Se afișează postările cu eticheta piatra. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta piatra. Afișați toate postările

joi, 13 martie 2025

O plimbare în Grădina Japoneză

Grădina Japoneză este un colț de rai ascuns în inima orașului. 
Deunăzi, împreună cu băieții mei am evadat din agitația cotidiană în acest univers de liniște și frumusețe. 
Aici, fiecare element este atent plasat pentru a crea un echilibru perfect. Fiecare piatră, fiecare plantă, fiecare serpuire de apă contribuie la o atmosferă de serenitate și frumusețe. Este un loc unde sufletul se poate odihni și regăsi, unde natura și arhitectura se împletesc într-un dans armonios. 
Un pârâiaș șerpuiește printre pietrele netede, invitându-ne să sărim de pe un mal pe altul, ca într-un joc copilăresc. Apa cristalină curge lin, șoptind povești vechi și noi. 
Pavilionul, cu acoperișul său curbat și elemente estetice rafinate, pare desprins din povestea Prințesei Kaguya. Te poți așeza pe o bancă și, privind în jur, să te lași cuprins de pacea și armonia locului. Este un sanctuar al liniștii, unde sunetul apei care cade în cascade mici și delicate creează o simfonie naturală. Este locul ideal pentru contemplare, unde ochii se scaldă în albastrul cerului reflectat în apa limpede. Aici, timpul pare să stea în loc, iar gândurile se împletesc cu reflecțiile profunde. 
Deși cireșii încă nu au înmugurit, Zaubernuss-ul, cu ciucurii săi galbeni, adaugă o notă de magie acestui peisaj. 
Grădina Japoneză este, în orice anotimp, locul perfect pentru a reflecta și poate, pentru a conștientiza și aprecia simplitatea și splendoarea naturii.
 
Daca va plac reflexiile mele de aici, va invit sa participati la rubrica "
Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

duminică, 16 iulie 2023

Doar câteva pietricele

Ieri, înainte sa înceapa canicula, am facut o plimbare pe malul râului Lech, de la baraj si pâna la cascada. Este o portiune de drum foarte frumoasa, cu natura salbatica. Este de fapt o "arie protejata" prin proiectul "Licca liber" adica eliberarea râului din albia artificial costruita si revenirea la cursul natural, având în vedere si conservarea naturii si a habitatelor naturale, protectia animalelor și a plantelor sălbatice. Este o zona cu multe pasari mici, cu rate si gâste salbatice, cu lebede, lisite, bâtlani, cu castori, cu fluturi si libelule, cu flori salbatice de toate culorile si formele, cu copaci batrâni si tufisuri tinere... o încântare pentru minte si suflet.
M-am întors acasa încarcata cu energie pozitiva si... cu câteva pietricele în rucksac ☺
Mi-am facut o cafeluta (în ceasca de Murano ♥) m-am asezat la masa, la umbra marchizei si am dat frâu imaginatiei ☺ Cu ajutorul asistentului meu de design LEO, totul a mers ca uns! 
Am luat doua resturi de scânduri din pivnita, le-am șmirgheluit, le-am vopsit, am taiat câteva crengute din alun si le-am lipit pe scânduri, în chip de scarita. Pe cele trei treapte, am lipit pietricele plate în asa fel încât sa semene cu pisicute. Am pictat pietrele în prealabil si le-am lipit cu ajutorul unui ciocan cu silicon. Am pus mâtelor codite din sfoara de iuta.  
Am lipit câteva margelute de decor si al prins cele doua placute de lemn, una de alta, printr-un lantisor agatat cu inelușe cu șurub.
Mai trebuie sa fac doua orificii pentru agatarea pe perete si... tabloul meu cu mâțe este gata ☺
☺ Va doresc o duminica agreabila! ☺

sâmbătă, 1 februarie 2020

Întâmplare-ntâmplatoare

Se facea ca era ultima zi de lucru din anul trecut (mai exact, era 20 decembie)... Eram la volan, în drum spre serviciu.
Cu toate ca am de mers aproximativ 30 km, nu am nevoie de mai mult de 20-25 minute de la garajul casei pâna în parcarea firmei la care lucrez. Si asta pentru ca am un singur semafor pâna la iesirea pe autostrada (unde nu exista limitare de viteza), dupa care urmeaza o portiune scurta de drum cu limitare la 100 km/h, un sens giratoriu si gata, am ajuns la destinatie. [Acum câtiva ani, când lucram direct în oras, aveam de parcurs doar ~10 km pentru care îmi trebuia cel putin o jumatate de ora! În plus, eram cu ochii în patru nu doar la colegii pe patru roti, ci si la pietoni, biciclisti, semafoare, tramvaie si autobuze].
Si cum spuneam, șofam destinsa, șoseaua era relativ libera, ma deplasam ca de obicei cu ~ 140 km/h si murmuram muzica vesela de la radio când... Bummmm! O explozie a facut sa-mi stea inima în loc. Spre fericire, reactia mea a fost perfecta, nu am tras de volan, am mers constant mai departe si am încercat în acele luuungi secunde sa înteleg ce s-a întâmplat. Primul gând a fost ca mi-a explodat un cauciuc… însa masina rula mai departe echilibrat… Ce altceva ar putea sa fie?! Am privit de jur împrejur si am descoperit, în partea dreapta, în coltul de jos al parbrizului o gaura mai mare ca o moneda de doi euro ☹  Hm! Eram la distanta regulamentara de un automobil cu o bicicleta pe capota. În fata mea nu a fost niciun camion… Am privit din nou daunele. Pe bordul masinii erau cioburi si de la gaura în sus, geamul era crapat în câteva linii fine.
Cum am ajuns la birou am sunat la Asigurare, am explicat ce s-a întâmplat si am trimis poze asa cum mi s-a cerut. Consultantul de asigurare mi-a spus ca dupa parerea lui, cineva a aruncat o piatra de pe podul care trece peste autostrada (este nu doar trist, este cumplit! Sunt anuntate mereu cazuri de accidente mortale datorate unui imbecil care arunca o piatra de pe pod, pe autostrada!). Parerea specialistului a fost ca daca ar fi sarit o pietricica dintr-un cauciuc al unui autoturism din fata mea, s-ar fi produs doar o fisura. Fisura ce s-ar fi putut repara imediat, prin introducerea unui gel special în scobitura din parbriz, în cazul meu însa, piatra a strapuns parbrizul. Mi-a spus ca el întocmeste documentele si mi-a comunicat adresa atelierului-service la care sa merg pentru schimbarea parbrizului.
Dupa orele de serviciu m-am prezentat la atelier însa… si ei se pregateau pentru concediul de Craciun. În plus, la câte modele de autoturisme exista, service-ul nu are în magazie parbrize de rezerva. L-au comandat imediat si primul termen liber a fost pe 7 ianuarie. Ca solutie provizorie, au acoperit orificiul cu o banda adeziva ca sa nu patrunda apa si mi-au garantat ca pot sa merg cu masina cele cateva zile fara probleme, singura conditie – sa nu parchez în ploaie sau ninsoare. In paranteza spus, iarna asta nu a fost pericol, pentru ca nu a nins nici macar o singura data! Oricum, pe întreaga perioada de concediu, masinuta mea a ramas în garaj - spre fericire, avem doua automobile.
În final, aventura m-a costat 150 de euro - asigurarea mea este încheiata cu 150 euro franșiză, suma fixa, indiferent de daune. În cazul de fata, daca nu as fi avut asigurare, ar fi trebuit sa platesc peste 1000 de euro, chit ca nu am avut nicio vina!
A fost prima data când masina mea a patit ceva, însa… întâmplarea m-a preocupat mult. În asemenea situatii, în primul rând te bucuri ca nu a fost mai rau, însa te gândesti ca este un semn… Ai mai primit o sansa…
Si viata merge mai departe, cu bune, cu rele… C’est la vie!

luni, 14 septembrie 2015

A trecut vacanta (2) - Parcul simturilor

Am mai scris aici, pe blog, despre parcul cu denumire atât de sugestiva "Parcul simturilor". Spuneam ca este locul unde se evapora stressul sau grijile ce ti-au încarcat sufletul si mintea în cursul zilei, este locul conceput în asa fel încât energia pozitiva sa-ti patrunda prin toti porii, frumusetea si armonia parcului sa-ti limpezeasca ochii si sa-ti descreteasca fruntea.
Mici si mari, tineri si batrâni, în Parcul simturilor toata lumea se comporta la fel.
Pentru început, te asezi pe una din bancile din jurul bazinului, te descalti, îti sufleci panatalonii sau îti ridici poalele rochiei pâna deasupra genunchilor si cobori cele câteva trepte în bazinul cu apa rece si cristalina ca de fântâna. Pasesti lent, ridicând câte un picior ca barza si faci cel putin o tura, de jur împrejurul barei de inox de care, daca ai nevoie te poti sprijini ca sa îti mentii echilibrul. Nimeni nu rosteste vre-un sunet, de jur împrejur nu se aud decât clipocitul apei si ciripitul vrabiilor.
Mamaruta Emma, care are doar trei ani si jumatate, a chiuit de bucurie din când în când, gasind întregul circuit deosebit de amuzant!

În zilele toride, înainte de a intra cu piciorele în bazin, îti introduci bratele cu coatele îndoite în vanita de lânga bazin, pentru a-ti reduce temperatura corpului si a evita socul termic la intrarea cu picioarele în apa rece din bazinul mare.
În aceeasi tacere iesi din bazin si te îndrepti spre traseul serpuind printre arbustii decorativi, conceput pentru a-ti masa talpile si a-ti revigura simturile.

Primii pasi îi faci pe "felii" de trunchi de copac. Urmeaza sa pasesti pe dopuri de pluta, scoarta de pin, aschii de lemn, nisip, pe pietre colturoase de râu, pe piatra de constructie, pe cioburi de sticla, coji de migdale, nisip de cuart, argila expandata si granule de caramida... Traseul este lung si anevoios, stratul pe care pasesti este departe de a fi moale sau catifelat, ba uneori este instabil sau alunecos, de aceea necesita concentrare maxima! Îti calculezi fiecare pas si încerci prin talpi sa "preiei forma materiei" învatâtnd sa îti distribui greutatea în asa fel încât sa nu îti produci dureri în talpa, indiferent pe ce calci. Percepțiile si senzatiile traite sunt imposibil de descris! ☺

Emma, pentru care parcul este o noutate, a participat pe întreg traseul, fara sa evite vreuna din etapele traseului, chit ca piciorusele ei sunt atât de fragede ☺ Totul i-a facut placere!
La capatul traseului îti clatesti talpile si intri din nou în bazinul cu apa rece de izvor. Dupa ce ai încheiat si aceasta tura, te asezi pe banca si astepti sa ti se usuce picioarele, apoi te încalti.
În încheiere, te plimbi pe potecile ce înconjoara rondourile cu plante aromatice si medicinale, printre mirodeniile miraculoase care atrag atentia nu atât prin forma cât mai ales prin miresme. Diverse specii de izma, melissa, galbenele, salvie, cimbru, cimbrisor, busuioc, câte si mai câte plante despre care medicina traditionala cunoaste multiple retete de combinare, bazate pe cunostintele vechilor chinezi si japonezi pentru restabilirea si fortificarea sistemului imunitar.
Parcul este supravegheat de o statuie din marmura alba - chinezoaica Yu Yan care pare a sopti "A fi o singură zi lipsit de griji înseamnă a fi pentru o zi nemuritor" (proverb chinezesc).

Parcul este conceput dupa ideea preotului bavarez Sebastian Anton Kneipp (1821 - 1897), parintele hidroterapiei, cel care a introdus în tehnica internationala de tratament denumirea "cura Kneipp" - prin folosirea apei în diferite metode, temperaturi şi presiuni. Sistemul Kneipp cuprinde însa alaturi de hidroterapie, utilizarea de medicamente botanice - herbalismul, exerciţiile fizice, anumite principii de nutriţie precum şi componenta spirituală. Cura Kneipp a demonstrat înca din secolul 19 ca aceste metode ajuta la tonifierea organismului, stimuleaza digestia, circulatia si sistemul imunitar si amelioreaza durerile.

joi, 11 septembrie 2014

Parcul simturilor

Este locul unde se evapora stressul sau grijile ce ti-au încarcat sufletul si mintea în cursul zilei, este locul conceput în asa fel încât energia pozitiva sa-ti patrunda prin toti porii, frumusetea si armonia parcului sa-ti limpezeasca ochii si sa-ti descreteasca fruntea.
Mici si mari, tineri si batrâni, în Parcul simturilor toata lumea se comporta la fel.

Te asezi pe una din bancile din jurul bazinului, te descalti, îti sufleci panatalonii sau îti ridici poalele rochiei pâna deasupra genunchilor si cobori cele câteva trepte în bazinul cu apa rece si cristalina ca de fântâna. Pasesti lent, ridicând câte un picior ca barza si faci cel putin o tura, de jur împrejurul barei de inox de care, daca ai nevoie te poti sprijini ca sa îti mentii echilibrul. Nimeni nu rosteste vre-un sunet, de jur împrejur nu se aud decât clipocitul apei si ciripitul vrabiilor.

În aceeasi tacere iesi din bazin si te îndrepti spre traseul serpuind printre arbustii decorativi, conceput pentru a-ti masa talpile si a-ti revigura simturile.
Primii pasi îi faci pe "felii" de trunchi de copac. Urmeaza sa pasesti pe dopuri de pluta, scoarta de pin, aschii de lemn, nisip, pe pietre colturoase de râu, pe piatra de constructie, pe cioburi de sticla, coji de migdale, nisip de cuart, argila expandata si granule de caramida... Traseul este lung si anevoios, stratul pe care pasesti este departe de a fi moale sau catifelat!

Îti calculezi fiecare pas si te concentrezi sa "preiei forma materiei" învatâtnd sa îti distribui greutatea în asa fel încât sa nu îti produci dureri în talpi, indiferent pe ce calci. Percepțiile si senzatiile traite sunt imposibil de descris!



La capatul traseului îti clatesti talpile si intri din nou în bazinul cu apa rece de izvor. Dupa ce ai încheiat si aceasta tura, te asezi pe banca si astepti sa ti se usuce picioarele, apoi te încalti.
În zilele toride, înainte de a intra cu piciorele în bazin, îti introduci bratele cu coatele îndoite în vanita de lânga bazin, pentru a-ti reduce temperatura corpului si a evita socul termic la intrarea cu picioarele în apa rece din bazinul mare.

În încheiere, te plimbi pe potecile ce înconjoara rondourile cu plante aromatice si medicinale, printre mirodeniile miraculoase care atrag atentia nu atât prin forma cât prin miresme. Diverse specii de izma, melissa, galbenele, salvie, cimbru, cimbrisor, busuioc, câte si mai câte plante despre care medicina traditionala cunoaste multiple retete de combinare, bazate pe cunostintele vechilor chinezi si japonezi pentru restabilirea si fortificarea sistemului imunitar.
Parcul este supravegheat de o statuie din marmura alba - chinezoaica Yu Yan care pare a sopti "A fi o singură zi lipsit de griji înseamnă a fi pentru o zi nemuritor" (proverb chinezesc).

Parcul simturilor este deschis din mai pâna în octombrie, intrarea este libera si noi venim aici macar o data pe saptamâna, dupa orele de serviciu. Acum, cu Marlene si Felix mergem în fiecare zi ☺
Parcul este conceput dupa ideea preotului bavarez Sebastian Anton Kneipp (1821 - 1897), parintele hidroterapiei, cel care a introdus în tehnica internationala de tratament denumirea "cura Kneipp" - prin folosirea apei în diferite metode, temperaturi şi presiuni. Sistemul Kneipp cuprinde însa alaturi de hidroterapie, utilizarea de medicamente botanice - herbalismul, exerciţiile fizice, anumite principii de nutriţie precum şi componenta spirituală. Cura Kneipp a demonstrat înca din secolul 19 ca aceste metode ajuta la tonifierea organismului, stimuleaza digestia, circulatia si sistemul imunitar si amelioreaza durerile.

♦ Schopenhauer - "Exista o mie de boli si doar o singura sanatate"
♦ Hipocrate - "Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o preţuiască, deşi aproape toţi se nasc cu ea"
♦ Josh Billings -"Sănătatea este ca banii, niciodata nu vom avea o adevărată ideea de valoarea sa decat atunci când o vom pierde."
♦ Michel de Montaigne - "Sanatatea e darul cel mai frumos si mai bogat pe care natura stie sa-l faca."
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
PINGBACK: anastasiaanestis.blogspot.com , diana-kundalini.blogspot.com , fotodeinginer.blogspot.com , lichiresti.blogspot.com , dpnori.blogspot.com , superblogulluimihnea.blogspot.com , inathread.ro , vulpitacalatoare.blogspot.com , electrocardiogramevirtuale.blogspot.com , danvaideanu.blogspot.com