Călătorie în farfurie – Italia, Spania, Franța. Ziua în care "vom pleca"… fără să plecăm.

E început de vară și aerul miroase a promisiuni nerostite.
Soarele zăbovește mai mult pe cer, serile se lungesc, iar în mine crește dorul de ducă… Visez cu ochii larg deschiși la dimineți leneșe cu briza mării în păr, la cafele sorbite pe terase cu vedere la Mediterană și la cine sub felinare, în grădini care miros a lavandă și vin alb.
Așa sunt eu — visez și din vis se nasc idei. Multe. Colorate. Parfumate.
Concediul nu mai e departe — mai sunt doar patru săptămâni. Dar când gândul e deja acolo, printre valuri și nisip fierbinte, timpul pare că se derulează cu încetinitorul... Și-atunci, intervine imaginația mea — bogată, neobosită, mereu gata de zbor. Uneori, ideile îmi vin ca valurile - neașteptate, jucăușe și imposibil de ignorat. (Apropo, știți cum se numesc aceia care au mereu idei?... Nici eu nu mai știu denumirea exactă… dar sigur, aceia nu se plictisesc niciodată! 😜)
Soțul meu mă privește cu acel amestec de amuzament și resemnare tandră. Cred că s-a obișnuit că lângă mine, fiecare zi poate deveni o aventură. Așa că atunci când i-am spus cu ochii sclipind, că vreau să aduc vacanța acasă pentru o zi, a zâmbit larg și a zis: „Delicios! Hai să facem lista de cumpărături!”
Care este de fapt ideea?!
Să ne jucăm de-a concediul. Duminica, toată ziua! Să transformăm bucătăria într-un aeroport al amintirilor, cu lingura drept busolă și cuptorul ca motor de decolare. Să luăm micul dejun în Italia, prânzul în Spania și cina în Franța — fără însă să ieșim din casă.

---

🌅🥐 Micul dejun în stil italian, va fi o călătorie gustativă prin amintirile noastre din Roma, Veneția, Trieste, Verona, Piombino, Pisa, Florența, Siena și Napoli. Fiecare aromă, o rază de soare, fiecare înghițitură, o piațetă plină de viață...
Diminețile italiene nu se grăbesc. Se întind leneș, ca o rază de soare pe faianța caldă din Trastevere. Începem cu un cornetto pufos, umplut cu cremă de fistic — verdele acela catifelat care amintește de grădinile romane. Alături, o cafea ristretto, mică, dar intensă, ca un sărut furat pe o stradă îngustă din Verona. Pe farfurie vom așaza câteva felii de prosciutto crudo, o bucățică de pecorino maturat și o linguriță de miere de castan — sunt gusturile care vorbesc în șoaptă despre dealurile Toscanei. Va fi un mic dejun care nu va cere conversație, ci contemplare. (updata aici)

---

💃☀️ Prânzul va fi o călătorie iberică prin amintirile noastre cu gusturi adunate din Barcelona, Figueres, Valencia, Malaga, Granada și Sevilla. Fiecare gust - o plimbare printre portocali, piețe colorate și ritmuri de flamenco.
Vom începe cu crema de calabaza y naranja – o supă-cremă de dovleac și portocală, catifelată, cu note citrice și parfum cald, ca un apus blând pe o terasă din Sevilla.
Apoi, o paella reinventată: orez cu șofran, fructe de mare și chorizo picant, un dans între mare și foc. Alături, o salată de portocale cu măsline negre și ceapă roșie — un contrast care nu ar trebui să funcționeze, dar o face! Ca un tablou de Dalí, undeva între Figueres și Valencia.
Desertul? Crema catalană, cu scorțișoară și coajă de lămâie, arsă ușor la suprafață. Gustul soarelui de după-amiază, prins într-o linguriță, ca o amintire dulce din Barcelona.

---

🗼🍷 Cina o vom servi în Franța, cu un strop de Paris în eleganță, o adiere sărată din Saint-Malo, farmec gotic de Mont Saint-Michel, o notă alsaciană din Strasbourg și Colmar, prospețimea alpină din Chamonix și căldura sudului din Perpignan. Fiecare aromă, o poveste dintr-un loc trăit.
Seara va începe cu un pahar de vin alb din Alsacia, rece și floral, acompaniat de melci de vie gătiți cu unt, usturoi și pătrunjel — o reamintire că uneori, cele mai neobișnuite lucruri pot deveni delicii.
Felul principal este Flammkuchen cu pere și șuncă — o tartă subțire și crocantă, unde dulceața perelor și nota sărată a șuncii dansează împreună pe papilele gustative. Un omagiu adus serilor tihnite din Strasbourg sau colinelor din jurul Mont Saint-Michel.

O lumânare aprinsă. Un vibe în stil Claude Nougaro — jazz franțuzesc cu ritmuri urbane și poezie în aer. Muzica va curge, vinul va fi rece, iar seara va continua firesc, fără grabă...

---

Această zi culinară nu va fi neapărat despre gătit. Va fi despre reamintire. Despre cum poți transforma o duminică obișnuită într-o călătorie extraordinară, doar cu puțină imaginație și multă grijă pentru detaliu. Fiecare masă va fi o hartă a simțurilor. Fiecare gust, o destinație.
Acum facem lista de cumpărături și ne pregătim de... „zbor”.
Iar duminică seara, promit să revin cu fotografii, povești și poate chiar cu o rețetă sau două. Cine știe?
Poate vă inspir și pe voi să vă jucați de-a vacanța, chiar și într-o zi obișnuită.

Croaziera - A treia seara

Înainte de a intra la masa de seara, am servit câte un apéritif în atrium si ne-am amuzat de glumele unei trupe de pantomimi. Artistii stateau nemiscati, precum statuile si brusc acostau persoanele cele mai neatente la ce se petrece în jurul. Gagurile au fost deosebit de inspirate si au fost pe deplin gustate de spectatori.
Dupa ce am servit masa de seara, ne-am întors în bar si am descoperit o voce fermecatoare. Muzicianul brazilian Anderson Reis ne-a delectat cu un program de samba, bossa-nova, reggae, pop, jazz si blues... Si din nou, nu am ajuns în camera decât târziu, mult dupa miezul noptii.

Meniul serii a fost un nou rasfat cu preparate haute-cuisine, noua dovada de rafinament gastronomic. La aperetiv, Helmut a ales portia de specialitati si mezeluri italienesti: "Prosciutto di Parma", somon afumat si "Salame Secondigliano". Eu nu m-am putut abtine sa nu comand portia de scoici în vin alb. Urmatorul fel am ales amândoi "Paella à la Catalane". Felul principal a fost friptura de vita în sos de vin rosu cu chiftelute de cartofi. A urmat mini-platoul cu brânzeturi si desertul. Amândoi am servit crème brûlée.

La ora 20 vaporul a pornit din Barcelona spre Palma De Mallorca. (va urma)

Croaziera - Apus de soare în portul Barcelona

în halat de baie, privind marea din"Complexul SPA" 10.11.2014


La revedere, Soare! Pe mânie dimineata! (povestea Croazierei continua - aici)

Croaziera - Complexul SPA

Dupa superba plimbare prin Barcelona, ne-am întors pe vapor, am servit un prânz frugal si ne-am grabit spre complexul SPA. Am dorit sa intram macar o data la sauna si jacuzzi înainte de masajele aromatice pentru care am avut facute programari înca din prima zi. Helmut a savurat un masaj "Asian stone" si eu un masaj "Bamboo". Urmatoarea zi am inversat cabinetele... Au fost tratamente uluitor de relaxante, ne-au creat o stare încântătoare, de basm! Dupa un astfel de masaj te simti purificat, corpul îti este atât de usor, atât de fin, îti simti mintea eliberata de tot ce este inutil sau dăunător!
Complexul wellness era deschis de la opt dimineata pâna la ora zece seara, însa cum sa te împarti între toate minunatiile oferite de croaziera?! Este atât de greu sa alegi între zecile de atractii! Am încercat sa fim aici macar câte doua - trei ore pe zi. Masaje nu ne-am permis decât de doua ori însa si saunele sau salile tepidarium, bazinele jacuzzi, terasele sau salonul pentru servirea ceaiului, ne-au oferit zilnic clipe minunate de relaxare si confort.


Înainte de a merge în camera sa ne pregatim pentru dineu, am petrecut o jumatete de ora pe puntea cu piscina, admirând un apus de soare splendid! Portul Barcelonei a fost învaluit în aur!
(povestea Croazierei, continua -  aic)

pentru rubrica "Buna dimineata, Soare!"

Croaziera - Ancorat în portul Barcelona

Jocuri de lumini si culoare de pe Vasul Costa Diadema, pentru rubrica "Reflexii în oglinda"
(povestea croazierei continua - aici)

Croaziera - Barcelona si capodoperele lui Gaudi (3)

(continuare jurnal 10.11.2014)
Barcelona trebuie vizitata pe jos. Daca ai timp, lasa-te purtat de instinct, mergi pe unde te duc picioarele si nu vei fi dezamagit, pentru ca pe fiecare strada vei descoperi ceva deosebit. În plus, Barcelona este pentru toate buzunarele. Un proverb catalan spune "Barcelona és bona si la bossa sona, però tant si sona com si no sona, Barcelona sempre és bona!" adica "Barcelona e bună dacă punga (portofelul) sună, dar si dacă sună sau nu, Barcelona e bună!" ☺
Barcelona are o arhitectură fermecătoare, centrul vechi ofera o plimbare spectaculoasa printre casele bătrâne, frumos conservate. Însa si în exteriorul cetatii, plimbarile sunt pline de surprize placute. Districtul Eixample este plin de bijuterii Art Nouveau. Aceasta parte a orasului s-a nascut la mijlocul secolului 19, când valul imigrantilor a aglomerat extrem centrul orasului, facând insuportabile condițiile de locuit. Extinderea orasului s-a facut dupa planul arhitectului Ildefons Cerdà, pe principiul strazilor paralele si perpendiculare. De la Sagrada Familia, grupul nostru a ajuns în zece minute pe bulevardul Passeig de Gràcia.

La numarul 92 se gaseste celebra Casa Milà, ultima capodopera a marelui Gaudi înainte de a se dedica proiectului Sagrada Familia. Este usor de recunoscut, datorita peretilor rotunjiti, a balcoanelor care se unduiesc parca în ritmul unei melodii lente, siderale. Pilonii par ca se scurg, placile în culoarea argilei par a-si modifica forma sub ochii tai. Cladirea pare a fi din înghetata si... tocmai începe sa se topeasca! ☺ Catalanii au poreclit-o "La Pedrera" - cariera de piatra.
Familia Milà a solicitat arhitectului Antonio Gaudi un plan pentru o casa special, care sa iasa în evidență în cartier. Proiectul elaborat de Gaudi a fost pe placul proprietarilor, casa a început sa fie construita în anul 1906 si a fost data în folosinta patru ani mai târziu. Înca de la inaugurare, vila a fost calificata ca fiind o capodopera arhitecturala.
Casa este compusa din doua parti - fiecare având intrare si curte separata, dar comunicare prin parter si terasa-acoperis. La Pedrera cuprinde două curţi interioare, una de formă circulară şi cealaltă de formă ovală. Familia Milà a fost una din primele familii care la acea vreme în Barcelona au avut automobil, asa încât Gaudi a proiectat casa cu garaj subteran.
Structura de rezistenţă - din beton și oțel, a fost conceputa în asa fel încât pereţii interiori sa poata fi pusi sau scosi, pentru ca marimea saloanelora sa poata fi oricând modificata. O idee inedita, devenit mai târziu standard în arhitectura moderna.

Interiorul curților vilei are culori si forme naturale, rotunde. Scarile ce duc la intrările apartamentelor, se desfasoara de-a lungul pereților. Vizitarea muzeului începe cu podul casei. Am renuntat la lift si am urcat cele sase etaje pe scari.
În mansarda este organizata o expoziţie cu schite, proiecte şi machete ale lucrărilor genialului arhitect - Espai Gaudi (Spatiul Gaudi). Încaperile impresionante, au pereti în arce catenare (suspensii parabolice). Jocul de lumini induce o atmosferă magică şi enigmatică.

Din pod se iese pe o terasă neobisnuit de frumoasă. Ca si la Casa Batlló, coșurile de fum si gurile de aerisire (casa dispune de un sistem de aerisire care concureaza aparatele de aer condiționat) apar ca niste sculpturi ciudate, ce conferă dinamism și ritm cladirii.
Vizita continua în apartamentul proprietarului Milà, mobilat în sti numit modernism catalan - tipic începutului de secol 20 în Barcelona. Casa Milà a fost introdusa în anul 1984 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, cu mentiunea "prima cladire a secolului 20"!


Grupul nostru de douazeci de persoane s-a reunit si ne-am continuat plimbarea. Între strada Consell de Cent si strada Aragó dainuie cu maretie Casa Lleó Morera, Casa Amatller si Casa Batlló, trei bijuterii ale modernismului catalan - forma locala de Art Nouveau. Casele au fost concepute de Lluís Domènech i Montaner, Josep Puig i Cadafalch si respectiv Antoni Gaudí. Aceasta strada este un mic muzeu în aer liber! Cladirile par pline de viață, peretii arata ca plantele în prefaza de îmbobocire. Liniile curbe si formele geometrice cresc, se îmbina firesc si par ca se dezvolta. Imaginea lor este desavârsita!
Cu sufletele încarcate de admiratie si încântare, ne-am întors la autocar si în câteva minute am pasit din nou pe vapor. Era ora 14 si soarele începea sa îsi arate fata ☺ (va urma)

Croaziera - Barcelona si capodoperele lui Gaudi (2)

(continuare jurnal 10.11.2014)

Antoni Gaudi este supranumit "arhitectul lui Dumnezeu. Proiectul vieţii lui a fost basilica romano-catolică închinată Sfintei Familii. La data de 19 martie 1882, Antoni Gaudi (n. 25 iunie 1852 – d. 10 iunie 1926), pe atunci un tânar arhitect la început de cariera, pornea proiectul bisericii ce avea sa devina capodopera vietii sale si totodata, simbol al Barcelonei - El Temple Expiatori de la Sagrada Família.

Impozanta biserica finanțată doar din fonduri publice este înca si astazi în curs de construire si proiectul se estimeaza a fi finalizat abia în anul 2026. Însusi Gaudi a investit 40 de ani de munca în uriasa bazilica din capitala Cataloniei, ultimii 15 ani din viata fiindu-i dedicati exclusiv. "Clientul meu nu se grăbește" a spus Gaudi referindu-se la termenul de încheiere al lucratilor.
Gaudi a combinat arta mudejar cu stilul gotic şi baroc, dar nu s-a intergrat în niciunul din acestea. El a creat un stil unic, catalogat alaturi de Art Nouveau. Caracteristic acestui stil original şi inconfundabil sunt liniile curbate, ondulate si formele neregulate în care natura este puternic stilizata. Se obisnuieste sa se spuna ca Antoni Gaudí a crezut în Dumnezeu, dar nu a crezut în unghiul drept.
Sagrada Familia reprezinta stilul arhitectural neo-catalon, o variantă a neogoticului. Biserica este expresie a celor mai semnificative simboluri ale credintei crestine. Având trei fațade - a Nașterii, a Gloriei și a Patimilor, biserica este acoperita de 18 turnuri ce reprezinta în ordinea înălțimii, cei 12 apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta Fecioară și cel mai înalt turn, al lui Iisus Hristos.
Turnul central - al lui Isus, va sustine o cruce uriașă. Înălțimea totală este aleasa în mod conștient sa fie 170 metri, calculata în asa fel încât sa fie cel putin un metru mai mică decât Montjuich, cel mai înalt deal de lângă Barcelona, deoarece Gaudi a hotarât că lucrarea lui nu are voie să fie mai mare decât cea a lui Dumnezeu.

Sagrada Familia urmeaza să fie pictată în întregime - faţada de est a cărei temă este" mântuirea umanităţii", va fi luminoasă, iar partea de vest, ce simbolizeaza "martiriul" va fi pictată în tonuri întunecate. Cupola naosului a fost terminată în anul 2000 si în prezent se lucrează la turnul lui Isus.
În anul 2005, UNESCO a adăugat pe lista monumentelor culturale protejate fatada Nașterea Domnului, absida și cripta Sagradei Família ca o extensie a lucrărilor lui Gaudi în Patrimoniului Mondial
În noiembrie 2010 Papa Benedict al XVI-lea a sfințit biserica si i-a acordat rangul de Basilica minor.

(va urma)

Croaziera - Barcelona si capodoperele lui Gaudi (1)

Antoni Gaudi - devenit sinonim al arhitecturii catalane, a adus Barcelonei faimă si prestigiu mondial. Arhitect și designer în acelasi timp, Gaudi a adaptat tradițiele catalane la stilul artistic propriu, a abstractizat si sintetizat formele impunând în arhitectuara noi soluții tehnice. Iubitor de natură şi religie, Antoni Gaudi s-a remarcat prin creaţiile arhitecturale gotice şi suprarealiste, devenind cel mai de seamă reprezentat al stilului Art Nouveau în arhitectură.
Munca lui Gaudí este strâns legată de finanțatorul său principal, industriașul si filantropul Eusebi Güell.

Parc Güell este una dintre cele mai impresionante opere ale lui Antoni Gaudi.
Situat în partea superioară a colinei El Carmel în districtul Gracia (în partea de nord a Barcelonei), parcul a fost construit în perioada 1900-1914. Planul initial a fost ca în acest "cartier parc" sa fie ridicate circa 60 de vile. Pentru ca bogatasii acelor vremuri nu au fost încântati sa paraseasca centrul Barcelonei, proiectul s-a limitat la construirea a trei cladiri în mijlocul superbelor gradini. În casa cea mare s-a mutat graful Güell si familia, o alta a fost cumparata de un prieten si a treia casa a cumparat-o însusi Gaudi.
Actualmente parcul este muzeu si figureaza din anul 1984 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Casa Güell a fost transformata în gradinita pentru copii, resedinta Gaudi este muzeu si cea de a treia casa functioneaza ca expozitie cu vânzare. O nouatate pentru mine a fost ca începând din anul 2013, intrarea în zona monumentelor nu mai este gratuita.

Parcul Güell are mai multe intrări. Cea mai frumoasa este cu siguranță intrarea principala din Carrer d'Olot. Tipic Gaudi sunt cele două turnulete ce închid pavilioane-cafenea, pe o parte si cealalta a intrarii. Drumul ce se deschide duce la sirul de scari în capatul caruia troneaza salamandra uriasa si cascada în terase, toate îmbracate în mozaic multicolor. Aici este cea mai mare aglomeratie de vizitatori, toata lumea doreste o fotografie cu celebra salamandra, devenita simbol al Barcelonei.
Cladirile par a fi din turta dulce. Acoperisurile au turnulete tuguiata terminate în conuri de pin si nuci uriase.

Explozia de mozaicuri colorate este poate elementul cel mai atragator ce poate fi regasit pe întreaga suprafata a parcului. Gaudi a fost primul artist care a reciclat deseuri de faianta, mozaic si portelan. Acest mozaic-reciclat se numeste Trencadís. Celebra este banca sub forma de sarpe, lunga de 110 metri, ce înconjoara terasa ovala principala (3000 metri patrati!). Designul si nuantele faiantelor conferă bancii un aer magic și unic.

În parc nu exista nicio constructie care sa aiba linii drepte. Gaudi a imitat natura si a adorat imperfectiunea. Precum trunchiurile copacilor, niciunul din pilonii care sustin podete sau ziduri nu au forma identica! Materialele folosite la construirea zidurilor parcului, a viaductul si a structuri de piatră, au nuante de ocru si confera impresia ca au apartinut naturii dintotdeauna.
Sala Hipóstila este una din cele mai impresionante constructii. 86 coloanele - verticale în interiorul salii si ușor înclinate spre exterior, sunt concepute sa amintesca de stilul arhitectural doric. Partea de jos a coloanelor cât si tavanul sunt acoperite cu Trencadís alb și uniform. Plafonul are parti concave între coloane. Paisprezece dintre adâncituri, contin desene realizate din trencadís colorat, unele detalii fiind realizate din sticla colorata. Coloanele sunt aliniate, dar distribuția lor nu este uniformă. Podeaua este lustruită, zidul însa pare a fi din lut. Acoperișul este ornat pe margini cu capete de leu, imitând garguiele medievale.

Peste tot te încânta stralucirea mozaicului si bogatia plantelor. Parcul Güell este întoarcerea la inocenta, regasirea si împacarea cu natura. Acest orasel (17 hectare)  - cu toate bijuteriile lui arhitectonice, cu toate coloanele, coridoarele, aleile, galeriile, terasele si statuile - pare a fi un cameleon. Un cameleon care a preluat perfect culoarea naturii care-l înconjoara. Pracul Güel este o oaza de liniste în mijlocul unui oras din ce în ce mai aglomerat.

(va urma)

Croaziera - A treia zi

Conform "Jurnalului de bord" urma sa ancoram în portul Barcelona în jurul orei 9 si un sfert de ora mai târziu era programata plecarea nostra în excursie. Pentru ca vremea promisa era cu cer senin si temperatura maxima 17°C, am scos umbrela din rucksac ;-)
Pentru micul dejun ne-am prezentat la restaurantul Fiorentino unde am comandat o omleta simpla si de la bufet am "cules" pe o farfurie tot ce mi-a facut cu ochiul: o felie de sunca, una de cascaval, o felie de pepene rosu, una de grapfruit, doua smochine si doua curmale ☺ Exact ca într-un concediu mediteranean! Helmut a fost mai practic, el si-a comandat o omleta cu de toate: oua, ardei, ceapa, masline, rosii, patrunjel, sare si piper!

La a doua cafea, am simtit ca vaporul sta, asa ca ne-am grabit în teatrul Emerald - unde era punctul de întâlnire pentru plecarea în excursie. În Barcelona, oras pe care asa cum am mai scris noi îl cunoastem foarte bine, am ales sa revedem capodoperele lui Gaudi într-o plimbare alaturi de un ghid local, licentiat în istoria artei. Turul cultural urma sa dureze patru ore si jumatate.
Am primit ca si în ziua precedenta un autocolant cu numarul autocarului si am pornit încolonati spre iesire - de data aceasta podetul a fost aplicat chiar la etajul 3. Buchete mari de trandafiri albi marcau în port drumul spre autocar.
Trupa Costa a pornit sa viziteze Barcelona cu sase autocare! Din pacate geamurile autocarului erau acoperite cu un filtru solar care a schimbat tonul culorilor fotografiilor mele!

În fata autoritatii portuare m-am mirat sa vad parcate masini ale politiei spaniole, italiene si franceze. Departându-ne de port, am observat în rada vasul Costa Luminosa - "fratele" mai vârstnic a vasului nostru.

Soseaua a traversat santierul naval spre intersectia Paseo de Colón cu La Rambla - cel mai renumit bulevard al Barcelonei. M-am bucurat sa-l vad pe Columbus aratând spre America si am zarit grifonii de pe acoperisul cladirii vamii - Aduana del Puerto. Un sentiment special crestea în mine... parca ma întorceam acasa, atât ma bucuram sa revad strazile Barcelonei.

Am lasat în spate World Trade Cente. Peste tot pe unde am trecut, la geamurile si balcoanele locuintelor atârnau atât steagul Cataloniei cât si "estelada", cu o stea albă - simboluri ale referendumului pentru autodeterminare. Emotionant!
Am Trecut pe lânga turnurile gemene Mapfre Tower si Hotel Arts, am traversat Plaça de Catalunya, am lasat în dreapta La Monumental si am ajuns în Parcul Güel, primul nostru punct de vizita.
Înca nu stralucea soarele pe cer, însa nu era nici macar zece dimineata...

(va urma)

Croaziera - Sfârsitul celei de-a doua zi

Înainte de a intra la masa de seara, am servit câte un drink la bar. Eu am baut un Campari Orange si Helmut un Cuba Libre. În loc de longdrink-ul cafeniu si clar, Helmut a primit un pahar cu un continut oranj...  Chelnerita i-a citit nedumerirea din priviri si a întrebat rapid daca este vreo problema... pentru ca ea a înteles Colibri (cocktail). Câteva seri mai târziu, un alt chelner a înteles din nou Colibri în loc de Cuba Libre, asa ca a treia oara Helmut a învatat sa comande: I'll have a Cuba Libre, not a Colibri, please! ☺ Tare ne-am amuzat!

Când am intrat în restaurant, am constatat ca vecinele noastre de masa înca nu erau venite. Joriz, chelnerul din raionul nostru, ne-a întâmpinat zâmbind si ne-a adus imediat lista de meniu. Am facut alegerea si ni s-a servit vinul. Apoi au sosit Margot si Laura si ne-am povestit ce a facut fiecare în Marsilia. Între timp, pe masa noastra s-au perindat farfuriile ☺
Meniul celui de al doilea dineu a fost la fel de rafinat ca în ziua precedenta! Si eu si sotul meu, am optat la aperitiv pentru "salata Nizza" (carpaccio de ton afumat, ou fiert, fasole-verde si pesto). La felul urmator, eu am ales "supa-crema de tomate cu crutoane" si Helmut "spagetti cu veneridae si broccoli". Fara sa ne influentam unul pe celalalt, am facut aceeleasi alegeri pentru urmatoarele trei feluri☺ Au urmat deci "filé de pastrav alb si crevetă roiala cu sos de migdale", "mini-platoul cu brânzeturi, mustar, stafide, nuci si alune" si la desert, câte o felie de "tort de ciocolata cu bezea si sos de căpşuni".

Fix la ora 20 - pe când noi ne savuram desertul, am simtit ca vaporul s-a pus în miscare. Aruncând o privire pe geam am observat ca ploua din nou. Paraseam Marsilia luând curs spre Golful Lion în directia Barcelona.
Dupa servirea mesei Helmut a dorit sa bea un Whisky si sa fumeze un trabuc, în Cigar Lounge, unde l-am însotit. Apoi am vazut sfârsitul unui varieté.


Ulterior ne-am dus în RockClub, unde ne-a prins ora 1 noaptea! Conform radarului, eram deja în Spania, navigam în zona Cap de Creus - locul de nastere al lui Salvador Dali. De pe terasa nu am putut zari nimic, în afara de luna înca plina.
În drum spre cabina am trecut pe lânga Casino... era lume ca ziua! Nu am jucat niciodata si de aceea probabil nici nu voi putea întelege vreodata cum pot deveni unii oameni dependenti de jocurile de noroc...

În fata cabinei, în cutia-postala am gasit exemplarul "Jurnalului de zi" pentru portul Barcelona. Eram atât de obosita încât nu m-a interesat decât la ce ora este programat startul în excursia. Întâlnirea era marcata pentru ora 9:15 - ceea ce înseamna ca ne ramân de dormit sapte ore! ☺ (va urma)

Miercurea fara cuvinte (12) - Font Màgica de Montjuïc

Barcelona, august 2009




Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos. Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)