Prima bruma, prima ceata

Vineri au fost 28°C, de fapt ultimele patru saptamâni a fost cald ca vara... Sâmbata dupa-amiaza a plouat puternic, duminica a picurat, apoi iesit soarele dar... un soare "cu dinti". 

Noaptea ce a trecut, temperaturile au coborât în zona cu minus! Meteorologii au spus azi-dimineata la stiri ca in Bayern s-a înregistrat -2°C! 

In curte la mine, gazonul a fost alb când m-am trezit! Prima bruma, cri-cri-cri...

In drum spre serviciu, soseaua a fost învaluita în ceata. Soarele nu s-a vazut, dar razele lui au reusit sa strapunga patura groasa de ceata si mi-au fost oferite peisaje de poveste! 

Colegii la birou au povestit ca cei care au parcat în aer-liber, au avut neplacuta surpriza de a trebui sa razuiasca gheata de pe parprize! 

Incet-încet se asterne toamna si aici pe la noi ♥

Prima zapada 2018

Ieri era înca toamna-vara... astazi de dimineata, când am deschis rulourile nu mi-a venit sa cred! Tja, la noi a nins! În loc sa cioplim bostani pentru Halloween, pregatim saniuta pentru o tura pe deal ☺
Anul asta nimic nu mai e "normal"! Vara a început în luna martie si a durat pâna la mijlocul lui octombrie. A urmat o saptamâna minunata de toamna si acum... nici n-am pasit înca în noiembrie si a venit iarna!
Lui Leo însa, nici ca-i pasa! ☺

Drumul spre Italia

Asa cum ne-am propus, ne-am trezit sâmbata la ora 3 noaptea pentru a porni la drum la ora 4. Leo a fost total derutat... nici nu a vrut sa se dea jos din pat. Abia când a vazut ca ne încaltam, a realizat ca e serios, vom pleca cu adevarat in toiul noptii.
Bagajele au fost încarcate în porbagaj înca de cu seara. Am organizat totul în asa fel incât in interiorul masinii sa nu avem decât posetele, sa avem spatiu confortabil pentru lunga calatorie care ne astepta.
Dupa cum am povestit in articolul anterior, pentru Leo a fost pregatita o cutie de transport care ocupa doua din cele trei locuri pe bancheta din spate. Afara era înca întuneric si în masina bineînteles, s-a stins lumina când am pornit si cu toate ca Leo si-a acceptat locul în cutie fara sa protesteze, dupa cateva minute a început sa se smiorcaie. Mi-am închipuit ca îi este ciudat singur, în întuneric, asa ca la primul semafor mi-am schimbat locul si am venit din fata, sa calatoresc lânga cutia lui, pe bancheta din spate. Initial m-am gândit ca va fi doar pâna când va rasari soarele, însa pâna la urma, am ajuns la destinatie în aceasta formatiune ☺ Cum m-a vazut lânga el, cum s-a linistit, s-a facul colacel si a adormit. Din cand în când s-a trezit, si-a scos boticul pe usa, s-a facut din nou melc si iar a adormit. Prima pauza am facut-o pe la ora 6 si jumatate, dupa ce am trecut granita în Austria.
La noi în Augsburg e vara de mai bine de o luna, de aceea ne-am îmbracat lejer, mai ales ca destinatia de vacanta este Bella Italia, tara în care soarele râde mereu. În Austria însa, la Pasul Brenner termometrul a aratat 8°C! Între vârfurile Alpilor, soarele înca nu era vizibil, tocmai se ridica ceata din vai... Superb peisaj! Am iesit sa fac o tura mica cu Leo si... am înghetat! Într-o parcare de benzinarie, unde am alimentat (în Austria benzina e cea mai ieftina 1,45€/l, în Germania este 1,55 si în Italia 1,75€/l), am tras din geamantan un pantalon si o jacheta si m-am îmbracat ca altfel, simteam ca ma prinde raceala! Ar fi fost un cosmar în concediu! Cum am intrat în Italia, vremea s-a încalzit din nou.
Pe parcursul drumului am facut cam la fiecare 3 ore câte oo mica pauza si o singura data am facut o pauza lunga de o ora, la Verona.


Dupa 500 de kilometri, adica pe la ora 10 - am ajuns la Verona. Am parcat în centru si ne-am plimbat timp de o ora, sa ne dezamortim picioarele.
Cu ani în urma, am fost de cel putin 5 ori în Verona, cunoastem centrul istoric si am vizitat cam toate punctele de atractie turistica. Asa ca de data aceasta ne-am plimbat doar în Piata Bra, am savurat un espresso veritabil, am dat ocol amfiteatrului si am citit planul de concerte din Arena di Verona.




La ora 11 ne-am urcat în masina si am pornit din nou la drum. Leo a intrat în cutia lui si a dormit sau s-a prefacut ca doarme ☺☺☺ Acasa nu doarme niciodata mai mult de cate o ora, în cursul zilei. Exact cum fac tinerele mame cu bebelusii lor - când bebe pânge, intra în panica, nu stiu ce sa îi mai faca celui mic, sa îl împace si sa fie bine; când bebe doarme adânc vin sa verifice de ce nu plânge?! ☺☺☺ Asa si noi, oare ce are Baiatu' de este asa de cuminte, nu care cumva sa fie bolnav! ☺☺☺ Leo a fost ca o jucarie de pluș - exact la fel de cuminte ca ursuletul - jucaria lui preferata! ☺☺☺
Am ajuns în Piombino conform planului nostru, pe la ora 16:30. De fapt, exceptând patania de la ultima statia de pedaggio, aproape totul a decurs conform planului...
Ruta din Germania în Italia trece prin Austria si pentru autostrada austriaca, am cumparat înca de acasa Vignette dus-întors. Italia finanteaza întretinerea autostrazilor prin sistem pedaggio (pe germana Maut). Pentru cine nu stie ce înseamna: pentru o anumita distanta pe autostrada, trebuie achitata o anumita suma - la intrarea în zona de plata, se deschide bariera doar daca ai extras un tichet. La iesirea din zona, predai tichetul si achiti pentru kilometrii parcursi. Pâna în Poimbino au fost trei statii de plata. Prima a fost în apropiere de Verona, a doua în apropiere de Modena si a treia în apropiere de Pisa. La primele doua statii am platit câte 17-18 euro. La ultima bariera, Helmut nu a fost atent si a intrat pe poarta "telepass" unde... nu am primit niciun tichet. Încapatânat, nu a vrut sa ne întoarcem asa cum am propus eu, sa mai intram o data pe poarta pentru cei fara "telepass". Ehei, când am ajuns la iesirea din zona, individul de la ghiseu a vrut sa ne întocmeasca un proces verbal si ne-a spus ca trebuie sa lamurim situatia pe la ce stiu ce administratie, bla-bla, si asta în urmatoarele cinci zile. Cum nu stim sa vorbim italiana nici eu si nici Helmut, am rugat (pe engleza) sa ne lase în amarul nostru, sa ne petrecem concediul linistiti, sa gaseasca o modalitate sa platim acum... Singura varianta a fost sa platim paușal suma de 70 de euro! Am zis "Gratie", am platit si ne-am vazut de drum! ☺

(va urma)

Miercurea fara cuvinte (s.18) - Vremea în aprilie

Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺

Capricii sau schimbari?

Atunci când spunem ca în ultima luna a nins mult prea putin sau chiar deloc, sau ca a fost foarte cald fata de ceea ce era de asteptat pentru acea perioada, atunci vorbim despre un capriciu al vremii. Însa atunci când în ultimii ani tendinta de a fi a vremii este altfel decât suntem obisnuiti, atunci vorbim despre un efect al schimbarii climatice. Si cazul iernii 2017/2018 este din pacate unul al încalzirii globale.
Ieri seara la buletinul de stiri, un expert în meteorologie a prezentat scurt o comparatie a vremii în Europa centrala, începând cu timpurile când se faceau primele evaluari meteorologice scrise. În meteorologie, perioadele de referinta sunt din 20 în 20 de ani si a dat ca exemplu perioada 1881 – 1901, când s-au înregistrat 17 ierni grele. Între 1962 si 1982 au fost doar 8 ierni grele si între 1982 -2002 au fost 5 ierni grele. În ultimii 17 ani am trait doar 3 ierni grele.

Iarna aceasta a demarat deosebit de haotic! În SUA - zapada înalta (în Minnesota, peste 2,5 metri) si temperaturi foarte scazute (în Watertown la nord de New York pâna la minus 40°C, Ohio minus 42,8°C), în Australia calduri de pâna la plus 50°C, în Europa - aer cald, vreme de primavara!
A nins pe unde nu a nins niciodata în ultimii 40 de ani (Ain Sefra in Algerien) si acolo pe unde oamenii sunt obisnuiti cu iarna asa cum e descrisa în manuale, au rasarit ghioceii imediat dupa Anul Nou!
Momentan, zona Alpilor este în alerta. Caderea masiva de zapada a blocat 13 mii de turisti aflati la schi în Alpii elvetieni (Zermatt, Matterhorn). Orice încercare de a patrunde - pe cale terestra, în zona izolata, a esuat. Echipele de interventie nu au reusit nici cu trenul cu freza (spargator de gheata) si nici cu plugurile pe sosele. In numar mic si în ordinea prioritatilor, oamenii sunt transportati cu elicoptere.
Pe întreaga zona a Alpilor (francezi, elvetieini, germani, italieni si austrieci) a fost anuntat pericol foarte mare de avalanse.
Tocmai am planuit o iesire în Alpi, pentru urmatorul sfârsit de saptamana însa… mai mult ca probabil ca ne vom opri undeva la altitudini sub 1000 de metri. Oare mai putem visa iarna aceasta la o tura de schi sau una de sanius?!  Teoretic... pâna la 1 martie este înca iarna.
​

Fotografiile sunt de la mine din gradina, facute cu blitul... A trecut concediul, am reînceput sa plec de acasa în zori de zi si ma întorc pe-nsearate 😕

Solstițiul de iarnă

E rece si vântul este prezent la aproape fiecare plimbare de seara. Ninge foarte rar si scurt, de aceea aleile sunt mereu curatate si gramezile de zapada de pe marginea drumurilor sunt tot mai pitice.
În ultima saptamâna, soarele nu s-a mai aratat decât scurt, diminetile, când a colorat cerul în nunate de foc. Apoi a disparut brusc în spatele unei paturi gri-laptoase, patura care s-a latit si s-a lungit în timpul zilei, acoperind întregul cer. Luna a disparut si ea... Dealtfel marti a fost Luna Noua sau luna-neagra (dark moon). Însa începând de astazi, zilele vor fi tot mai lungi. La sfârsitul anului, ziua va fi cu opt minute mai lunga decât este astazi ☺
La Polul nord azi este "ziua polara". Soarele se află la unghiul maxim sub orizont si jumatatea de nord a planetei este cuprinsa de frig.
Pamântul se raceste rapid, oceanul treptat - motiv pentru care în acest sezon, Europa devine zona de joasa presiune, aerul se ridica, cerul este tulbure si de obicei ninge daca nu ploua ☺☺☺
În emisfera nordică, curentii de presiune joasa se rotesc în sens contrar acelor de ceasornic, iar curentii de presiune ridicata se rotesc în sensul orar. În emisfera sudică este invers.
Soarele declanșează toate procesele climatice si este singurul vinovat ca anul acesta nu vom avea Craciun alb! :-( Meteorologii sunt ferm convinsi ca de Craciun va ninge doar în Anglia. Peste Europa vine un curent cald dinspre Atlantic si va întâlni aerul rece abia peste Siberia... But I'm still dreaming of a white Christmas 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅


PS: fotografiile sunt facute zilele trecute... astazi a plouat si zapada a disparut :-(

Uraganul "Herwart"

Sâmbata spre duminica noaptea, am crezut ca vom zbura cu casa, precum Dorothy, din „Vrajitorul din Oz“. „Toto“ al nostru, adica Leo, a fost mai toata noaptea în alerta, mârâind la fiecare vuiet de vânt, ca în preajma unui raufacator. Dusmanul nevazut – uraganul „Herwart“ a încercat sa rupa rulourile de la ferestre – din fericire, fara succes.
De dimineata am constatat ca gospodaria noastra nu a suferit pagube – doar câteva ghivece grele cu plante au fost rasturnate si stropitorile din plastic, au zburat de la locul lor.
A plouat, dar in cantitati neînsemnate si pe parcursul zilei, vântul a pierdut încet-încet din intensitate. Duminica seara, vremea s-a linistit.
Viata în Bavaria nu a avut de suferit, nordul Germaniei însa a fost puternic afectat. Trenuri au fost anulate, aeroporturile au reprobate zboruri, portiuni de autostrazi au fost închise… Cumnatul meu ne-a trimis aceste fotografii, facute de la fereastra apartamentului de la etajul 3.

Croaziera - Cinci ore si jumatate în Marsilia (3)

Nemuritor și foarte popular "le Panier" este cel mai vechi și mai pitoresc cartier din Marsilia. Este un cartier tipic mediteranean, ridicat pe agora orasului antic grecesc Massilia. Cufundat în istorie, le Panier leagă orașul ancestral și Marsilia de azi printr-un dram de nostalgie.
Atrăgând un constant flux de imigranți, cartierul dovedeste ca rămâne atașat trecutului său, evidentiindu-se ca o insulă de pace și amestec cultural. Mult râvnitul orasel a atras multi napolitani la sfarsitul secolului al 19-lea, dupa primul razboi mondial a fost invadat de corsicani si catalani, iar acum în ultimile decenii, le Panier capata noi pete de culoare, prin imigrantii din nordul Africii, Vietnam si Insulele Comore. Mozaicul cultural al cartierului se extinde permanent, fiecare nou venit ataseaza obiceiuri noi, vechilor traditii marsilieze.

În secolul 17, cartierul a fost frecventat de burgezime si a capatat popularitate. Doua sute de ani mai târziu, în mijlocul revolutiei industriale si comerciale, le Panie a decazut ajungând treptat sa se vorbeasca despre "reputatia proasta"a acestui cartier. Mai marii orasului au stampilat zona ca "deal supraaglomerat si neîngrijit" - un obstacol în calea modernizarii Marsiliei. Cu toate acestea, cartierul si-a dezvoltat mai departe propriul stil, pescarii si micii mestesugari acceptând cu bucurie sa locuiasca aici.
Printre celebritatile contemporane ce pot fi întâlnite pe strazile le Panier se numara Gilles del Pappas (fotograf, pictor, scriitor) si Philippe Carrese (scriitor, scenograf).
Cartierul a fost în parte restaurat si cele mai multe fatade ale cladirilor stralucesc în nuante calde de ocru. Stazile înguste ascund numeroase comori arhitecturale.
Hôtel-Dieu este faimos pentru cele trei galerii arcuite (foto 2, stânga jos). În apropiere se afla Clocher de Accoules, una dintre cele mai vechi biserici din Marsilia. O alta cladire istorica este Hôtel Daviel (foto 2, dreapta jos) - fost Palat de Justitie (1743). Balconul din fier forjat este decorat cu margarete - motivul preferat al mestesugarilor din Marsilia secolului 18.

Însa cea mai frumoasa bijuterie arhitecturala a cartierului le Panier este La Vieille Charité - opera arhitectului  Pierre Puget. Construit în perioada 1671-1749 pentru a servi ca adapost de caritate pentru saracii din oras, grupul de cladiri este înconjurat de o curte superba cu arcade din piatra roz. În spatele cladirii centrale este capela acoperita cu o cupola ovoidala. Ansamblul monumental conceput în stil baroc, functioneaza actualmente ca centru cultural, adapostind numeroase muzee. De-a lungul istoriei sale, complexul a foat atât adapost pentru copii si batrâni, cât si spital pentru ranitii din razboie. Salvat de la demolare, a fost restaurat în anul 1968 si introdus pe lista patrimoniului national.

Urmatoarea surpriza pe care ne-au facut-o organizatorii excursiei a fost ca popasul urmator sa fie la o patiserie traditionala. Cel mai consumat biscuit în Marsilia este asa numitul Navette de Marseille. Pregatit initial pentru sarbatoarea de Întâmpinare a Domnului, acest biscuit în forma unei barcute, este consumat zi-de-zi însotind cafeaua sau ceaiul. În mod tradițional este aromatizat cu flori de portocal, însa navetele (sau navetii?!?) de azi sunt aromate cu fe de fel de condimente.
Ultimul obiectiv turistic pe lista noastra a fost Cathedral la la Major, catedrala catolica, ridicata între anii 1852-1893 în stil neo-bizantin, dupa planurile arhitectilor  Léon Vaudoyer si Henri-Jacques Espérandieu. Am admirat din exterior elementele decorative bogate si ni s-a atras atentia ca modul în care a fost combinata piatra de constructie - alternarea unei placi deschise la culoare cu alta închisa, o face unica în lume, la fel ca si combinația dintre arcadele rotunde cu frontoanele triunghiulare.

Ne aflam din nou în portul vechi, ploua cu galeata asa ca în cele câteva minute libere pâna la sosirea autocarului, am intrat în Galeriile Lafayette, am servit câte un espresso si am scris câteva vederi prietenilor.
În drum spre nava, am mai aruncat din autocar o ultima privire orasului si am cântat la Marseillaise împreuna cu simpatica noastra ghida. Noi nu am stiut decât cuvintele câtorva versuri din prima strofa, însa am acompaniat-o prin murmur, sapte stofe! ;-)
Ghida ne-a povstit si câte ceva despre personalitatile nascute în Marsilia, dintre care cei mai cunoscuti sunt Fernandel - îndragitul actor, fotbalistul Zidane si sculptorul Honoré Daumier.
Ne-am despartit într-o nota vesela, impresionati si multumiti de tot ce ce am vazut si am aflat!

Urcarea la bordul vasului s-a facut oferind cardul pentru verificare si trecând prin filtrul de control. Ajunsi în camera, am dezbracat hainele ude, ne-am îmbracat costumele de baie si halatele, ne-am încaltat slapii si am urcat doua etaje cu liftul, îndreptându-ne spre complexul wellness (va urma).

Croaziera - Cinci ore si jumatate în Marsilia (2)

Pe colina cea mai înalta a Marsiliei - la 160 metri deasupra marii, se înalta biserica neo-romanico-bizantina Notre Dame de la Garde. Silueta bisericii este inseparabilă de imaginea Marsiliei si reprezinta "La Bonne Mère" a orasului. Anual este vizitata de peste 2 milioane de pelerini apartinând tuturor confesiunilor. Turnul clopotnitei este înnobilat de statuia ce reprezinta Fecioara Maria - "buna mama", o sculptura în bronz acoperit cu foita de aur, opera a sculptorului Eugène-Louis Lequesne.
Se spune ca cine ajunge în Marsilia si nu urca la Notre Dame de la Garde, savârseste un "pacat capital" pentru ca de nicaieri nu poti avea o panorama mai frumoasa a orasului (la 360 grade)!
Ca o rasplata suplimentara la efortul de a urca lungul sir de scari, în capat la poarta, cineva interpreta la corn francez, "Ave Maria" lui Franz Schubert. I-am dat cu drag un banut mai mare ;)


Constructia bisericii a început în anul 1241 sub patronajul abatiei Saint Victor dar lacasul nu putea adaposti mai mult de 60 de persoane. A devenit loc de ruga special pentru marinari. În anul 1524 în jurul bisericii se construiesc ziduri de aparare si biserica devine totodata un loc strategic de observare, la ordinul regelui Frantei, François 1er. Împreuna cu Chateau d'If de la intrarea în port, fortareata din vârful dealului si-a luat rolul de control şi apărare maritimă. Secole la rând, biserica si-a îndeplinit acest triplu rol, fiind gardian, punct militar și loc de cult și pelerinaj.
În anul 1807 se ridica turnul clopotnitei si în anul 1845 biserica înalta clopotul Marie-Joséphine, cu greutatea de 8,23 tone. Catedrala a capatat forma pe care o are acum, odata cu începerea lucrarilor dupa proiectul arhitectului Henri-Jacques Espérandieu, începând cu anul 1853. Inaugurarea a avut loc la 5 iunie 1864.

Basilica dobândeste sub Napoleon III grandoarea ornamentelor interioare în stil romano-bizantin - cupole acoperite cu foita de aur, piatra policroma, picturi murale si mozaicuri. Cripta boltita protejează un crucifix policrom și "Mater Dolorosa" este lucrat în marmură de sculptorul Jean-Baptiste Carpeaux. În biserica mare, dedicata Fecioarei Maria, ornamentele abunda în mozaicuri aurii și marmură si creaza aspectul unui relicvariu.

Usile de la intrare sunt lucrate în bronz de sculptorul Henry Révoil. Deasupra usii, un basorelief policrom în ce­ramică smălţuită realizat de artistul florentin Luca della Robbia.

Încântati de toate splendorile vazute, ne-am reîntors la autocar si am pornit sa vizitam cartierul "Panier" (va urma)

Croaziera - Cinci ore si jumatate în Marsilia (1)

[Asa cum ne-a prevenit Diario di Bordo, în Marsilia cerul a fost întunecat. Soarele a luptat cu norii plumburii, dar nu a reusit sa-i strapunga.
La începutul excursiei vremea a fost relativ placuta, dar dupa doua ore a început sa picure. Ploaia s-a întetit treptat si spre sfârsitul plimbarii noastre, în Marsilia a plouat cu galeata! Am avut însa în rucsac geci impermeabile si umbrele.]

Cu toate ca Marsilia este cel mai mare port comercial al Frantei, cel de-al doilea mare oraș al țării si a treia mare aglomeratie urbana franceza, când se pomeneste despre Marsilia, cu siguranta cei mai multi se gândesc la soldații republicani din secolul al 18-lea, la meciurile OM sau la turneele de pétanque ☺
Situat pe coasta Mediteranei în vechea Provența - una din zonele cu cele mai frumoase peisaje din Europa, Marsilia detine un bogat patrimoniu cultural si arhitectural pe care îl conserva cu respect si-l pune în valoare. Fondat de greci cu 2600 de ani în urma, orasul are o istorie zbuciumata si fascinanta în acelasi timp. Este un oraș plin de contraste, ce-si promoveaza cu succes traditiile si obiectivele turistice.

Am iesit din portul nou cu autocarul si am urmat La Corniche du Président John Fitzgerald Kennedy - bulevardul de la marginea plajelor des Catalans si du Prado. Primul punct de oprire a fost în golful Le Vallon des Auffes, cel mai pitoresc cartier pescaresc, botezat dupa numele meseriei "Auffier" - cei care în evul mediu confectionau aici articole de pescuit din auffe (o planta ierboasa folosita pentru frânghii de nave, rogojini și plase de pescuit). Meseria a murit încet- încet peste generatii. Cele aproximativ cincizeci de casute pescaresti gazduiesc astazi restaurante. În golf sunt ancorate bărci de pescuit traditionale, denumite "les pointus" - cu capete ascuțite, oferind locului un caracter incomparabil. Pe Valea Auffes pare ca s-a oprit timpul. Despartita de podul din beton, zona si-a pastrat autenticitatea si farmecul, continuându-si propriul curs în Marsilia moderna.
Peste drum, Monumentul Eroilor Armatei de Est, ridicat în anul 1927 de catre Gaston Castel (arhitect) si Antoine Sartorio (sculptor).
De pe tarm se vede insula Île d’If, pe care este contruita fortareata-închisoare Château d’If, devenita celebra prin romanul "Contele de Monte Cristo", scris de Alexandre Dumas.

Ne-am întors pe acelasi drum cu autocarul, am trecut pe lânga basilica Saint-Victor de Marseille si am urcat pe colina în cel mai înalt punct al orasului, de unde troneaza Notre-Dame de la Garde supranumita si La Bonne Mère.

(va urma)

Capsuni de noiembrie

Anul trecut am avut în gradina un strat cu capsuni, din care însa putini am ajuns sa culegem, pentru ca pe masura ce se coceau, erau ciuguliti de melci. Anul acesta am renuntat la strat si am avut doar o planta, în ghiveci. Atârnat lânga casa, deci protejat de vânt, ghiveciul beneficiaza de soare ziua întreaga, pozitia curtii fiind spre sud. Tot ce este lânga casa, este înca verde.
Toata vara am avut câteva fructe, pentru pofta. Minunea este ca iata, chiar si la mijloc de noiembrie avem capsuni! Si sunt atât de aromati!



Se spune ca anul acesta în Germania, temperaturile ridicate au batut recordul tuturor timpurilor. Doar luna decembrie ar putea sa mai schimbe ceva din acest calcul.

Experiment

pentru rubrica "Buna dimineata Soare!"

Cândva în luna iunie am pus în apa un sâmbure de avocado. Pe data de 25 iulie am descoperit ca are radacina, deci doua zile mai târziu l-am plantat într-un ghiveci cu pamânt negru combinat cu nisip.
O luna mai târziu sâmburele a pleznit si a rasarit un lujer. Ultima fotografie arata evolutia lujerului în ultimele trei zile. Ptiu sa nu-l deochi! Sper sa-i mearga bine în continuare ☺
Mihaela, stiu ca si voi ati facut un experiment asemanator... Care este rezultatul la voi?

Floarea-Bunica anunta saptamâna trecuta ca magnolia din curtea ei a înflorit pentru a doua sau a treia oara anul acesta. Mi-am cercetat magniloa si am descoperit si eu doi boboci! Am citit pe internet cum interpretau batrânii asemenea semne ale naturii si cica va ninge si la primavara! Oh vai!Oare asa sa fie?!

Va doresc start bun în noua saptamâna si în noul sezon! ♥

Hai ploaie, hai!

Canicula din ultimele doua luni, atmosfera tensionata si umiditatea aerului aflate la granitele suportabilitatii au culminat ieri creând o ambianta neplacuta ce mi-a influentat puternic starea fizica. Acuzând ameteli si dureri de cap intense, am plecat de la serviciu la pauza de amiaza.
Nu am fost în stare sa fac nimic tot restul zilei... Am stat întinsa în pat, cu ochii închisi si am asteptat ca durerile din fundul ochilor sa se domoleasca.
Spre seara a început sa ploua si dispozitia mea s-a îmbunatatit brusc. Am deschis toate geamurile si curentul de aer rece parca mi-a purificat starea de spirit.
Acum înca ploua... Este o ploaie blânda si dulce, o ploaie luuuung asteptata. Curtea a capatat culori proaspete si florile - încarcate de picuri grei, par acoperite cu diamante.



PS: Informatii interesante asupra sensibilitatii pe care o manifesta anumite persoane la fenomenele meteorologice: Meteorosensibilitate