Mic dejun surprinzător într-un hotel italian

Când spui „mic dejun italian”, te gândești la un espresso rapid și un cornetto. Ei bine, hotelul în care am stat recent a contrazis toate așteptările! Ne-a întâmpinat cu un bufet internațional generos, demn de marile lanțuri hoteliere: ouă fierte, omletă, șuncă prăjită, mezeluri și brânzeturi italiene rafinate, legume proaspete, platouri cu fructe, bar cu müsli, marmelade variate, unturi speciale și lapte în toate formele – clasic, fără lactoză, vegan. Bineințeles, au existat si toate formele de corneto si briose, cu marmelada, cu mere, cu vanilie, cu fistic... pentru toate gusturile! Aparatul de cafea oferea toate tipurile imaginabile, iar selecția de ceaiuri era impresionantă. Ce ne-a surprins în mod plăcut a fost faptul că hotelul promovează produse locale, bio, provenite de la colaboratori de încredere, autorizați și cu atestate excelente. Un detaliu care mi-a rămas în minte: am servit miere cu fagure și polen de flori de castane – o adevărată delicatesă, rar întâlnită în hoteluri! 

Gustul autentic și grija pentru calitate au transformat micul dejun într-o experiență memorabilă.
De obicei, nu luăm mic dejun decât în weekend sau în vacanțe. Ritmul vieții influențează și ritmul alimentației: dacă stau 9-10 ore la birou, îmi ajunge o cafea. Dar în vacanță, când plimbările și explorarea orașelor sunt la ordinea zilei, un mic dejun consistent e binevenit – și uneori, singura masă până seara.
Am fost încântați de această ofertă bogată, mai ales în comparație cu alte experiențe. De exemplu, în Roma, hotelul nostru oferea doar cornetto, marmeladă și cafea. Am observat însă că unii oaspeți aveau mezeluri și brânzeturi – și am învățat un mic truc: am cumpărat ce ne plăcea de la supermarket, le-am păstrat în frigiderul din cameră și le-am adus discret la micul dejun. Pâinea era mereu pe masă. Caz rezolvat! 😊

PS: Glumind puțin, se spune că Lago di Garda este o prelungire a Germaniei – și nu fără motiv! Conform unui sondaj recent, peste 75% dintre turiștii germani își planifică vacanțele aici, iar zona a devenit una dintre cele mai frecventate destinații europene. 

Poate tocmai de aceea, bufetul de mic dejun din hotelul Laura Cristina, a fost atât de generos și bine organizat – un omagiu adus oaspeților fideli din nord. 😊 Noi, de-a lungul anilor, am ales mereu cazare privată în zonă, dar această experiență hotelieră ne-a oferit o perspectivă nouă și delicioasă asupra ospitalității locale.

Când te încrezi în GPS

 

Ne-am obișnuit ca în drumul de vacanță la Marea Adriatică să facem o pauză de o oră și jumătate la dus în Verona, iar la întors — pe malul lacului Garda. Drumul total are între 650 și 700 km, așa că plecăm dis-de-dimineață. La dus e ușor, pentru că plecăm de acasă. La întors însă, trebuie să părăsim satul de vacanță în jur de ora 6, când toată lumea încă doarme... e neplăcut (și regulamentul interzice zgomotele înainte de ora 7:30). În plus, trebuie sa lăsăm cheia la portarul de noapte, nu la recepție, cum ar fi normal.
Așa că am căutat o soluție. Anul trecut am făcut o pauză cu înoptare la prietenii noștri din Soave, lângă Lago di Garda — o prelungire plăcută a concediului. Anul acesta am rezervat o cameră la un hotel în Malcesine, una dintre cele mai frumoase stațiuni de pe malul lacului.
Am plecat din satul de vacanță pe la ora noua si jumatate, pentru că navigatorul ne-a spus că avem nevoie de aproximativ trei ore până în Malcesine. Totul a decurs perfect... cât timp am fost pe autostradă. Ne-am bucurat și când am intrat pe Gardesana Orientale — drumul de coastă de pe malul estic al lacului Garda. Peisajul este superb, de o parte albastrul lacului, de cealaltă munți cu vârfuri înalte.
Dar... când mai aveam doar 25 km până la destinație, navigatorul ne-a scos de pe șoseaua principală și ne-a urcat pe un drum șerpuit, în vârf de munte. La început nu ne-a fost clar, de ce... Am înteles însa rapid - ca să avem de unde coborî! Coborârea ne-a adus pe un drumeag pe care, sincer, nu cred că mașina noastră ar fi încăput cu oglinzile deschise! Helmut era un pachet de nervi, eu încercam să găsesc o rută alternativă pe telefon... dar sus pe munte nu am avut semnal! (apropo ce "greseli" sa nu faci în vacanta!)
Helmut a decis să nu mai înaintăm pe acea cărare „pentru măgari cu desagi sau, cel mult, pentru un Fiat”, cum a spus el. Nici țipenie de om. Până la urmă, am întâlnit un turist austriac care a râs de pățania noastră — și el fusese trimis cândva de navigator pe același drum - programatorul trebuie arestat!!! Ne-a recomandat o rută „normală” și, brusc, navigatorul ne-a spus că mai avem 40 km până la hotel! Super...suntem tot mai aproape!
Am răsuflat ușurați când am revenit pe șoseaua de-a lungul lacului. Cândva am zărit indicatorul cu „Malcesine”, iar navigatorul ne-a anunțat că mai avem 1700 m până la destinație. Dar... ne-a cerut să virăm strâns la dreapta, într-o curbă de 180° - de pe o sosea foarte îngusta -- imposibilă pentru orice altceva în afară de bicicletă sau Vespa! Am continuat înainte și... iar 8 km până la hotel!
 

Într-un final glorios, am ajuns la Hotel Laura Cristina. Aici, altă provocare: fiind pe o culme de munte, parcarea din față avea locuri pentru doar cinci mașini și jumătate, unde cinci erau deja parcate! Helmut s-a chinuit un sfert de oră să găsească o poziție care să nu blocheze traficul. Cu fața, cu spatele, pe diagonală... nimic nu mergea. Am lăsat mașina cum am putut și am urcat, transpirați și cu nervii întinși, la recepție. Holul, spațios, curat, răcoros — o oază de liniște. Domnișoara de la recepție ne-a spus că parcarea pentru oaspeți este în grădina de măslini din spatele hotelului. Generoasă, umbroasă... altă viață!
Am descărcat bagajele (da, chiar și pentru o noapte avem multe — mâncarea lui Leo, farfuriile lui, salteaua lui... și, desigur, pernele noastre preferate), am urcat cu liftul și am găsit o cameră draguță, complet echipată, cu balcon și o panoramă superbă spre lac!
În sfârșit! Universul și-a recăpătat echilibrul! Am făcut duș, ne-am schimbat și am coborât la barul cu piscină, să bem ceva și să ne relaxăm. Este încă vacanță! Cin-Cin! Salute!

Doar vești bune

Astăzi este o zi specială în familia noastră, plină de bucurie și motiv de sărbătoare. Raluca își aniversează ziua de naștere si ne-a invitat la restaurant.
Tocmai s-a întors dintr-un concediu frumos petrecut în Verona și la Lago di Garda, alături de logodnicul ei și Chico.
Nu există nimic mai frumos decât să înceapă un nou capitol din viață alături de cei dragi, păstrând în suflet amintiri prețioase și momente de neuitat.

Chiar dacă astăzi nu suntem cu toții împreună, ne bucurăm să știm că fiecare este bine! Adela este încă în Atena (la logodnicul ei), iar Bunica (ajunsă aproape la 83 de ani) este sănătoasă și se bucură de plimbările liniștite prin Parcul Sub Arini.
Vă doresc tuturor o duminică minunată, presărată cu voie bună, râsete și momente speciale! Pentru noi, ziua va fi cu adevărat de neuitat, plină de surprize frumoase și multă dragoste, sărbătorind cum se cuvine!
La mulți ani, Raluca! 🎉🎂✨

Zile de vacanta la Lago di Garda (4)

(sâmbata, 10 august 2013 - continuare la "Drumul spre Lago Di Garda")
Dupa ce am petrecut cea mai mare parte a zilei facând plaja si scaldându-ne în lacul Garda, spre seara ne-am plimbat pe corso în statiunea Lazise.

Bineînteles ca am mâncat câte o înghetata (italienii au cea mai buna înghetata din lume!) si am baut câte un Spritz (Aperol cu Proseco) si Hugo (lichior de soc, Proseco, apa gazoasa si frunze de menta). Am savurat un superb apus de soare pe malul lacului, apoi pâna târziu în miez de noapte, am privit stelele si luna ca o secera, la un pahar de vin rosu, pe terasa apartamentului nostru, în Pacengo.


Cel mai frumos moment al zilei a fost o întâlnire întâlplatoare! Acum zece ani, Erna - o doamna cam de vârsta mamei mele, tare ma iubea si m-ar fi dorit de nora - dar nu a fost sa fie. Ne împacam tare bine si chiar am petrecut doua concedii împreuna. O cunoscuse si mama într-una din vizite si cele doua s-au placut din prima clipa, chit ca nici una nu stia sa vorbeasca limba celeilalte :))
Saptamâna trecuta, în ziua când a sosit mama în Augsburg, m-a întrebat printre altele si ce mai face Erna? Si-ar fi dorit sa o revada. Eu i-am spus ca de cativa ani nu ne-am mai vazut si ca doar ne scriem cate o vedere sau felicitari cu ocazia sarbatorilor si zilelor de nastere. Pentru ca programul pe care-l pregatisem eu pentru mama si Tanti Sofi era superaglomerat, cu regret, am hotarât sa nu o sun pe Erna... Si ne-am vazut mai departe de planul nostru prestabilit.
Eram deci pe promenada din Lazise, în însorita Italie, când lânga mine s-a oprit o femeie si doua fetite. De obicei nu privesc atent persoanele pe strada, de data aceasta însa m-am uitat la aceasta femeie... Era Erna! Ne-am luat în brate si nu ne venea sa credem ca pasii ni s-au întâlnit în împrejurari atât de ciudate! Ce surpriza! Erna era de o saptamâna în Lazise cu cele doua nepotele în vacanta :))Incredibila întâlnirea noastra! Nici daca stabileam ora si locul, nu ne-am fi sincronizat atât de perfect! Cum sa nu crezi în forta destinului, în puterea gândurilor si telepatie?!

(va urma)

Verona, ianuarie 2013

Lago di Garda este cel mai mare lac din Italia (perimetru 158,5 km, lungime 51,6 km, latime 17,2 km, suprafata 370 km², adâncime maxima 346 m). Direct pe malul lacului, exista peste 60 de localitati mai mari sau mai mici, pentru care turismul reprezinta cea mai importanta sursa de venit. Localitatea Pacengo, situata pe partea de sud-est a lacului, apartine comunei Lazise, ce apartine la rândul ei de provincia Verona. (Despre lacul Garda, am mai scris aici: Vacanta de vara Prt.1, Prt. 2, Prt. 3, Prt.4, Prt.5 si despre Verona aici: Visul îndragostitilor, Vacanta de vara-6, Cei 5 magnifici, Evadare.)
Din Pacengo pâna în orasul Verona sunt doar 25 de kilometri, de strabatut cu masina în 25-30 de minute. De data aceasta, am parcat masina lânga Arena di Verona si ne-am plimbat câteva ore în Piazza Bra. O interesanta lucrare în otel, reprezentând steaua ce a prevestit nasterea lui Iisus, ocupa luna aceasta piata, la intrarea în amfiteatru.
Nu ca am fi avut nevoie de motive în plus pentru a ne promite ca vara aceasta ne vom reîntoarce în Verona, dar consultând tabelul cu programul spectacolelor din stagiunea 2013 (14 iunie - 8 septembrie) am descoperit ca pe data de 4 iulie si 18 august, rolul lui Nabucco va fi interpretat de Placido Domingo! Am mai aflat ca anul 2013 este un an jubiliar deosebit! Vara aceasta se vor împlini 100 de ani de la redeschiderea amfiteatrului, cu spectacole de opera ce începând din 1913 au avut loc anual. Tot în 2013 va avea loc sărbătoarea aniversară solemnă a marelui compozitor  Giuseppe Verdi, de la a carui nastere, pe 10 octombrie, se vor împlini 200 de ani.

Am servit masa de prânz în aer liber, pe terasa unui local, privind amfitratul roman si lasând soarele blând sa ne mângâie obrajii. Am fi dorit ca timpul sa se opreasca, însa, odata cu trecerea orelor amiezii s-a scurs si timpul sederii noastre în Italia... Ciao Italia!

PS: Aceasta este ultima postare din Italia. Ne revedem peste 5 ore, acasa ;) Arrivederci a presto!

Pe malul lacului Garda

pentru rubrica Reflexii în oglinda - initiata de Sorin

Attenzione - Aceasta postare este programata automat. Pentru ca în mini-vacanta din Italia am acces restrictionat la internet, va rog sa ma înscrieti si pe mine în tabelul de participare. Grazie mille! ;)

Un caffè, per favore!

În Italia, daca ceri "un caffè", primesti un espresso mic! Asa ca, mai bine studiaza cartea de cafele mai întâi, ca sa stii ce sa comanzi! Însa... daca studiezi cartea de cafele, chiar nu mai stii ce sa comanzi! Ai dori sa probezi TOTUL :)))

Toate sorturile de cafele si toate sorturile de ciocolate calde sunt mai mult decât apetisant descrise!


La barul Al Drago - Lazise, eu am probat Vov (sirop zabaione, espresso, spuma de lapte si cacao) si Nocciola (sirop de alune,  espresso, spuma de lapte si alune)... Hmmmmm! Mille grazie!

Albastru de Gardasee

Aer curat, cer senin, vreme superba... CONCEDIU în adevaratul sens al cuvântului!
Zilele sunt atât de pline si par atât de lungi! Ne plimbam fara sa privim ceasul, fara sa ne gândim la ceva anume, doar savuram frumusetea ce ne înconjoara...

Castele cu ziduri crenelate, terminate în zimti de forma cozilor de rândunica, turle de biserici ce se înalta spre cerul perfect albastru, stradute înguste si case îngrijite sau promenada ce tiveste lacul de jur împrejur, totul confera locului o atmosfera speciala, romantică, unica!

Sunt putini turisti - cei mai multi intalieni, câtiva asiatici si alti câtiva germani...

Pe malul lacului Garda te gasesti într-o alta LUME! Aici în Lazise, în luna ianuarie, ne-au cântat chiar si graurii!

Pescarusii din Lazise