Casa de vacanta

(contiunuare la "Drumul spre Italia") 
Au trecut vremurile când faceam programarea concediului pentru întreg anul si o raportam pâna la sfârsitul lunii martie, ca asa ni se cerea... Acum, nimic nu mai e sigur! Stim ca avem dreptul la 30 de zile de concediu pe an, însa când si cum le vom primi/lua, nu stim! Asa ca... am început sa facem planuri scurte. Nu este economic (cu cât faci rezervari mai devreme, cu atat mai mare este sansa sa primesti mai ieftin bilete la avion sau tren, sau oferte de cazare de calitate superioara), însa... mai bine asa decat deloc!
Anul acesta, nu am stiut cu siguranta daca pot sa îmi iau concediu în luna iunie, decat la începutul lunii iunie! Cum s-a nimerit sa fie sfârasit de saptamana prelungit, am avut timp berechet sa facem planul de vacanta si am cautat pe internet posibilitati de cazare în Toscana.
Doar atât am cerut: casa de vacanta pentru familie cu catel (cu cel putin doua camere si bucatarie si cu legatura Wi-Fi), cu parcare si distanta pâna la tarmul marii sub 100 de metri, în jurul localitatii Pisa. Prea multe oferte nu au rezultat... Am ales ca la loto - Poimbino, persoana de legatura: signora Marta. Am solicitat 15 zile începând cu 9 iunie si raspunsul a fost pozitiv. Am primit adresa si un numar de telefon pe care sa-l accesam când mai avem o jumatate de ora pâna la destinatie. Atât am stiut când am pornit la drum ☺
Am vazut casa si strada pe Google Maps si am banuit ca este o casa mare, frumoasa, într-un cartier bun. Asteptarile însa ne-au fost cu mult depasite! Am avut NOROC! Dar, sa încep cu începutul...
Nu am parcat bine in fata casei îmbracate în iedera când poarta s-a deschis si în prag ne-au întâmpinat Federica si Valerio - gazdele noastre de vacanta. Federica, o italianca supla si frumoasa, Valerio, un tip interesant, cu barba si mustata, ca un artist (câteva ore mai târziu am aflat ca este chiar artist plastic - pictor si scuptor!). Ce am mai râs când am constatat ca "signora" Marta... este fiica de 12 ani a acestora, experta în websites! ☺☺☺
Amabili, ne-au ajutat sa caram bagajele de la masina în casa si am facut rapid un tur al casei. Federica ne-a explicat în mare cum se administreaza locuinta si stiind ca suntem chiauni de oboseala - dupa 12 ore de drum, ne-a spus ca oricând avem întrebari, ei locuiesc la etaj si au partea de curte din fata casei, iar curtea din spatele casei ne revine noua. S-au bucurat sa il cunoasca pe Leo si ne-au prezentat motanul si cei doi catei ai lor - un lup si un puddel, plus cele doua broscute testoase, care traiesc pe partea noastra de curte (Leo a fost extrem de curios cu testoasele, asa ceva nu i-a fost dat înca sa vada!), apoi ei s-au retras si ne-au lasat sa despachetam si sa ne familiarizam cu noua locuinta.
Un apartament superb, aranjat cu mult bun gust, într-o casa moderna! Toate camerele decomandate, mari, foarte înalte si cu pardoseala in gresie sau parchet, cu geamuri mari si cu obloanele trase - sa mentina racoarea. Peretii albi sunt împodobiti cu tablouri semnate de Valerio si peste tot, mobilier de foarte buna calitate - ciudat, având în vedere faptul ca locuinta este pusa la dispozitia unor turisti straini! Este un hol mare, patrat, cu doua usi pe partea dreapta, trei pe partea stânga si una vizavi de intrare. Pe stânga sunt sufrageria, baia si camera de zi, pe partea dreapta sunt bucataria si dormitorul. Vizavi de intrare este o încapere folosita pe post de debara (fierul si masa de calcat, aspiratorul, etc, etc).




Din bucatarie, se iese pe terasa îngusta - trei scari mai jos este curtea.
Avem pus la dispozitie un dulap plin cu lenjerii de pat fine si calcate perfect si cu prosoape pufoase, ca noi. Din obisnuinta, eu aduc cu mine lenjeria proprie de pat si prosoape de toate marimile, oriunde merg în concediu. Leo al nostru nu are nicio interdictie, sare în pat sau sta cu noi la tv, tolanit pe canapea. De aceea, am acoperit cu un cearceaf (rosu), frumusetea de canapea design alb-negru. Federica a spus ca nu este nevoie, pentru ca si cateii lor tot asa sunt tratati, ca membrii ai familiei, dar... parca daca nu e mobila mea, mi-e mila, nu care cumva sa se murdareasca.
Exista pe hol un raft de biblioteca, plin cu carti selecte - între care m-am bucurat sa gasesc cateva volume de poezie - ce-mi vor fi sursa de inspiratie pentru fotografiile articolului MfC de saptamâna aceasta ☺☺☺Surpriza! (va urma)