Exact în ziua când eu am decolat spre Sibiu (pe 16.11), colegii români au aterizat, unul câte unul în Bavaria - un coleg din Cluj, alti doi din Iasi, unul din Brasov si înca trei din Bucuresti.
Culmea-culmilor, eu si înca un coleg de birou, am avut sarcina sa ne ocupam de organizarea activitatilor profesionale-culturale si distractive pentru colegii români si pâna în ultima secunda, am reusit sa las pentru ei un plan foarte dragut. Concediu as fi putut sa iau intreaga saptamâna (ca zile as fi avut), însa am promis ca ma voi întoarce vineri la birou, ca sa interferez si eu cu colegii români. Iar la cina de despartire programata pentru joi seara mi-am propus sa particip deasemenea, deoarece conform biletului de avion, as fi avut timp berechet sa ajung acasa de la aeroport, sa fac dus, sa ma aranjez si sa ma prezint punctual, la ora întâlnirii. Vremea însa nu a tinut cu mine!
Miercuri spre joi noaptea (21/22 noiembrie) a nins peste Sibiu... Dimineata se asternuse o patura de 20 cm de zapada alba si pufoasa, totul arata ca-n basme!
Nu mi-am facut gânduri de întârzieri sau anulari, pentru ca avionul meu era programat pentru orele amiezii... M-am gândit eu, de azi-noapte si pâna la primul zbor, pistele de decoolare si aterizare vor fi perfecte! Hm! Fals! Pe la ora 10 am primit E-Mail de la WizzAir ca zborul va întârzia cu 30' însa checking-ul se va efectua conform planului initial". OK, m-am gândit, chiar si cu o jumatate de ora întârziere, tot voi ajunge la restaurant, pentru întâlnirea cu colegii.
La aeroport însa domnea haosul! Am avut bilet "priority" însa ghiseul pentru acest serviciu nu functiona, cica nu se facea legatura la calculator! Am stat la coada, ca toti cei care nu au platit suplimentar acest serviciu. Doar... timp aveam, LOL! Întârzierea de decolare s-a anuntat candva a fi de o ora, insa în final, am ajuns cu o ora si zece minute mai târziu. Pâna când mi-am luat bagajul de cala de pe banda... am ajuns la poarta de iesire cu o ora si jumatate întârziere. Cea mai mare problema era acum, ca am intrat în "Rush Hour"!!! De la aeroport si pâna acasa, în loc sa parcurgem distanta normal în trei sfert de ora, am parcurs-o într-o ora si un sfert! Asa se face ca nu am mai ajuns la dinner! Mi-am sunat colegii si m-am scuzat... (nu am fost singura care a lipsit! Sefa mea a fost deasemenea prinsa în trafic, pe o alta autostrada aglomerata!).
La noi în Bavaria, joi era înca toamna ☺ Însa în noaptea de joi spre vineri a nins, exact cum a nins la Sibiu cu o noapte înainte. Ce vreau sa spun aici?! Colegul din Brasov a trebuit sa plece vineri dis-de-dimineata (ca asa circula linia Fly LILI) si... avionul din Germania a decolat PUNCTUAL! In München nu a fost zapada mai putina ca în Sibiu, însa... de!!!!
Pe colegul brasovean nu l-am mai prins, pe ceilalti i-am întâlnit vineri la birou. Tare m-am bucurat! Am avut vreme sa ne cunoastem personal si asta a însemnat mult!
Fotografiile de aici, sunt facute vineri, 22.11 de la noi din birou, spre terasa dintre aripa centrala si cea de nord. Suntem la etajul patru si avem o terasa plina cu flori... daca nu e ninsa! ☺ Luana, colega din Bucuresti tocmai facea o poza si... hop si eu ☺ Pentru reflexii!
Clipul este de dimineata, din curtea casei mele, când Leo a avut onoarea sa lase primele amprente în zapada proaspata 🐾💞
Va doresc un sfârsit de saptamâna agreabil si daca aveti fotogtafii cu lumini, oglindiri sau reflexii, va invit sa participati aici (rubrica este preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:
Ce poveste! Nici nu auzisem de un astfel de serviciu, insa de prea multi ani nu am mai plecat undeva. A fost ceva zapazica. Si dragului de Leo pare sa ii placa! E bine ca ai ajuns sa comunci cu colegii tai. Prin B. inca nu a nins. De cateva zile s-a anulat caldura si apa calda in blocul nostru. Sper ca maine lucrurile sa revina la normal.😊
RăspundețiȘtergerePupici si un final de saptamana frumos, draga Carmen!❤️😘
O poveste cu final fericit.
ȘtergereMi-aș dori si eu zăpadă! Foarte frumoase imaginile. Weekend minunat să ai Carmen. Pupici.
Mulțumesc pentru link.
The snowscape is looking fantastic!
RăspundețiȘtergereCe scumpic, Leo! 😍 Fuga, fuga, "pentru dimineață" și repede la căldurică! 😍 Ai filmat câteva secunde care spun o întreaga poveste.
RăspundețiȘtergereÎmi pare rău că nu ai reușit să ajungi la acel dineu, sa zic așa, dar mă bucur că ai reușit, totuși, să-i întâlnești pe unii dintre colegii din Ro.
Aici nu a mai nins (in oraș). În acest moment ploua - poate se transforma in ninsoare, cum s-a intamplat și în 21 noiembrie.
Start bun in weekend, Carmen dragă! Îmbrățișări și pupici de la quattro pentru trio! 😘🐾💕🌹☕💗🍀
❤️😘Cu drag!
RăspundețiȘtergereZapada da foarte bine in fotografii, dar pentru toate celelalte inconveniente as vrea sa ramana in fotografii 😂. Noi am tot avut fulguieli si un strat de vreo 2 cm care a rezistat cateva zile pentru ca a fost frig, mi-a fost de-ajuns. La munte da, sa fie iarna, dar sa lasa orasul si drumurile in pace 🤣🤣🤣
RăspundețiȘtergereOf, îmi pare rău că ai ratat întâlnirea. Ştiam de întârziere, nici eu nu mi-am explicat, n-a fost zăpada aşa de mare, dar nu am ştiut că s-a decalat aşa, cu drumul de la aeroport spre casă. Bine că v-aţi văzut a doua zi. Te îmbrăţişez!
RăspundețiȘtergereLeoooooo!!! :D Ce bucurie sa iesi in curte din casa :D. Mereu spun ca e cea mai mare bucurie... libertate...tare frumos e.
RăspundețiȘtergereCat despre faza cu ninsul.. Doamne. Cum sa zic? Inainte de 89 oamenii puneau mana, dezapezeau, aveau lanturi la masina (De treceau Branul pe zapezi nu ca acum, glumite). In fine... nu imi amintesc sa se fi inchis scolile ca ningea inainte de 89.. de fapt nu s-au inchis pana am terminat eu cu scoala.. si nici la facultate nu imi amintesc sa fi facut acest sport, ca alergam prin nametiti si patinam pe portiuni inghetate sa ajung la cursuri :))). Cred ca dupa jumatatea anilor 2000 a inceput sa se tot dea coduri din astea .. si sa se leneveasca la greu.
Citesc cum in ani chiar mai vechi de cei prinsi de mine se mobilizau oamenii si se ajutau intrei ei sa poata depasi aceste obstacole naturale.. na nu stiu, poate e doar parerea mea... dar cred ca nu neaparat oamenii s-au lenevit (Desi mult sunt de o puturosenie nemaipomenita..) dar sunt si cumva iesiti din forma (din cauza stilului de viata ... nefericit).
In loc sa ne bucuram de zapada - care are dincolo de orice dubiu un rol binefacator.... Acum cativa ani, era inca Dodo innebunisera toti cu niste chestii chimice pe care le aruncau pe trotuare si nu numai, cum picau 2 fulgi. Cineva a facut atunci multi bani din oravurile alea si mult rau (animalele au avut de suferit la greu.. vedeai peste tot pete de sange de la labute.. si sper sincer ca nu si copiii... ai ales cei mici.. pentru ca chestia care se arunca se transforma apoi intr-un fel de branzica - avea efectiv aspect de perlute de branza sau cum le spune...)
A nins bine de tot la voi.
pupici cu drag!!
Foarte dragut articolul 🩷👏🏼 multumesc pentru poza, habar nu aveam ca ai facut o 😂 foarte draguta si ea 🥰 pupici, o zi minunata!
RăspundețiȘtergereMa bucur sa te regasesc Carmen!
RăspundețiȘtergereObserv ca esti la fel de sensibila si tonica cum mi te amintesc.
Privind fotografiile tale, mi s-a facut dor de zapada.
Te imbratisez