„Rămas bun”... sau poate „Despărțire”?

Așa s-ar putea numi romanul "Abschied", dacă ar fi tradus cândva în limba română. Un titlu simplu, dar încărcat de sensuri. Nu doar o plecare, ci o ruptură, o tăcere lungă, o amintire care așteaptă să fie redescoperită.
📚 Un manuscris uitat, un pseudonim ales, o traducere de familie
Există cărți care nu apar în lumina tiparului la timpul lor, ci își așteaptă momentul în tăcere. "Abschied" nu a fost publicat în timpul vieții autorului. Scris în 1932, a rămas uitat într-un sertar până în 2025, când fiul lui Haffner - Oliver Pretzel, l-a descoperit și l-a tradus în engleză sub titlul "Parting". Da, aproape un secol mai târziu! În română nu există încă o versiune oficială, așa că cei care au citit varianta germană sau engleză fac parte dintr-un cerc restrâns de cititori.
M-am întrebat de ce fiul se numește Pretzel, iar autorul e cunoscut ca Haffner. Răspunsul e la fel de fascinant ca romanul. Sebastian Haffner s-a născut Raimund Pretzel, dar și-a schimbat numele în timpul exilului său în Marea Britanie, pentru a-și proteja familia de eventuale represalii naziste. A ales „Sebastian” din admirație pentru Bach și „Haffner” dintr-o simfonie a lui Mozart. Un pseudonim cu rezonanță culturală, dar care nu trăda identitatea reală.
Fiul său, Oliver, născut în Anglia în 1939, a păstrat numele de familie original și, ironic sau nu, e cel care a dat lumii această despărțire literară. O despărțire între generații, între epoci, între identități — dar și o regăsire tăcută, prin cuvinte.

Am început "Abschied" în vacanță, cu gândul că va fi o lectură ușoară, potrivită pentru zilele leneșe de plajă. Poate m-a atras titlul, poate coperta, poate ideea unei povești pariziene scrise într-o epocă îndepărtată. Dar pe măsură ce am înaintat, am realizat că romanul nu se lasă citit superficial. E o carte care cere răbdare, atenție și disponibilitate emoțională. Nu a fost comodă, dar tocmai această densitate m-a făcut să o duc până la capăt. A devenit, treptat, mai mult decât o lectură de vacanță — o experiență care m-a însoțit dincolo de zilele însorite. Am citit uneori la pauza de amiază sau seara, în pat — și într-una dintre seri, m-a amuzat teribil să descopăr că lenjeria de pat părea desprinsă din coperta cărții: o fotografie vintage, în tonuri de sepia, ocru, maro și bej. O potrivire neașteptată, care a făcut lectura să pară și mai intimă, ca și cum decorul se aliniase cu povestea.

📚 Recenzie personală: „Abschied” de Sebastian Haffner

Am terminat „Abschied” de Sebastian Haffner. Sau mai bine spus, am încheiat o călătorie literară intensă, care m-a provocat, m-a intrigat și m-a ținut captivă până la ultima pagină. Nu a fost o lectură comodă, dar tocmai asta i-a dat profunzime. M-am întrebat, pe parcurs: de ce mă atrage această poveste atât de mult, în ciuda disconfortului pe care îl provoacă? Poate din respect pentru autor, poate din fascinație pentru contextul istoric, sau poate pentru că unele cărți nu se citesc — se trăiesc.
Cartea e un roman autobiografic, scris în 1932, dar publicat abia în 2025. Haffner, pe atunci Raimund Pretzel, ne poartă prin două zile din viața lui, petrecute la Paris, unde se reîntâlnește cu iubita lui, Teddy. Sună romantic? Ei bine... da și nu.

💭 Atmosferă vs. Acțiune
Parisul e descris cu o tandrețe boemă, ca un oraș al libertății și al artei, în contrast cu Germania tensionată de acasă. Dar dincolo de decor, nu se întâmplă mare lucru. Cartea e mai mult o stare decât o poveste. Dialoguri lungi, introspecții și o relație care pare să se destrame în fața ochilor noștri, fără ca personajele să o conștientizeze cu adevărat.

👫 Personaje care rămân la distanță
Deși conturați cu grijă, personajele nu reușesc să creeze o legătură autentică cu cititorul. Raimund e o fire complexă — egocentric, ușor iritant, cu o nevoie constantă de control și corectare. Teddy, pe de altă parte, pare mai degrabă o idealizare romantică decât un om în carne și oase. Mi-a fost dificil să mă apropii de ei, să le înțeleg motivațiile sau să mă implic emoțional în povestea lor.

😴 Lectură grea, dar nu inutilă
Recunosc, am avut momente în care am vrut să abandonez. Stilul e poetic, dar fragmentat. Dialogurile sunt repetitive, iar ritmul e lent. Și totuși, ceva m-a ținut acolo. Poate melancolia, poate Parisul, poate dorința de a înțelege o generație pierdută între două războaie.

📝 Verdictul meu
„Abschied” nu e o carte pentru toți. Nu e o lectură ușoară, nici captivantă în sensul clasic. Dar e o fereastră spre o epocă, o stare, o despărțire. Dacă îți plac romanele introspective, cu atmosferă și ton nostalgic, poate vei găsi ceva valoros în ea. Dacă nu... e ok... Unele cărți sunt ca niște relații - le închei cu un oftat și mergi mai departe.

A Cozy Winter Weekend

 

În acest weekend, natura a decis să-și desfășoare spectacolul hibernal. Fulguiește ușor, iar pământul pudrat ascunde timid gălbenelele și ghioceii zburliți, ca niște mici licăriri de speranță pentru o primăvară iminentă.

În contrast, în casă, domnește o atmosferă caldă și plăcută, perfectă pentru o sesiune de răsfăț bine meritată. Învelită în pătura mea preferată, m-am așezat lângă fereastră pentru a privi fulgii de zăpadă plutind grațios în aer, ca niște mici balerine.

Ca și ieri, dimineața noastra a început în cel mai plăcut mod posibil - cu mic dejun în pat. Un ritual ce aduce un pic de lux în viețile noastre de zi cu zi. 

Ne delectăm cu pâine prăjită unsă cu unt și caviar, ou fiert moale și o cană aburindă cu infuzie de măceșe. Același meniu simplu și rafinat ne-a acompaniat atât azi, cât și ieri.
Activitățile zilei se vor desfășura într-un ritm relaxat, fără grabă. Ca și ieri, vom găti ceva delicios pentru prânz și vom asculta muzică bună. Cărțile, ca întotdeauna, ne vor deschide ușile spre lumi noi și fascinante... Tricotatul este de asemenea, o ocupație liniștitoare, perfectă pentru zilele friguroase. O plimbare scurtă în parc și jocul cu Leo prin casă, alergând și aruncându-i jucăria preferată, vor aduce un plus de veselie. Ordinea acestor activități nu este fixă și se va ajusta după dispoziția momentului. Vom încheia seara cel mai probabil cu un film bun.

Va fi un weekend liniștit, un timp dedicat doar nouă, în care să uităm de grijile cotidiene și să ne bucurăm de clipele petrecute împreună, regăsind conexiunea și armonia în fiecare moment.

Ah, februarie!

Luna aceasta ne aduce o serie de momente speciale și gânduri calde, în ciuda temperaturilor reci. Este o perioadă perfectă pentru a ne reaminti de importanța iubirii, speranței și a micilor bucurii care ne înfrumusețează viața de zi cu zi. Cu Valentine's Day în mijlocul lunii si cu Dragobete, februarie este, fără îndoială, luna iubirii. Este momentul ideal pentru a exprima afecțiunea față de cei dragi. Așa cum spunea William Shakespeare: "Dragostea nu privește cu ochii, ci cu sufletul."

Deși este ultima lună de iarnă, februarie ne amintește că primăvara este aproape. Florile încep să-și arate bobocii, iar zilele devin treptat mai lungi. Am remarcat cu bucurie ca diminetile, cand plec spre serviciu, pot sa admir rasaritul de soare iar când ma întorc spre casă, pleoapa cerului își închide încet cortina de lumină... Ajung sa parchez inainte ca sigiliul zilei sa închidă orizontul 🥰

Februarie ne încurajează să savurăm micile momente de fericire, cum ar fi o cană fierbinte de ceai sau descoperirea unui film nou cu actorul preferat. O după-amiază liniștită citind o carte ne poate transporta într-o lume diferită... Există multe activități plăcute pe care le putem face în februarie. Plimbările în natură sunt o modalitate excelentă de a te bucura de peisajele simple și de liniștea pădurii. Gătitul este o altă activitate minunată, poți experimenta rețete noi și să îi surprinzi pe cei dragi cu preparate delicioase. Timpul petrecut cu familia și prietenii este, de asemenea, valoros.

Februarie poate fi o lună scurtă, dar este plină de oportunități de a aduce căldură și bucurie în viețile noastre. Nu uita să te oprești și să te bucuri de fiecare moment, pentru ca "Nu sunt anii din viața ta cei care contează. Este viața din anii tăi." (Abraham Lincoln)

Fie ca februarie să fie luna în care să îți umpli sufletul de bucurii și inima de iubire! 🌟❤️🍀

(Inscriu postarea la "Citate favorite" tabel de inscriere la Suzana)

Cartea calatoare

În cadrul jocului initiat de Mihaela, am primit spre citire romanul "Adulții ăștia!” - Caroline Hulse.

Trebuie sa recunosc ca romanul m-a prins cam greu... Pentru gustul meu, prea mult dialog "banal", nespectaculos... Însa, dupa ce m-am fortat (câteva pagini bune) sa ramân la lectura, textul m--a captat. Personajele mi-au devenit simpatice si aventura lor tot mai interesanta... 

Am descoperit o veritabila aventura de Patchwork-family într-o vacanta de Craciun ☺ Exact asa cum se concepe o piesa textila din bucati mici de material de diverse tipuri, dimensiuni si culori (patchwork), exact asa se creaza si relatia acestor adulti...Cu sau fara copii din relatii anterioare, implicati mai mult sau mai putin sentimental în noile relatii - parteneriate neconjugale, "adultii astia" amesteca de-a valma sentimente, interese, ambitii si pasiuni. 

Romanul descrie la început doua cupluri frumoase si perfect ancorate în societatea contemporana si pe masura ce înaintezi în lectura, începi sa observi fisurile tot mai adânci din "armonia" lor de familie. Situatia este în curând dominata de neîncredere, neînțelegeri și minciuni. M-au amuzat "întreruperile" din roman prin prezentarea reclamelor parcului de vacanță - o paralela voit bizara între actiune si locatie. Interesante sunt pasajele despre cum vad copiii lumea adultilor, dar si cele despre cum percep adultii lumea copiilor... 

În final, panica indusa de misteriosul incident este deviata si romanul are happy end. 

Fara mari pretentii literare, recomand romanul ca lectura de destindere, pentru o zi de concediu.

Tragere la sort

Continuând initiativa lui Gigi - Cartea calatoare, cele doua volume "Secrete si tradari" ale Dianei Chamberlain vor porni din nou spre România, pentru ca în urma tragerii la sort, câstigatoare este INA.

Draga Ina, astept sa îmi comunici pe email, adresa la care sa trimit plicul. Tare m-as bucura ca în final, romanul sa ajunga la fiecare din bloggerii care doresc sa îl citeasca. Grija cu care lecturam, este totodata un semn de respect pentru toti cei implicati în scrierea, editatea si publicarea unei carti.
PS: Am aplicat pe coperta primului volum o lista, pe care sa ne scriem numele toti cei la care va ajunge cartea calatoare ;)

Recomandari de weekend

• Am terminat de citit "Sub aceeasi stea" - roman scris de John Green (pentru cine este interesat, am descoperit varianta elecronica, în traducere româneasca - aici). Traducerea si adaptarea germana se intituleaza "Das Schicksal ist ein mieser Verräter" adica "Destinul este un trădător mizerabil" si aceasta varianta mi se pare ca exprima esenta acestui roman, o tulburatoare poveste despre curajul de a înfrunta destinul...

Titlul original "The Fault in Our Stars" este inspirat din celebra replica shakespeariana - tragedia "Julius Cesar", cea în care Cassius îi spune lui Brutus "The fault, dear Brutus, is not in our stars,/ But in ourselves, that we are underlings."("Vina, draga Brutus, nu este în stelele noastre, ci în noi însine, pentru ca suntem niste slugi." sau altfel spus - "vina nu este a stelelor ce ne guverneaza soarta, draga Brutus, ci a noastra").
Tema romanului este inspirata din perioada studentiei, când John Green a lucrat ca voluntar într-un spital de copii, iar personajul principal i-a fost inspirat de Esther Grace Earl, o prietena a scriitorului, care la vârsta de 16 ani a pierdut lupta cu cancerul tiroidian. Mesajul acestor copii rapusi de boala este ca vietile scurte pot fi cel putin la fel de bogate ca si vietile lungi, ale semenilor sanatosi. Complexitatea si profunzimea sentimentelor, cât si relatia parintilor cu acesti copii, sunt lectii pentru orice muritor de rând! Fiecare pagina a acestui roman este plina de emotii si sensibilitati, fiecare pagina citita ne face mai buni si mai întelegatori.

• Am vazut filmul "It's hard to say I Love You" cu titlul original danez "Kinamand" (daca aveti cont Watchever, gasiti filmul la adresa Chinaman)

"Chinezul" este o poveste tragicomică în care eroul principal - un om de condiție modesta, se afla într-o mare intersecție la jumatatea drumului vieții! Filmul regizat de Henrik Ruben Genz si înscris în genul "drama" este o producție daneza 2006, cu Bjarne Henriksen, Vivian Wu, Lin Kun Wu si Paw Henriksen în rolurile principale.
Filmul prezinta numeroase aspecte ale vieții cotidiene, accentuând motivele pentru care de obicei se produc divorturile, menționând rutina si lipsa de comunicare în cuplu, dovedind fragilitatea iubirii dar si puterea obisnuiței. Este un film care emoționeaza prin subtilițati, un film ce aduce în prim-plan un barbat blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple, alaturi de o frumoasa chinezoaica, printr-o căsătorie de conveniență. Filmul trateaza cu umor si ironie relațiile între membrii familiilor implicate, obiceiurile si prejudecațile legate de apartența la o cultura sau alta. Este o poveste romantica, o poveste ce prezinta doua iubiri, una stinsa din lipsa de comunicare între soți si alta abia începuta, bazata paradoxal pe incapacitatea de comunicare între soți. Misterul ce intensifica sentimentele unei femei străine si frumoase, ciudate, care nu înțelege nimic din ceea ce spune el, un barbat fermecat zi de zi de grația soției pro-forma.

• Va doresc atât lectrura cât si vizionare, cât mai placute! ☺