Hamburg by night

 

Fotografiile nu sunt fantezie, nu sunt realizate pe vreun platou de filmare si nici nu sunt prelucrate în studio. Sunt pura realitate! Cumnatul meu este autorul acestor fotografii. Sâmbata, 09.09 in portul din Hamburg au ancorat noua vapoare de croaziera si focul de artificii a marcat iesirea din port!

Feeric! Incredibil de frumos! Parerea mea ☺...

Iar acesta este cumnatul meu, nu sâmbata seara, ci cândva într-un concediu -prezint fotografia  doar ca sa stiti ca fotografiile din port nu sunt facute cu un telefon mobil☺

Un start bun în saptamâna calendaristica 37! (Mai sunt  doar 15 saptamâni pâna la Revelion!) ☺

Croaziera - Epilog

Nu stiu cum s-a întâmplat, dar articolul acesta programat sa apara la jumatatea lunii februarie, a ramas blocat... Asa ca iata, abia astazi voi povesti aventura debarcarii si a drumului cu autocarul spre casa.

Asa cum am scris în articolul precedent referitor la croaziera, dupa ce am închis valizele, am atasat la mânere benzile colorate (pe care stewardul ni le-a lasat în cabina, sub forma de antene ale fluturasului-origami), am scos bagajele pe culoar în fata usii si ne-am dus la culcare, oftând... Urma sa petrecem ultima noapte la bordul acestui minunat vas de croaziera.
Nu stiu daca am visat ceva despre superbele excursii si locurile deosebite pe care le-am vizitat în Marsilia, Barcelona, Palma, Pompei, Pisa si Florenta sau daca am visat despre exceptionalele seri petrecute într-unul din teatrele sau cluburile vaporului, la dans, spectacole sau concerte. Sa visam frumos am fi avut o multime de motive, seara încheiase una din cele mai frumoase vacante. Chiar si vremea ne-a facut un cadou deosebit, oferindu-ne pe parcursul concediului multe zile cu soare si temperaturi blânde - neobisnuit de blânde pentru un mijloc de noiembrie. Am avut noroc! ☺
Tot la noroc ne-am gândit si când am vazut ca am primit bentite rosii pentru valize. Conform ultimului exemplar al Jurnalului de bord, pasagerii cu bentite rosii urmau sa paraseasca vasul la ora 8:30. Ne-am gândit ca pâna la ora 14 când urma sa porneasca autocarul nostru spre casa, avem timp sa vizitam portul Savona si centrul vechi al orasului, însa mai mult si mai mult m-am bucurat pentru ca urma sa o întâlnesc pe Geanina.
Ne-am trezit odihniti si cu gândul sa nu uitam nimic în cabina nici nu am bagat în seama ploaia ce batea în geamuri. Am servit în tihna micul dejun si multumiti ca ne-am încadrat perfect în timp, ne-am prezentat la punctul de întâlnire - Grand Bar Orlov. Urma sa facem parte din primul grup ce cobora în port însa... organizatorii debarcarii au anuntat la microfon ca din cauza furtunii, vasul nu poate ancora. Cerul peste Savona era negru, marea foarte agitata si cu toate ca ne gaseam în port, vasul nu putea sa monteze puntea pentru debarcare. La fiecare sfert de ora ar fi trebuit sa coboare un grup, însa decalajul depasise deja limitele si la un moment dat, la punctele de întâlnire pentru debarcare se adunasera toti turistii - cu benzi rosii, verzi, galbele, albastre, portocalii, violete, bleu...  La ora 10:45 au aparut si cei cu bentite roz. Cu toate acestea nu era haos, atmosfera pe vapor era destinsa. Cardurile all-inclusive functionau înca, asa ca lumea servea cafea, ceai sau soft drink si discutiile erau din ce în ce mai animate. La difuzoare se anunta din timp-în-timp mesajul ca pâna când vremea nu se va stabiliza, capitania portului interzice ancorarea vasului nostru. Comunicatul era citit în toate limbile pamântuli... parca eram pe Arca lui Noe.

Am anuntat-o pe Geanina despre turnura pe care a luat-o programul nostru si cu parere de rau am contramandat întâlnirea. Nici pentru ea nu era vreme buna pentru șofat, furtuna în nordul Italiei capatase proportii de uragan.
Pe la ora 12 s-a ridicat blocada si noi ne-am aflat în primul grup care a coborât în port. Am fost îndrumati spre hala cu valize si atunci am înteles si mai bine cât de folositoare sunt bentitele colorate. Docherii au descarcat valizele din cala vaporului si le-au depus în port, în sala, tinând cont de culori. Conceptul a facilitat identificarea rapida a bagajelor, fiecare turist si-a preluat fara stress valizele si s-a îndreptat spre parcare.

Fusesem anuntati ca autocarul nostru si-a decalat deasemenea programul. Daca de pe vapor am coborât patru ore prea târziu, autocarul urma sa plece cu doua ore mai devreme! Pentru noi oricum nu mai conta, pe o asemenea vreme nu mai putea fi vorba despre vreo excursie. Soferul ne-a spus ca trebuie sa ne îndepartam cât se poate de repede de Italia, pâna ce soselele nu vor fi blocate de tot. Stirile radio pomeneau tot mai des despre inundatii, alunecari de teren, accidente sau întreruperi temporare ale traficului rutier.

Pe masura ce ne-am apropiat de Alpi, cerul plumburiu si ploaia s-au transformat în ninsoare abundenta si sosele alunecoase, acoperite cu zapada, însa soferul nostru s-a dovedit experimentat si am depasit fara probleme toate situatiile dificile. În autocar a fost cald, însotitoarea de bord ne-a servit gustari si bauturi, totul a decurs în cele mai bune conditii. Călătoria noastra s-a încheiat odată cu lăsarea întunericului. În Germania era înca totul verde, toamna frumoasa era pe sfârsite.

Ne-am bucurat ca am ajuns acasa însa... ne-au trebuit câteva zile sa ne obisnuim cu ideea ca în jurul nostru nu mai misuna o armata de stewarzi, ca mâncarea nu ne-o mai serveste nimeni la masa si cardul pentru bauturi nu ne mai foloseste la nimic ☺
Concediul de vis se încheiase si realitatea cu care ne-am confruntat în primele saptamâni nu a fost tocmai blânda...

PS: Toate articolele despre concediul petrecut pe Marea Mediterana si vasul Costa Diadema sunt grupate în postarea "Croaziera de la A la Z" Ultimul articol legat de croaziera, il puteti citi - aici.

Croaziera - Ultima seara la bord

Pentru ca excursia în Florenta a durat atât de mult, nu am ajuns pe vapor in timp util spre a participa la ultimul dineu cu grupul nostru. Am intrat în restaurant cu seria a doua si ne-a fost repartizata o alta masa de doua persoane, undeva central. Ne-a servit alt chelner, am avut alti vecini, însa atmosfera a fost la fel de festiva, asa cum am fost obisnuiti pe perioada croazierei.
La aperitiv am sevit Sparanghel-flan cu garnele uriase, primul fel Rigatonni all’amatriciana si Risotto cu garnele si mazare. Felul doi a fost friptura de purcelus de lapte cu catofi, placinta de ceapa si mortadella prajita. A urmat invariabilul mini-platoul cu brânzeturi, trei feluri diferite de brânza, nuci, alune, stafide si mustar de gutui. La desert ne-a fost servit tort de ciocolata cu sos de capsuni si cremsnit cu crema de fructe si iaurt si sos de fructe de padure.

Pe timpul mesei am baut vin alb sec, apoi ne-am mutat în bar unde am continuat cu un brandy si câte un cocktail, am ascultat muzica si ne-am distrat pentru utima seara la bordul acestui superb vas de croaziera.
Nu am putut sa ramânem mult timp, pentru ca valizele înca nu erau împachetate si dispozitia era ca pâna la ora 2 noaptea sa fie scoase pe coridor. (va urma)

Croaziera - Florenta (6)

Ca o prelungire la Piazza della Signoria (signoria = stapânire, conducere) este asa numita Piazza degli Uffizi (uffizi = birouri, oficii) - un alt loc superb din Florenta, care arata mai mult a curte de palat decât a piata. Complexul a fost conceput spre a gazdui ministerele si departamentele administrative ale Florentei pe timpul Ducelui Cosimo I de' Medici.
Construcția clădirii a început în anul 1560 dupa proiectul arhitectului Giorgio Vasari și a fost terminată de către arhitecții Alfonso Parigi și Bernardo Buontalenti în anul 1580.
Cladirile sunt dispuse în forma de "U" si sunt legate între ele printr-o galerie. Curtea lunga este închisa pe partea dinspre fluviul Arno prin arcade înalte. Fațadele Uffizi sunt decorate cu nișe care conțin statui reprezentând personalitati ale epocii (Cosimo il Vecchio, Lorenzo il Magnifico, Andrea Orcagna, Nicola Pisano, Giotto, Donatello, Leon Battista Alberti, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarruoti, Dante Alighieri, Francesco Petrarca, Giovanni Boccaccio, Nicolò Machiavelli, Francesco Guicciardini, Galileo Galilei, Farinata Degli Uberti, Pier Capponi, Giovanni Delle Bande Nere, Francesco Ferrucci, Amerigo Vespucci, Pier Antonio Micheli, Francesco Redi, Paolo Mascagni, Andrea Cesalpino, Sant'Antonino, Francesco Accursio, Guido Aretino/Monaco, Benvenuto Cellini).

În anul 1565, chiar înainte ca Uffizi sa fi fost terminată, Vasari a conectat clădirea cu Palazzo Vecchio și mai departe cu Ponte Vechhio spre Palazzo Pitti, înlesnind astfel Familiei Medici trecerea de la o clădire la alta. În anul 1583 cladirea Uffizi a fost legata cu terasa Loggia dei Lanzi, permițând membrilor familiei Medici sa participe la evenimentele din Piazza della Signoria, fără a fi nevoie să iasa din palate.
Astazi, impresionanta cladire gazduieste Galleria degli Uffizi - unul dintre cele mai vechi si mai renumite muzee de arta din lume. (Timpul nu ne-a permis vizitarea expozitiilor - motiv în plus pentru a reveni în Florenta!)
La 27 mai 1993, în Via dei Georgofili - lângă Uffizi, a explodat o mașină-capcană. Au murit cinci persoane si o mare parte din Sala Niobe, împreună cu exponatele de aici au fost grav avariate. Nici pâna în prezent nu au fost identificati faptașii.

Florența este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase orașe din lume. Multi artisti de seama ai omenirii au contribuit la desavarsirea frumusetii orasului. Se spune ca Florența este ultimul oraș conservat al Renașterii din lume și este considerat ca fiind capitala italiană a artei.
Florența este practic un enorm muzeu în aer liber! Orice străduța, orice piața ofera ceva de admirat, fiecare clădire are un ornament impresionant și armonios. Centrul istoric al Florenței atrage anual milioane de turiști și a fost declarat de UNESCO Patrimoniu mondial în anul 1982.
Florența a fost locul de naștere sau de domiciliu a numeroase personalități istorice marcante - Dante, Boccaccio, Leonardo da Vinci, Botticelli, Niccolò Machiavelli, Brunelleschi, Michelangelo, Donatello, Galileo Galilei, Catherine de' Medici, Antonio Meucci, Guccio Gucci, Salvatore Ferragamo, Roberto Cavalli, Florence Nightingale și Emilio Pucci.

Complesso di San Firenze este un exemplu rar de stil baroc în centrul Florenței. Edificiul a fost ridicat în secolul 17, dupa planurile arhitectului Pietro da Cortona. Astăzi cea mai mare parte a complexului este ocupata de Curtea de Justiție și birourile aferente. Doar aripa ce cuprinde biserica San Filippo Neri a rămas deschisă marelui public.
La sase minute de mers pe jos din Piazza della Signoria se afla Bazilica Santa Croce, în piata ce poarta acelasi nume. Este cea mai mare și cea mai valoroasa biserica franciscana din Italia.
Constructia a început în anul 1294 dupa proiectul arhitectului Arnolfo di Cambio si exceptând fatadele, biserica a fost terminata în anul 1385. Brunelleschi a proiectat Cappella dei Pazzi, constructia a început în anul 1430 dar nu a fost terminata niciodata. În secolul al 16-lea s-a început ridicarea unui turn de clopot dupa planul arhitectului Francesco da Sangallo, turn ce deasemenea nu a fost finalizat.
Lucrările la fațade au fost încheiate de Nicola Matas în anul 1863.
Santa Croce are 16 capele si adaposteste mormântul unora dintre cei mai de seama locuitori ai orasului, printre care Galileo Galilei, Michelangelo, Machiavelli, Dante, Gioacchino Rossini, Lorenzo Ghiberti, Lorenzo Bartolini, Julie Clary - sotia lui Joseph Bonaparte, precum si fiica acestora - Charlotte Napoléone Bonaparte.

Pe masura ce înserarea a cuprins orasul, pe noi parca ne-au parasit  puterile... Obositi dupa acest tur de forta dar încântati de tot ceea ce am vazut în Florenta, am urcat în autocar si ne-am întors la vapor. (va urma)

Croaziera - Florenta (5)

Nici acum nu-mi vine sa cred ce noroc de vreme frumoasa am avut pe timpul zilei petrecute în Florenta!
Posibil sa fi plouat înainte de a fi coborâ noi din autocar, pentru ca în fiecare denivelare de teren erau formate băltițe. Cât am fost noi acolo însa, cerul a fost albastru si soarele a stralucit. A fost neobisnuit de cald pentru o zi de mijloc de noiebrie!
Via dei Calzaiuoli - strada principala în Florenta destinata exclusiv pietonilor, uneste în linie dreapta Piazza del Duomo cu Piazza della Signoria. La jumatatea drumului, pe partea dreapta, se trece pe lânga Orsanmichele, o biserică din Arhiepiscopia Florența. Cladirea cu două și respectiv trei etaje este construita în stil romanic și gotic. În anul 1280 parterul oratoriul si-a pastrat caracterul religios, etajele superioare au fost transformat în depozit de grâne. Cladirea a fost reparata în numeroase rânduri, în jurul anului 1339, redecorarea exteriorului bisericii a fost încredintata breslelor orasului si în fiecare nisa a fost amplasata statuia care reprezinta sfântul-patron al fiecarei bresle în parte. Capodoperele sculpturale şi picturale situate în afara şi în interiorul edificiului sunt realizate de cei mai cunoscuti sculptori ai Renasterii italiene timpurii - Donatello, Ghiberti, Verrocchio, Robbia, Lamberti, s.a.



Asa acum Piata Domului este considerata a fi centrul religios al Florentei, Piazza della Signoria este centrul civic si timp de câteva secole a reprezentat sufletul vietii politice a orasului. Cladirile care o înconjoara sunt magnifice: Palazzo Vecchio (Palazzo della Signoria), Loggia dei Lanzi, Tribunale della Mercanzia, Palazzo Uguccioni, Palazzo delle Assicurazioni Generali. Piata se prelungeste cu Piazza degli Uffizi si respectiv Galeria Uffizi.
Palazzo Vecchio (Palatul Vechi din Florenta) este cladirea cu aspect de fortareata. Construirea palatului a început la sfarsitul secolului al 13-lea si edificiul a fost terminat dupa 23 de ani. S-a numit Palazzo del Popolo (Palatul Poporului) pentru ca a gazduit sediul de conducere al orasului. Dupa ce ducele Cosimo I si-a mutat sediul în Palazzo Pitti (în anul 1550), cladirea a început sa fie cunoscuta sub numele de Palazzo Vecchio.
Alaturi de palat a fost ridicat un turn (înaltime de 94m) cu clopot, pentru a anunta întalnirile publice sau pentru a avertiza populatia în prag de pericole. Arhitectul palatului si al clopotnitei este Arnolfo di Cambio.
Exteriorul din piatra al palatului nu s-a schimbat mult din secolul al 14-lea. Palazzo Vecchio are pereti simpli cu doua randuri de ferestre gotice. Singurele decoratiuni sunt picturile blazoanelor Republicii Florentine si placa de marmura de deasupra intrarii cu inscriptia "Rex regum et Dominus Dominantium" - "Regele Regilor și Domnul domnilor", singurul conducator adevarat este Isus Christos.



Loggia dei Lanzi este superba galerie cu arcade, construita în secolul al 14-lea spre a proteja demnitarii de soare sau ploaie, pe timpul întâlnirilor publice, a ceremoniilor oficiale sau pe timpul altor evenimente culturale sau politice. Galeria a fost construita în stil gotic târziu de catre arhitectii Grancesco Talenti si Cione Dami.
Tribunale della Mercanzia (Tribunalul de mărfuri) este clădirea în care aveau loc procesele dintre comercianți. Deasemenea, aici îsi aveau birourile judecatorii si numerosi avocați.
Palazzo Uguccioni - resedinta familiei Giovanni Uguccioni, a fost contruita în anul 1550 în stil renascentin. Designul este atribuit lui Raphael, Michelangelo, Bartolomeo Ammannati sau Raffaello da Montelupo, nu exista o dovada concreta.
Palazzo delle Assicurazioni Generali este ridicat în anul 1871 în stil neo-renascentist. Este una din puținele clădiri comerciale construite în centrul orașului. La parterul acestui palat este celebra cafenea Rivoire, fondata în anul 1872.

Între toate aceste edificii - minunatii arhitecturale, sunt amplasate statui de o frumusete iesita din comun!
Judith si Holofernes, Leul (Marzocco)- Donatello
David - a lui Michelangelo
Hercules omorându-l pe Cacus - Bandinelli
Fântâna lui Neptun - Ammanati
Statuia ecvestră a lui Cosimo I si grupul statuar "Rapirea sabinelor" - Giambologna
Rapirea lui Polyxena - Pio Fedi
Perseu ucigând gorgona Medusa - Cellini
Leii (familiei Medici) - Fancelli si Vacca
În fata fântâna lui Neptun, o placă de marmură marcheaza locul unde calugarul dominican Girolamo Savonarola a fost spânzurat și apoi ars pe rug (23 mai 1498)sub acuzația de erezie.
Piazza della Signoria este o galerie de artă în aer liber... (Statuile au fost înlocuite cu copii, originalele se afla în muzee)

În secolul al 13-lea zona pietei se gasea în proprietatea familiei Uberti, cea mai puternica familie din oras la vremea respectiva. Familia Uberti sprijinea gruparea ghibelinilor (o factiune pro-imperiala), în vreme ce opozantii lor - familia Buondelmonti, îi sprijineau pe guelfi (factiunea pro-papala). Cele doua grupari s-au confruntat câteva secole împartindu-si puterea. În anul 1266, dupa înfrangerea armatei imperiale în batalia de la Benevento, guelfii i-au alungat pe membrii familiei Uberti si proprietatile acestora au fost confiscate. Palazzo Vecchio si Galeriile Uffizi au fost construite pe fosta proprietate a familiei Uberti. (va urma)

Croaziera - Florenta (4)

Florenta, capitala regiunii italiene Toscana, este traversata de fluviul Arno. Numeroase poduri peste Arno fac legatura între un mal si celalalt, însa cel mai vechi si mai interesant este Ponte Vecchio. Este la fel de renumit ca si Podul Rialto din Venetia si se numara printre cele mai vechi si mai frumoase poduri din lume.
Construit în anul anul 1345 dupa planurile arhitectului Taddeo Gaddi, podul reprezinta una dintre principalele atracții în Florența deoarece acesta este mai mult decât un pod de piatra deasupra unei ape... Ponte Vecchio este o straduta cu magazine! Are o structură solidă cu trei arcade si în loc de balustrade, de-a lungul podului pe ambele parti sunt aliniate case mici ce adapostesc magazine.

În anul 1565 Cosimo de Medici I a comandat construirea unui coridor deasupra podului, pentru a-si asigura un plus de siguranta si o traversare rapida de la o resedinta a familiei la alta, între Palazzo Vecchio și Palazzo Pitti. Giorgio Vasari - pictor, architect și istoric de artă italian, a primit aceasta sarcina si astazi, acest culoar prin care Ponte Vecchio a capatat un farmec aparte, poarta numele de "Coridorul Vasari".
La început, magazinele au fost folosite de pescari, macelari si tabacari, pentru a-si putea arunca deseurile în apa si zona mirosea urât... Familia Medici a facut în asa fel încât aceste magazine sa fie încet încet ocupate de ateliere de prelucrarea si vânzarea bijuteriilor din materiale nobile - aur, argint si pietre pretioase. Locul a devenit mai curat, mai linistit, mai pazit si mai protejat.
În secolul XIV aceste clădiri au avut o arhitectură compactă, dar pe măsura trecerii timpului au intervenit schimbări care au condus la imaginea pitorească din zilele noastre.
Astăzi, celebrul pod este una dintre cele mai fotografiate constructii ale Florenței.
La ora la care am fotografiat eu podul, soarele avea o pozitie nefavorabila... îmi pare rau pentru neclaritatea imaginilor. M-am aflat într-un grup alaturi de ghid si nu am putut schimba ordinea în care am vizitat orasul. Seara când ne-am întors la autocar, luciuil apei ne-a oferit un adevarat spectacol... Fotografiile sunt bune pentru rubrica "Reflexii în oglinda" ☺

Un start bun în weekend! ☺

(continuare la povestea croazierei - aici)

Miercurea fara cuvinte (5) - La pas prin Florenta

Florenta, 14 noiembrie 2014

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

Croaziera - Florenta (1)

înscriu articolul la "Buna dimineata, Soare!"

Ca sa scrii despre o vizita de sase ore si jumatate într-un oras ca Florenta este o mare provocare! Cu ce sa începi si de unde?!
Privesc fotografiile pe care le-am facut si nu stiu cum sa le împart mai bine, spre a obtine articole scurte, placute si totusi bogate în informatii ... Pâna la urma ma decid sa pornesc cu povestea unui personaj care s-a nascut aici si pe care orice copil pe Pamânt îl cunoaste si îl iubeste: Pinocchio ☺
Carlo Collodi, autorul celebrului roman "Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino" s-a nascut în Florenta, (24 noiembrie 1826), a trait aici si este înmormântat în Florenta (26 octombrie 1890), în Cimitero delle Porte Sante de lânga biserica San Miniato al Monte.
Carlo Collodi - pe numele adevărat Carlo Lorenzini, si-a început activitatea de scriitor la vârsta de 20 de ani, prin recenziile pentru catalogul unui librar florentin si prin cele pentru periodicul "L' Italia Musicale" - una dintre revistele de specialitate cele mai importante din Italia acelor vremuri. De-a lungul vietii a lucra pentru diferite ziare (L'Opinione, Il Nazionale, La Gazzetta d'Italia e l'Arte, Il Lampione).
Carlo Collodi a început să scrie cărți pentru copii în anul 1876 si a devenit în scurt timp un autor preferat de sistemul educațional al statului italian datorita modului în care si-a conceput povestile, împletind basmul cu prezentarea unor cunostinte si exemple de comportament.
În anul 1881 a început să scrie în mod regulat la una din primele reviste pentru copii din Italia - "Il giornale per I bambini", care în primul său număr a publicat primul episod din "Aventurile lui Pinocchio", intitulate la vremea aceea "Storia di un burattino" ("Povestea lui Burattino")

Romanul Pinocchio îl prezinta în introducere pe Gepetto, un tâmplar dintr-un orășel italian. Acesta găsește într-o zi o buturugă năzdrăvană, din care cioplește o păpușă de lemn pe care o botează Pinocchio. Așa începe povestea lui Pinocchio - păpușa de lemn care trece printr-o mulțime de peripeții, din care învață ce înseamnă să fie bun și ascultător. Drept recompensă "Zâna cu parul albastru"  îl transforma într-un băiețel adevărat. Orice copil stie din aceasta poveste ca daca spune o minciună, s-ar putea sa-i ceasca nasul în lungime! ☺
Povestea a fost tradusa si adaptata în peste 240 de limbi, ceea ce face ca Pinocchio sa fie printre cărțile cele mai traduse și mai citite vreodată. Deasemenea aventurile lui Pinocchio au fost transpuse în numeroase filme, versiunea cea mai faimoasa fiind desenul animat produs de Studioul Walt Disney (1940).
Pinochhio a devenit simbolul vointei copiilor, setea lor de cunoastere si dorinta de a avea propriile experienţe. În lumea adultilor, Pinocchip impune dreptul copiilor de a avea acces la cultura și educație. (va urma)

Senzatia de rau pe timpul calatoriilor

Răul de mișcare sau kinetosis este o reactie a corpului, o tulburare ce afectează majoritatea persoanelor aflate în miscare pasiva - în general pe timpul unei calatorii cu un mijloc de transport. Primele senzatii sunt de usor disconfort, cu mici frisoane sau transpirații reci si goluri în stomac. Atunci când apar varsaturile, alinarea senzatiei de rau este doar de scurta durata. Daca deplasarea continua, afectiunile se agraveaza, grețurile devin extreme si vărsăturile repetate duc la deshidratarea corpului. În cazurile grele pot aparea depresii severe.
Pe timpul călătoriei, indiferent de vehicul, organele de simț transmit informații contradictorii despre poziția spațială și mișcarea corpului. Receptorii echilibrului din urechea internă sesizează mișcarea și în acelasi timp, receptorii vizuali sesizează aparenta stare de nemișcare. Cele două informații contradictorii ajung la creier și conflictul de informații deruteaza, în organism se declașează un semnal de eroare, un reflex de stress la nivelul anumitor receptori antihistaminici care apare sub forma unei indispoziții cu intensitate variabilă. Un studiu a relevat faptul ca simptomele în cazul femeilor si al barbatilor nu difera si analiza reactiilor a dovedit ca factorii psihologici - introversiunea sau stresul, nu schimba intensitatea raului de miscare.
Simptomele dispar în majoritatea cazurilor atunci când deplasarea se oprește, cel mai târziu în termen de două-trei zile. Semnificativ este faptul că cel care conduce vehicolul este cel mai putin afectat de raul de miscare. Se întâlnesc frecvent cazuri când spre exemplu pe o navă, întregului echipaj îi este este rău si doar timonierul nu este afectat, sau pe sosea, toți ocupanții unei automobil au amețeli cu excepția conducătorului auto ☺
S-a constatat ca sensibilitatea la miscarea pasiva este puternic dependentă de vârstă. Copiii sub doi ani nu sunt afectati, la vârsta de 12 este atinsa reactia maxim apoi tendința de a fi afectat de mișcare scade din nou.
În funcție de mijlocul de transport, răul de mișcare poate fi: rău de mare (apare pe vapoare, ambarcațiuni, iaht-uri, submarine), rău de avion (se manifestă în avioane, elicoptere), rău de mașină (pe timpul deplasarii cu automobile, autocare, trenuri), sau rau de... roller coaster, simulatoare, nave spațiale si chiar în timpul folosirii anumitor dispozitive de realitate virtuală.
Copil fiind, îmi amintesc ca de câte ori urcam cu automobilul sau autocarul serpentinele dintre Sibiu si Paltinis, mi se facea rau, uneori tare rau! Am învatat sa ma feresc sa urc pe legane cu lanturi sau roller coaster si între timp, stiu ca pe timpul deplasarii cu automobilul nu am voie sa lecturez. Sensibilitatea nu a disparut niciodata si atunic când calatoresc mai multe ore cu autocarul sau cu avionul, iau o pastiluta de Reisegold (Dimenhydrinat 50 mg / tableta). Efectul de liniste este asigurat pentru aproximativ patru ore.
Pentru croaziera pe Marea Mediterana mi-am facut griji, pentru ca au fost sapte zile pe valuri. Am întrebat la farmacie si mi-a fost recomandat leucoplastul Scopoderm TTS (Scopolamina 1,5 mg/ leucoplast). Leucoplastul se aplica în spatele urechii si efectul dureaza 48 de ore. Am avut grija sa-l înlocuiesc la timp si pe întreaga durata a concediului nu am suferit nici o clipa de discomfort.

Răul de mare este cunoscut încă din antichitate. Cauzele răului de mare au fost determinate în anul 1881 de către medicul american William James care a observat că surzii nu au rău de mare. El a concluzionat că sediul acestei maladii se află în urechea internă, careia i-a acordat rolul principal în păstrarea echilibrului corpului.
La apariția răului de mare contribuie bineîntels și alți factori cum ar fi condițiile de navigație (durată, tipul ambarcațiunii, mișcările combinate ale hulei de tangaj și de ruliu, mirosul de combustibil), oboseala, frigul, foamea precum și vederea altor persoane cu rău de mare. Pe timpul mai multor studii s-a constatat ca din totalul celor care călătoresc pe mare,  în special pe vasele mari, în conditii de mare agitată 90 % din calatori suferă de rău de mare. Dintre acestia, 30 % sufera chiar si pe timp de mare liniștită.
Răul de mare este ameliorat sau poate să dispară în totalitate după o perioadă de 2-3 zile de navigare pe mare, atunci când organismul începe să se adapteze la călătoria pe mare.
PS: Atentie la contraindicatii, reactiile averse, alergii si tot ce scrie în modul de administrare al tabletelor sau leucoplastului! Recomandarea trebuie sa vina neaparat din partea unui medic sau farmacist!

Invitatie la cofetarie si diafan

pentru rubrica "Reflexii în oglinda"

Croaziera - Piata Miracolelor (3)

Domul din Pisa (Catedrala Santa Maria Assunta) este cladirea centrala a Pietei Miracolelor si cea care a dat numele acestei piete (pentru ca oficial, piata se numeste Piazza del Duomo). A fost ridicat între anii 1064 – 1118. Arhitectul Busketo a impus cladirii stilul romanic-pisan, constructia este masiva, are aspectul unui cub si este lipsita de trunurile subtiri si înalte, tipice catedralelor catolice ridicate mai târziu. Are ziduri groase, placate cu marmura de Carrara. Fațada, în marmura alba si gri este compusa din sase coloane ce sustin sapte arcade. Deasupra acestora se înalta patru rânduri de coloane etajate. Peretii din spatele coloanelor au ferestre simple, galeriile sunt însa bogat împodobite cu sculpturi. Cei Patru Evanghelisti sunt reprezentati prin statui ce ocupa capetele logiilo, la mijlocul ultimei galerii fiind plasata statuia Feciorei Maria cu prucul.
Constructia monumentului a fost preluata si continuata de arhitectul Rainaldo si pe masura ce aceasta a evoluat, au fost introduse elemente cu influențe bizantine, lombardice si clasice. Spre final, catedrala a capatat caracteristice gotice si renascentiste, adaugirile din anul 1380 realizate de arhitectii Lupo di Grande si Puccio di Gadduccio sunt în stil gotic.

Edificiul are trei intrari, deasupra carora se gasesc mozaicuri colorate, reprezentând scene religioase. Usile mari, flancate de coloane, sunt realizate din bronz si sunt decorate cu scene biblice. Usa principala a fost distrusa de incendiul din anul 1595 si a fost înlocuita cu alta realizata în atelierele Giambologna. Usa dinspre clopotnita nu a fost folosita niciodata, însa reprezinta una din cele mai importante lucrari ale arhitecturii evului mediu. Se numeste Poarta Sf. Ranier si este printre putinele capodopere ale lui Bonanno Pisano ce au supravietuit pâna în zilele noastre. Executata în anul 1180, lucrarea contine douăzeci și patru plăci de bronz ținute laolaltă între tocurile uși, fixate pe lemn prin cuie de fier ascunse de rozete din bronz. Placutele contin scene din Noul Testament si sunt ordonate de jos în sus si de la stânga spre dreapta.

Interiorul catedralei este coplesitor de frumos! Si aici se regaseste eleganta combinatie de placi de marmura albe si gri. Naosul si absida sunt separate de coloane corintice din granit (coloanele au apartinut unei moschei din Palermo, distruse în anul 1063). Peretii si altarele laterale bogate în picturi, au fost redecorate (Beccafumi, Sodoma, Tino di Camaino) după ce incendiul din 1595 a distrus cea mai mare parte a lucrărilor de artă renascentiste. Aceeasi soarta a avut si tavanul. Prezentul plafon, superb decorat cu casete din lemn aurit, poarta stema de'Medicii, familia care a sponsorizat restaurarea catedralei.

Cupola eliptica de deasupra altarului a ramas neafectata de incendiu si este placata cu mozaic colorat si fundal auriu, reprezentându-l pe Isus Christos între Sfanta Maria si Ioan Evanghelistul. Deasupra altarului atârnă un crucifix din bronz, decorat cu șase sfeșnice cu forma de îngeri. (Giambologna).
Pavajul este din marmura alba si neagra, foarte bine conservat.
Decoratiunile interioare apartin în cea mai mare parte stilului gotic. Totul este impresionant, picturile murale, ferestrele cu vitralii, frescele, ornamentele, nisele cu statuete...o abundenta de statuete! Amvonul din stânga altarului este capodopera lui Giovanni Pisano.

Acesta a lucrat opt ani (1302-1310) la aceasta bijuterie din marmura alba. Balconul are forma octogonala si se sprijina pe coloane - cele din granit au forma simpla, cele din marmura sunt cariatide si atlati. Doua coloane au ca baza lei, parând ca pazesc statuetele centrale, siluete feminie lipite spate în spate, reprezentând credinta, iubirea si speranta. Între coloane sunt plasate statui ce-i înfatiseaza pe cei patru evanghelisti. Întreaga lucrare este de o finete desavârsita! Brâul ce bordeaza monumentul este adevarata dantelarie în marmura. Balustrada balconului este încrustata cu scene laice si religioase.
Se spune ca domul adaposteste obiecte deosebit de scumpe sau valoroase - moastele a trei sfinti (Abibo, Gamaliel și Nicodim) precum si unul din vasele de la Cana Galileii.
Deasemenea se spune ca Galileo Galilei a formulat legea pendulului aici în Dom, privind oscilatiile lampii agatate de tavanul naosului (1584).
Datorita patriarhului Dagobert - care a fost primul investit cu titlul de Arhiepiscop, Domul din Pisa detine din anul 1092 primatul. Catedrala a fost sfinţită în anul 1118 de către Papa Gelasius al II-lea.



(va urma)