Hamburg by night

 

Fotografiile nu sunt fantezie, nu sunt realizate pe vreun platou de filmare si nici nu sunt prelucrate în studio. Sunt pura realitate! Cumnatul meu este autorul acestor fotografii. Sâmbata, 09.09 in portul din Hamburg au ancorat noua vapoare de croaziera si focul de artificii a marcat iesirea din port!

Feeric! Incredibil de frumos! Parerea mea ☺...

Iar acesta este cumnatul meu, nu sâmbata seara, ci cândva într-un concediu -prezint fotografia  doar ca sa stiti ca fotografiile din port nu sunt facute cu un telefon mobil☺

Un start bun în saptamâna calendaristica 37! (Mai sunt  doar 15 saptamâni pâna la Revelion!) ☺

The beach boys from Piombino

Cunoasteti scenele din filmele italiene, în care duminica seniorii localitatii se aduna pe o banca si discuta câte-n lume si în stele?! Ei... scenele sunt veritabile! ☺
Duminica la amiaza, când ai impresia ca localnicii s-au evaporat si pe stazi nu se plimba decât turistii, în cel mai bun loc de observare, undeva la umbra, se aduna pensionarii localitatii în grupuri, povestesc si râd cu gurile pâna la urechi, nesfiindu-se sa-si arate dintii lipsa ☺☺☺ Ca fac glume pe seama trecatorilor sau ca deapana doar amintiri... hm, ce conteaza?! Important este ca buna lor dispozitie este molipsitoare!
Am cerut voie sa-i fotografiez si nu doar ca au fost imediat de acord, ba chiar s-au bucurat. Cel cu camasa bleu si pantalon scurt - sefu' (☺), m-a invitat sa stau cu ei pe banca, sa am o fotografie si cu mine si ei. Cel cu camasa albastra a sarit sa faca fotografia, însa când s-a vazut cu telefonul meu in mâna... nu a stiut ce sa faca cu el! Si-a apropiat displayul de ochelari si nu a stiut ce buton sa apese (☺☺☺)... I-am spus sa atinga indiferent ce loc pe disply, a zâmbit stingherit si s-a straduit... dar nu a reusit sa faca nicio fotografie. Ei asta e, nu face nimic! De amuzat ne-am amuzat toti! ☺

Jurnal de Vacanta de vara - La gura de vărsare a Dunării (1)

(continuare la "JVv - Spre gura de varsare a Dunarii")

Pe Silvia si Virgil nu-i stiam decât din fotografii, dar i-am recunoscut imediat în multimea de la debarcader. Înghesuiti si înghiontiti din toate directiile, ne-am îmbratisat scurt si ne-am grabit sa transbordam bagajele, apoi ne-au condus la pensiune. Mare noroc am avut cu ei, pentru ca la coborârea de pe vapor a fost bataie pe "taxiuri" - adica pe carutele trase de cal.
Agitatia din port a fost neutralizata rapid de vocea calma a lui Virgil care a început sa ne prezinte localitatea, imediat ce caruta s-a pus în miscare. Zâmbetul cald de pe fata Silviei ne-a transmis acel sentiment de liniște și încredere pe care ti-l da un vechi si drag prieten... În acel moment am fost sigura ca vacanta la Sfântu Gheorge va fi una speciala!
Nu departe de Primarie, în capatul strazii perpendiculare, caruta s-a oprit la poarta unei case zugravite roz si daaaa - saptamâna petrecuta în Sfântu Gheorghe a fost viata-în-roz! ☺
Trandafiri, zorele, caprifoi, vita-de-vie si tartacute uriase, bordau drumul pavat pe lânga casa-din-fata, de la portita si pâna la casa-batrâneasca din spatele curtii. Am fost prezentati gazdei, am fost condusi la apartamentul ce ne-a fost rezervat si am fost lasati sa despachetam bagajele si sa facem un dus reconfortant. Am stabilit cu Silvia si Virgil sa ne reîntâlnim dupa ce servim masa, sa vizitam localitatea si sa stabilim împreuna programul pentru a doua zi (va urma)

Croaziera - Debarcare si îmbarcare, în portul La Spezia

pentru rubrica "Buna dinimeata, Soare!"




continuare la CROAZIERA - Al saptelea port

(Urmatorul episod al povestii croazerei- aici)

Croaziera - Complexul SPA

Dupa superba plimbare prin Barcelona, ne-am întors pe vapor, am servit un prânz frugal si ne-am grabit spre complexul SPA. Am dorit sa intram macar o data la sauna si jacuzzi înainte de masajele aromatice pentru care am avut facute programari înca din prima zi. Helmut a savurat un masaj "Asian stone" si eu un masaj "Bamboo". Urmatoarea zi am inversat cabinetele... Au fost tratamente uluitor de relaxante, ne-au creat o stare încântătoare, de basm! Dupa un astfel de masaj te simti purificat, corpul îti este atât de usor, atât de fin, îti simti mintea eliberata de tot ce este inutil sau dăunător!
Complexul wellness era deschis de la opt dimineata pâna la ora zece seara, însa cum sa te împarti între toate minunatiile oferite de croaziera?! Este atât de greu sa alegi între zecile de atractii! Am încercat sa fim aici macar câte doua - trei ore pe zi. Masaje nu ne-am permis decât de doua ori însa si saunele sau salile tepidarium, bazinele jacuzzi, terasele sau salonul pentru servirea ceaiului, ne-au oferit zilnic clipe minunate de relaxare si confort.


Înainte de a merge în camera sa ne pregatim pentru dineu, am petrecut o jumatete de ora pe puntea cu piscina, admirând un apus de soare splendid! Portul Barcelonei a fost învaluit în aur!
(povestea Croazierei, continua -  aic)

pentru rubrica "Buna dimineata, Soare!"

Croaziera pe Marea Mediterana - noiembrie 2014

♦Pregatirile
Al doilea plan de vacanta
Cu ce ma ocup zilele astea?
Noutati
♦ 8 noiembrie
Drumul spre vapor
Opt ore, cinci tari, patru anotimpuri
Îmbarcarea
Cabina
Atriumul vasului
Primele ore la bord
Exercitiul de salvare în caz de avarie
Se ridica ancora
Primul dineu
Sfârsitul primei zile

♦ 9 noiembrie
A doua zi
Cinci ore si jumatate în Marsilia (1)
Cinci ore si jumatate în Marsilia (2)
Cinci ore si jumatate în Marsilia (3)
Pavilionul cu oglinzi - Marsilia
A doua zi la bord
Sfârsitul celei de-a doua zi

♦ 10 noiembrie
A treia zi
Barcelona si capodoperele lui Gaudi (1)
Barcelona si capodoperele lui Gaudi (2)
Barcelona si capodoperele lui Gaudi (3)
Ancorat în portul Barcelona
Complexul SPA
Apus de soare în portul Barcelona
A treia seara

♦ 11 noiembrie
Am ancorat în Palma
Castell de Bellver
Plimbare în Palma de Mallorca
Catedral de Santa María de Palma de Mallorca
Noiembrie cu soare în Palma de Mallorca
A patra seara

♦ 12 noiembrie
A cincea zi la bord
Paradisul SPA
Brilliance and glamour - plimbare pe vas (I)
Velvet, Gilt and Glamour - plimbare pe vas (II)
Clubul rock, pizzeria si beraria "Dresden Green"
Când ploaie, când soare
Ora 5 pm
Seara de gala

♦ 13 noiembrie
Daca e joi, e Napoli
Pompeii (1)
Pompeii (2)
Pompeii (3)
Pompeii (4)
Arrivederci Napoli!
Arrivederci Napoli!(2)
Exercitiul de debarcare
Soarele si marea
A sasea seara

♦ 14 noiembrie
Al saptelea port
Debarcare si îmbarcare, în portul La Spezia
Pisa - Piata Miracolelor (1)
Pisa - Piata Miracolelor (2)
Pisa - Piata Miracolelor (3)
Florenta (1) - Pinocchio
Florenta (2) - Piata San Marco, Piata Domului
Florenta (3) - Catedrala Santa Maria del Fiore
Florenta (4) - Ponte Vecchio
Florenta (5) - Piazza della Signoria
Florenta (6) - Piata Uffizi si Piata Santa Croce
Ultima seara la bord

♦ 15 noiembrie
Debarcarea si drumul spre casa

♦ Generalitati
Senzatia de rau pe timpul calatoriilor

Croaziera - Ancorat în portul Barcelona

Jocuri de lumini si culoare de pe Vasul Costa Diadema, pentru rubrica "Reflexii în oglinda"
(povestea croazierei continua - aici)

Croaziera - A treia zi

Conform "Jurnalului de bord" urma sa ancoram în portul Barcelona în jurul orei 9 si un sfert de ora mai târziu era programata plecarea nostra în excursie. Pentru ca vremea promisa era cu cer senin si temperatura maxima 17°C, am scos umbrela din rucksac ;-)
Pentru micul dejun ne-am prezentat la restaurantul Fiorentino unde am comandat o omleta simpla si de la bufet am "cules" pe o farfurie tot ce mi-a facut cu ochiul: o felie de sunca, una de cascaval, o felie de pepene rosu, una de grapfruit, doua smochine si doua curmale ☺ Exact ca într-un concediu mediteranean! Helmut a fost mai practic, el si-a comandat o omleta cu de toate: oua, ardei, ceapa, masline, rosii, patrunjel, sare si piper!

La a doua cafea, am simtit ca vaporul sta, asa ca ne-am grabit în teatrul Emerald - unde era punctul de întâlnire pentru plecarea în excursie. În Barcelona, oras pe care asa cum am mai scris noi îl cunoastem foarte bine, am ales sa revedem capodoperele lui Gaudi într-o plimbare alaturi de un ghid local, licentiat în istoria artei. Turul cultural urma sa dureze patru ore si jumatate.
Am primit ca si în ziua precedenta un autocolant cu numarul autocarului si am pornit încolonati spre iesire - de data aceasta podetul a fost aplicat chiar la etajul 3. Buchete mari de trandafiri albi marcau în port drumul spre autocar.
Trupa Costa a pornit sa viziteze Barcelona cu sase autocare! Din pacate geamurile autocarului erau acoperite cu un filtru solar care a schimbat tonul culorilor fotografiilor mele!

În fata autoritatii portuare m-am mirat sa vad parcate masini ale politiei spaniole, italiene si franceze. Departându-ne de port, am observat în rada vasul Costa Luminosa - "fratele" mai vârstnic a vasului nostru.

Soseaua a traversat santierul naval spre intersectia Paseo de Colón cu La Rambla - cel mai renumit bulevard al Barcelonei. M-am bucurat sa-l vad pe Columbus aratând spre America si am zarit grifonii de pe acoperisul cladirii vamii - Aduana del Puerto. Un sentiment special crestea în mine... parca ma întorceam acasa, atât ma bucuram sa revad strazile Barcelonei.

Am lasat în spate World Trade Cente. Peste tot pe unde am trecut, la geamurile si balcoanele locuintelor atârnau atât steagul Cataloniei cât si "estelada", cu o stea albă - simboluri ale referendumului pentru autodeterminare. Emotionant!
Am Trecut pe lânga turnurile gemene Mapfre Tower si Hotel Arts, am traversat Plaça de Catalunya, am lasat în dreapta La Monumental si am ajuns în Parcul Güel, primul nostru punct de vizita.
Înca nu stralucea soarele pe cer, însa nu era nici macar zece dimineata...

(va urma)

Croaziera - Sfârsitul celei de-a doua zi

Înainte de a intra la masa de seara, am servit câte un drink la bar. Eu am baut un Campari Orange si Helmut un Cuba Libre. În loc de longdrink-ul cafeniu si clar, Helmut a primit un pahar cu un continut oranj...  Chelnerita i-a citit nedumerirea din priviri si a întrebat rapid daca este vreo problema... pentru ca ea a înteles Colibri (cocktail). Câteva seri mai târziu, un alt chelner a înteles din nou Colibri în loc de Cuba Libre, asa ca a treia oara Helmut a învatat sa comande: I'll have a Cuba Libre, not a Colibri, please! ☺ Tare ne-am amuzat!

Când am intrat în restaurant, am constatat ca vecinele noastre de masa înca nu erau venite. Joriz, chelnerul din raionul nostru, ne-a întâmpinat zâmbind si ne-a adus imediat lista de meniu. Am facut alegerea si ni s-a servit vinul. Apoi au sosit Margot si Laura si ne-am povestit ce a facut fiecare în Marsilia. Între timp, pe masa noastra s-au perindat farfuriile ☺
Meniul celui de al doilea dineu a fost la fel de rafinat ca în ziua precedenta! Si eu si sotul meu, am optat la aperitiv pentru "salata Nizza" (carpaccio de ton afumat, ou fiert, fasole-verde si pesto). La felul urmator, eu am ales "supa-crema de tomate cu crutoane" si Helmut "spagetti cu veneridae si broccoli". Fara sa ne influentam unul pe celalalt, am facut aceeleasi alegeri pentru urmatoarele trei feluri☺ Au urmat deci "filé de pastrav alb si crevetă roiala cu sos de migdale", "mini-platoul cu brânzeturi, mustar, stafide, nuci si alune" si la desert, câte o felie de "tort de ciocolata cu bezea si sos de căpşuni".

Fix la ora 20 - pe când noi ne savuram desertul, am simtit ca vaporul s-a pus în miscare. Aruncând o privire pe geam am observat ca ploua din nou. Paraseam Marsilia luând curs spre Golful Lion în directia Barcelona.
Dupa servirea mesei Helmut a dorit sa bea un Whisky si sa fumeze un trabuc, în Cigar Lounge, unde l-am însotit. Apoi am vazut sfârsitul unui varieté.


Ulterior ne-am dus în RockClub, unde ne-a prins ora 1 noaptea! Conform radarului, eram deja în Spania, navigam în zona Cap de Creus - locul de nastere al lui Salvador Dali. De pe terasa nu am putut zari nimic, în afara de luna înca plina.
În drum spre cabina am trecut pe lânga Casino... era lume ca ziua! Nu am jucat niciodata si de aceea probabil nici nu voi putea întelege vreodata cum pot deveni unii oameni dependenti de jocurile de noroc...

În fata cabinei, în cutia-postala am gasit exemplarul "Jurnalului de zi" pentru portul Barcelona. Eram atât de obosita încât nu m-a interesat decât la ce ora este programat startul în excursia. Întâlnirea era marcata pentru ora 9:15 - ceea ce înseamna ca ne ramân de dormit sapte ore! ☺ (va urma)

Croaziera - Cinci ore si jumatate în Marsilia (3)

Nemuritor și foarte popular "le Panier" este cel mai vechi și mai pitoresc cartier din Marsilia. Este un cartier tipic mediteranean, ridicat pe agora orasului antic grecesc Massilia. Cufundat în istorie, le Panier leagă orașul ancestral și Marsilia de azi printr-un dram de nostalgie.
Atrăgând un constant flux de imigranți, cartierul dovedeste ca rămâne atașat trecutului său, evidentiindu-se ca o insulă de pace și amestec cultural. Mult râvnitul orasel a atras multi napolitani la sfarsitul secolului al 19-lea, dupa primul razboi mondial a fost invadat de corsicani si catalani, iar acum în ultimile decenii, le Panier capata noi pete de culoare, prin imigrantii din nordul Africii, Vietnam si Insulele Comore. Mozaicul cultural al cartierului se extinde permanent, fiecare nou venit ataseaza obiceiuri noi, vechilor traditii marsilieze.

În secolul 17, cartierul a fost frecventat de burgezime si a capatat popularitate. Doua sute de ani mai târziu, în mijlocul revolutiei industriale si comerciale, le Panie a decazut ajungând treptat sa se vorbeasca despre "reputatia proasta"a acestui cartier. Mai marii orasului au stampilat zona ca "deal supraaglomerat si neîngrijit" - un obstacol în calea modernizarii Marsiliei. Cu toate acestea, cartierul si-a dezvoltat mai departe propriul stil, pescarii si micii mestesugari acceptând cu bucurie sa locuiasca aici.
Printre celebritatile contemporane ce pot fi întâlnite pe strazile le Panier se numara Gilles del Pappas (fotograf, pictor, scriitor) si Philippe Carrese (scriitor, scenograf).
Cartierul a fost în parte restaurat si cele mai multe fatade ale cladirilor stralucesc în nuante calde de ocru. Stazile înguste ascund numeroase comori arhitecturale.
Hôtel-Dieu este faimos pentru cele trei galerii arcuite (foto 2, stânga jos). În apropiere se afla Clocher de Accoules, una dintre cele mai vechi biserici din Marsilia. O alta cladire istorica este Hôtel Daviel (foto 2, dreapta jos) - fost Palat de Justitie (1743). Balconul din fier forjat este decorat cu margarete - motivul preferat al mestesugarilor din Marsilia secolului 18.

Însa cea mai frumoasa bijuterie arhitecturala a cartierului le Panier este La Vieille Charité - opera arhitectului  Pierre Puget. Construit în perioada 1671-1749 pentru a servi ca adapost de caritate pentru saracii din oras, grupul de cladiri este înconjurat de o curte superba cu arcade din piatra roz. În spatele cladirii centrale este capela acoperita cu o cupola ovoidala. Ansamblul monumental conceput în stil baroc, functioneaza actualmente ca centru cultural, adapostind numeroase muzee. De-a lungul istoriei sale, complexul a foat atât adapost pentru copii si batrâni, cât si spital pentru ranitii din razboie. Salvat de la demolare, a fost restaurat în anul 1968 si introdus pe lista patrimoniului national.

Urmatoarea surpriza pe care ne-au facut-o organizatorii excursiei a fost ca popasul urmator sa fie la o patiserie traditionala. Cel mai consumat biscuit în Marsilia este asa numitul Navette de Marseille. Pregatit initial pentru sarbatoarea de Întâmpinare a Domnului, acest biscuit în forma unei barcute, este consumat zi-de-zi însotind cafeaua sau ceaiul. În mod tradițional este aromatizat cu flori de portocal, însa navetele (sau navetii?!?) de azi sunt aromate cu fe de fel de condimente.
Ultimul obiectiv turistic pe lista noastra a fost Cathedral la la Major, catedrala catolica, ridicata între anii 1852-1893 în stil neo-bizantin, dupa planurile arhitectilor  Léon Vaudoyer si Henri-Jacques Espérandieu. Am admirat din exterior elementele decorative bogate si ni s-a atras atentia ca modul în care a fost combinata piatra de constructie - alternarea unei placi deschise la culoare cu alta închisa, o face unica în lume, la fel ca si combinația dintre arcadele rotunde cu frontoanele triunghiulare.

Ne aflam din nou în portul vechi, ploua cu galeata asa ca în cele câteva minute libere pâna la sosirea autocarului, am intrat în Galeriile Lafayette, am servit câte un espresso si am scris câteva vederi prietenilor.
În drum spre nava, am mai aruncat din autocar o ultima privire orasului si am cântat la Marseillaise împreuna cu simpatica noastra ghida. Noi nu am stiut decât cuvintele câtorva versuri din prima strofa, însa am acompaniat-o prin murmur, sapte stofe! ;-)
Ghida ne-a povstit si câte ceva despre personalitatile nascute în Marsilia, dintre care cei mai cunoscuti sunt Fernandel - îndragitul actor, fotbalistul Zidane si sculptorul Honoré Daumier.
Ne-am despartit într-o nota vesela, impresionati si multumiti de tot ce ce am vazut si am aflat!

Urcarea la bordul vasului s-a facut oferind cardul pentru verificare si trecând prin filtrul de control. Ajunsi în camera, am dezbracat hainele ude, ne-am îmbracat costumele de baie si halatele, ne-am încaltat slapii si am urcat doua etaje cu liftul, îndreptându-ne spre complexul wellness (va urma).

Croaziera - Cinci ore si jumatate în Marsilia (2)

Pe colina cea mai înalta a Marsiliei - la 160 metri deasupra marii, se înalta biserica neo-romanico-bizantina Notre Dame de la Garde. Silueta bisericii este inseparabilă de imaginea Marsiliei si reprezinta "La Bonne Mère" a orasului. Anual este vizitata de peste 2 milioane de pelerini apartinând tuturor confesiunilor. Turnul clopotnitei este înnobilat de statuia ce reprezinta Fecioara Maria - "buna mama", o sculptura în bronz acoperit cu foita de aur, opera a sculptorului Eugène-Louis Lequesne.
Se spune ca cine ajunge în Marsilia si nu urca la Notre Dame de la Garde, savârseste un "pacat capital" pentru ca de nicaieri nu poti avea o panorama mai frumoasa a orasului (la 360 grade)!
Ca o rasplata suplimentara la efortul de a urca lungul sir de scari, în capat la poarta, cineva interpreta la corn francez, "Ave Maria" lui Franz Schubert. I-am dat cu drag un banut mai mare ;)


Constructia bisericii a început în anul 1241 sub patronajul abatiei Saint Victor dar lacasul nu putea adaposti mai mult de 60 de persoane. A devenit loc de ruga special pentru marinari. În anul 1524 în jurul bisericii se construiesc ziduri de aparare si biserica devine totodata un loc strategic de observare, la ordinul regelui Frantei, François 1er. Împreuna cu Chateau d'If de la intrarea în port, fortareata din vârful dealului si-a luat rolul de control şi apărare maritimă. Secole la rând, biserica si-a îndeplinit acest triplu rol, fiind gardian, punct militar și loc de cult și pelerinaj.
În anul 1807 se ridica turnul clopotnitei si în anul 1845 biserica înalta clopotul Marie-Joséphine, cu greutatea de 8,23 tone. Catedrala a capatat forma pe care o are acum, odata cu începerea lucrarilor dupa proiectul arhitectului Henri-Jacques Espérandieu, începând cu anul 1853. Inaugurarea a avut loc la 5 iunie 1864.

Basilica dobândeste sub Napoleon III grandoarea ornamentelor interioare în stil romano-bizantin - cupole acoperite cu foita de aur, piatra policroma, picturi murale si mozaicuri. Cripta boltita protejează un crucifix policrom și "Mater Dolorosa" este lucrat în marmură de sculptorul Jean-Baptiste Carpeaux. În biserica mare, dedicata Fecioarei Maria, ornamentele abunda în mozaicuri aurii și marmură si creaza aspectul unui relicvariu.

Usile de la intrare sunt lucrate în bronz de sculptorul Henry Révoil. Deasupra usii, un basorelief policrom în ce­ramică smălţuită realizat de artistul florentin Luca della Robbia.

Încântati de toate splendorile vazute, ne-am reîntors la autocar si am pornit sa vizitam cartierul "Panier" (va urma)

Croaziera - Cinci ore si jumatate în Marsilia (1)

[Asa cum ne-a prevenit Diario di Bordo, în Marsilia cerul a fost întunecat. Soarele a luptat cu norii plumburii, dar nu a reusit sa-i strapunga.
La începutul excursiei vremea a fost relativ placuta, dar dupa doua ore a început sa picure. Ploaia s-a întetit treptat si spre sfârsitul plimbarii noastre, în Marsilia a plouat cu galeata! Am avut însa în rucsac geci impermeabile si umbrele.]

Cu toate ca Marsilia este cel mai mare port comercial al Frantei, cel de-al doilea mare oraș al țării si a treia mare aglomeratie urbana franceza, când se pomeneste despre Marsilia, cu siguranta cei mai multi se gândesc la soldații republicani din secolul al 18-lea, la meciurile OM sau la turneele de pétanque ☺
Situat pe coasta Mediteranei în vechea Provența - una din zonele cu cele mai frumoase peisaje din Europa, Marsilia detine un bogat patrimoniu cultural si arhitectural pe care îl conserva cu respect si-l pune în valoare. Fondat de greci cu 2600 de ani în urma, orasul are o istorie zbuciumata si fascinanta în acelasi timp. Este un oraș plin de contraste, ce-si promoveaza cu succes traditiile si obiectivele turistice.

Am iesit din portul nou cu autocarul si am urmat La Corniche du Président John Fitzgerald Kennedy - bulevardul de la marginea plajelor des Catalans si du Prado. Primul punct de oprire a fost în golful Le Vallon des Auffes, cel mai pitoresc cartier pescaresc, botezat dupa numele meseriei "Auffier" - cei care în evul mediu confectionau aici articole de pescuit din auffe (o planta ierboasa folosita pentru frânghii de nave, rogojini și plase de pescuit). Meseria a murit încet- încet peste generatii. Cele aproximativ cincizeci de casute pescaresti gazduiesc astazi restaurante. În golf sunt ancorate bărci de pescuit traditionale, denumite "les pointus" - cu capete ascuțite, oferind locului un caracter incomparabil. Pe Valea Auffes pare ca s-a oprit timpul. Despartita de podul din beton, zona si-a pastrat autenticitatea si farmecul, continuându-si propriul curs în Marsilia moderna.
Peste drum, Monumentul Eroilor Armatei de Est, ridicat în anul 1927 de catre Gaston Castel (arhitect) si Antoine Sartorio (sculptor).
De pe tarm se vede insula Île d’If, pe care este contruita fortareata-închisoare Château d’If, devenita celebra prin romanul "Contele de Monte Cristo", scris de Alexandre Dumas.

Ne-am întors pe acelasi drum cu autocarul, am trecut pe lânga basilica Saint-Victor de Marseille si am urcat pe colina în cel mai înalt punct al orasului, de unde troneaza Notre-Dame de la Garde supranumita si La Bonne Mère.

(va urma)