La scoala de schi nautic - Miercurea fara cuvinte 36/2019

03.09.2019 - Friedbergersee



Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Nu, nu ne-a fost bine deloc...

Marti dimineata am pornit în "vacanta de schi" spre Mitterdorf  (în Padurea Bavareza), statiune turistica situata pe granita  Germaniei cu Cehia si Austria, unde cu câteva luni înainte am rezervat  un apartament. Am încarcat masina cu tot ce ne trebuie pentru o saptamâna - pe lânga îmbracaminte, încaltaminte, produse de igiena corporala si cosmetice, noi luam mereu si propriile noastre lenjerii de pat, cu plapuma si perne; acum în plus schiuri, clapari, snowboots si saniuta. Ca întotdeauna la drum lung, luam în masina boxa lui Leo, pentru o calatorie confortabila si fara griji, atât pentru noi, cat si pentru "copilasul" nostru patruped.

Calatoria a durat ceva mai mult de trei ore. La noi în Augsburg zapada se topise de tot, stiam însa ca în Mitterdorf este zapada din belsug. Pe masura ce ne-am apropiat de statiune, pe marginea soselei zapada era tot mai înalta.
Statiunea era "îngropata" în zapada! Nu mai existau trotuare pentru ca zapada degajata de pe sosea era împinsa spre case si ajunsese pâna la cantul geamurilor. Tare ne-am minunat... era cumva de speriat dar si de admirat.
Am ajuns la destinatie si înainte sa ne cazam, am intrat într-o minunata cafenea, sa servim câte o prajitura si un ceai delicios. Aici am vazut prima data o statie de alimentat telefoane mobile (gratis).

In drum spre cabana noastra, am trecut pe lânga baza pistei de schi, unde exista si centrele pentru reglat schiuri, pentru închiriat echipament de sport si pentru cumparat schipass. Stiam aceasta pentru ca în urma cu zece ani am petrecut aici un minunat concediu. Asa ca ne-am bucurat sa-l gasim pe acelasi Sepp la datorie, i-am încredintat schiurile  pentru serviciul de întretinere (slefuit canturile, uns talpile cu ceara, reglat legaturile). Si... aici am facut ultimele fotografii fericite din acest concediu.


Am ajuns la cabana, ne-am instalat si am pus toate lucrurile în dulapuri. Intre timp, Leo si-a gasit un loc superb pe pervazul interior al geamului, de unde putea privi lung strada.
Pe la ora 16 am hotarât sa plecam într-o plimbare de recunoastere în statiune. Am iesit în fata casei, eu tocmai încuiam usa mare, când... s-a întâmplat nenorocirea! Pe strada principala care trecea direct pe la coltul cabanei, o masina l-a calcat pe Leo - aflat în lesa!
Nu vreau sa intru în amanunte... atâta spun, picioarele din spate îi erau pline de sânge. Blocati de durere si disperati, actionând mai mult automat decât logic, l-am învelit în patura si la indicatiile unor trecatori, am introdus în navigator adresa unui medic veterinar din apropiere (12 km) si am pornit. Aici, medicul depasit de gravitatea accidentului, nu a putut decât sa îi administreze lui Leo un calmant intravenos si a solicitat telefonic ajutorul celei mai apropiate clinici veterinare din regiune, unde ne-a îndrumat.
Am ajuns la Clinica din Fürstenzell dupa un drum de o ora (~70 km de cabana noastra), în conditii meteorologice foarte hibernale si într-o stare psihica extrema. Echipa de interventie ne astepta, ne-au preluat imediat si s-au ocupat atât de Leo, cât si de noi. A durat mai mult de doua ore pâna când l-au scos pe Leo din starea de soc. Au urmat o serie de investigatii si radiografii (a scheletului si a organelor interne). Vestea cea buna a fost ca niciun organ intern nu i-a fost afectat, coloana vertebrala este intacta si la cap nu exista leziuni. S-a constatat însa ca ambele solduri îi sunt sarile din rotule si încheietura labei piciorului drept este fracturata si cartilagiul pe jumatate zdrobit. Planul de operatii a stabilit ca imediat sa îi fie refixate soldurile si abia în ziua urmatoare sa fie rezolvata fractura piciorului. La ora 21 i s-a administrat anestezia totala si Leo a intrat în operatie.
Am asteptat în sala de asteptare... am fost singurii pacienti si am putut sa plângem fara sa ne jenam.
Înainte de miezul noptii doctorita ne-a asigurat ca operatia a decurs bine si ca soldurile i-au fost fixate. Am fost trimisi acasa si sfatuiti sa dormim, pentru ca Leo este sedat si va dormi pâna a doua zi.
Ajunsi acasa, am constatat ca pantalonii mi se lipisera de picioare, atâta sânge a pierdut micutul nostru Leo... Nu am putut dormi... ne-am rugat, am plâns si am atipit, ne-am rugat, am plâns si am atimpit... pâna când s-a facut ora 7. Am plecat spre clinica si la ora 8 am fost primii la usa. Doctorita se pare ca a ramas în spital, a venit imediat la receptie si ne-a spus ca noaptea a decurs bine si ca avem voie sa intram sa îl vizitam pe Leo. Dragul nostru Leo ♥... Am ramas cu el, incapabili sa-l ajutam mai mult decat cu mângaieri si vorbe duioase. La ora 11 doctorita l-a luat pe Leo pentru urmatoarea mare operatie.
Am vrut sa ramânem acolo, însa nu ne-a fost permis - clinica avea program normal de lucru, fel de fel de pacienti  - pisicute si catei, pasari si sopârle, însotiti de prietenii lor bipezi erau în permanent du-te-vino. Telefoanele sunau neîntrerupt, medicii si asistentii medicali alergau pe coridoare de la un cabinet la altul, fiecare era cu treaba lui... Am fost sfatuiti sa mergem într-o cafenea, însa starea noastra psihica nu a suportat muzica si ambinetul vesel, tipic unei statiuni turistice, asa ca ne-am reîntors la clinica si am asteptat în parcare, în masina.
Cu ochii pe ceas, am numarat minutele si când a trecut ora si jumatate (cât s-a estimat a dura operatia), am intrat în clinica. Personalul ne cunostea deja, doamna de la receptie a anuntat chirurgia ca asteptam vesti. Una din dragutele asistente medicale a venit si ne-a spus ca din pacate, soldul stâng a sarit din nou din rotula si din aceasta cauza, lui Leo i-a fost administrata o narcoza puternica si operatia va dura mai mult de 3 ore si jumatate.
Dupa aproximativ trei ore, asistenta ne-a spus ca operatia s-a încheiat cu succes, lui Leo îi este acum montat un fixator si ca va mai dura ceva pâna când doctorita va putea veni sa ne dea amanunte exacte.
Am avut noroc de o doctorita minunata (doamna Körner) - o femeie mignona si deosebit de calma. Ne-a invitat în cabinet si ne-a explicat ce a reusit, ne-a aratat radiografiile si ne-a asigurat ca daca Leo va fi îngrijit mai departe bine, acesta se va reface în totalitate. Soldul drept a trebuit fixat prin coasere (femurul de bazin), legatura ce se va dizolva singura dupa 12 zile. Laba piciorului a fost pusa în pozitie normala si fixata prin bolțuri, legate între ele printr-un cadru din plastic - dispozitiv construit special pentru situatia lui Leo. Pentru protectie si confort, acest cadru este învelit cu burete si vata, fapt ce face ca piciorusul catelului sa para încaltat cu un clapar de schi, marimea 40. Ni s-a mai spus ca Leo trebuie sa mai ramâna pâna dimineata urmatoare în spital sub observatie si ca joi dimineata îl putem lua la noi.
Bineînteles ca nu mai avea niciun sens sa ramânem la cabana pâna duminica - si noi si Leo aveam nevoie de casa noastra adevarata. Am rugat doctorita sa ni-l pregateasca pentru a doua zi pe Leo pentru calatorie.
Ne-am întors în statiunea turistica, am contramandat masa rezervata la restaurant pentru Ziua Sf. Valentin, l-am rugat pe Sepp sa nu închida, sa ne astepte (înca o ora dupa programul oficial de închidere al atelierului) sa ne recuperam schiurile, am dat schipass-urile înapoi... Toata lumea ne-a sprijinit si a avut întelegere pentru situatia în care ne-am aflat.

Ne-am dus la cabana si am împachetat din nou totul, am încarcat în masina si am asteptat sa se faca dimineata. La ora 10, dupa vizita medicala (ca în orice spital) au început externarile si Leo ne-a fost adus la ghiseu. Ras complet pe ambele picioare, cu plasturi mari pe solduri si cu un picior enorm îmbracat in leocoplast verde; palid, speriat, mirosind puternic a spital... Doamna doctor ne-a dat o plasuta cu medicamente (un complex de antibiotic, un comprimat analgezic, tratament fitoterapeutic cu globule de arnică si o solutie cu vitamine si uleiuri pentru refacerea pielii si a blanitei), ne-a sfatuit sa ne adresam acasa imediat unei clinici pentru tratamentul post-operator. Am platit chitanta (3450 de Euro) si am pornit fericiti spre casa. Am trait o zi de Sf. Valentin pe care nu o vom uita niciodata!
Ajunsi în Augsburg ne-am înscris imediat la clinica AniCura si am obtinut deja pentru vineri prima programare. Clinicile au comunicat între ele si toate actele pe perioada de internare a lui Leo au fost trimise pe e-mail la noua clinica.

Ranile arata din zi în zi mai bine, suntem pe drumul bun spre vindecare. Vineri bandajul a fost portocaliu, aseara la o noua programare pentru schimbarea bandajelor, a fost folosit leocoplast albastru imprimat cu Goofy ☺ Ni s-a spus ca daca soldurile ramân la locul lor în primele 12 zile dupa operatie, pericolul de a mai sari pe viitoar este aproape inexistent. Asa ca mi-am prelungit concediul de odihna pâna lunea viitoare... Acasa, Helmut a demontat patul din dormitor, am pus saltelele direct pe covor. În sufragerie am scos masuta dintre fotolii si am intins pe jos o saltaea de camping din burete. Am amenajat întreaga casa in asa fel încat pentru urmatoarele 50 de zile Leo sa nu fie tentat sa sara. Copilul Leo este atât de dulce, atât de cuminte, atât de curajos! Niciodata nu a plâns si a rabdat cu vitejie orice tratament medical - pentru el nimic nu e mai important decât sa ne simta aproape. Are apetit normal, doarme bine si face plimbari scurte în curte sub supravegherea noastra. Au trecut abia 7 zile dar mie mi se pare ca s-a scurs un an!

Multumim tuturor celor care s-au gândit la noi (Poteci de dor, Diana, Rux, Suzana, Florina Cismaru, Nima, Eddie, Floarea, Maria, Izabela, Zuzu, Alexandru). Ne revedem la Miercurea fara cuvinte numarul 8 ♥

O zi cu soare, o alta cu ceata si ninsoare

(continuare la "De Sfântul Valentin")
Am decis sa schiez în cea mai apropiata statiune, la doar 15 minute de mers cu masina de apartamentul nostru. Statiunea de sporturi de iarnă "Götschen - Bischofswiesen / Berchtesgaden" este relativ mica, se afla la o altitudine de 880 - 1.307 metri, are doar trei lifturi - un telescaun si doua teleschi si 9 km piste ( 3 km • piste albastre /2 km • piste rosii / 4 km • piste negre). Avantajul unui centru mic este ca spatiul se conturează cu claritate, deci nu ai nevoie de monitor si mai mult ca atât, permisul de schi este de doar 25 euro pe zi. Pârtiile de schi și snowboard sunt preparate zilnic, sunt sigure din punct de vedere al lavinelor.

Deasemenea, baza asigura locuri atractive celor care-si asteapta familia - ca spre exemplu pentru Helmut si Leo. Sunt numeroase ceainarii sau cabane-restaurant, iar centrul pentru montaje/ reparatii, organizeaza pentru amatorii de drumetii, trasee cu ghid în locuri pitoresti.
Ieri a fost o zi cu soare însa cu temperatura de -6°C. Eu am schiat timp de patru ore si Helmut cu Leo au facut o excursie cu ghid în zapada. Totul a fost placut, fiecare a avut parte de distractie. Ne-am simtit însa cam epuizati dupa efortul  fizic facut, de aceea am hotarât sa încheiem ziua cu o sesiune de saune. Pe rând, ca... avem copil mic ☺☺☺ Unul a trebuit sa ramâna cu Leo.
Hotelul de vizavi de Biserica Sf. Valentin detine un generos centru Wellness & SPA ce include piscina cu apa dulce si sarata, servicii de masaj si diverse saune: sauna clasica (finlandeză), caldarium (sauna cu aburi, tip roman), sauna aromatica (Brechelbad) cu "covor" de crengi de brad, sauna "piatra încinsa", cabine cu infrarosu si multe încaperi pentru relaxare, amenajate distins, intim si elegant. Am profitat de faptul ca odata cu mine nu au foat decât câteva persoane, asa ca am facut multe fotografii ☺

Dupa sauna si masaj am dormit ca pruncii ;-)
Vremea s-a încalzit peste noapte si a plouat. De dimineata era ceata si înca ploua fin-fin. Zapada se transformase în flescaiala... Am hotarât totusi ca urcam la schi deoarece conditiile meteorologice pe vârf de munte nu seamana niciodata cu cele din vale. Într-adevar, la baza pistelor de schi ningea usor si vizibilitatea era usor tulbure. Am facut doar doua ture, pâna când ceata s-a îndesit.
Helmut s-a jucat cu Leo în zapada. Când ne-am reîntâlnit, erau amândoi uzi leoarcă. În masina, în drum spre apartament, l-am învelit pe Leo în paturica lui, pentru ca începuse sa tremure. Ne-am oprit la un ceai la hotel si din nou am încheiat ziua la saune. Rasfat, nu gluma! Uite ca se poate wellness si cu catel ;-)
Mâine pornim spre Salzburg. Speram sa avem vreme uscata, ca pe ploaie nu vom putea umbla de dimineata pâna seara pe strazile orasului.

De Sfântul Valentin...

... trimitem gânduri bune, din Biserica Sf. Valentin ♥

O bucurie mai mare nici ca ne gândeam sa avem! Eu înca tot tu imi revin, ma minunez iar si iar si ma întreb, oare prin ce conexiuni în acest Univers, ne-a fost dat noua sa traim asa ceva?!
Pentru a ma face înteleasa mai bine, trebuie sa precizez ca de când ne-am casatorit, nu ne facem cadouri de Ziua Îndragostitilor ci obisnuim sa serbam Ziua Sfântului Valentin petrecând un weekend prelungit undeva unde sa împletim wellness cu excursii culturale si poate cu ceva schi. În fiecare an, un alt hotel, o alta regiune.
Anul acesta am renuntat la wellness si hotel, pentru ca în viata noastra, de anul trecut a intrat Leo.
Acum câteva luni am cautat pe internet o locatie pentru mini-concediul nostru, un apartament într-o zona frumoasa, în care sa putem face plimbari în natura, vizite într-un oras marcat de istorie si cultura, sa fie piste de schi în apropiere si calatoria de acasa sa nu fie mai lunga de cinci ore!
Din multitudinea de oferte, am optat pentru Bad Reichenhall pentru ca este la 230 km de casa, este la 10 km de Salzburg - orasul natal al lui Mozart si, pe o raza de 25 km sunt cinci centre de schi-alpin cu peste 50 de piste dotate cu telecabine, telescaune si teleschi! Am gasit un apartament superb si la pret acceptabil si iata-ne aici.
În prima zi, dupa ce ne-am instalat, am iesit sa vizitam statiunea - cunoscuta international pentru saline si ape termale.
Astazi a fost o zi rece (-6°C), dar cu soare si cer perfect albastru. Pulbere de zapada acopera câmpurile cât vezi cu ochii dar în statiune, strazile sunt perfect curatate /uscate. De jur împrejur se vad crestele albe ale muntilor, atât de aproape, ca ai impresia ca se rostogolesc peste case. Zona este superba!
Centrul statiunii este marcata de Castelul Marzoll - ridicat în secolul 15 în stil Renaissance. Am afta ca vizitarea se poate face doar cu programare si astazi nu a fost posibil - vom încerca în zilele urmatoare.


În imediata apropiere a castelului se vede turnul unei biserici. Curiosi, am intrat sa o vizitam siiiiii... Biserica este patronata de Sf. Valentin si poarta numele acestuia! ☺ Exact de Sf. Valentin, am descoperit aceasta cocheta biserica varuita în roz! Aceasta nu poate fi coincidenta, nu, nu! ♥
La ora amiezii, biserica era închisa, am fotografiat-o doar din exterior. La panoul parohial am citit ca astazi-seara va avea loc o slujba în cinstea patronului bisericii. Asa ca ne-am propus sa participam.
A fost extrem de placut! Am fost profund impresionati, slujba a fost ca un balsam pentru suflet.

Dupa slujba, am intrat vizavi în restaurantul hotelul cu baza de tratamente, un hotel de cinci stele.
Am servit o cina super-gustoasa: supa-crema de homar, file de salau si creveti prajiti cu cartofi pai, respectiv cartofi natur cu patrunjel verde; la desert Crêpe Suzette cu portocala, flambata în lichior de portocale.

Asa o zi frumoasa de Sf. Valentin înca nu am trait niciodata! ♥
(continuare: O zi cu soare, o zi cu ceata si ninsoare")

Miercurea fara cuvinte (9) - Schi, ceața si iar ceața

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

O zi speciala

Cine spune ca uraste sarbatoarea Sf. Valentin, ori nu a iubit niciodata ori n-are pic de romantism! Bineînteles ca iubirea este celebrata în fiecare zi, dar pe data de 14 februarie, o facem cu un pic mai mult fast ღ
Nu obisnuim sa ne facem cadouri cu ocazia acestei zile ci ne bucuram sa petrecem împreuna ziua facând ceva deosebit - de obicei mergem la un spectacol si apoi la restaurant.
În ultimii ani, am reusit sa facem în asa fel încât de Valentin's Day sa plecam undeva pentru doua-trei zile si în hotelurile alese sa ne lasam rasfatati. Acum doi ani cât si anul trecut am petrecut aceasta zi în Hotelul SPA Viktoriaquelle din Fürstenzell. Anul acesta am ales sa combinam baile termale si saunele cu schiul si am ales Laze v Tuhinju. Nu am mai fost niciodata în Slovenia, însa reclama regiunii este foarte buna ☺ Daca si în realitate este asa... voi spune saptamâna viitoare, când ne vom întoarce din concediu. Pâna atunci, va doresc sa pereceti cât mai placut aceasta zi a Sf. Valentin!

S-a dus un an, a început un altul...

Am pornit pe data de 31 decembrie spre Italia, din Augsburgul lipsit de nea, trecând Alpii pe soseaua serpuind printre vârfurile acoperite din belsug cu zapada. Peisajul alb ne-a însotit din sudul Germaniei, prin Austria si putin în nordul Italiei. Am lasat în urma schiorii din Garmisch-Partenkirchen - unde se faceau ultimele pregatiri pentru Campionatul Mondial de sarituri cu schiurile, etapa din 1 ianuarie 2013 si Innsbruck-ul - unde se va desfasura etapa din 4 ianuarie 2013, am trecut de pasul Brenner si am coborât în Tirolul înverzit.
Autostrada strabate în Italia plantaţiile de vita de vie si pe masura ce înaintezi spre Trento, cerul devine tot mai azzurro ;)

Dupa patru ore si jumatate de șofat, am ajuns la Lago di Garda cu senzatia ca am strabatut timpul si am sarit peste iarna, intrând din plin în anotimpul de primavara. Pacengo di Lazise, localitatea de pe malul lacului Garda, unde am petrecut revelionul si primele zile din Noul An, ne-a întâmpinat învaluita în cel mai dulce soare de primavara.
Am parcat în curtea vilei înconjurate de palmieri, apartinând unor cunostinte care ne-au încredintat cheile, am descarcat bagajele si ne-am bucurat de linistea si "aerul de pustiu"- comparând cu lunile de vara, când aici domina agitatia si tumultul tipic statiunilor estivale.
Am decis imediat sa facem o plimbare pe lac, unde lebedele gratioase, ratele si albatrosii galagiosi pareau ca se bucura de revedere, la fel ca si noi ;) Lacul enorm înconjurat de muntii înzapeziti, ofera un peisaj de o frumusete unica. Doar faptul ca soarele apune la ora 17, ne-a reamintit ca este iarna. Spectacolul amurgului ne-a lasat de fiecare data, fara grai!

În fiecare zi, la ora 18, bezna pune stapânire peste localitate si umezeala din atmosfera face sa ai senzatia ca temperatura a scazut mult sub zero si deci sa nu crezi termometrul care arata plus 12 grade Celsius! Însa aici, pe malul lacului Garda, cafenelele si restaurantele sunt primitoare si pline de animaţie indiferent de sezon si sunt deschise pâna dupa miezul noptii - mai "precis", pâna când pleaca ultimul client. Am petrecut seri minunate, ascultând muzica traditionala si servind specialitati locale.
Cea mai frumoasa seara a fost însa, cea în care am trecut din anul 2012 în anul 2013!

Am sarbatorit revelionul într-un restaurant cu atmosfera intima - Antica Osteria Molinari din Pacengo, specializat pe bucatarie mediteraneana, preparate pescaresti si din fructe de mare. Meniul a cuprins salata cu fructe de mare, scoici Sain Jacques sotate în unt, supa de iarba cymbopogon si creveti, gnocchi în sos tomat si penne carbonara, "punga-minune" cu languste, calamari, sepii, scoici, crabi, creveti si sos de legume, marinate în hârtie pergament, pandoro si fructe de sezon (struguri, kiwi, portocale, mandarine). Am baut Prosecco Vino Frizzante del Veneto, espresso si la miezul noptii am trecut pe sampanie.
La ora douasprezece, împreuna cu cei treizeci de comeseni italieni, am iesit pe malul lacului sa ne bucuram de focurile de artificii, magnific dublate în oglinda apei. Auguri! Buon Anno Nuovo! Gutes Neues Jahr! An Nou fericit! La multi ani 2013! îmbratisari si pupaturi internationale :)

Pentru ca tocmai s-a încheiat prima rubrica Miercurea fara cuvinte a anului 2013, transmit gânduri bune si urari de sanatate si fericire participantilor carora le promit, ca la întoarcerea din Italia sa îi vizitez pe fiecare în parte: Daurel, Gandvis, Diana, Ina, Kadia, Catrim, Angi, Alexandru, Alina, Angela, CipBtRO, Ana, Melly, AndreeaG, Iulia Radu, Leovi, Spunsieu, Anca, Steliana, TUDOR, Lolita, RobertN, Xaara Novack, Blind Love, nima, CRISTI MILLA, Fata Nesabuita, nicolas, Just Words, Mirela, Minnie, ELENA, Abisuri, Rolling Ideas, acuarele, anastasia, Piticii Voinicii, geanina, Vasile Dumitru, Fotografia anului 2012, Ninu Ninulescu, dordefemeie, Dan, Floarea, pandhoraa, Foto de inginer, Copilul in oras, tu1074, zoltybogata, Dan, Leovi si Liviu Bimbea. Sa ne reîntâlnim veseli, întreg anul, aici, la Miercurea fara cuvinte! La multi ani!

Un vis devenit realitate

Sunt în plina desfasurare, calificarile pentru finala în Cupa mondiala 2012 - a sporturilor de iarna: biatlon, sarituri, slalom, slalom urias, schi cross-country, schi alpin şi nordic combinat, bob, patinaj viteza sau artistic, singel sau perechi... Toate posturile sportive de televiziune transmit în direct competitiile si rezultatele lor, încearcând sa ne tina la curent cu tot ce se întâmpla, oferindu-ne posibilitatea de "a sta cu fundul în doua luntri";)) în camera calda - în fotoliul preferat si la fata locul, pe pistele încarcate cu zapada.
Fiecare simte în mod propriu pulsul competitional si cu siguranta fiecare este la curent cu ultimele noutati din sportul preferat.
Pe mine m-a impresionat în mod deosebit o poveste din "culise", petrecuta saptamâna trecuta la Cupa Mondiala de slalom din Wengen.
Se stie ca pentru a-si face reclama, firmele platesc mii de euro pentru a-si vedea numele trecut pe casca unui schior.
Înainte de Craciun, a aparut informatia ca Brad Spencer - unul din sportivii echipei nationale a Canadei, cauta sponsor pentru urmatoarea competitie internationala.
Gage Ferguson - un baiatel din Calgary, în vârsta de 8 ani, suferind de sindromul Asperger (o forma de autism), a hotarât în mod spontan sa-si ofere economiile pentru a-l sprijini pe Spencer - al carui mare fan este si deci sa-i devina sponsor. Prima reactie a mamei, auzindu-i gândurile, a fost sa zâmbeasca, apoi a încercat sa-i explice ca asa ceva nu este posibil!
Gage, care de altfel are camera tapetata cu postere ale schiorului, nu a acceptat ideea de a renunta - înainte de a încerca! Mama a cedat insistentelor si si-a ajutat fiul, care a scris cu mânuta lui o scrisoare prin care îsi oferea serviciile de sponsor, punând la bataie suma de 149 dolari, avuta la momentul respectiv în pusculita.
Extrem impresionat la primirea scrisorii, Brad Spencer a acceptat oferta si la data de 15 ianuarie, pe pista din Wengen, a purtat mândru casca de protectie pe care a stat scris numele celui mai tânar sponsor: Gage Ferguson. Deasemenea, a facut toate demersurile pentru ca micutul (însotit de familie) sa se afle pentru o saptamâna la Cupa Mondiala, iar în ziua marii competitii, sa fie invitat direct pe pista - în cabina speciala rezervata sportivilor si antrenorilor.
"Într-o lume în care adesea oamenilor generosi nu le sunt apreciate faptele, m-am straduit sa fac tot ce am putut pentru a recompensa deosebitul gest." - a declarat cu emotie sportivul.
La rândul lui, Gage, super-fericit, a declarat ca este primul lui concediu în Europa si copleşit de importanta pe care a capatat-o, si-a luat rolul de sponsor foarte în serios si si-a încurajat permanent sportivul.
Brad Spencer a încheiat etapa pe locul 21 si cu siguranta, povestea celor doi nu se va încheia aici.

(Tabloul competitional: 26.-27.11.2011 Kuusamo; 2.-4.12.2011 Lillehammer; 8.-11.12.2011 Harrachov; 16.-18.12.2011 Engelberg; 29.-30.12.2011 Oberstdorf; 31.12.2011.-1.1.2012 Garmisch-Partenkirchen; 3.-4.1.2012 Innsbruck; 5.-6.1.2012 Bischofshofen; 13.-15.1.2012 Tauplitz/Bad Mitterndorf; 19.-21.1.2012 Zakopane; 27.-29.1.2012 Sapporo; 3.-5.2.2012 Val di Fiemme; 10.-12.2.2012 Willingen; 14.-15.2.2012 Klingenthal; 17.-19.2.2012 Oberstdorf; 2.-4.3.2012 Lahti
7.-8.3.2012 Trondheim; 9.-11.3.2012 Oslo; 15.-18.3.2012 Planica)

Haili-hailo! (partea a doua)

Când receptionera ne-a propus sa participam la competitia de sanius, am crezut ca glumeste, ea însa a vorbit foarte serios si ne-a aratat lista înscrisilor. Am pornit cu saniuta în spinare, un pic jenati, dar când am ajuns la pista, antrenul era atât de mare încât bucuria de a mai fi o data copil ne-a cuprins imediat si pe noi. Am uitat si de ger si de vârsta! Toti participantii au fost recompensati cu o prajitura si o ceasca de cafea :)
O alta experienta de neuitat a fost vizitarea muzeului de instrumente muzicale. Zwota, Klingenthal si Erlbach sunt localitati cu traditie, ce pastreaza mărturii ale culturii muzicale, din cele mai vechi timpuri.
Zona vizitata este deasemenea renumita prin  fabricarea unei beri usoare, cu doar 4,5-6% alcool, dupa retete transmise din generatie în generatie. Incursiunea în tehnica fermentarii hameiului s-a încheiat traditional, la o halba de bere si o felie de pâine de casa, unsa cu untura.
Linistea si frumusetea peisajelor ne-au încâtat sufletul, albul fara sfârsit ne-a umplut ochii, experientele de neuitat ne-au deschis noi orizonturi. Am pornit spre casa deosebit de multumiti, promitându-ne ca vom reveni, cândva. Am lasat iarna în urma nostra... în Augsburg este primavara.

Haili-hailo!

În primul rând trebuie sa va spun ca mi-a fost dor de voi, dar din hotelul Schwarzbachtahl, în care am fost cazati, nu am putut sa vorbim nici macar la telefonul mobil decât de pe balcon, unde aveam semnal foarte slab, asa ca am fost nevoita sa fac o pauza de internet. Sincera sa fiu... rau nu a fost! :)
Deci, suntem din nou acasa, dupa o minunata mini-vacanta, petrecuta anul acesta în Erlbach / Vogtland, Kegelberg, la doar 755 metri altitudine. Cu toate ca regiunea are un peisaj idilic si ofera cea mai lunga pista de schi alpin din regiune (800 m.), este o locatie nu prea asaltata de turisti, deoarece se situeaza în fosta RDG. Noi tocmai din acest motiv am ales-o! Cele câteva zile am dorit sa le petrecem în vârf de munte, departe de aglomeratia tipica marilor statiuni montane.
Emotii am avut doar în legatura cu starea vremii... Am pornit din Augsburg la +14°C si pe tot parcursul celor ~300 km. ne-a însotit peisajul de primavara. La doar câtiva kilometri de destinatie, au început sa se faca vazute petece de zapada, ce s-au îmnultit pe masura ce ne-am apropiat de statiune si au format oarecum o masa alba, departe însa de peisajul hibernal pe care îl visam. Gerul din primele zile (-7°C) s-a îmnuiat doar a treia zi, când a început sa ninga ca-n povesti.
Pista a fost relativ buna, întretinuta cu zapada artificiala, având numeroase portiuni înghetate, motiv pentru care Helmut, dupa prima coborâre, s-a hotarât sa fie doar cameraman. Prima zi nu am schiat nici eu decât de dimineata, gasind ca este suficient, dupa o pauza de mai bine de un an! Am apreciat deosebit faptul ca nu a trebuit sa astept nici o secunda la schi-lift si ca nu a trebuit sa fiu cu ochii în patru cum îmi aleg coborârea, atenta la cine ma depaseste pe pârtie.
Începând de a doua zi, am schiat doar eu, iar Helmut (care de fapt a devenit schior acum doi ani, doar de dragul meu), s-a atasat unui grup din hotel, iubitori de drumetii. Dupa-amiezile le-am petrecut împreuna, participân la diverse activitati interesante: concurs de sanius, vizitarea unei fabrici de bere, a unui muzeului de instrumente muzicale. Serile am citit si ne-am relaxat în sauna.
Ne-am întors acasa cu amintirea unui sejur minunat, într-un Augsburg la fel de împrimavarat, precum l-am lasat!