Început de noiembrie

Emma si Greta - nepotelele lui Helmut, sunt la noi pentru acest sfârsit de saptamâna. Vineri a plouat în reprize si a fost destul de rece. Ne-am jucat în casa dar nu a fost usor sa tinem în frâu energia celor doua fetite. Am avut noroc cu doua jucarii noi - costumul de sirena si bebelusul plângacios (Rux, am promis ca iti arat papusa) - si asa a trecut prima seara.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Sâmbata dimineata, dupa ce ne-am uitat la desene animate pe Kika, am constatat cu bucurie ca cerul este albastru si soarele si-a facut din nou aparitia. Am facut rapid un ceai de macese, i-am îmbunatatit calitatile cu miere si lamânie si l-am turnat în termos. Am pus câtiva biscuiti înt-o cutie si am luat rucksacul de picnic. În câteva minute ne-am echipat pentru o scurta excursie. Am fost în padurea din comuna Scheuring, la 20 km de casa si am ajuns pâna la ruinele burgului Haltenberg.
Ne-am propus sa adunam cele mai colorate frunze, ca sa putem sa facem tablouri frumoase, asa ca în articolul Potecutei. Ce distractie a fost! Daca nu ma credeti, priviti videoclipul de mai jos! ☺☺☺

Va dorim o duminica minunata!

A fost odata... - Miercurea fara cuvinte 44/2019

(explicatii la fotografii: aici ♥)



Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Toamna... e ca vara

Toamna de anul acesta este practic o a doua vara... Incredibil ce vreme frumoasa, pentru acest sfârsit de octombrie!
Pentru ca în cursul saptamânii se întâmpla sa nu am prea mult timp liber, profit cât pot de sfârsitul de saptamâna si petrec cat se poate de mult timp în mijlocul naturii. Noi dealtfel obisnuim sa facem excursii la fiecare weekend. Bavaria are relief variat, este un land superb, încarcat de istorie, legende si traditii si nu-ti ajunge o viata de om sa vezi si sa cunosti totul. Sâmbata aceasta am hotarât sa facem o excursie în Allgäu, mai precis în partea de est a muntilor, în zona localitatii Eisenberg (Muntele de fier).
Am plecat de acasa pe la ora 10 si jumatate. Calatoria cu masina a durat ceva mai mult de o ora - sunt cam 100 km pâna la poalele muntelui. În zona aceasta, altitudinea variaza între 800 si 2000 metri, drumetia noastra însa nu a atins piscurile alpine.
Am parcat masina si am pornit la pas spre ruina casteluilui Eisenberg. Drumul pâna la castel este marcat, strabate mai întâi o pajiste si apoi urca prin padure în spirala, pâna pe vârful Eisenberg, la 1055 metri înaltime. Amestecul de foioase si conifere face drumetia prin padure foarte placuta. Coloritul frunzelor care înca mai atârna pe crengile copacilor este superb iar covorul frunzelor cazute este parfumat si deosebit de fosnitor. Leo a fost foarte încântat!
Castelul a fost ridicat în anul 1315 din ordinul lorzilor von Hohenegg si în anul 1646, spre sfârșitul Războiului-de-treizeci-de-ani, castelul a fost incendiat. Aceeasi soarta au avut-o si cele doua cetati vecine: castelul Hohenfreyberg și fortareata Falkenstein. Dupa incediu, acestea nu au mai fost niciodata reconstruite. Martore peste secole au ramas doar zidurile si turnurile ce au avut structura de piatra. Tot ce a fost lemn si tigla s-a distrus.
Vizavi de Muntele Tannheimer, ruinele castelelor sporesc farmecul peisajului. Castelul Hohenfreyberg a fost ridicat în anul 1418 din ordinul baronului Friedrich von Freyberg. Castelul este considerat unul dintre ultimele edificii importante ale Evul Mediu german.
Cele doua ruine-castel pe care le-am vizitat, sunt preluate într-un program de conservare si au valoare istorica. Situl este deosebit de impresionant prin marime.
De la înaltimea zidurilor, pe partea cealalta a vaii, se zareste  faimosul Castel Neuschwanstein.

În drum spre parcare, ne-am oprit la hanul Schloßbergalm Zell, ce respecta traditia alpină si promoveaza bucătăria bavareză. Am luat loc pe terasa mare si am servit câte o gustarica si o bere bruna. Leo a tras un pui de somn la picioarele noastre.
Am savurat ultimele raze de soare pe pajiste si am ajuns acasa la apusul soarelui. A fost o zi splendida.

Octombrie de aur

Ceata lui pitigoi - Miercurea fara cuvinte 2/2019

Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme anume pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Miercurea fara cuvinte (s.23) - În padure

Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"

Plimbare

Gerul nu ne-a speriat niciodata ;-)

Omul-de-zapada 2017

În padurea de lânga lacul de acumulare Lech, zapada a fost destula si pufoasa, însa terenul pe care am rostogolit sferele de nea a fost moale si plin de frunze. Asa ca omul nostru de zapada a aratat cam murdar ☺ In plus, pentru ca ideea a fost spontana, nu am avut nici morcov sa-i punem în chip de nas si nici galeata sa-i facem palarie. I-am împrumutat caciula mea - pentru o poza ☺ Apoi l-am rugat sa tina de urât vrabiutelor pâna la primavara si ne-am vazut de drum. I-am facut cu mâna când ne-am îndepartat iar el a fluturat în semn de salut, crenguta pe care i-am înfipt-o în "soldul" drept.

Zile magice de vacanta

A început sa ninga de seara si ninsoarea nu s-a mai oprit pâna a doua zi dimineata. La ora amiezii am plecat toti trei la lacul Lech sa ne plimbam în parcul natural din jurul lacului. Ce minunatie de zi!
Zapada pâna sub genunchi, alba si pufoasa. Copacii golasi sustineau neaua ca pe un trofeu, tufisurile aratau ca bumbacul inflorit!
Ce ne-am mai jucat! Am facut chiar si un mini-om de zapada ☺
Am intâlnit o familie cu catel si doi copii si am acceptat provocarea lor la bulgareala. Ce mai chiote si rasete, toata padurea a rasunat! Si Leo s-a jucat cu Holly - o domnisoara labrador de 3 ani ☺
Cand am urcat in masina, noi aveam obrajii rosii foc iar Leo avea turturi la mustati si la labute. L-am învelit-sarmaluta în paturica lui si a adormit instantaneu - pana acasa (20 minute). Apoi ne-amasezat amandoi în pat, eu m-am uitat la un film (urmaresc serialul Travelers, sunt la sezonul 2) si asta micu' a mai tras un pui de somn, tolanit peste mine, cu capusorul pe bratul meu.

Winter Wonderland

Octombrie, a doua vara

De câteva zile Europa este dominata de un ciclon african (din Sahara) si ca urmare, temperaturile din timpul zilei depasesc 25°C, cerul e senin si nu adie nicio pala de vânt.
Daca zilele nu ar fi asa scurte, am putea crede ca e vara. Toamna însa s-a instalat blânda si natura si-a schimbat conform înfatisarea.
Atunci când lucrezi zilnic pâna dupa ora 17, accepti greu ca nu poti profita de cea mai favorabila combinatie a celor doua anotimpuri: vreme stabila fara precipitatii, caldura moderata si un peisaj de toamna ca din basm. Abia am asteptat weekendul!
Sâmbata, dupa ce ceata s-a risipit si razele soarelui au reusit sa usuce roua grea, ne-am urcat în masina si am pornit spre munti fara un tel anume. Ne-am oprit acolo unde padurea ni s-a parut cel mai frumos colorata.
Vesnicul nostru pretext pentru astfel de excursii este ca "mergem la cules ciuperci" ☺ de aceea am luat cu noi ( ca întotdeauna) cosuletele de rafie. Întâmplarea face ca de data aceasta, nu doar ca am savurat frumusetea naturii, ba chiar am gasit si o multime de ciuperci! Pentru ca suntem la nivel de amatori si nu cunoastem decât câteva sorturi comestibile, am adunat doar hribi. O jumatate de cos ☺
Cu cât te abati mai mult de la poteca, cu atât mai placute sunt descoperirile pe care le faci... Calci pe muschi ca pe saltea, ici o buruiana înca înflorita, colo un con de brad încovoiat ca un covrig, dincolo o pânza de paianjen aninata de-o feriga si de jur-împrejur, frunze în toate nuantele de ruginiu, oranj si verde! Si aerul, ooh... te mângâie la fel de placut ca si linistea catifelata si adânca a padurii!
Nu ne-a interesat timpul si am mai fi zabovit, însa imediat ce simt ca soarele nu mai strapunge cu putere crengile copacilor, tântarii devin din ce în ce mai obraznici!
În drum spre masina, o șaibă din trunchiul unui arbore batrân mi-a soptit ca vrea sa-mi fie unealta sau material, atunci când muzele artelor-mi vor da cândva, târcoale ☺La fel si un pietroi ca un boț de mamăligă. Am adunat si un brat de papura de pe un smârc, sa decorez un colt de hol, acasa. Leo ne-a ajutat, asa cum a stiut el, bineînteles, si când sa urcam în masina, arata ca un pui de porc mistret ☺☺☺Dar ce-a mai contat?! Sufletul ne-a fost plin de frumusete!
Acasa, am asteptat apusul de soare în curte, pe balansoar, la o cana de must.

Jurnal de Vacanta de vara - Spre stâna

A doua drumetie pe care am facut-o alaturi de prietenii nostri Alina, Maria si Cristi, a fost: Valea Cernei - Cheile Ţâşnei, Moara Dracilor - stâna - un traseu de o ora si jumatate dus, o ora si jumatate întors, plus pauza la stâna ☺
Daca la ultima drumetie eu am fost codasa, trebuie sa ma laud ca de data aceasta am fost mereu între primii ☺ M-am simtit bine si am savurat din plin frumusetea naturii.
Prima bucata de drum am facut-o cu masina, din Baile Herculane pâna la granita dintre judetul Mehedinti cu judetul Caras-Severin si traseul a început imediat în spatele motelului Dumbrava.
La intrarea în padure, imposibil sa treci fara sa observi anuntul prins pe copac, la marginea potecii.
"Bine ati venit! Stimaţi turişti excursionişti, dacă doriti sa faceti o plimbare pe acest traseu (crucea albastra) pe Cheile Tâsnei în sus, va veti bucura de frumuseţile muntelui, izvoare cu apa rece, poienite, pajisti înverzite în care va puteti instala cortul, unde nimeni nu va deranjeaza decât murmurul izvoarelor si fosnetul padurii. Pe acest traseu întâlniti traditionala Moara pe apa, care este înca în stare de functíonare.
Stimati vizitatori, de la Moara mai mergeti 5-7 minute, travesati apa si puteti face un popas la Stâna noastra, unde noi, ciobanii, va asteptam cu urmatoarele produse naturale si cu multa placere: brânză, caş, urdă dulce, lapte, mămăliguţă calda. Va putem da explicatii si despre alte trasee ale muntelui. Câinii nu sunt răi! Va asteptam cu drag!"
Cum sa nu-ti doresti sa ajungi la stâna, sa-l cunosti pe autorul acestei încântatoare invitatii?!
Alina ne-a povestit ca prima data când au facut ei drumetia la stâna, acum cativa ani, anuntul era scris de mâna si avea o exprimare simpla, pura, de-un farmec deosebit. Fotografia acelui anunt, cât si fotojurnalul drumetiei le puteti admira pe blogul ei, în articolul intitulat "Pe-un picior e plai"☺

Prima jumatate de ora este doar urcuş, panta este abrupta iar stâncile rostogolite si macinate de vreme îngreuneaza înaintarea. Portiunile în care radacinile fagilor formeaza scari naturale sunt rare, noi le-am folosit pentru scurte pauze, sa ne tragem sufletul. Peisajul este fermecator si linistea profunda. Mereu observi ceva care te încânta: o iasca, o scorbura, câteva crengi rupte de vânt, un colos de calcar împresurat de licheni... Pe masura ce înaintezi, vârful copacilor devine tot mai luminos si frunzisul te apara tot mai putin de dogoarea soarelui. La iesirea din padure, descoperi o lume de basm... te gasesti pe stânci, undeva între cer si pamânt. Privelistea este grandioasa!
Peretii verticali ai cheilor sunt împodobiti din loc în loc cu pini negri sau tufisuri iar poteca îngusta merge în sus, de-a lungul vaii. Alina ne-a spus ca acest drum era batut odinioara de granicerii Imperiului Austro-Ungar si al Tarii Românesti.

Pe poteca se zareste o cruce - nu am gasit informatii cine a ridicat-o si ce simbolizeaza... poate ca stie unul din cititori? Crucea din lemn roscat este dotata cu lampi - acum doua, dar cred ca au fost trei - ne-am întrebat cum functioneaza sau cum au functionat?! ...
De aici, portiunea de poteca pare scobita în stânca. Pe partea stânga este peretele de calcar, pe dreapta prapastia... Daca nu urmaresti cu privirea zborul vreunui fluturas, poteca este foarte sigura ☺
Din loc în loc, dintre arbusti si ierburi apar stânci tuguiate, modelate parca în joaca de un urias.

Drumul are usoare urcusuri, însa în cea mai mare parte coboara, pâna când întâlneste pârâul Ţăsna. Cum am ajuns în preajma apei, imediat verdele a devenit mai verde si florile mai viu colorate. Fluturi de toate formele si nuantele zburau fara teama, statura omului nu impresioneaza aici, între stânci. Maretia peisajului este coplesitoare. Daca stâncile au suflet, atunci cu siguranta ele ne vad ca pe un grup de fluturi... minusculi, fragili si efemeri.

Precum beduinii care ajung în oaza, ne-am bucurat de apa rece si limpede si am facut un popas sa ne spalam mânile si fata.
Mai departe, o bucata de drum am mers pe firul Ţăsnei, trecând pârâul de câteva ori de pe o parte pe cealalta, asa cum ne-a condus poteca. Căldura dogoritoare parca se mai domolise si noi capatasem pasul mai vioi.

Asa cum stiam din anuntul ciobanilor, cararea trece pe lângă o moara.
De ce  se numeste "Moara Dracilor"? Se spune ca necuratul si-ar fi bagat coada si a făcut ca roata morii să se învârteasca în sens invers acelor de ceasornic ☺ Mecanismul era încuiat cu lacat si lant. Mai târziu, la stâna am aflat si motivul. Ciobanul ne-a povestit ca turistii inconstienti se amuza macinând pietre... Ne-a mai povestit ca de curând, moara a necesitat o scurta reparatie la fundatie. A asigurat consolidarea cu ceva ciment. Câteva zile mai târziu a auzit bubuituri si ciocanituri la moara si ciobanul a surprins un... ciudat, care spargea cimentul! Singurul motiv al acestui act de vandalism a fost jaful - cica individul a sperat sa gaseasac aici ascunsa averea ciobanului!

Ceva mai sus de moara - o superba cascada ne-a oferit motiv pentru înca o pauza. Racoarea din aer, reflexiile si clipotul caderii de apa ne-au încarcat sufletul de frumos. Nu ne-am mai saturat privind aceasta bijuterie a naturii... Am admirat fiecare strop de apa!
De la cascada, poteca intra din nou într-o padure de fag si la nici cinci minute departare, se ajunge în Poiana Tâsnei. Câteva vaci erau la pascut si dulaul care le pazea, a latrat doar ca sa-si semnalizeze prezenta. Pe dreapta, am zarit acoperisul din tabla rosie al stânei.

Ciobanul ne astepta sezând pe o bârna. Imdediat l-a recunoscut pe Cristi, si-au strâns mâinile ca doi vechi prieteni si ne-a invitat pe toti la o portie de mamaliguta.
În vatra ardea focul, apa era deja pusa la fiert. Pâna când noi am facut o plimbare la izvor (trecând pe lânga "frigiderul" ciobanului, unde erau puse la racit câteva sticle cu lapte), masa a fost pusa si mamaliguta aurie aburea pe farfurii. Am servit cu brânza dulce sau sarata - dupa preferinte si am baut câte o canita cu lapte batut... Delicioasa masa de prânz!
În timp ce noi ne-am potolit pofta, dulaii s-au tolanit în tarâna, de jur împrejurul mesei. Se bucurau parca sa vada figuri noi, la fel ca si stapânul lor.
Înainte sa pornim din nou la drum, Cristi a umplut o plasa cu pungi cu telemea si cas, tocmite la pret în asa fel încât ciobanul sa fie în avantaj, pentru ca la anul când vor mai trece pe aici, stâna sa mai existe si privirile ciobanului sa fie la fel de senine si prietenoase.

Pe drumul înapoi, grupului nostru s-a atasat o familie din Moldova. Simpatici si vorbareti, ne-am întretinut în fel si fel de discutii asa încât traseul ne-a parut mult mai scurt ☺ În parcarea motelului, la granita dintre judete, ne astepta masina.
Cum am ajuns acasa la pensiune, ne-am îmbracat costumele de baie, am luat prosoapele la subrat si ne-am dus la baile sulfuroase, asa cum am facut în fiecare seara pe timpul sejurului în Herculane.
Am încheiat superba zi ca de obicei pe terasa, la un pahar de vorba...

Miercurea fara cuvinte (33) - Când norii se prăvălesc

Plansee - Austria



Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)