joi, 13 iunie 2019

Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (3)

(continuare la „Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (2)
Duminica, 26.05 - Dupa micul dejun am plecat cu nerabdare spre centrul orasului.
Am parcat masina la Piata Teatrului, în fata salii Scolii Sportive la care am jucat volei timp de ~ 15 ani. Nu este o cladire speciala - fatada nu este deloc spectaculoasa, însa iubesc aceasta sala! Niciodata nu pot sa trec pe aici fara sa nu intru si sa arunc o privier în sala în care am avut antrenamente de 4-5 ori pe saptamâna. Pe locul în care acum exista automatul pentru plata parcarii era un chiosc de unde dupa antrenament ne cumparat “ciocolata cu 1 leu”… Ce vremuri! Si noslagia ma învaluie…
Sibiul nu este orasul meu natal (sunt nascuta în Bucuresti) dar este orasul meu de suflet. Familia mea s-a mutat la Sibiu în vara anului în care am început clasa a I-a si deci, aici am legat cele mai frumoase si trainice prietenii, aici s-au petrecut unele din cele mai importante evenimente din viata mea, aici s-au nascut fetele mele. În anul 2000 când am plecat din Sibiu, pentru mine “timpul Sibiului” s-a oprit asa cum opresti un video si de cate ori revin în oras, pornesc timpul si mai filmez o secventa. Cumva, amintirile mele s-au blocat în stadiul din 2000 si când sunt aici, ma astept sa vad pe strada figurile cunoscute atunci, uitând ca exact asa ca si pentru mine, pentru toti au trecut între timp 19 ani. Sunt sentimente foarte ciudate si extrem de greu de descris. În orice caz, ma bucur mult sa revad locurile îndragite pe atunci… Spre exemplu, bulevardul N.Balcescu îl strabateam zi de zi, din statia de autobuz de la Teatru si pâna la liceul meu, liceul Gh.Lazar.

Exact asa am facut acum – am urcat scarile din Piata Tetrului spre poarta din Zidul Cetatii si am ajuns pe bulevard, la “Farmacia 24”. Pe vremea când eram eleva, nu existau terasele din fata restaurantelor si ale cofetariilor, însa centrul era mereu animat. Chiar daca între timp toate cladirile istorice au fost renovate, mi se pare ca centrul avea atunci mai mult farmec… acum este mult prea comercial. Dar “ochii” au ramas neschimbati… Acesti ochi care veghează din toate direcţiile viaţa sibienilor, acum exact ca si în evul mediu…
Am strabatut bulevardul si am încercat sa-mi amintesc ce magazine erau în stânga si în dreapta… În capatul bulevardului, dupa farmacie, era un magazine de suveniruri si artizanat. Intram in el ca într-un muzeu. Vizavi de cinematograful Pacea (care acum a fost transformat în centrul commercial Galeriile Pacea), cumparam vara înghetata la cornet la “Tanti Sar’na” (ne aliniam întreaga gasca si salutam vânzatoarea in cor cu un “Saru’mâna”). La libraria Humanitas (care acum a primit si numele marelui Noica) lucra verisoara unui coleg de clasa si mereu ne punea carti speciale de o parte… cât pretuiam aceasta prietenie! La parterul Hotelului “Împaratul romanilor” era un shop supravegheat de securisti, de aceea, ocoleam întotdeauna aceasta vitrina, trecând pe celalalt trotuar. Câte si câte amintiri… În Piata Mare acum domneste fântâna arteziana si statuia lui Lazar. Este frumos însa îmi amintesc cu nostalgie de parculetul cu banci si minunatul rondou cu flori de sezon.
Am facut o multimer de poze, piata este inconjurata de cladiri frumoase ce ofera un decor special.
Apoi am intrat în Biserica romano-catolica, pentru ca sotul meu a dorit sa aprinda o lumânare. Nu am gasit si supraveghetoarea a mentionat “asa e la catolici – ei nu aprin lumânari!” hahaha! Doamne, ca mare ti-e gradina!


Apoi am trecut prin poarta din Turnul Sfatului si ne-am îndreptat sper "Podul Minciunilor” - cel mai vechi pod din fonta aflat în serviciu pe teritoriul României. La capatul pasarelei am facut pauza de o limonada si cate un pahar cu vin sec rosu. Café Atrium ofera un ambient magic, nu doar prin decorul stradal unic ci si prin programul de muzica live, al unui pianist. [Sotul spune la un moment dat ca doreste sa faca o donatie pentru minunata interpretare; eu traduc mamei si adaug ca pianistul mi se pare foarte cunoscut si încerc sa-mi amintesc cum îl cheama. Mama zice “nu e Clayderman?!” Eu zambesc, crezând ca e o gluma, dar mama sustine cu tarie ca e Clayderman. O privesc ciudat si dintr-o data înteleg faza si izbucnesc în râs. Scaunul mamei era cu spatele la coltul cu pianul si ea si-a închipuit ca ascultam muzica mecanica. Cat ne-am amuzat!].
Masa de prânz am servit-o la “Casa Haller”. Trebuie sa spun ca aproape in fiecare zi am mâncat mici si ca înca nu m-am saturat.

(va urma)

16 comentarii:

  1. Acesta este un comentariu "de introducere". :) Imi place atat de mult descrierea incat nu ma incumet sa scriu tot intr-un singur comentariu - ar fi prea lung si, cumva, cam alambicat. (trebuie sa privesc cu atentie si fotografiile) :)
    Am sentimentul ca Sibiu si Brasov sunt "orase surori" - mai ales prin stilul arhitectonic.
    Doar de doua ori am fost in Sibiu - a treia oara doar pana la gara (punct de reper pentru intalnire), sa luam pe cineva care venise cu masina din strainatate si era sigur ca era in Brasov!!!
    Prea multe nu retin din ceea ce am vazut, dar este viu sentimentul minunat trait acolo.
    Pupici! <3 Revin. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa este, Sibiul si Brasovul sunt orase surori. Si daca te uiti pe harta, nu le despart decat 140 km... Acum, aproape doua ore de mers cu masina, insa in copilarie era o calatorie de jumatate de zi! Iar daca autostrada va fi terminata, distanta va puea fi parcursa intr-o ora!
      Cand se va da in folosinta intreaga retea de autostrazi in Romania, vom mai veni cu masina, pana atunci nuuuu! ne-a iesit pe urechi si pe nas calatoria ☺
      Pupici si imbratisari, de la

      Ștergere
  2. Sunt superbe aceste plimbari linistite prin locurile dragi pe care ajungem sa le vedem mai rar…
    *
    E firesc, cred - desi mi se pare interesant - cum locurile si oamenii se schimba dar unele sentimente raman, facandu-si loc in prezent ca si cum le-am fi trait ieri. :)
    Mi-ai stârnit nostalgia pentru Brasovul tineretii mele. :) Aveam doua strazi preferate: Republicii si 7 Noiembrie (Muresenilor, azi) - stiam toate magazinele, cofetariile, alimentarele... Str. Republicii a fost "comerciala" si atunci, dar azi pare mai inghesuita, desi trebuie sa recunosc ca are un alt farmec de cand sunt terasele pe mijlocul ei, mai toate avand cam acelasi stil (retro) de mobilier (cu nu multi ani in urma erau mese si scaune din plastic! Acum sunt interzise!)
    *
    Ador imaginile - vii, foto, film - cu cei mici avantandu-se cu bucurie spre catei! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. de Brasov ma leaga amintirile vacantelor petrecute la parintii mamei. Prin cartier - pe b-dul Garii si in centrul orasului. Deasemenea, Tampa si Poaia Brasov... Mi-e tare drag si Brasovul! <3
      Ma bucur mult ca ne-am vazut, chiar si asa, pentru o vizita scurta <3

      Ștergere
  3. Sper ca am retinut bine: in Sibiu a fost prima farmacie din Ro (mi-am amintit informatia citind denumirea "Farmacia 24" - incepusem un text pe tema farmaciilor din Ro, dar m-am luat cu altele si... nici ciorna n-o mai am.
    *
    Ah! Shop-urile! :)) Cele mai la indemana erau la hotel Capitol si hotel Carpati (brasovenii il numeau Aro, ca si pana sa-i schimbe denumirea). Erau multe lucruri excelente acolo! Si toate erau românesti (pentru export). Tricotajele, in special, le puteam gasi si la magazinul de prezentare al frabricii de tricotaje din oras - erau la pret mic; unele si cu mici defecte (produse care au "cazut" la C.T.C.), dar ceea ce nu gaseam acolo rugam colegii straini sa ni le cumpere, noi dandu-le echivalentul in lei al pretului. Ce vremuri! :)
    *
    Libraria mea preferata este pe str. Muresenilor: St. O. Iosif (Libris) - mama avea un coleg care avea acolo o cunostinta si asa am reusit sa avem unele carti ok fara a le cumpara la pachet cu vreun "Omagiu" gros cat DEX sau vreo alta "opera" a sefului de stat de atunci. Si, desigur, am reusit sa avem si carti "editie limitata" (un fel de a spune).
    Tot pe str. Muresenilor este si cinematograful Popular (aflat in reconstructie) - adesea, aici rulau "in reluare", filmele de la "Patria". Pana in 1989 inclusiv cred ca evitat in cinematografe numai filmele slave. Sunt sigura ca salile de azi sunt ultra moderne, filmele sunt in x dimensiuni, dar acele sali aveau un farmec special - probabil ca e numai nostalgia mea care simte asa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. în 1494, pe cand Sibiul era sub ocupatia regimului austro-Ungar, la Sibiu s-a deschis prima farmacie din Regatul Ungariei... cam asa zice istoria.
      In Piata Mica cladirea farmaciei de atunci este amenajata ca muzeu si poate fi vizitat.
      Shopurile... la Sibiu, erau doar 2 facultati: Facultatea de Mecanica (unde am studiat si eu) si Facltatea de Filologie -Istorie ce erau subordonate Universitatii Cluj-Napoca si Institutul Teologic. Nu aveam studenti straini in oras.
      Librariile... cat de greu intram in posesia unei carti bune!Aveam o cunostinta si la Bibliotec Astra si am citit "Cel mai iubit dintre pamanteni" (care era pe atunci pe lista "cartilor interzise") in forma necenzurata...
      Pe vremea recimului comunist, eram mai uniti, ne ajutam mult unii pe altii...
      La cinematograf, mergeam deseori. Haha, cu toate ca "Pacea" cel mai mare cinema pe atunic la Sibiu, nu doar ca era in drum spre liceul nostru, ba avea pe atunci si zilnic program matinal, nu puteam sa chiulim de la ore si sa vedem vre-un film, pentru ca purtam obligatoriu numar matricol, cusut pe uniforma si pulover sau pardesiu/palton si ... populatia era vigilenta! ☺☺☺ cum te abateai de la "reguli" cum erai reclamat! Controlul numerelor matricole si al purtatului de cordeluta, se facea dimineata, la intrarea pe poarta liceului... Ce vremuri! Ciudate, dar faine ☺☺☺ Mereu faceam haz de necaz!

      Ștergere
  4. Gata! Ti-am ocupat spatiul cu amintirile mele... Mi-a placut foarte mult ceea ce ai scris si... a luat-o razna fuiorul amintirilor. :)
    Tare veseli sunteti! Inclusiv Leo! <3
    Podul Minciunilor are si o legenda, daca nu ma insel. E un "element" foarte original in peisajul românesc actual.
    Despre mici nu incep sa scriu! Doar atat: imi plac foaaarte mult!! :)
    Tare de tot faza despre catolicii care nu aprind lumanari!!! Suna a banc.
    Si comic de tot "Nu e Clayderman?"
    *
    Sibiu a ramas un oras viu! Ceea ce consider ca este minunat!
    *
    Acum te las cu bine, Carmen draga, pana la o noua "revedere". Crede-ma! Nu trebuie sa raspunzi acestor "cearceafuri" scrise de mine!
    Te imbratisez cu drag! Pupici si ganduri bune de la trio pentru trio! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daaa, Podul Minciunilor are legende confectionate pe baza denumirii - denumire care insa e rezultatul unei neîntelegeri ☺☺☺ Practic, podul este doar o pasarela, este primul asa zis pod, ridicat fără piloni de sprijin. Pe germana "Liegenbrücke" Românii au tradus cuvântul auzit in dialectul sasesc si au crezut "Lügenbrücke" adica "Podul Minciunilor - asa cum a fost botezat pentru vesnicie ☺☺☺ Legendele spun ca
      ♦... pe acest pod obișnuiau să se plimbe cuplurile de îndrăgostiți. Tinerii își jurau acolo iubire veșnică, iar fetele afirmau că sunt fecioare...
      ♦... la Sibiu locuiau mulți cadeți care studiau la Academia Militară. Aceștia își dădeau întâlnire pe pod cu tinerele domnișoare localnice, le promiteau multe și apoi erau lăsate să-și aștepte în zadar bărbații care uitau de ele și de jurămintele de amor.
      ♦... în Piața Mică din Sibiu se țineau mai multe târguri, iar după ce ajungeau acasă, unii cumpărători își dădeau seama că au fost păcăliți. Ei se întorceau în piață și îi luau de piept pe negustorii mincinoși și îi aruncau de pe pod. Astfel, când poposeau din nou la Sibiu negustorii se temeau să îi mai înșele pe localnici.

      Daaaa, imaginatia oamenilor nu are limite! ☺☺☺
      Pupici si imbratisari, de la trio pentru quattro <3

      Ștergere
  5. Acum mi-a dispărut mie comentariul :D
    Spuneam că aştept episodul următor, să evadăm şi în următoarea excursie şi că tu ştii să povesteşti tare frumos!
    Te pup, o zi frumoasă să ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. oh... am zis eu ca Wordpress si Blogspot sunt platforme concurente, dar ce au cu noi?! Imi pare rau :-*
      Multumesc pentru insotire la plimbare <3 pupici

      Ștergere
  6. rumoase amintiri si nostalgii. Frumos Sibilul de atunci, frumos si cel de acum din fotografii. Frumosi sunteti acasa, cu toti. Asteptam continuarea. :) Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumim mult :-) Leo e prima data la Sibiu ☺ Helmut cunoaste destul de bine orasul - ma refer la partea veche. In rest, cartierele, nu se descurca decat pe Mihai Viteazul si la Ciresica ☺ Bineinteles, stie si zona Parcul Dumbrava, Subarini, Muzeul Satului...
      Ganduri bune Ina draga!

      Ștergere
  7. Daca eu sunt inantata cand revad Sibiul,dar tu!Amintirile sunt frumoase si emotionante.Sunteti niste frumosi,dar mama ta e o incantare.Nu se vad anii care trec peste dansa.Astept povestea incontinuare cu drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, ai dreptate Floarea draga, asa e.
      Pacat ca nu ne-am intalnit la Sibiu, anul acesta. Poate ne sincronizam data urmatoare ;-)
      Un weekend minunat!

      Ștergere
  8. Ohhhh!! :O
    Si pentru mine timpul s-a oprit in loc in unele localitati (ba chiar si la mine in oras). De multe ori ma surprind ca merg intr-o anumita zona unde nu am mai fost de mult si ma astept pur si simplu sa il gasesc neschimbat. O data am si plans. Dar asa fara sa vreau. Ma intorsesem la mine in cartierul copilariei si era iarna. Am intrat la "leagane" - erau vis a vis de o latura a scolii mele si priveau spre terenul de sport (care era format din doua de dimensiuni normale si unul mai mic - aveam o curte a scolii minunat de incapatoare). Si nu trisam - nu ma uitasem deloc spre scoala pentru ca voiam sa stau pe leagan sa o privesc ca in copilarie. Cand am deschis ochii miau dat lacrimile efectiv - se construise in locul terenului mic o parcare (nu stiu pt ce) si in locul terenelor si curtii scolii o sala de sport. Nu zic ca nu e bine sa fie si sala de sport. Dar de ce asa? Practic scoala nu mai avea curte... unde ies copiii in recreatie?

    La Sibiu ... oh... am fost o singura data mai pe indelete. Mi-au luat parintii o pereche de ghetute de blug. Sigur le mai am si acum ;)))). Si mie mi-au placut ochii. :D
    Si la noi au stricat multe spatii verzi. Sibiul arata insa frumos si bine.. stai sa vezi cum e in tara lui oz (avem niste strazi in centru pietruite cu galben) cu piata rosie (noroc ca s-au mai decolorat pietrele rosii - cand le montasera mergeam cu ochelarii de soare prin piata si tot ma dureau ochii, hahahaha).

    Ce amintiri frumoase ati strans in album anul acesta (ah sa nu uit, la noi lumanarile la biserica Sf Anton - Romano-Catolica, se aprins lumanari intr-un altar micut facut afara :P)!! Minunati sunteti toti <3.

    Pupici cu mult drag <3!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, am multe amintiri... adumate in 30 de ani! Sigur Sibiul s-a schimbate mult, unele schimbari sunt in bine, altele in rau... asta e mersul istoriei :-) Modernizam, facem loc la mai multi (oameni, masini) Asta e situatia cam peste tot!
      Te pup si te imbratisez. Sa ai un weekend minunat!

      Ștergere