Lectie de iubit luna noiembrie

Sunt multi aceia care spun ca nu le place aceasta luna rece, umeda si gri. Unii zic chiar ca o urasc. Altii devin depresivi si-si alimenteaza nemultumirile privind doar colturile cenusii. De aceea m-am hotarât sa va arat cât de simplu este sa iubiti aceasta luna de-un farmec aparte, cel putin la fel de frumoasa ca februarie, iunie sau septembrie. Orice zi este un dar de la viata si depinde doar de noi sa descoperim si sa luam de la ea ce are mai bun de oferit!
Eu iubesc luna noiembrie în primul rând pentru tihna serilor când stau cuibarita în patura moale, cu o ceasca de ceai alaturi, cu o carte în mâna sau ascultând muzica. În luna noiembrie îmi hranesc din plin sufletul cu emotii comprimate în versuri si-l vitaminizez cu muzica buna!
Pentru ca serile sunt mai lungi ca oricând, îmi place sa aprind lumânarele în vase sidefate sau în mozaicuri colorate, sa le împrastiu în fiecare colt al casei, asa încât la trecerea dintr-o camera în alta sa nu mai fie nevoie sa aprind lumina. Savurez atmosfera romantica imaginându-mi ca asa era pe vremuri, la castele :) Pentru ca mirosul de lumânari sa nu devina suparator, folosesc lampa Berger în care pun aroma de flori de toamna, de frunze sau lemn de cedru.
Atmosfera romantica a serilor este întregita si de semineul în care troznesc lemnele si de caldura moale pe care o împrastie în încaperi. În astfel de seri am facut descoperirea ca indiferent ce muzica ascult, umbrele flacarilor gasesc ritmul perfect si dansul lor neobosit pe pereti ma captiveaza ore în sir, creându-mi o stare deplina de reverie. În luna noiembrie visez muuuult si-mi fac multi prieteni noi, pe care-i întâlnesc în paginile romanelor ascunse din vara pe rafturile bibliotecii.
În casa am întotdeauna flori în vaza - crizanteme ciufulite sau trandafiri multicolori, dar îmediat ce vremea e uscata, ies la plimbare în parc. Îmi place aroma amaruie a covorului de frunze fosnitoare rascolite de vânt si trosnetul ramurelelor uscate, sub greutatea pasilor. Caut si adun cele mai frumoase frunze, castane sau ghinde. Acasa pun frunzele la presat - stiti unde? sub covorul de la intrare :) Dupa o saptamâna sunt perfect uscate si plate, numai bune sa decorez cu ele pervazurile interioare ale geamurilor sau platourile pe care mai adaug câteva mere si nuci. Si uite asa, aduc un farmec în plus camerelor, alinându-mi dorul de natura. Daca simt totusi ca-mi lipseste aroma pajistilor verzi, smaltuite cu flori salbatice si plante aromatice, atunci... manânc un pumn de bomboane Ricola :))
Ador diminetile învaluite în ceata, când aburul magic transforma orice strada într-o pagina de basm, când totul în jur pare a fi ceea ce vrei tu sa fie, când ai senzatia ca ai ajuns la capatul lumii, când ambiguitatea deschide poarta larga imaginatiei si misterului. Ador si noptile cu ploaie torentiala, când stropii interpreteaza patetic sonete pe scena îngusta a pervazului de fereastra.
Îmi plac duminicile învaluite în aroma de mar copt cu scortisoara, placinta cu prune, coji de portocala puse pe calorifer si gutui aurii pastrate pe dulap.
Tot în noiembrie ma gândesc la pasarile cerului si deschid marinimoasa cantine pentru curajoasele care au ramas fidele curtii mele.
În luna noiembrie ma duc mai des ca oricând la cinematograf si ma întorc acasa seara târziu, prilej în plus sa admir orasul luminat. Daca ploua sau a plouat, feeria luminilor e dublata de luciul trotuarelor si provocarea de a fotografia o simt în fiecare balta :) Orasul este magic!
Sunt precis înca o mie de motive pentru care iubesc luna noiembrie dar cred ca si acestea sunt suficiente pentru ca cei sceptici sa priveasca de acum mai cu simpatie aceasta luna :)
Închei cu o rugaminte: atunci când ridicati ochii spre cer si constatati ca soarele lipseste, priviti spre inimile voastre si eliberati soarele din voi, sa profitam toti de razele lui!
PS: Nu în ultim rând ci cu mult drag îmi amintesc ca peste câteva zile este ziua mamei mele.