Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
S/ 9.06 - drum spre Piombino cu pauza în Verona (*cap.1*, *cap.2*, *cap.3*; *cap.4*,*cap.5*; *cap.6*)
D/ 10.06 - Piombino, tur în centrul istoric (*cap.1*; *cap.2*;*cap.3*; *cap.4*)
L/ 11.06 - Excursie pe Insula Elba (*cap.1*; *cap.2*; *cap.3*; *cap.4*)
M/ 12.06 - Zi de plaja, in golful cu roci
M/ 13.06 - Pe urmele Etruscilor - Populonia si Baratti (cap.1*, cap.2*, cap.3*, cap.4*)
J/ 14.06 - Plimbare în Massa Marittima si San Galgano
V/ 15.06 - Zi de plaja, în golful cu roci
S/ 16.06 - Plimbare în Suvereto, Motesudaio Marittima si Pisa
D/ 17.06 - Plimbare în Campiglia Marittima
L/ 18.06 - cu Leo la doctor; plaja la Dogs beach
M/ 19.06 - zi de plaja, în golful cu roci
M/ 20.06 - Plimbare în Siena si Arezzo
J/ 21.06 - zi de plaja Dogs beach, plimbare de ramas-bun în Piombino
V/ 22.06 - drum spre casa cu pauza la Laggo di Garda
Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"
(continuare la "Prima zi în Poimbino")
Piombino este un oraș din regiunea italiană Toscana, provincia Livorno.
Portul Porto Felesia datează din epoca romană. Pâna în secolele 12/13 a fost cel mai important port din regiune, apoi a fost întrecut de Pisa.
Piombino a fost capitala Principatului Piombino, care avea inclusa si o mare parte din insula Elba. A fost oraș-stat independent si pâna în anul 1634 a fost condus de prinți din dinastia Appiano. Apoi principatul a fost cumparat e lorzii Boncompagni, apartinând familiei nobiliare Assisi.
În anul 1805, principatul apartinea imperiului francez si Napoleon I l-a daruit surorii sale, Elise Bacciocchi. Congresul de la Viena a returnat principatul familiei Boncompagni în anul 1815.
Până în anul 1860 Piombino s-a afla sub suveranitatea Toscanei, din 1860 a aparținut Regatului Italiei.
Centrul orașului este aproape complet conservat si contine multe elemente istorice din evul mediu. Iubesc atmosfera oraselor toscane, cu stradute înguste, cu case înalte si geamuri acoperite aproape permanent de obloane, cu flori la pervaz, cu curti pavate si împrejmuite de ziduri - nu pentru a feri casa de ochii trecatorilor ci pentru a feri locuitorii casei de puterea soarelui. Florile sunt în majoritate plantate în ghivece, însa cele mai multe garduri ale curtilor din fata caselor constau din oleandrii, bougainvillea în toate culorile sau Gelsomino bianco (de unde stiu exact acest nume?!☺ Treceam într-o zi pe o straduta învaluita în parfum fin, ceva între tei-salcâm-iasmin... un parfum fantastic! Am cautat si descoperit sursa - un arbust tuns pe post de gard viu, o planta cu floricele mici albe. Pe când ne minunam noi cât de bine miros acele floricele, a aparut la poarta proprietarul si ne-a zis mândru cum se numeste planta. Ne-a mai povestit ca el a locuit cu multi ani în urma în Mannheim. La despartire ne-am salutat, el cu Auf Wiedersehen, noi cu arrivederci ☺)
Între orele 11:30 si 17 doar turistii se încumeta sa se plimbe prin oras, localnicii se retrag si îsi fac siesta.
Bisericile - în majoritate catolice, sunt deschise permanent si ofera oricui loc de reculegere. Este atâta liniste si pace! Aprindem în fiecare biserica vizitata câte o lumânare si multumim pentru fiecare zi minunata de vacanta!
În jurul portului vechi, devenit loc de promenada, sunt deschise magazine de suveniruri, gelaterii, pizzerii, baruri si restaurante. În plimbarile noastre prin oras am descoperit o pizzeria "Lo Scalino" care face cele mai bune pizzas! Despre înghetata sau espresso, nu putem sa declaram un câstigator - peste tot unde am servit, produsele au fost delicioase! Tipic italieesc ;-)
Ceea ce m-a impresionat este ca Piombino s-a autodeclarat oras-protector al animalelor de companie. Motiv pentru care, chiar si la cumparaturi în magazinele cu alimente, ai voie sa intri cu catelul! Exista cosuri speciale în care poti sa transporti catelul printre rafturi ☺ În prima zi am intrat doar eu la cumparaturi, Helmut a ramas la intrare cu Leo. Când m-am întors, doua doamne îl mângâiau pe Leo si pentru ca nu s-au putut întelege cu sotul meu, m-au asteptat si mi-au spus despre aceste cosuri speciale. De atunci, Leo ne însoteste mereu la cumparat: Grissini, Pecorino, Gorgonzola, Prosciutto, Ciabatta sau pomodori ☺
(va urma)
Cunoasteti scenele din filmele italiene, în care duminica seniorii localitatii se aduna pe o banca si discuta câte-n lume si în stele?! Ei... scenele sunt veritabile! ☺
Duminica la amiaza, când ai impresia ca localnicii s-au evaporat si pe stazi nu se plimba decât turistii, în cel mai bun loc de observare, undeva la umbra, se aduna pensionarii localitatii în grupuri, povestesc si râd cu gurile pâna la urechi, nesfiindu-se sa-si arate dintii lipsa ☺☺☺ Ca fac glume pe seama trecatorilor sau ca deapana doar amintiri... hm, ce conteaza?! Important este ca buna lor dispozitie este molipsitoare!
Am cerut voie sa-i fotografiez si nu doar ca au fost imediat de acord, ba chiar s-au bucurat. Cel cu camasa bleu si pantalon scurt - sefu' (☺), m-a invitat sa stau cu ei pe banca, sa am o fotografie si cu mine si ei. Cel cu camasa albastra a sarit sa faca fotografia, însa când s-a vazut cu telefonul meu in mâna... nu a stiut ce sa faca cu el! Si-a apropiat displayul de ochelari si nu a stiut ce buton sa apese (☺☺☺)... I-am spus sa atinga indiferent ce loc pe disply, a zâmbit stingherit si s-a straduit... dar nu a reusit sa faca nicio fotografie. Ei asta e, nu face nimic! De amuzat ne-am amuzat toti! ☺
(continuare la "Casa de vacanta")
Dupa ce am despachetat bagajele si am aranjat hainele în dulap, am facut dus si oboseala celor 12 ore de drum parca s-a diluat ☺ Apoi, gândul ca la doar 10 minute de casa este marea, ne-a împrospatat puterile si am pornit pe stradutele indicate de Federica - gazda noastra de vacanta, sa vedem plaja. Paranteza:
{Înca pe strada noastra am observat la anumite porti, sticle de plastic semanand a apa minerala si ne-am întrebat, oare ce moda o mai fi si asta?! Daca ar fi fost ca cineva sa comande apa minerala cu livrare la domiciliu, nu puteau sa fie doar 2 sticle! Si nici în bataia soarelui nu putea fi depozitata! Oricât am încercat sa ghicim, nu am gasit nicio explicatie plauzibila. S-a întâmplat că Gelateria care ne-a iesit prima în cale, a avut deasemenea o sticla de 2 litri în fata intrarii. Asa ca, dupa ce am luat câte o porte de înghetata, am întrebat ce este cu sticlele de plastic?! M-a privit ca si când nu îi venea sa creada ca mai exista persoane care nu stiu!☺☺☺ Apoi a zis zâmbind si privindu-l pe Leo ne-a spus: "noi, proprietarii caselor, punem câte o sticla cu apa la dispozitia proprietarilor de câini, pentru ca acestia sa poata clati locul în care patrupedul a facut pipi" Am ramas cu gura cascata! Asta da ordine si disciplina! Uite ca nemtilor nu le-a dat prin cap! Nu m-am gândit niciodata sa spal pe strada, locul în care face Leo pipi. Însa atunci cand face A-a, avem punguta de plastic si luam ca si cu manusa, întoarcem punguta pe dos, o legam strâns si o aruncam la gunoi - de obicei, la cosuri speciale "WC-catel". Pe drum, am fost atenta unde "marcheaza" Leo... pentru ca se stie, cateii nu simt neaparat nevoia sa faca pipi, ei lasa instinctiv cateva picaturi peste locul unde simt ca un alt catel a facut pipi - e un fel de a zice "eu sunt mai sef, eu am râs la urma!" ☺☺☺ Ceea ce a fost evident, anumite locuri sunt atât de pipilite, ca parca sunt picurate cu motorina - asa de des si concentrat! Asa ceva nu am vazut în Germania si ne-am gândit ca poate pentru ca pe aici ploua foarte rar... În orice caz, arata jalnic aceste locuri, deci dau perfecta dreptate proprietarilor caselor si le sunt deplin recunscatoare ca pun la dispozitie apa pentru clatit!
Ceea ce am constatat însa este ca, desi regula este buna, majoritatea nu o respecta! Toate strazile sunt pline cu "cârnaciori" si daca nu esti atent ca pieton, ai toate sansele sa faci unul plat! Si nici cutii-dispensatoare de pungi sau cosuri WC-catei nu am întâlnit înca pe nicaieri, aici în Toscana!}
În mai putin de zece minute am ajuns la tarmul marii. Tarmul este aici înalt, a trebui sa coborâm o scara lunga, serpuind printre tufisuri de oleandrii si agave uriase. Plaja este îngusta si are portiuni mici cu nisip fin, în cea mai mare parte are nisip grunjos. Motiv pentru care, apa este curata ca cristalul si are reflexii azurii. Sunt multe pietre- stânci în apa si fenomenul mareelor este foarte vizibil (la data la care tocmai scriu - 12.06.2018- este mareea înaltă lunisolară pentru ca avem Lună nouă). Dupa retragerea marii, pe pietre apa se evapora vazând cu ochii si raman cristale de sare... Parca niciodata nu mi s-a parut Marea Mediterana atât de sarata!
Leo nu este fricos, îi place mult apa însa nu înoata cu placere. Înoata doar daca este nevoit. Îi place însa sa se joace în apa, sare sa muste valurile si nu se aventureaza în apa mai adânca decât pâna când în ajunge la gât.
Federica ne-a spus ca pe plaja aceasta de lânga casa nu sunt admisi cateii. În plimbarea nostra de recunoastere însa, nu am vazut niciun panou care sa interzica accesul cateilor. Presupunem ca aceasta se datoreaza faptului ca hotelul ce se înalta la capatul plajei este în renovare totala. Nu are turisti si nu este în functiune decât barul de la parter.
La ora la care ne-am plimbat noi în prima zi pe aici, nu erau pe plaja decât doua persoane - italieni, presupun ca din localitate.
Am intrat toti 3 cu picioarele în apa, am constatat ca apa are temperatura deosebit de placuta si ne-am propus sa petrecem întreaga zi de luni pe aceasta plaja. (voi continua povestea ☺)
PS: Salutari de pe însoritul tarm al Marii Tireniene tuturor celor ce citesc aceste rânduri, dar mai ales paticipantilor la MfC (sapt.24): Rux, Zina, Diana, Călin, AlexAlex, Nima, Potecuta, Cristi, AlexB, GhitaB, PrietenaJaponeza, Iulisa, Alexandru.
O saptamâna minunata tuturor! ☺
(completare la "Casa de vacanta)
Promit ca pâna când vom pleca acasa sa stiu cum le cheama pe cele doua "vecine".
Federica, gazda noastra, le deosebeste. Stie exact care e una si care e cealalta, mie mi se par identice ☺
