Acropola - Pe urmele etruscilor (capitolul III)

(Jurnal de vacanta - Toscana, iunie 2018)

Cele doua parti de oras – acropolis si necropolis se gasesc la câtiva kilometri departare. Noi am vizitat prima data Acropolis.
A fost o plimbare deosebit de placuta, interesanta si emotionanta. Am aflat multe lucruri despre civilizatia etrusca si am vazut cu ochii nostri vestigiile orasului Populonia. Urme ale unor temple, vile, case, terase… si natura salbatica. Natura a pus stapânire peste asezamintele antice. Parcul este întretinut de administratia muzeelor locale si nu se intervine decât atâta cât urmele constructiilor orasului sa nu fie mai rau avariate. Peisajul este mirific! Asa cum florile salbatice zâmbesc soarelui aici, parca n-am vazut nicaieri! Si bineînteles, pe tot traseul (aprox. 2-3 ore) esti însotit de fluturi de toate culorile, de bondari si libelule. Cicadele tiuie din boscheti si fiecare pas, provoaca sopârlele mici sa tâsneasca si sa-si caute alt ascunzis.
Lectia de istorie în aer liber a fost deosebit de captivanta, vesela si incitanta.
Despre etrusci se stie atât de putin, încât legendele si misterele care i-au inconjurat, au alimentat tot mai mult curiozitatea oamenilor moderni.
Asupra originii etruscilor au fost emise ipoteze dintre cele mai contradictorii. Însusi numele lor a generat contradictii: "Trusci, Etruri sau Etrusci, dupa cum le spuneau romanii, Tyrsanoi sau Tyrrkenoi, dupa cum îi denumeau vechii greci. Potrivit lui Herodot, etruscii au provenit din regiunea anatoliană Lidia (Lydia) și de pe unele insule din Marea Egee (ex. Lemnos), iar Dionis din Halicarnas a sustinut în scrierile sale că etruscii erau autohtoni în Etruria“ – Toscana de azi. Cert este ca romanii sunt urmasii etruscilor, asa cum dacii sunt urmasii tracilor.
„Centrul etruscilor a fost Toscana, Etruscii au fost considerați mai avansați tehnologic, față de vecinii lor, chiar și decât romanii, minele de plumb, cositor, fier și cupru furnizau materia primă pentru o metalurgie, în care etruscii excelau. Au fost timp de secole principalii furnizori de obiecte de fier în zona Mediteranei (export către Grecia, Fenicia, Cartagina etc.).“(sursa)
Organizarea în orașe-stat pare să fi început în sec. al VIII-lea î.Hr
"Etruscii s-au dovedit a fi agricultori foarte buni, dar cu o manie aproape inexplicabila pentru exactitatea delimitarilor.
Agricultori, viticultori, fluoricultori, etruscii au dezvoltat si un artizant rafinat pe care l-au pus in slujba unui comert activ, ajutat foarte mult de numarul impresionant de mare de nave construite. Minele de plumb si cositor, precum si cele de fier sau cupru au furnizat materia prima pentru dezvoltarea unei asa-zise industrii metalurgice performante pentru vremea respectiva, de unde se aprovizionau grecii si cartaginezii.
Nasterea oraselor a fost perceptibila de abia in secolul al III-lea i.e.n., ca si in Grecia de altfel, iar extinderea lor a devenit evidenta un secol mai tirziu. Orasele s-au constituit prin regruparea satelor, sub actiunea aristocratilor rurali, care s-au imbogatit din comertul cu vin, cu ulei de masline sau cu produse metalurgice. Cu timpul, orasele au devenit tot mai apropiate, facind sa dispara asa-zisele centre secundare. S-a format o federatie de 12 state (Caere, Volterra, Volsinies, Tarquinia, Veies, Vulci, Clusium, Roselle, Vetulonia, Populonia, Cortoune, Peruse si Arezzo), cu un sanctuar comun dedicat lui Voltumne si construit in Velsinies. Aici se intilnea elita sociala a celor 12 orase, care alegea, periodic, un magistrat federal, pretorul etrusc. Dar, din nefericire, aceasta liga nu a reprezentat niciodata un stat federal, fapt demonstrat si de intreprinderile razboinice ale etruscilor, organizate in mod dispersat de catre fiecare oras in parte. Expansiunea acestui popor nu a fost una de natura militara sau economica, ci, dupa cum afirma tot mai multi etruscologi, un fenomen de cucerire culturala.
Despre institutiile oraselor etrusce din perioada lor de maxima inflorire se cunosc foarte putine lucruri, unul dintre ele fiind acela ca erau conduse de câte un monarh.
Regele era inzestrat cu puteri de origine sacra; el purta o tunica cu margini de purpura, un sceptru si era purtat pe un scaun curul, fiind insotit in vizitele sale de floarea comunitatii vizitate si de scribi. Regele era, de asemenea, seful uneia din marile familii care au contribuit la constituirea orasului. Transmiterea puterii regale era, cel putin teoretic, dinastica, dar problemele de succesiune, precum si luptele pentru tron erau extrem de frecvente.
În aceasta societate aristocratica etrusca, femeile luau parte la viata publica alaturi de sotii lor, jucind adesea roluri importante in problemele de succesiune.“ (sursa)
Sa pasesti pe pietrele depuse de etrusci pe strada principala, sa atingi zidul ridicat cu sudoare de poporul care a avut atât de multe cunostinte în arhitectura si inginerie în secolul III î.e.n. sunt emotii care nu pot fi descrise. Noua plimbarea în acropola ne-a adus multa bucurie sufleteasca si cu toate ca temperatura aerului depasea 35°C si copacii care ne înconjurau nu erau mai înalti decât noi, am efectuat traseul întreg, încântati de tot ceea ce am vazut.
Bineînteles ca în programul zilei noastre mai departe a fost vizitarea necropolei (va urma)