile se agraveaza, grețurile devin extreme si vărsăturile repetate duc la deshidratarea corpului. În cazurile grele pot aparea depresii severe.
Pe timpul călătoriei, indiferent de vehicul, organele de simț transmit informații contradictorii despre poziția spațială și mișcarea corpului. Receptorii echilibrului din urechea internă sesizează mișcarea și în acelasi timp, receptorii vizuali sesizează aparenta stare de nemișcare. Cele două informații contradictorii ajung la creier și conflictul de informații deruteaza, în organism se declașează un semnal de eroare, un reflex de stress la nivelul anumitor receptori antihistaminici care apare sub forma unei indispoziții cu intensitate variabilă. Un studiu a relevat faptul ca simptomele în cazul femeilor si al barbatilor nu difera si analiza reactiilor a dovedit ca factorii psihologici - introversiunea sau stresul, nu schimba intensitatea raului de miscare.
Simptomele dispar în majoritatea cazurilor atunci când deplasarea se oprește, cel mai târziu în termen de două-trei zile. Semnificativ este faptul că cel care conduce vehicolul este cel mai putin afectat de raul de miscare. Se întâlnesc frecvent cazuri când spre exemplu pe o navă, întregului echipaj îi este este rău si doar timonierul nu este afectat, sau pe sosea, toți ocupanții unei automobil au amețeli cu excepția conducătorului auto ☺
S-a constatat ca sensibilitatea la miscarea pasiva este puternic dependentă de vârstă. Copiii sub doi ani nu sunt afectati, la vârsta de 12 este atinsa reactia maxim apoi tendința de a fi afectat de mișcare scade din nou.
În funcție de mijlocul de transport, răul de mișcare poate fi: rău de mare (apare pe vapoare, ambarcațiuni, iaht-uri, submarine), rău de avion (se manifestă în avioane, elicoptere), rău de mașină (pe timpul deplasarii cu automobile, autocare, trenuri), sau rau de... roller coaster, simulatoare, nave spațiale si chiar în timpul folosirii anumitor dispozitive de realitate virtuală.
Copil fiind, îmi amintesc ca de câte ori urcam cu automobilul sau autocarul serpentinele dintre Sibiu si Paltinis, mi se facea rau, uneori tare rau! Am învatat sa ma feresc sa urc pe legane cu lanturi sau roller coaster si între timp, stiu ca pe timpul deplasarii cu automobilul nu am voie sa lecturez. Sensibilitatea nu a disparut niciodata si atunic când calatoresc mai multe ore cu autocarul sau cu avionul, iau o pastiluta de Reisegold (Dimenhydrinat 50 mg / tableta). Efectul de liniste este asigurat pentru aproximativ patru ore.
Pentru croaziera pe Marea Mediterana mi-am facut griji, pentru ca au fost sapte zile pe valuri. Am întrebat la farmacie si mi-a fost recomandat leucoplastul Scopoderm TTS (Scopolamina 1,5 mg/ leucoplast). Leucoplastul se aplica în spatele urechii si efectul dureaza 48 de ore. Am avut grija sa-l înlocuiesc la timp si pe întreaga durata a concediului nu am suferit nici o clipa de discomfort.

Răul de mare este cunoscut încă din antichitate. Cauzele răului de mare au fost determinate în anul 1881 de către medicul american William James care a observat că surzii nu au rău de mare. El a concluzionat că sediul acestei maladii se află în urechea internă, careia i-a acordat rolul principal în păstrarea echilibrului corpului.
La apariția răului de mare contribuie bineîntels și alți factori cum ar fi condițiile de navigație (durată, tipul ambarcațiunii, mișcările combinate ale hulei de tangaj și de ruliu, mirosul de combustibil), oboseala, frigul, foamea precum și vederea altor persoane cu rău de mare. Pe timpul mai multor studii s-a constatat ca din totalul celor care călătoresc pe mare,  în special pe vasele mari, în conditii de mare agitată 90 % din calatori suferă de rău de mare. Dintre acestia, 30 % sufera chiar si pe timp de mare liniștită.
Răul de mare este ameliorat sau poate să dispară în totalitate după o perioadă de 2-3 zile de navigare pe mare, atunci când organismul începe să se adapteze la călătoria pe mare.
PS: Atentie la contraindicatii, reactiile averse, alergii si tot ce scrie în modul de administrare al tabletelor sau leucoplastului! Recomandarea trebuie sa vina neaparat din partea unui medic sau farmacist!

Invitatie la cofetarie si diafan

pentru rubrica "Reflexii în oglinda"

Croaziera - Debarcare si îmbarcare, în portul La Spezia

pentru rubrica "Buna dinimeata, Soare!"




continuare la CROAZIERA - Al saptelea port

(Urmatorul episod al povestii croazerei- aici)

Croaziera - Exercitiul de debarcare

Organizarea pe vasul de croaziera Costa Diadema a fost exceptionala, de aceea parca nu ne-a mirat faptul ca doua zile înainte de a ajunge în punctul final al călătoriei noastre, am fost invitati sa paticipam la un exercitiu de debarcare.
Întreg grupul de turisti vorbitori de limba germana a fost convocat în sala teatrului Emerald. Ne-au fost prezentate amanunte în legatura cu procedura de predare a bagajelor si checkout, atât verbal cât si vizual - printr-un film. Apoi pe scena au fost invitati reprezentanti ai personalului de pe vas, spre a ne lua la revedere de la bucatari, chelneri, stewarzi, animatori, dansatori, muzicanti, sefi sau lucratori simpli, care ne-au asigurat confortul si siguranta pe durata acestui concediu de vis.

Fiecarui pasager i-a fost trimis în cabina un set de benzi colorate pentru mânerul valizelor, culoarea fiind deosebit de importanta pentru identificarea bagajului în port (asupra acestui subiect, voi reveni cu explicatii suplimentare, la vremea debarcarii).
Dupa ce ne-am facut valizele, a trebuit sa le scoatem pe coridor în fata cabinelor, în noaptea din-naintea debarcarii. Stewarzii le-au carat în cala si nu le-am mai vazut decât în sala de predare a valizelor din portul Savona, unde s-a facut transferul la autocarele ce ne-au adus acasa. Bagajul de mâna a trebuit sa fie conceput în asa fel încât sa ofere tot ce ne este necesar în ultima zi petrecuta la bordul vasului. Pățănii hazlii ne-au fost povestite în legatura cu turisti care au uitat sa-si pregateasca haine pentru a doua zi, prezentându-se la debarcare în pijama!☺
Surpriza cea mare a acestei întâlniri ne-a facut-o directorul de aprovizionare al vasului, un austriac simpatic, care ne-a invitat sa facem un tur prin depozitele, bucatariile si laboratoarele restaurantelor care ne-au asigurat delicioasele meniuri, în fiecare zi. A fost o experienta foarte interesanta! (va urma)

Croaziera - Arrivederci Napoli! (2)

În port, alaturi de vaporul nostru erau si alte vase impresionant de mari. Pe durata manevrelor de desprindere de mal, am privit orasul de la înaltimea puntii zece, scaldându-ne în bazinul exterior al piscinei.


Am lasat în urma Vezuviul pasnic, farul din Napoli si Golful Neapel, am trecut pe lânga insulele Procida si Ischia ... Vaporul nostru a intrat în Marea Tireniană, urmând sa treaca în cursul dupa-amiezii prin Arhipelagul Pontine. Călătoria noastră își urma cursul spre destinația La Spezia. (va urma)

Când ploaie, când soare

Ziua petrecuta pe mare, navigând din Insula Palma spre Napoili, ne-a oferit timp pentru cercetarea amanuntita a etajelor 4 si 5. În articolele precedente am prezentat mai mult interioarele, acum voi prezenta promenada în aer liber. Etajele "Perla di Venere" si "Eldorado" sunt înconjurate complet de terase, accesul turistilor pentru plimbari fiind liber. Din fiecare local se poate intra sau iesi pe aceasta terasa de jur-împrejur. Am facut un tur complet, admirând spuma marii în nuante de verde deschis si turcoaz, liniile trasate de vapor peste luciul argintiu al marii si unduirile-i infinite. Am simtit cu placere aburul fin acoperindu-ne ca un voal de perlute, am inspirat aerul curat si proaspat si ne-am scaldat privirile în orizontul albastru.


Pâna când s-a înserat, a iesit soarele si a plouat de câteva ori, dar vremea a ramas calda. Calatoria noastra a avut loc în luna noiembrie, însa Marea Mediterana poate fi navigata tot timpul anului, atât iarna cât si vara. Un sistem de climatizare asigura interioarelor vasului temperatura constanta, în cabine fiecare putând sa regleze temperatura aerului dupa propriul plac.
Chiar si puntile sunt amenajate din loc în loc cu pavilioane dotate cu încalzitoare patio heater, pentru ca fiecare turist sa poata savura privelistea marii în orice anotimp, la orice ora din zi sau din noapte.

Am revenit în incinta vasului prin Casino. Atmosfera sălilor de jocuri de noroc îmi este total straina, nici macar bingo nu am jucat niciodata. Singura forma de joc de noroc pe care o încurajez este loteria, unde sotul meu cumpara o data pe luna câte un bilet de 6 euro. Din când în când câstiga, însa sume mici... Speranta la "6 din 6" nu am parasit-o ☺
În cazino-uri am pasit doar ca în muzee, sa admir arhitectura si decorurile opulente: Baden-Baden, Wiesbaden, Bremen si... Constanta. De aceea nu cunosc decât din filme starea de spirit ce domneste în salile de cazino, acel amestec de agitaţie, încordare şi concentrare. La ora la care am facut fotografiile, atât crupierii cât si pasionaţii jocurilor de noroc se odihneau. Atmosfera devine încinsa aici abia dupa miezul noptii. Acum, accesul era permis doar la slot machines.

Daca pe continent cazino-urile atrag în general oamenii de afaceri, aristocraţii sau mostenitorii de averi, aici pe vasul de croaziera, usile cazinoului sunt deschise pentru orice clasa sociala. Dupa modul facil de manevrare, am dedus ca tare usor poti sa-ti pierzi cumpatul si sa joci fara limita... sau ma rog, pâna când cardul pe care l-ai introdus în fanta aparatului nu mai are acoperire!
De jur împrejur totul straluceste, piramide din lingouri aurii creeaza iluzia ca orice este posibil. În timp ce am fotografiat mesele de Black Jack, de Poker si Ruleta Americana m-am gândit ca toate aceste extravaganţe şi luxuri sunt platite din banii celor cuprinsi de patima hazardului.
Câteva citate despre jocul de noroc si cazino ☺:
"Sunt trei căi ca să te ruinezi: femei, jocuri de noroc şi specialişti. Cu femeile e cel mai plăcut, cu jocurile de noroc e cel mai rapid, iar cu specialiştii e cel mai sigur." - Georges Pompidou
"Cineva m-a întrebat odată de ce femeile nu practică atât de mult jocurile de noroc ca bărbaţii şi i-am dat răspuns, pe baza bunului simţ, că noi nu avem aşa de mulţi bani ca ei. Acesta a fost un răspuns corect, dar incomplet. De fapt instinctul femeilor pentru jocuri de noroc este satisfăcut prin căsătorie." - Gloria Steinem
"La jocurile de noroc, cei mai mulţi sunt obligaţi să piardă pentru ca doar câţiva să câştige." - George Bernard Shaw
"Jocurile de noroc reprezintă un cerc vicios. Combină dorinţa naturală a bărbaţilor de a fi "jucători" cu dorinţa de a cunoaşte mai multe despre destinul, soarta şi viitorul lui." - Franz Rosenthal
"Moraliştii condamnă jocurile de noroc, refuzând să vadă orice nobil în această pasiune pentru jocuri. Ei judecă pariurile cum le judecă ateiştii religia." - Charles Lamb

Clubul rock, pizzeria si beraria "Dresden Green"

Traversarea în pas vioi a etajul cinci al vaporului, a durat aproximativ doua ore si a fost o experienta senzationala! Impresionant este ca aici pe Costa Diadema se gaseste orice, pentru fiecare gust!
Fiecare încapere a aratat altfel si fiecare restaurant sau club are un specific aparte.
Clubul Rock, cu scena de marime medie, mesele negre cu imprimeuri luminoase formate din modele de ghitare stralucind vesele, mocheta reprezentând discuri si scaunele de bar tapițate cu buzunare de pantaloni jeans, a reprezentat una din atractiile serilor.

Pizzeria, conceputa pentru a creea o atmosfera cât mai placuta, lejera, tipic italieneasca, fetele de mese în carouri, setul de ulei virgin de masline si aceto balsamico pus la discretie pe fiecare masa, decorul cu cipolla (ceapa), peperoni, pomodoro (rosii) si basilicum (busuioc), nelipsite în bucataria traditionala italiana, a reprezentat un advarat succes - dat fiind faptul ca cei mai multi turisti aflati la bord, au fost italieni.

Beraria traditionala germana, a prezentat un cazan de cupru pentru distilarea "zemurilor de hamei", câteva butoaie asteptând parca sa li se dea cep si o expozitie de panouri reclama pentru diversele tipuri de bere. Pe scena a evoluat o formatie purtând costume populare, conferind experienţei o nota mai interesantă şi mai distractivă - atât pentru novici cât si pentru cunoascatori.
În legatura cu numele acestei berarii am facut doar speculatii si iata, concediul s-a terminat si eu înca nu stiu daca numele a fost ales sugestiv datorita grandiosului muzeu-colectie de arta din Dresda "Grünes Gewölbe/ Green Vault/ Bolta verde" sau datorita celui mai mare diamant verde din lume "Dresden Green Diamond"?...

Velvet, Gilt and Glamour

pentru rubrica "Reflexii în oglinda" (partea a doua)

Brilliance and glamour

pentru rubrica "Reflexii în oglinda"

Imagini surprinse în timpul plimbarii de dupa-amiaza ☺

Croaziera - A treia seara

Înainte de a intra la masa de seara, am servit câte un apéritif în atrium si ne-am amuzat de glumele unei trupe de pantomimi. Artistii stateau nemiscati, precum statuile si brusc acostau persoanele cele mai neatente la ce se petrece în jurul. Gagurile au fost deosebit de inspirate si au fost pe deplin gustate de spectatori.
Dupa ce am servit masa de seara, ne-am întors în bar si am descoperit o voce fermecatoare. Muzicianul brazilian Anderson Reis ne-a delectat cu un program de samba, bossa-nova, reggae, pop, jazz si blues... Si din nou, nu am ajuns în camera decât târziu, mult dupa miezul noptii.

Meniul serii a fost un nou rasfat cu preparate haute-cuisine, noua dovada de rafinament gastronomic. La aperetiv, Helmut a ales portia de specialitati si mezeluri italienesti: "Prosciutto di Parma", somon afumat si "Salame Secondigliano". Eu nu m-am putut abtine sa nu comand portia de scoici în vin alb. Urmatorul fel am ales amândoi "Paella à la Catalane". Felul principal a fost friptura de vita în sos de vin rosu cu chiftelute de cartofi. A urmat mini-platoul cu brânzeturi si desertul. Amândoi am servit crème brûlée.

La ora 20 vaporul a pornit din Barcelona spre Palma De Mallorca. (va urma)

Croaziera - Primul dineu

Totul era nou, totul ne uimea, era ca într-o poveste. Eram plecati de acasa de ceva mai mult de cinsprezece ore însa trecusem prin atâtea situatii neobisnuite, încât timpul parea ca s-a dilatat, aveam senzatia ca suntem de câteva zile la bordul vasului. Acest sentiment a persistat pe întreaga perioada a concediului si zau ca nu as mai fi stiut în ce data a lunii suntem, daca nu am fi primit în fiecare zi câte un exemplar al "Jurnalului de bord".

Editat si tiparit aici pe vapor, fasciculul a aparut în fiecare zi în limbile internationale si stewardul a avut grija sa ni-l puna în cutia postala în fiecare seara. Ziarul ne oferea cele mai proasptete si importante informatii pentru ziua urmatoare (exceptie a facut doar primul exemplar, pe care l-am gasit imediat dupa îmbarcare, în cabina). De aici am aflat ca trebuie sa înregistram cartea de credit, pentru ca altfel cardurile de bord ar fi fost blocate, de aici am aflat la ce ora se va ridica ancora, unde se serveste masa de prânz sau ce spectacole vor avea loc seara si unde. De aici am aflat la ce ora rasare si apune soarele, care este prognoza meteo si starea marii, care este numele portului spre care navigam, la ce ora vom ancora, ce fel de excursii sunt programate pentru ziua urmatoare, locul si ora de întâlnire si multe-multe alte stiri interesante pentru noi, vilegiaturiștii.
În prima zi am vrut sa facem mult prea multe, am vrut sa vedem tot si sa  nu scapam nimic, de aceea primele ore la bord au fost un pic haotice. Dupa ce am admirat momentul ridicarii ancorei în Savona, nu ne-a mai ramas decât foarte putin timp pâna la primul dineu. Am facut dus ca la armata, ne-am îmbracat rapid si ne-am grabit la restaurant.
În hol, un grup de hostes îmbracati în jachete rosii, au format un culoar pâna la pupitrul Maître d'hôtel, care ne-a salutat, a verificat lista oaspetilor si ne-a numit numarul mesei ce ne-a fosr rezervata. Un chelner ne-a însotit la geam, la o masa de doua persoane. În restaurantul urias, erau mese aranjate pentru, doua, patru, sase, zece sau douasprezece persoane. Pentru ca nu cunosteam pe nimeni, nu am avut preferinte de repartizare în grup, deci am fost foarte multumiti cu masa primita. Imediat s-au prezentat un chelner si ajutorul lui - cei doi s-au ocupat sa nu ne lipseasca nimic, pe perioada întregului nostru sejur.
Masa era decorata cu lalele albe. Mi s-au parut atât de perfecte încât am fost sigura ca sunt flori artificiale, însa nuuuuu! WOW! De altfel toate florile de pe vapor au fost veritabile!

Am primit lista de meniu - în fiecare zi alta. Însirate fiind sase feluri de mâncare în câte trei-patru variante - care mai de care mai îmbietoare, nu am stiut cum trebuie procedat! Ni s-a explicat ca portiile sunt mici si se poate comanda din fiecare.
Între timp au aparut si vecinele nostre de masa. Am facut imediat cunostinta. Margot fiind de vârsta mea, a fost diagnosticata de câtiva ani cu scleroza multipla si ne-a marturisit ca desi acasa reuseste sa se deplaseze cu ajutorul unui baston, pe perioada croazierei a optat pentru mai multa siguranta la deplasarea cu scaunul rulant. Însotita era de fiica ei - Laura, studenta în anul doi la pedagogie.
Am ales meniul si sortul de vin rosu si nici nu am apucat sa ne prezentam vecinelor noastre, ca deja am si primit aperitivul. Eu am ales salata de fructe de mare, Helmut a ales o felie de carne de mânzat în sos de ton si o lingurita de salata de cartofi. Urmatorul aperitiv a fost salata de ton cu pesto si cartofi. Apoi am ales, eu pulpa de miel cu sote de mangold si ardei, Helmut biban de mare cu spanac. A urmat mini-platoul cu brânzeturi, nuci, stafide si un strop de mustar dulce. Acest platou ne-a fost oferit în fiecare zi, mereu alte tipuri de brânzeturi si alt gen de mustar.
La desert am ales profiterol cu Grand Marnier (deliciosul lichior cu aroma de portocale) si fructe de padure, iar Helmut a optat pentru Nougat parfait.

Pentru ca sarisem masa de prânz, am reusit sa mâncam tot ce ni s-a pus în fata! :) Gustul a fost delicios si calitatea ingredientelor remarcabilă! Fiecare fel de mancare a fost o adevărată capodoperă! Ramâne pentru mine o enigma felul în care functioneaza bucataria pe vas! Mi-e greu sa apreciez câte persoane am fost în prima serie în restaurant - probabil 600, poate chiar 700! Fiecare a comandat la început întregul meniu, nu s-a întâmplat niciodata sa primesc altceva decât ce am ales si nu a existat niciodata timp lung de asteptare! Cum?! Totala MAGIE! ☺
În fiecare seara la ora 18:30 ne-am ocupat locul la masa si pe la ora 20 am fost rugati discret - printr-un joc de lumini, sa încheiem dineul, la ora 21 a urmat seria a doua. A fost practic pentru noi un avantaj, pentru ca în fiecare seara începând cu ora 20:30, în teatre si cluburi aveau loc spectacole deosebite de cuplete, dansuri, cântece, acrobații sau jonglerii. (va urma)