Se afișează postările cu eticheta Alpi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Alpi. Afișați toate postările

luni, 30 decembrie 2024

Ultima excursie a anului 2024

Prognoza meteo pentru 30 decembrie nu părea deloc promițătoare: frig umed, ceață și cer gri. Demoralizant! Iar ideea că vacanța de iarnă va trece fără zăpadă era greu de acceptat. Așa că am hotărât să pornim cu mașina spre Alpi, la doar 100 km de casă, în direcția Ammergau. 
Destinația noastră: Castelul Linderhof, situat în Bavaria, aproape de granița cu Austria. Ne-am pus toată speranța în a găsi puțină zăpadă. Și... am fost norocoși! Zăpadă albă, pufoasă, depășind genunchii!
Drumul până acolo a fost perfect curățat. Am parcat mașina și ne-am plimbat în parcul castelului câteva ore. 
Am alergat în zăpada intactă, ne-am bulgărit, am făcut "îngerași" în zăpadă, ne-am scris numele în mijlocul inimilor desenate și am făcut poze cu un "om de zăpadă" mai aparte - un superb spiriduș al pădurii! Deși era frig, soarele strălucea pe un cer perfect albastru. Am petrecut o zi minunată în mijlocul naturii. 
Când de pe mănușile noastre nu se mai dezlipeau țurțurii, am hotărât că e vremea să ne retragem la caldurica. Am urcat în mașină și am trecut granița în Austria si în mai putin de zece minute am foat la Alpenhotel Ammerwald. Am fost primiti calduros la receptie, condusi la o masa frumoasa direct la geam. Leo a adormit imediat pe păturica lui, iar noi, după ce ne-am încălzit cu câte un ceai Darjeeling, am comandat meniul zilei: șnițel vienez cu cartofi pai. Mi-a fost poftă de mujdei, dar nu aveau! 
Am băut câte un suc de rabarbură si am încheiat dejunul cu cate un espresso. Apoi am urcat în mașină și ne-am întors acasă. 
Și cum era să încheiem cel mai bine o asemenea zi? Bineînțeles, cu o saună! Ne-am cufundat în aburi de pin, de portocală, de mentă, în dușuri fierbinți si muzică relaxantă... pur și simplu minunat! 
Mâine, ultima zi a anului, poate veni!

miercuri, 17 aprilie 2024

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai - Miercurea fara cuvinte 16/2024


Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

miercuri, 27 martie 2024

Dimineata, undeva în Bavaria - Miercurea fara cuvinte S13/2024

 
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

miercuri, 17 ianuarie 2024

La schi - Miercurea fara cuvinte 3/24

 
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

marți, 21 martie 2023

Arici Pogonici

Anul trecut am avut în grija un arici. L-am gasit în luna decembrie (decembrie 2021), înainte sa dea îngetul, traversa confuz strada... Era cât un ghemotoc, mic-mic, mi-a încaput pe palma!
Daca l-as fi ignorat, nu ar fi apucat nici macar Anul Nou! Asa ca l-am adus acasa si am sunat la centrul de reabilitare pentru arici. Era supra-aglomerat! L-am dus la doctorita "copilului" nostru blanos - Leo, sa întrebam ce e de facut?!  L-a cântarit si nu avea nici macar 300 grame! Pentru a putea hiberna, aricii trebuie sa aiba o greutate de peste jumatate de kilogram. L-a examinat si ne-a spus ca viata lui depinde acum de vointa noastra... Vrem sa ne asumam o asemenea responsabilitate?! Ce alta alternativa era pentru micutul tepos?!... L-am adoptat!
Pentru ca mai erau doar cateva zile pâna la Craciun, l-am botezat Noel. L-am asezat într-o cutie de carton si am adunat de prin curte câteva frunze si paie. Am cumparat de la Fressnapf mâncare speciala cu vitamine si ne-am bucurat enorm ca a mâncat o portie mare - semn ca a fost lihnit de foame. Apoi a adormit. L-am lasat în bucatarie.
Cândva s-a dat stingerea si pentru noi. Dormeam adânc când am auzit lipa-lipa pe parchet, în dormitror... Dragul de Noel!!! Aricii sunt activi noaptea, a ros cartonul si a iesit sa faca inspectie. Măi si ce viteza a luat când am încercat sa îl prindem! ☺☺☺ Asa deci, cartonul nu rezista! În miez de noapte, am cautat prin pivnita o cutie de plastic, cu capac, am pus un prosop înăuntru si frunze si paie si ne-am grabit din nou la somn.
A doua zi, Helmut a cumparat o "vila" pentru Noel si "curtea" i-a împrejmuit-o cu gard! Noel si-a luat fericit casa în primire. I-am cumparat "fân fin ecologic, de pe pajistile din Alpi" si am fost siguri ca acum totul va fi bine... La miezul noptii, Noel s-a catarat peste gard si a pornit din nou la plimbare! Leo a fost mereu curios ce e cu ciudatenia asta, însa a pastrat întotdeauna distanta.
Urmatoarea zi, Helmut a dublat înaltimea gardului si am hotarât ca "domeniile Noel" sa fie plasate în spalatorie (unde si cei 10 carași aurii îsi au "resedinta de iarna" - într-un acvariu maaare. Primavara în aprilie, îi aducem în curte, în iaz unde stau pâna în luna noiembrie). În primul rând pentru ca izul de animal salbatic este pregnant si apoi, pentru ca sa aiba linistea lui, departe de zgomotele casnice. 
Poate ca nu este de crezut, însa asa mic cum e, face muuuuulta mizerie! Este un mic porculet-mistret! ☺☺☺ În fiecare zi am adunat excrementele si curatenie generala, am facut cel putin o data pe saptamâna! Pe gresie am pus mereu un prosop de baie, apoi am asezat gardul curtii si la mijloc, casuta lui Noel. Casa a fost initial cu acoperisul separabil, sa poti oricând sa ridici si sa vezi ce se întâmpla în cele doua camere. Smecherul de Noel, a împins acoperisul si l-a folosit pe post de scara sa treaca peste gard! Motiv pentru care a trebuit sa fixam acoperisul cu un surub! Multe aventuri am avut cu Noel ♥ 
Când intram în camera, fugea cât putea cu piciorusele lui scurte... De multe ori ramânea cu funduletul pe jumatate în usa - ca un strut! important era ca el nu ne mai vedea, deci se simtea în siguranta!☺☺☺Se ascumdea, era însa curios şi imediat ce adulmeca o noutate, iesea din casuta. Mereu a răsturnat cu nasul vasul cu apă! Când mânca, l-am învatat sa nu-i fie frica si se lasa mangâiat ♥ Ma privea cu ochii ca margelele si mânca mai departe. Sau poate a crezut ca aceasta este conditia ca sa primeasca mai departe mâncare si a acceptat?! Imediat ce castronul era gol, fugea în casuta lui! 
L-am cântarit în mod regulat si a crescut constant... de la 288g la 350g, 510g... În luna martie 2022 Noel a cântarit 819g!!! Atunci a intrat în hibernare. Si-a construit cuib, s-a acoperit cu paie si nu a mai iesit sa manânce. A dormit pâna în luna mai.
Oricât de drag ne-a fost, nu am uitat ca Noel este un animal sălbatic şi are nevoie de libertate. Casuta lui a devenit o cuşca... tot mai strîmtă pentru el. Imediat ce vremea a devenit stabila, la începutul lunii mai l-am dus pe Noel în parc si l-am lasat liber. Sa-si caute singur fericirea si cine stie... poate ca s-a însurat si are copilasi!?! 
Noel traieste de un an în libertate 🍄🍂🦔

miercuri, 29 ianuarie 2020

In sfârsit, am gasit zapada - Miercurea fara cuvinte 5/2020

Achensee - Austria (25.01.2020)

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

miercuri, 22 ianuarie 2020

O zi de "iarna" - Miercurea fara cuvinte 4/2020

Muntii Alpii Allgäu, Vârful Pfänder (11.01.2020)


Statiunea Lindau, Lacul Bodensee (11.01.2020)


Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

miercuri, 9 octombrie 2019

Început de toamna în Alpi - Miercurea fara cuvinte 41/2019

05.10.2019 - Breitenberg


Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

sâmbătă, 18 august 2018

Excursie de weekend

La sfârsit de saptamâna, pentru a fugi de canicula, am ales sa facem o excursie în Alpi.
Frumoasa Bavarie are numeroase locuri superbe cu natura salbatica si fenomene uimitoare. Canionul Partnach este unul din aceste minuni ale naturii, în imediata apropiere a localitatii Garmisch-Partenkirchen - localitate cunoscuta în mod special datorita Jocurilor Olimpice de iarnă.
Am parcat masina direct lânga stadionul cu trambulina pentru sariturile cu schiurile si am pornit la pas pe drumul ce serpuieste pe malul râului Partnach. Apa acestui râu are culoare alb-turchiza si puterea cu care coboara din munti este incredibila. În 240 milioane de ani, a reusit sa taie stâncile de granit la adâncime de 80 metri si sa-si faca aici o albie pe lungime de 800 metri. Canionul este impresionant si drumul turistic este deschis pe tot parcursul anului, fermecând printr-o frumusete speciala în fiecare din cele patru anotimpuri. Vuietul apei este atât de puternic încât acopera vocile turistilor. Poteca este sapata direct în stânca, deasupra tălăzuirii apelor si trece deseori prin tunele ce seamana destul de bine cu intrarile în pesteri. Stropii izvoarelor atrase ca de magnet de râul Partnach se sparg pe vârful stâncilor, scânteind în lumini multicolore. La fiecare pas, canionul ofera ceva spectaculos si ai vrea sa fotografiezi fiecare clipa! Te afli într-o alta lume, este o lume de basm!


La iesirea din canion, termometrul indica 32° la umbra - un motiv în plus sa accepti invitatia terasei rustice. Bei o bere de la gheata si servesti o pereche de cârnaciori picanti, alaturi de o chifla proaspata, pufoasa. Cu forte noi, îti continui calatoria. Înainte de a ajunge în parcare, drumul se bifurca si un indicator arata ca la câtiva pasi mai sus se gaseste cea mai mica si mai veche statie de telecabina din lume. Gândul ca poate nu va mai exista multa vreme nu-ti da pace si nu vrei sa ratezi sansa pe care o ai astazi ☺
Telecabina Graseck poate transporta maximal 4 persoane, linia a fost data în folosinta în anul 1953 si leaga cheile Partnach (cota 750) cu vârful muntelui Wetterstein (cota 900). Deplasarea se face cu o viteza de 3 metri pe secunda si calatoria dureaza doar 4 minute. Urci în telecabina lasând în urma vuietul râului Partnach si cobori în atmosfera de pace deplina, oferita de turda alpina. Este ca o calatorie într-o alta dimensiune a timpului. Tot ce te înconjoara aici este altfel! Linistea este mai adânca, verdele pajistilor este mult mai crud si mai pur si se întinde direct la baza cerului albastru; aroma de fân si flori salbatice este atât de intensa încât simti ca plutesti, ca poti sa zbori. De jur împrejur nu auzi decât talanga vacutelor ce pasc fericite si indiferente ca ai aparut si tu în peisaj. Este atâta pace si armonie!
Pe terasa casei padurarului poti savura o felie de Zwetschgendatschi (placinta de casa cu prune) în timp ce privesti coama plesuva a celui mai înalt munte din Germania - Zugspitze.
Beat de atâta frumusete, te urci din nou în telecabina si te reîntorci pe drumul ce leaga canionul Partnach si stadionul olimpic. Stii ca nu esti decât un mic trecator prin acest tinut de basm, dar esti fericit ca ai petrecut o zi minunata si ai reusit sa te rupi pentru câteva ore din rutina în care esti sortit sa functionezi în cadrul societatii contemporane.

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Un albastru infinit

continuarea articolului "Ultima zi a anului la cota cea mai înalta"

Statia meteorologica si antenele ce o înconjoara, plantate în imensitatea de gheata, piatra si zapada, creeaza cumva o imagine de science-fiction. Tot ce vezi este impresionant si doresti sa explorezi mai mult. Totul pare salbatic însa esti constient ca te afli într-o zona lipsita de primejdii. Întâlnesti oameni de toate vârstele si din toate națiunile pământului, veniți să se bucure si sa simtă înaltimea, libertatea, puritatea. Deasemenea sunt si multi catei (☺ Leo a marcat cota 2964☺).


Am coborât scara de metal spre terasa inferioara si cu tot vântul acela puternic, am facut totusi o tura.
Apoi ne-am refugiat la etajul doi, în cladire, la restaurant. Am gasit o masa libera direct lânga fereastra. Am servit un gulaș fierbinte si iute, sa ne încalzim rapid si am admirat prin fereastra sclipirile de diamant ale muntilor încarcati cu zapada, mângâiati de razele soarelui.
Am iesit din nou pe terasa si am trecut podetul pe partea austriaca. Si aici tot atât de multi turisti! Ne-am reîntors în Germania (☺) si am coborât cu telecabina peste ghetar în Platoul Soarelui.







Cu sufletul si ochii încarcati de albastru si alb-pur, ne-am reîntors la statia Zugspitze si am urcat în cabina care ne-a coborât la cota 1000. În vale soarele tocmai îsi retragea ultimele raze. Ceata forma pâlcuri si plutea usoara în aer, aproape de suprafața pămîntului acoperit cu o patura subtire de zapada. Daca la cota 2964 metri, înaltimea zapezii depasea 2,7 metri, aici la Eibsee, zapada abia daca mai avea 20 centimetri.
Am traversat padurea si ne-am regasit masina parcata la margine de sosea. Pe drum, ne-a depasit trenuletul care asigura transportul turistilor în parcarile mari din alte localitati, cei care au fost nevoiti sa îsi lase masina mult mai departe decât norocosii de noi ;-)


Drumul spre casa a fost superb - am surprins câteva imagini si le-am postat în articolul "În Ajun de Anul Nou"