Let's talk about...

... păpădii - aceste plante miraculoase. 

Practic, păpădia e buruiana pe care o intâlnim peste tot unde este un pic soare 🌞 Păpădiile sunt copii in miniatura ale soarelui. Mini-discurile galben-aurii inveselesc orice pajiste si... nepretentioase cum sunt, apar chiar si in fisurile din caldarâm. Pentru ca vor neaparat sa aduca o pata de culoare in viata noastra. Asa doar, fara sa ceara nimic in schimb!

Când eram copil, impleteam coronite din florile galbene sau faceam lanturi din tulpinite. Ce distractie era! Imi plăcea sa fac tumbe in iarba plina de păpădii... Imi place si acum sa ma intind pe pajiste si sa inspir parfumul sorilor mici. 

Mai nou am aflat ca se pot prepara "miere", dulceata si sirop din florile de păpădie. Frunzele sunt delicioase in salate, radacinile sunt deasemenea o sursa de sanatate...

Dar parca păpădia devine mai interesanta atunci cand petalele i se transforma in seminte cu parasuta. Sfera sravezie ce se formeaza in vârful tulpinitei este o minune absoluta!  "Antenele" semintelor sunt atat de fine, ca ar putea concura cu pânza de paianjen! 

Cu ceva timp in urma, am incercat sa desenez puful de păpădie. Printr-o metoda mai deosebita 😊 

Am innegrit uniform o coala de hârtie format A4 cu carbune de desen, apoi, cu ajutorul unor gume de șters cu muchii subtiri, am albit ici si colo, creând forma unei papadii gata sa-si imprastie semintele... Este o tehnica deloc usoara! Unde ai sters, gata... nu mai poti reveni cu carbune! In plus, trebuie avut grija mare sa nu mânjesti coala, carbunele fiind foarte sensibil la atingere. Ati incercat vreodata aceasta tehnica? 🤗

Duminica ploioasa în München (2) - Deutsches Museum

Râul Isar - afluent al Dunarii, strabate München-ul si formeaza Museuminsel - insula pe care în anul 1906 s-a pus piatra de temelie a Muzeului German. Fondatorul este inginerul Oskar von Miller - pionier al energiei hidroelectrice. Deschiderea oficiala a muzeului a avut loc în anul 1925 însa douazeci de ani mai târziu, în urma bombardamentelor din timpul celui de-al II-lea razboi mondial, acesta a fost distrus în proportie de 80%, importante exponate pierzându-se definitiv.
În anul 1948, portile muzeului au fost redeschise si obiectele colectiilor, ascunse mare parte în biserici, si-au reluat locul în expozitii. Astazi "Deutsches Museum von Meisterwerken der Naturwissenschaft und Technik" - numele oficial al Muzeului German - reprezinta cel mai mare muzeu tehnico-stiintific din lume!
Este împartit pe aproximativ 50 de sectiuni ce prezinta circa 28.000 de exponate. Fondul muzeului cuprinde o colecţie de studiu de aproximativ 96.000 de obiecte, o bibliotecă specializată pe istoria stiinței și tehnicii cu 850.000 de volume, precum și o arhivă cu numeroase documente originale. O statistica arata ca în mod constant, în ultimii 30 de ani, muzeul a fost vizitat anual de 1 milion-1,5 milioane oameni din lumea întreaga.
Scopul declarat al Muzeului German este sa stârneasca în mod inteligibil interesul mirenilor pentru tehnica si ştiinţa, încearcând sa exemplifice totul, cât mai real posibil. Prin intermediul exponatelor selectate, este prezentata evolutia cronologica a ştiinţei şi tehnologiei, în directa legatura cu dezvoltarea tehnică şi socială. Granita de vârsta pentru vizitatorilor nu exista si muzeul este locul ideal pentru petrecea timpul liber, mai ales atunci când vremea este urâta.
Dupa cum am spus, exista sali enorme dedicate fiecarei ramuri ale stiitei si tehnicii în parte. Noi am vizitat de data aceasta doar 4 din cele 50 de sectiuni: navigatie/transport marin, aviatie, tehnica aerospatiala si exploatarea miniera (care include un walk-in exponate, o interesanta incursiune în subsolul minelor, copie fidela a unor instalaţii subterane reale) .
De jur-împrejur, impresionante exponate, unele originale, altele reproduceri la scara 1:1 si altele miniaturi didactice. Am trecut din sala în sala, de la etaj la etaj, am citit, am pipait, am fotografiat si, când la statia de amplificare am fost anuntati ca este ora de închidere nu ne-a venit a crede! Ne-am îndreptat dezamagiti spre garderoba si am iesit în parcul muzeului, unde am servit câte o bere si ne-am odihnit picioarele. Apoi am coborât la metrou si odata ajunsi în gara, n-am mai avut timp decât pentru a cumpara în fuga câte un cârnacior prajit cu chifla si mustar. Trenul spre Augsburg ne astepta pe peron. În mai putin de o ora, am fost din nou acasa, obositi dar foarte bine dispusi. Am mai pertecut o minunata zi!

Bicicleta

Astazi se împlinesc 225 de ani de când s-a nascut "tatal" vehicolului pe doua roti, Karl Freiherr von Drais, cel care a fost cel mai mare inventator al timpurilor Goethe. Acesta a studiat arhitectura, agronomia si fizica, a fost un pasionat cercetator si a iubit mai presus de orice natura si padurea.

Din dorinta de a se deplasa mai repede pe aleile gradinii, baronul a inventat prima bicicleta, construita din lemn, neavând pedale, lant sau frâne, propulsia realizându-se prin miscarea picioarelor pe sol - foarte asemanatoarea cu bicicleta pe care învata sa mearga copiii în zilele de astazi - si a denumit-o "masina alergatoare" sau "calutul hobby". Un succes deosebit nu a avut, deoarece nu o puteau folosi decât burghezii în gradinile palatelor sau în unele parcuri. Baronul Karl Drais a mai inventat printre altele un pian care înregistreaza apasarea clapelor pe hârtie si în 1821 prima masina de scris, cu 25 de litere si banda de hârtie; deasemenea a inventat primul cuptor pe lemn. Dar cea mai mare inventie a fost un vehicol cu 4 roti (în 1813) actionat prin pedale, pentru care a primit chiar si dreptul de autor, un fel de patent si chiar a capatat o pensie de inventator, în semn de recunostinta pentru aportul pe care l-a adus progresului tehnic. În urma revolutiei germane, cunoscuta si sub numele "revolutia din martie"(1848/1849) Karl von Drais a fost desproprietarit, i s-a retras dreptul de pensie si a murit fara nici un ban.