Arena di Verona (Vacanta de vara -6)

(urmare la Vacanta de vara Pt.1, Pt. 2 si Pt. 3 , Pt.4, Pt.5)

La aproximativ 25 kilometri sud-est de malul lacului Garda se afla Verona, orasul cunoscut în întreaga lume ca fiind al Julieitei si al lui Romeo, dar şi ca Grand Opéra.
În inima orasului vechi, amfiteatrul roman - al III-lea ca marime în lume (după Colosseum din Roma şi amfiteatrul din Capua), constituie cel mai impozant obiectiv al orasului. Statisticile spun ca în fiecare an, Arena di Verona atrage jumatate de milioan de turisti prin concertele de opera si rock prezentate.
Conservat fantastic, având în vedere faptul ca a fost construit aproximativ în anul 30, amfiteatrul domină Piazza Bra, impresionând prin frumusete si dimensiuni gigantice ( 140 metri lungime, 110 metri lăţime şi o înaltime de 24 merti ). Având forma eliptica, teatrul se ridica pe 45 rânduri si ofera locuri pentru 22000 spectatori. Artistii de pe scena nu au nevoie de amplificare prin microfoane pentru ca acustica deosebita, permite un sonor impecabil pâna în ultimile rânduri. Totodata, fantastica tehnica de izolare a amfiteatrului face ca la doar cativa metri departare de arena sa nu se auda nimic!
Timp de 400 de ani, sub mottoul "Pâine si circ", aici au fost prezentate lupte ale gladiatorilor ce au "încântat" publicul cu masacrele sângeroase. Dupa ce împaratul Honorius a interzis astfel de spectacole, arena a ramas goala, secole la rând.
În evul mediu, catacombele întunecate au fost numite "Labirintul Diavolului" si valorosul edificiu a fost vazut ca sursa buna pentru piatra de constructie. Abia în timpul Renasterii - venetienii mai întâi, au descoperit în amfiteatrul roman valoarea de cultura si arta si s-a început restaurarea si îngrijirea monumentului. Adevarata renastere a cunoscut-o însa la data de 10 august 1913, când cu ocazia sarbatoririi a 100 de ani de la nasterea lui Giuseppe Verdi, pe scena arenei a fost prezentata opera Aida. De atunci, spectacolele de opera au devenit o traditie anuala, întrerupta doar pe timpul razboiului mondial.
Pentru ca la primul spectacol, spectatorii au adus lumânări pentru a putea citi libretul si programul si miile de luminite au produs un cadru magic, obiceiul a devenit o tradiţie. La toate spectacolele ce prezinta opere ale lui Verdi, la intrare, plasatorii distribuite gratuit lumânari si pe durata preludiului, lumânarile ramân aprinse, intensificând trairile, facându-le unice.
Pentru a savura adevarata atmosfera de opera, nu exista cadru mai perfect decât amfiteatrul în aer liber din inima regiunii Veneto. Spectacolele sunt grandioase, cei mai buni dintre cei mai buni artisti au voie sa urce pe scena arenei, în fantasticul decor. Nu de putine ori, la spectacol participa o orchestar compusa din peste cinzeci muzicieni, condusi de dirijori de renume si pe scena urca aproximativ o suta de artisti. Atmosfera este incomparabila, emotia creste pe masura ce amfiteatrul devine plin si ca întro magie, în momentul în care ultimul gong rasuna, anuntând începerea spectacolului, luna este prezenta deasupra scenei, completând cadrul întrun tablou desavârsit. Costumele, poezia si fastul, atribuie fiecarui act o imagine unica. Jocul de lumini ale proiectoarelor întregesc spectacolul de scena, conferind momente fascinante.
În vizitele noastre la Verona de anii trecuti, ne-am rasfatat vizionând Aida si Nabucco. Anul acesta am ales LaTraviata (Curtezana) si am fost deosebit de încântati. Nu a fost Netrebko-Villazón, nici Gheorghiu-Lopardo, dar a fost o reprezentatie de vis, rasplatita cu ropot de aplauze si bisuri - poate si pentru ca artistii au jucat cu mai multa daruire, fiind ultimul spectacol La Traviata din acest an.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Ping:Alex Mazilu, Teo Negura, Alecu Racoviceanu, Betiv de cuvinte, Clipe de Cluj, Fewstuff, Vera, G1B2I3, Luna Patrata, Mirela Pete, Papornita, Theodora, Vania, Max, Pandhora, Theodora, Rokssana, Robert, Lolita, Cella, Link-ping, Costin, Cleo, Sophie, OFZ, Mella, Scorpio,AngiGhita.